Un poet de la Botoșani, Dorel Mihai Gaftoneanu, crede că a reușit dezlegarea enigmei vechi de câteva generații a apariției numelui Iordache Eminovici  pe Monumentul Eroilor de la Dumbrăveni, Suceava.

Poetul este cunoscut deja de ani de zile ca un căutător al urmașilor și rudelor lui Mihai Eminescu în nordul Moldovei, iar astăzi a făcut publice și concluziile acestor cercetări eminescologice.

“După patru ani de la începerea căutărilor de la Călinești-Cuparencu (satul bunicului patern al Poetului Eminescu și la arhivele naționale din Botoșani și Suceava, apoi în teren la Dumbrăveni, Sălăgeni și Salcea, în concordanță cu documentele găsite, părerea noastră este că Iordache Eminovici – nume care apare pe Monumentul Eroilor din fața Primăriei de la Dumbrăveni, ridicat în 2004- este fiul Mariei Ghe. Eminovici (și al lui Samoil Miron de la Salcea), care, la rândul ei, este fiica lui Gheorghe / George Eminovici (și a Raveicăi Costache Șoiman de la Zvoriștea).

Este vorba despre o spiță de neam recent descoperită, subiect de interes public, dar neconfirmat riguros științific de către nimeni și de nimic până în prezent”, a transmis Dorel Mihai Gaftoneanu.

Interesant este că Iordache Eminovici îi purta numele ultimului copil al lui Vasile Eminovici, copil născut la 21 martie 1827 și decedat de mic, mai relatează Dorel Mihai Gaftoneanu.

Acesta explică că, pe linie genealogică, George, fiul lui Ioan (unul dintre cei opt copii ai bunicului Vasile Eminovici), este văr drept cu Poetul, și nepot al lui Vasile Eminovici. Întrucât urmașii în viață ai familiei Eminovici de la Sălăgeni susțineau că sunt urmașii unuia dintre frații Poetului Mihai Eminescu, subliniem că,  evident, e o confuzie, în  niciun caz nu putem vorbi despre Gheorghe Eminovici, administratorul de la moșia familiei Balș, care, așa cum spuneam mai sus, a avut și el o Marie, din păcate, decedată de mică, la vârsta de 7 ani.

“Petrea Eminovici… Vasile Eminovici… Ioan Eminovici… Gheorghe (George) Eminovici… Maria Ghe. Eminovici… Iordache Eminovici… Ilie Eminovici… Ioan Eminovici…

De interes pentru noi este numele de MARIA GHE. EMINOVICI, nume descoperit nu la Dumbrăveni, ci la Salcea, și de la care a apărut o confuzie teribilă de nume.

La Salcea, în anul 1910, Samoil Miron și Maria Ghe. Eminovici îl aduc pe lume pe Iordache Eminovici, și au mai avut încă cel puțin 3 copii: Elena, Vasile și Măndița, moartă la Timișoara, prin 1975. Să fi fost Maria Ghe. Eminovici femeia decedată la Cernăuți, în 1936, într-un spital de boli mintale?

De asemenea, considerăm că în spatele celor trei acte cu Domnica Raveica Costache Șoiman, Maria Ion Th. Bichiu și Gheorghe Ioan Bichiu (act ce se referă la nașterea unei copil cu numele de Domnica, fiica Raveicăi), documente ce ar trebui cercetate/reconsiderate cu mai multă atenție, s-ar putea ascunde o încercare de a evita acuzația de bigamie pentru George Eminovici (care figura ca văduv recăsătorit, deși, la momentul respectiv, era părăsit de către nevastă). E posibil ca acesta să fi fost la Zvoriștea tatăl a (încă) trei copii de parte femeiască, dar, dintre aceștia, foarte probabil, el este tatăl Domnicăi  Eminovici-Scripcariu de la Botoșani și al Mariei Ghe. Eminovici de la Salcea.

Considerăm că identificarea la Zvoriștea a lui George, nepotul lui Vasile Eminovici, este corectă, iar posibilitatea ca el să fie, de fapt, conform actelor descoperite, tatăl tuturor celor trei fete ale Raveicăi, două cu același nume- aici chiar nu știm de ce- e destul de mare.

De ce ne-am mai mira, atât timp cât prin anii 1883-84 am găsit o înregistrare a două gemene, culmea, cu același nume de Maria?

…Reluăm un fragment dintr-un articol anterior…

,,SIMPLE COINCIDENȚE HA-LU-CI-NAN-TE?… Enigmă eminescologică incredibilă! Dosarul Călinești-Cuparencu. Captivantul caz al total necunoscutei până acum Domnica Eminovici-Scripcariu, domiciliată la adresa str. Lipschi (Vâlcele) nr. 14, Botoșani, decedată la 20 februarie 1917, soția lui Gheorghe Scripcariu, 50 de ani, fiica lui Gheorghe Eminovici (!) și a Raveicăi de la Zvoriștea, așa cum scrie negru pe alb în actul de deces. Pe această Domnică am tot căutat-o insistent la Arhivele Naționale Suceava, după ce m-am convins că nu putea fi cealaltă Domnică, fiica străbunicului meu patern, Ion Murariu-Gaftoneanu. Ziua de 26 august 1880, ora 2 p.m., satul Poiana, comuna Zvoriștea. Se naște Domnica, fiica Raveicăi, la rândul ei, fiica lui Gheorghe Simion Palancan, femeie în etate de 28 ani.

Însă, stupoare, tatăl fetiței Domnica, un sătean de 36 ani, apare ca fiind Gheorghe Ioan… Bichiu (poreclă?) și nu Eminovici, așa cum ne-am fi așteptat, desigur, după ce am găsit la Botoșani actul de moarte al Domnicăi- vorbim despre fiul lui Ioan, George, nepotul dascălului Vasile Eminovici. Bichiu, poreclă a urmașilor familiei Eminovici de la Călinești-Cuparencu, o născocire pentru a-și ascunde tatăl copilului adevărata identitate, sau vorbim despre niște coincidențe teribile de nume?

Localitatea Zvoriștea, numele de Domnica, numele părinților Gheorghe și Raveica, apoi tatăl lui Gheorghe, Ioan (14 martie 1816 căsătorit cu Maria lui Ștefan Mareci, Șerbăuți, și fratele lui Gheorghe Eminovici, tatăl Poetului Mihai Eminescu), vârsta lui Gheorghe de cca. 36 de ani (n. 26.06.1845 și decedat la 20.02.1904 la Pătrăuți, la sora sa Elena), vârsta Domnicăi de cca. 35 de ani (m. 1917), faptul că George era văduv după 1876, căsnicia sa nereușită cu Zoița Cozmei, distanța mică de la Zvoriștea la Călinești-Cuparencu, toate par să se constituie în argumente de necontestat, aici chiar ar fi o surpriză de proporții să vorbim, pur și simplu, despre niște coincidențe uimitoare și atât… Iarăși, de neînțeles, cum se face că în noiembrie 1879 Gheorghe Eminovici își oficializează căsătoria cu Zoița Cozmei, iar în august 1880 i se naște o fiică, Domnica, dar nu de la Zoița ci de la o Raveică (?) din Poiana, Zvoriștea? Să fi fost George și înainte și după anul 1879 într-o relație de concubinaj cu această Raveica, fiica lui Palancan/Șoiman (?), și de aici să fi început distrugerea noii sale căsnicii, cea cu Zoița? Am dezbătut toate acestea cu bunul prieten eminescolog Nicolae Iosub și încă nu am ajuns la o concluzie fermă, deci, căutările vor continua… Dacă un cercetător totalmente onest pune la îndoială credibilitatea celor implicați în actul menționat și insistă asupra modului în care va fi ajuns Domnica în Botoșani, eventual și asupra vieții mamei ei, Raveica, posibil slujnică la familia Eminovici de la Ipotești după moartea Ralucăi, lucrurile se vor complica teribil de mult pentru că aici intră în calcul și personajul Gheorghe Eminovici, tatăl Poetului, în etate de 68 de ani prin 1880…”

Mulțumiri pentru susținere d-lui primar Ioan Pavăl și Centrului Cultural ,,Eugen Simion” din Dumbrăveni- dir. Ghe. Vatamanu, dlui Radu Cotae (SV)- excelent arhivist, dnei Manuela Camelia Diaconu (BT), dnei Bilius de la Registrele de stare civilă Dumbrăveni, dlui Nicolae Iosub, eminescolog, dlui Alexandru Hriscu, bibliotecar și cercetător, apoi dlui Paul Ciornei, un mai vechi colaborator, care, cu toții, cu multă bunăvoință, au înțeles importanța continuării cercetărilor eminescologice pe cont propriu începute anterior la arhivele din Suceava, Botoșani, Iași pentru cîteva zeci de localități, printre care comunele Salcea și Dumbrăveni.

Iată, am ajuns la a cincisprezecea temă de cercetare propusă și, de necrezut pentru vremurile noastre, am reușit să le duc pe toate la bun sfârșit, dar, pe când în județul Suceava a fost posibilă crearea unui spirit de echipă atunci când vorbim despre Eminescu, din păcate, grație unui obicei nemeritocratic adânc împământenit aici încă de pe vremea Poetului, nu am putut avea un dialog civilizat cu vreo instituție de cultură din Botoșani. Niciodată în 7 ani și nici nu sunt semne că se va schimba prea curând ceva!…

…………………………………………………………………………………………………………….

…Interesante cuvintele publicistului Mihai Eminescu de acum un veac și jumătate, mai actuale ca oricând… ,,Nimic nu e mai periculos pentru conștiința unui popor decât priveliștea corupției și a nulității recompensate […]. Aceasta priveliște îi ia poporului încrederea în valoarea muncii și în siguranța înaintării prin merit. Dându-le zilnic exemplu ca, fără a ști ceva și fără a fi muncit, cineva poate ajunge bogat și om cu vază […] contagiul intelectual devine din endemic epidemic, trece de la restrânsul grup […] la grupuri din ce în ce mai numeroase de cetățeni.”, a mai adăugat Dorel Mihai Gaftoneanu pe pagina sa de socializare.