Connect with us
Publicitate

Actualitate

Vopsitul ouălor de Paște: Culori, metode naturale, tradiții româneşti şi variante moderne

Publicat

Publicitate

Tradiţia populară spune că ouăle vopsite în Joia Mare şi mâncate de Paşti apară de suferinţe şi necaz, iar coaja lor, îngropată în pământul păşunilor, apără vitele de deochi şi de năpastă.Vopsitul ouălor de Paște. Unul dintre cele mai așteptate momente în cadrul Sărbătorilor Pascale este vopsitul ouălor, informează alba24.ro.

În tradiția românească, ouăle se vopsesc în Joia Mare, în Vinerea Mare sau chiar în Sâmbăta Mare, în funcție de zonă și de preferințe.

Ouăle roșii sunt nelipsite de la masa tradițională de Paște. Tradiția spune că, în ziua de Paște, ouăle se ciocnesc și se oferă salutul religios creştin: „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”.

Publicitate

Joia Mare, numită şi Joia Patimilor, este ziua în care gospodinele vopsesc ouăle în roşu sau în alte culori, în funcţie de preferinţă. Ouăle se vopsesc și de Înălțarea Domnului, care are loc la 40 de zile de la Înviere.

De la rețetele naturale tradiționale, cu foi de ceapă și frunzulițe de decor, la ouăle încondeiate, până la cele mai elegante și sofisticate modele, coșulețul cu ouă este garnisit de gospodine cu imaginație, în funcție de gustul fiecăreia.

Culoarea roşie este însă cea mai folosită, deoarece reprezintă sângele lui Iisus Hristos, răstignit pe cruce, pentru mântuirea omenirii. Cu toate că are o existență precreștină, în creștinism, oul roșu simbolizează sângele vărsat de către Iisus pentru lumea reprezentată sub forma oului, devenind un element definitoriu al sărbătorii pascale.

Publicitate

În satele românești, există tradiția ca ouăle pentru Paști să fie adunate din cuibar în Miercurea Mare. Ouăle din această zi – alese atât pentru mâncare cât şi pentru a fi înroşite, nu se vor strica până la Paşti.

Ouăle adunate din cuibar se spală și pe coaja lor umedă se lipesc frunzulițe (trifoi, pătrunjel, mărar, leuștean, etc.) și/sau flori. Pentru ouăle cumpărate din magazin, este bine ca acestea să fie ținute la temperatura camerei câteva ore înainte de vopsire.

Ouăle astfel decorate se învelesc într-o bucată de ciorap și mai apoi se leagă strâns cu ață.

Publicitate

Se pune apă la fiert într-o oală închisă la culoare, se adaugă o lingură de sare și o lingură de oțet, apoi cojile de la circa 4-5 cepe roșii mari. Ouăle se introduc la fiert în oală, unul câte unul. După ce apa dă în clocot, se lasă la foc mic aproximativ 15 minute, ca să se prindă culoarea.

Se scot mai apoi cu o lingură de lemn, pe o tavă sau farfurie și le lasă la răcit fără să fie șterse.

După ce s-au răcit puțin se ung cu o bucățică de slănină sau un șervețel îmbibat în ulei pentru a le da strălucire.

Publicitate

Vopsitul ouălor de Paște: ouă albastre, vopsite cu varză roșie
Ouăle de Paște pot fi vopsite în culoarea albastră cu varză roșie.

Pentru a prepara vopseaua, o varză roșie se taie în bucăți mari și se fierbe timp 30 de minute în 2 litri de apă, în care se adaugă 3 linguri de oțet.

Vopseaua astfel obținută, de culoare purpurie, are nevoie de mai mult timp pentru a da culoarea albastră ouălor.

Ouăle fierte se scufundă în vopsea când aceasta nu este nici foarte fierbinte, nici călduță și se lasă până când obțineți culoarea dorită. Pentru un albastru închis, ouăle trebuie lăsate în vopsea peste noapte, la frigider.

Cum vopsim ouăle natural: ouă galbene, cu ceapă albă
Pentru a vopsi ouăle în galben aveți nevoie de cojile de la 5 cepe mari, două linguri de oțet și o jumătate de linguriță de sare.

Acestea se pun la fiert într-un vas, cu doi litri de apă, împreună cu ouăle, la foc mic (ca să nu crape), timp de 15 minute.

Cum vopsim ouăle natural: ouă verzi, cu spanac sau iarbă
Pentru a colora ouăle de Paște în verde se poate folosi zeama de spanac fiert sau de iarbă fiartă.

Spanacul se spală și se pune într-o oală cu apă, împreună cu două linguri de oțet. Se adaugă ouăle și se dă încet amestecul în clocot. Se lasă la fiert, la foc mic, timp de circa 15-20 min.

Se îndepărtează de pe foc și se lasă ouăle să se răcească în apă, amestecând din când în când. După ce amestecul s-a răcit, se pune la frigider peste noapte.

Cum vopsim ouăle natural: ouă mov, cu afine
Pentru a obține ouă mov se pun 4 căni de afine congelate în patru căni de apă. Se lasă la temperatura camerei câteva ore, iar mai apoi lichidul se strecoară cu o sită.

În acest lichid se pun ouăle fierte și se lasă peste noapte la frigider.

De asemenea, prin zdrobirea afinelor de coaja ouălor se vor obţine mai multe pete de culoare.

Vopsitul ouălor de Paște: ouă portocalii, cu paprika
Ouăle portocalii se pot obține dacă se amestecă 2-3 linguri de paprika într-o cratiță cu apă clocotită, în care se adaugă două linguri de oțet alb.

După ce compoziția s-a răcit, ouăle fierte se pun în cratiță și se lasă la frigider timp de câteva ore.

Cum vopsim ouăle natural: ouă roz, cu sfeclă
Pentru a obține vopseaua, se fierbe sfecla până când furcuțila pătrunde fără efort.

În apa rămasă se adaugă o lingură de oțet și ouăle fierte. Se lasă la frigider peste noapte.

Ouă de Paști, în nuanțe sidefate
Cei care preferă să fie în pas cu moda, pot opta pentru vopsele sidefate pentru ouă, de diferite culori. Din fiecare plic de vopsea sidefată, se pot colora aproximativ 10 ouă. Ouăle se spală cu detergent de vase, se clătesc foarte bine și se pun la fiert în apă rece, cu un pic de sare.

Fiecare plic de vopsea sidefată se dizolvă într-un pahar cu apă fierbinte, după care se amestecă bine, pentru a se omogeniza culoarea.

Se folosesc mănuși de menaj, se pun câteva picături de vopsea în palmă și se rostogolește fiecare ou, până primește o culoare uniformă.

Pentru acest tip de culoare nu este nevoie nici de oțet nici de grăsime pentru luciu.

Vopsitul ouălor de Paști poate fi distractiv pentru copii. Cu imaginația lor, cei mici pot să dea o formă originală ouălor de Paști, decorându-le cu creioane cerate sau acuarele, cu hârtie colorată sau autocolante.

Vopsitul ouălor de Paște: legendele ouălor roșii
Există multe povești și legende referitoare la ou și culoarea sa roșie.

Una dintre acestea spune că Maria Magdalena l-a salutat pe împăratul Romei : „Hristos a Înviat!”; împăratul, fiind la masă, a arătat către niște ouă și i-ar fi răspuns, în derâdere: „Dacă Hristos ar fi înviat, aceste ouă ar trebui să fie roșii!” iar atunci, pe loc, ouăle s-au colorat în roșu.

Alte povestiri se referă la patimile lui Iisus Hristos, care, fiind bătut cu pietre, acestea s-au transformat în ouă roșii, sau când Fecioara Maria, a venit la crucea unde acesta era răstignit cu un coș cu ouă și acestea s-au înroșit de la sângele curs.

La noi, obiceiul încondeierii ouălor este răspândit peste tot în ţară. Cromatica şi motivele decorative diferă de la o regiune la alta, și chiar de la creator la creator, în funcție de imaginația fiecăruia.

Culorile folosite la vopsitul ouălor au și ele semnificațiile lor
Roșu – simbol al sângelui, al focului și soarelui, al dragostei, al vieții și bucuriei de a trăi
Galben – lumina, recolta, ospitalitatea, fericirea
Verde – reînnoirea și forța naturii, prospețime, rodnicie, speranță
Albastru – credință, cer, seninătate, vitalitate, sănătate
Negru – simbol al pământului, statornicie, eternitate
Violet – stăpânire de sine, dreptate, răbdare

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Dezastrul sanitar din Botoșani. Patru comune fără medici de familie și alte zeci cu doctori în prag de pensionare

Publicat

Publicitate

Mai multe comune din județul Botoșani sunt într-o criză fără precedent de medici de familie, din cauza reticenței doctorilor față de mediul rural. Astfel, comunități sătești întregi au rămas fără asistență medicală, iar sătenii fac zeci de kilometri pentru un simplu consult, scrie ADEVĂRUL.

Multe sate din Botoșani sunt pline de bătrâni bolnavi

Județul Botoșani se află literalmente la capătul României, fiind cea mai nordică regine a țării. Un teritoriu aproape în întregime rural, marginalizat și lăsat să lupte cu sărăcia, depopularea și lipsa perspectivelor.

Publicitate

Poate cea mai grea situație o reprezintă lipsa tot mai acută a serviciilor medicale în satele îndepărtate sau comunele mai izolate. Pentru a primi asistență medicală consistentă, mii de localnici sunt nevoiți să străbată zeci de kilometri. Unii, din cauza sărăciei și a bătrâneții, sunt condamnați să moară cu zile, fără analize, consultații și medicamente. Din cauza condițiilor de trai precare din aceste comunități, medicii nu se înghesuie să vină să ofere asistență medicală.

„Ne rugăm zilnic la Dumnezeu să vină un doctor, că ne dăm duhul”

Comuna Adășeni, situată la aproximativ 60 de kilometri de municipiul Botoșani, într-un colț uitat de câmpie, este una dintre comunitățile sărace, fără medic de familie. Comuna are doar 1.200 de suflete, în două sate, majoritatea populației, aproximativ 70% fiind formată din persoane trecute de 70 de ani, majoritatea cu boli cronice. Medic de familie nu există în comună de mai bine de zece ani.

Publicitate

„A fost un doctor, a avut casă aici. Nici nu mai știm când a fost asta, poate acum 10 ani sau mai bine. A plecat. Nu știm de ce. Noi credem că din cauza sărăciei de aici, numai moșnegi. De atunci nu a mai venit nimeni”, spune un sătean.

Oamenii sunt disperați, fiindcă pentru o rețetă trebuie să străbată zece kilometri până în comuna vecină, iar pentru niște analize banale sau o simplă consultație de specialitate, 60 de kilometri până la Botoșani.

„Nu avem mașini, suntem amărâți. Cei mai mulți au pensie de 1.200 de lei, din aceea de CAP. Pleci de la șase dimineața, cu autobuzul și stai toată ziua la Botoșani. Mori cu zile, că nici bani de o plăcintă nu ai acolo la oraș”, adaugă săteanul din Adășeni, relatează ADEVĂRUL.

Publicitate

Tanti Aurica spune că sunt oameni care se lasă păgubași.

„Eu cu soțul adunăm 2.200 de lei pensie. Numai 500 de lei sunt medicamentele, plus transportul. Omul meu este bolnav și nu pot să-l duc cu autobuzul. Trebuie mașină. Costă 200 de lei, domnule!”, mărturisește femeia.

Singura speranță a oamenilor este venirea unui medic de familie în comună. Mulți însă sunt alungați de izolare și infrastructura precară, mai ales drumul care leagă Adășeni de restul lumii, plin de gropi.

Publicitate

„Cine să vină aici? Sfarmă mașina pe drum! Ne rugăm zilnic la Dumnezeu să vină un doctor, că ne dăm duhul aicea”, spune o altă săteancă.

Dispensar medical cu lacătul pe ușă de opt ani
Autoritățile locale recunosc că au o problemă gravă privind asistența medicală în comună.

„Merg la Avrămeni, Mitoc, Săveni, Botoșani. Dar se descurcă greu din cauza pensiilor mici. Trebuie să plătească mereu pe cineva să-i ducă, fiindcă transport la noi nu este, în afară de un microbuz dimineața la 7 și unul seara la 6, la întoarcere”, spune Laurențiu Ciaicovschi, viceprimarul din Adășeni.

Pentru a rezolva problema, în urmă cu opt ani, autoritățile locale din Adășeni au investit, din bugetul local, peste 1.5 milioane de lei pentru a construi de la zero un dispensar medical, dotat cu tot ce trebuie. De atunci și până astăzi a rămas tot cu lacătul pe ușă.

„Nu a venit niciun medic. Nu funcționează pentru că nu vin medici”, adaugă viceprimarul.

Singura mângâiere a oamenilor din comună este un asistent medical comunitar care face tot ce poate pentru a-i ajuta pe vârstnici.

„Este o criză de medici de familie”
Reprezentanții Casei Județene de Asigurări de Sănătate Botoșani spun că este o adevărată criză de medici de familie. Sunt multe comune ai căror medici de familie sunt în prag de pensionare și nu vine nimeni să le ia locul.

„Este o criză a medicilor de familie, și pe viitor criza se va adânci. Din cei 141 de medici aflați în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate mai multe de jumătate sunt trecuți de 60 de ani. Se pensionează. Sunt patru comune fără medic de familie. Tânăra generație de medici nu-și dorește să profeseze în această specialitate, medicina de familie”, a precizat Alina Mustiață, director CAS Botoșani.

În plus, spitalele din zonele rurale suferă cumplit la capitolul personal, cum este cazul spitalului din Darabani, cel mai nordic oraș din România, unde anul trecut spitalul s-a închis după ce medicul a plecat în concediu de odihnă.

Sursă: ADEVĂRUL

Citeste mai mult

Eveniment

Continuă teroarea de la Havârna! Noaptea trecută, un nou incendiu a amenințat casele din zonă. Pompierii au limitat pericolul

Publicat

Publicitate

Aproximativ cinci de hectare de vegetație uscată și stuf au ars, seara trecută, în localitatea Tătărășeni din comuna Havârna.Locuitorii priveau înmărmuriți cum focul cuprinde metru cu metru și amenință casele din apropiere.

La caz s-au deplasat pompierii din cadrul Punctului de Lucru Darabani și Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență Havârna, cu două autospeciale de stingere. Aceștia au constatat faptul că incendiul se manifesta violent, în mai multe focare și au intervenit rapid pentru că flăcările să nu se extindă la casele din apropiere.

Cauza probabilă a fost stabilită ca fiind utilizarea focului deschis în spații deschise.

Publicitate

Potrivit legislației privind protecția mediului, este interzisă arderea miriștilor, a turbăriilor, a litierei pădurii, a stufului, a tufărișurilor sau a vegetației ierboase.

Astfel, cetățenii trebuie să respecte prevederile Ordonanţei de Urgenţă nr. 195 din 2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare. Conform acestui act normativ, proprietarii și deținătorii de terenuri cu titlu sau fără titlu au obligația de a nu arde și de a preveni arderea miriștilor, turbăriilor, litierelor pădurii, stufului, tufărișurilor sau vegetației ierboase.

Nerespectarea acestor prevederi legale constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 7.500 lei la 15.000 lei pentru persoane fizice, iar pentru persoanele juridice de la 50.000 lei la 100.000 lei.

Publicitate

Atragem atenția asupra faptului că folosirea focului deschis pentru igienizarea terenurilor, arderea gunoaielor, a deșeurilor și a altor materiale combustibile pot avea consecințe grave, atât asupra mediului înconjurător, cât și asupra proprietății sau chiar vieții oamenilor.

În astfel de cazuri, flăcările se pot întinde cu repeziciune pe o suprafață mare, iar în condiții de vânt, incendiile de vegetație uscată sau de deșeuri menajere pot deveni și mai periculoase dacă se manifestă aproape de locuințe, de rețele de electricitate sau de locuri cu pericol de explozie.

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

Incendiu la Ungureni, izbucnit din joaca copiilor cu focul

Publicat

Publicitate

Un incendiu s-a produs, seara trecută, într-o gospodărie din localitatea Ungureni. Depozitul de gunoi a fost cuprins de flăcări după ce câțiva copii din localitate s-au jocat cu focul în apropierea acestuia.

Proprietarul a observat flăcările și a sunat după ajutor, la pompieri.

La caz au ajuns, în cel mai scurt timp, un echipaj din cadrul Stației de Pompieri Săveni și Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Ungureni, cu o autospecială de stingere. Aceștia au constatat faptul că ardeau aproximativ trei tone de deșeuri menajere și au acționat rapid astfel încât flăcările să nu se propage la construcțiile din gospodărie.

Publicitate

În scopul preîntâmpinării unor evenimente generate de jocul copiilor cu focul, recomandăm celor care îi au în grijă, însușirea regulilor și măsurilor de prevenire a incendiilor și respectarea strictă a acestora.

Astfel, pentru siguranța copilului dumneavoastră:

▪ înlăturați orice curiozitate în legătură cu focul, explicându-i cu răbdare pericolul pe care acesta îl reprezintă pentru viața lui;

Publicitate

▪ păstrați chibriturile, brichetele și alte surse de foc în locuri în care nu are acces;

▪ nu îi permiteţi accesul, nesupravegheat, în depozite de furaje, șuri, poduri, magazii, grajduri, clădiri dezafectate etc., cu mijloace care pot produce incendii;

▪ nu îl lăsaţi singur în casă cu aragazul, mijloacele de încălzire sau aparatele electrice aflate în funcțiune.

Publicitate

De asemenea, învățaţi copilul următoarele reguli ce îi pot salva viața în situații critice:

▪ dacă este singur acasă, să părăsească imediat locuința și să anunțe un vecin sau primul adult despre izbucnirea incendiului;

▪ dacă nu poate părăsi locuința, să telefoneze, dacă are posibilitatea, la numărul unic pentru urgențe 112 și să anunțe evenimentul precizând adresa, precum și faptul că este blocat în casă, după care să iasă la fereastră și să strige după ajutor;

Publicitate

▪ să nu se ascundă în dulap, sub pat sau în alte locuri în care nu poate fi văzut de persoanele care intră în locuință;

▪ dacă i-au luat foc hainele, trebuie să se lase pe sol și să se rostogolească până la stingerea flăcărilor;

▪ atunci când în încăpere este fum, trebuie să se deplaseze aplecat sau târâș pentru a evita inhalarea acestuia.

Supravegheați copiii în permanenţă!

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2024: Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare

Publicat

Publicitate

Sfântul Pahomie este un foarte important organizator al vieții monahale. De numele său se leagă viața monahală de obște sau în comun, în care monahii trăiesc și duc împreună efortul de susținere a comunității atât în plan duhovnicesc, cât și în planul traiului cotidian.
Pahomie s-a născut în anul 287 în localitatea Sne sau Latopolis cum o numeau grecii, din părinți păgâni. A fost înrolat cu forța în armata imperială și în acest context a cunoscut în Teba niște creștini care erau încarcerați. Văzând bunătatea acelor creștini s-a rugat în acea noapte Dumnezeului lor să îl izbăvească de necazul luării sale de acasă cu forța promițând că va servi semenilor pentru tot restul vieții dacă se împlinește dorința sa.
Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea și fiind izbăvit a călătorit spre sud până la comunitatea creștină din satul Seneset sau Khenoboskion, unde a fost catehizat și botezat. A rămas o vreme în acel sat dedicându-se slujirii aproapelui, mai ales în vremea unei epidemii care a afectat acea zonă.
Într-una din zilele în care se depărtase în pustia din Tabennesi să se roage a primit o descoperire de sus să facă acolo o mânăstire. A ascultat și în scurtă vreme i s-au alăturat mai mulți creștini pentru nevoință și rugăciune. Sfântul Pahomie, organizând acea comunitate a pus foarte mult accentul pe viețuirea, munca, masa și rugăciunea în comun.
A scris o serie de reguli după care să fie organizate mânăstirile cu viață de obște adică cu viață în comun. Acestea priveau modul în care monahii trebuiau să trăiască, să lucreze și să aibă grijă de bolnavi.
Atât de mult s-au înmulțit cei care doreau să-și dedice viața lui Dumnezeu după modelul propus de Pahomie încât a fost nevoit să înființeze succesiv opt mânăstiri. A lăsat lui Teodor, discipolul său ales, conducerea comunității monastice din Tabenessi, în vreme ce el a mers la a doua ctitorie la Phoboou.
Sfântul Pahomie a avut o relație foarte frumoasă cu episcopii acelor zone care veneau des în vizită și pentru sfătuiri duhovnicești în mânăstirile pahomiene.
A murit în anul 347 la Phoboou lăsând în zona Egiptului de Sus nouă mânăstiri înfloritoare de bărbați și una de femei.
În perioada în care a trăit Sfântul Pahomie în monahismul egiptean cunoștea câteva comunități semi-anahoretice, adică în care pustnicii, în anumite perioade se întâlneau pentru rugăciunea în comun. Ceea ce Sfântul Pahomie a propus pentru stilul de viață al mânăstirilor sale era ceva nou. Semăna cu cenobitismul sau cu viața în comun a nevoitorilor din Siria și capadocia, în care, frați de asceză și viață duhovnicească trăiau la un loc împărțind efortul muncii și al slujirii aproapelui.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending