Cultura
MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (19)
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
“Dilema veche” nr. 931 din 10-16 februarie 2022. În “Momentul de cultură” nr. 17, v-am prezentat punctual de vedere al lui Nicolae Breban despre cuplul Caragiale – Eminescu, prin care demonstra că cei doi, printr-o raportare la operă şi comportament, se află într-o relaţie de disjuncţie. În “Dilema veche” nr. 931 din 10-16 februarie 2022, istoricul şi criticul de artă Pavel Şuşară, în eseul “Jocul privirii”, reia tema binomului Eminescu – I.L. Caragiale, demonstrând exact inversul teoriei brebaniene, considerând că între cei doi trebuie să vedem o relaţie de complementaritate. Anii 1883 (când este publicat „Luceafărul”) şi 1884 (când este publicată „O scrisoare pierdută) nu ar fi un hotar care impune ideea incompatibilităţii celor doi şi a separării a două lumi: una „atemporală, rece şi incoruptibilă” (eminesciană) şi cealaltă “temporală, perisabilă şi supusă unui hedonism ludic şi frivol” (a lui Caragiale).
Din această perspectivă, Pavel Şuşară adaugă: “Priviţi, însă, prin fereastra cu o enormă vizibilitate asupra lumii pe care o deschid cele două capodopere ale literaturii române, “Luceafărul” şi “O scrisoare pierdută”, ambele intrate şi sedimentate în conştiinţa colectivă cu vigoarea organică a unui produs folcloric, de substrat, Eminescu şi Caragiale trăiesc mult mai convingător şi mai profund sub semnul genului proxim decât sub acela al diferenţei specifice Până şi succesiunea banală a celor două opera, “Luceafărul” – 1883, “O scrisoare pierdută” – 1884, pare a sugera mai curând o necessitate urgentă decât un simplu accident cronologic, din specia istoriografiei de primă instanţă. Într-un astfel de scenariu, “Luceafărul” eminescian îşi depăşeşte simpla condiţie şi elementara funcţie literară, asumându-şi rolul paradoxal de a justifica metafizic şi de a acredita justeţea, autenticitatea şi necesitatea înaltă a lumii lui Caragiale.
Pavel Şuşară consideră că Eminescu, prin Cătălina, a realizat „unul din cele mai fascinante, mai complexe şi mai contradictorii personaje-simbol din întreaga literatură română”. Astfel că: 1. „ea încorporează, în egală măsură, dilemele patetice ale unei eroine antice, dar şi abuliile şi frisoanele de budoar al unei starlete din seria roz”; 2. „adevărata dramă şi toate trăirile amestecate şi liric-compulsive ale Cătălinei nu stau în presupusa ei neputinţă de a-şi depăşi condiţia, probă la care nici nu se supune, ci în incapacitatea ei de autoevaluare, altfel spus de a-şi explora şi de a-şi valorifica propriul potenţial, ea fiind înzestrată fundamental cu o natură dublă”; 3. „rolul ei, în structura ideatică şi în arhitectura mistică a poemului, nu este acela de a marca ruptura şi de a confirma imposibilitatea comunicării, ci, dimpotrivă tocmai acela de a face posibilă comunicarea şi de a pune în contact nemijlocit lumea imediată, diurnă, cu cea revelată şi transcendentală”; 4. „condiţia ei omenească şi pământeană, potenţial restrictivă şi provizorie, este dublată explicit de o predestinare sacră”. Demonstraţia lui Pavel Şuşară porneşte de la observaţia că Eminescu evidenţiază acest fapt chiar din începutul poemului: „el îi precizează atât unicitatea („şi era una la părinţi”), cât şi obârşia aleasă („din neamuri mari, împărăteşti”), dar şi condiţia de aluzie celestă („cum e fecioara între sfinţi”), ceea ce îi acreditează şi îi consolidează investitura supraumană şi vocaţia transcendentă. Şi tocmai în consecinţa acestei predestinări, Cătălina are acces liber la sacru şi la sferele înalte ale atemporalităţii, iar tot ceea ce urmează nu mai intră sub regimul disponibilităţii, al capacităţii de acces, ci exclusiv sub acela al liberei decizii sau, altfel spus, al liberului-arbitru”. Cătălina însă, spune Pavel Şuşară, a refuzat eternitatea, „ratează lucid absolutul”, rămâne în lume, într-un cuvânt, refuză sacralitatea: „Deteriorându-şi regimul ontic şi vocaţia transcendenţei, Cătălina fisurează întregul blindaj mistico-metafizic care o proteja, iar prin aceste fisuri, prin breşele nesecurizate, irupe şi invadează enorma viitură a lumii lui Caragiale. Principiile înalte devin fiinţe mărunte, întreaga lume astrală îşi preschimbă mecanica transcendentală în viermuială istorică, iar uluitoarele trasee ale luminii incoruptibile se transformă într-un biet metabolism social, inconsistent şi derizoriu. Ieşită de sub determinările şi din condiţia ei metafizică, preafrumoasa Cătălina se numeşte acum Zoe Trahanache, iar visul ei galactic se ipostaziază într-un infim document al fericirii prohibite, care se plimbă haotic, la firul ierbii şi pe un traseu la fel de imprevizibil ca o indeterminare cuantică: buzunarul Cetăţeanului turmentat, singurul purtător de extaz şi încă apt pentru transe mistice – căptuşeala pălăriei lui Caţavencu şi retur. Oportunist şi eficient, vicleanul copil de casă, Cătălin, se instalează confortabil în scaunul de prefect din capitala unui judeţ de munte”.
Concluzionează Pavel Şuşară: „Prinşi în vârtejul aceleiaşi lumi, Eminescu şi Caragiale nu sunt, de fapt, în disjuncţie, ci într-o continuitate aproape magică. Ei nu sunt separaţi în fond, ci doar în unghiul de percepţie şi în strategiile privirii. Eminescu priveşte Universul printr-un ochean întors iar distanţa anulează detaliile şi preschimbă vederea în contemplaţie, în timp ce Caragiale priveşte prin el în poziţie normală, şi atunci excesiva apropiere oferă o imagine hipertrofiată, un gros-plan devastator, în care detaliile devin agresive până la monstruozitate („simţ enorm şi văz monstruos”). Astfel, privirea se transformă, implacabil, în bisturiu, iar intervalul 1883 – 1884 nu este, privit la scara mare a istoriei şi a fiinţei, decât clipa necesară pentru răsucirea ocheanului.”
Tot în acest număr al „Dilemei vechi”, Andrei Pleşu publică articolul „Mică antologie despre chipul nocturn al patriotismului”, convins fiind că „întotdeauna au existat, în mijlocul nostru, tot soiul de lichele care practică zgomotos eschiva retoricii patriotice”. Andrei Pleşu reţine din Eminescu: „Toate numirile în funcţiuni nu se fac după merit, ci după cum ordonă deputaţii, care, la rândul lor, atârnă de comitetele de politicieni de profesie, formate în fiece centru de judeţ. Aceste comitete îşi împart toate în familie. Ele creează, din banii judeţelor, burse pentru copiii „patrioţilor”, trimişi în străinătate să numere pietrele de pe bulevarde, ele decid a se face drumuri judeţene pe unde „patrioţii” au câte un petic de moşie, încât toată munca publică, fie sub forma de contribuţie, fie sub forma de prestaţiune, se scurge, direct ori indirect, în buzunarul unui „patriot”(„Timpul”, 21 aprilie 1881).
Din acelaşi număr al revistei merită reţinută o atitudine a lui Dan Perjovschi: „Politica culturală se face cu cei care fac cultură”.
Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News
Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Românii marchează astăzi Ziua Victoriei Revoluţiei Române şi a Libertăţii, o zi care este sărbătorită în fiecare an la data de 22 decembrie și care reamintește de sacrificiul a peste 800 de tineri pentru câștigarea libertății.
Prin Legea nr. 273 din 7 decembrie 2011 pentru modificarea Legii nr. 258/2002 privind declararea zilei de 22 decembrie Ziua Libertăţii României, ziua de 22 decembrie a fost declarată ”Ziua Victoriei Revoluţiei Române şi a Libertăţii”, potrivit https://www.cdep.ro/.
Senatorii au adoptat la 14 iunie 2011 propunerea legislativă prin care ziua de 22 decembrie este declarată Ziua Victoriei Revoluţiei române şi a Libertăţii. Propunerea iniţiată de deputaţi şi senatori, aparţinând grupurilor parlamentare ale PDL, PSD, PNL şi minorităţilor naţionale altele decât cea maghiară, a fost aprobată de Senat cu 96 de voturi pentru, trei voturi împotrivă şi şase abţineri. Iniţiatorii au susţinut în expunerea de motive a propunerii legislative că este necesară promovarea, în mentalul colectiv, a importanţei zilei de 22 decembrie, ca dată ce a marcat începutul democraţiei în România. Senatul a fost prima Cameră legislativă sesizată în cazul acestei propuneri.
Legea nr. 273 din 7 decembrie 2011 are ca titlu ”Lege privind declararea zilei de 22 decembrie Ziua Victoriei Revoluţiei Române şi a Libertăţii”, iar Articolul 1 are următorul cuprins: „Art. 1 – Se declară ziua de 22 decembrie Ziua Victoriei Revoluţiei Române şi a Libertăţii.”. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată, potrivit https://www.cdep.ro/.
Decretul nr. 948 din 6 decembrie 2011 privind promulgarea Legii pentru modificarea Legii nr. 258/2002 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 873 din 12 decembrie 2011.
* * *
Începutul sfârşitului pentru regimul condus de Nicolae Ceauşescu a fost ziua de 16 decembrie 1989. Revoluţia de la Timişoara, care a cuprins evenimentele din intervalul 16-20 decembrie 1989, a iniţiat procesul de dărâmare a totalitarismului din România, după cum precizează politologul Vladimir Tismăneanu în lucrarea „Despre 1989. Naufragiul utopiei” (Editura Humanitas, Bucureşti, 2009).
„A fost momentul inaugural al seriei de acţiuni care aveau să culmineze la Bucureşti şi în alte oraşe în zilele de 21 şi 22 decembrie şi care au constituit efectiv o revoluţie ca modalitate de întemeiere a libertăţii (…) Născut din violenţă şi brutalitate, regimul pierea în chip violent şi brutal. Îşi dovedea, încă o dată, deficitul total de legitimitate şi proba natura ilegală, criminală, a existenţei sale”, subliniază Vladimir Tismăneanu în lucrarea sus-menţionată.
* * *
La 16 decembrie 1989, mai mulţi credincioşi din oraş demonstrau paşnic, în jurul Catedralei reformate din Piaţa Maria, faţă de o decizie judecătorească prin care pastorul reformat László Tokés urma să fie evacuat şi mutat în altă localitate. Mişcarea avea să se extindă, la aceasta aderând studenţi, muncitori şi alţi locuitori ai Timişoarei. Se formează coloane de timişoreni care se îndreaptă către centrul oraşului. Izbucneşte, astfel, o revoltă anticomunistă pe fondul scăderii dramatice a nivelului de trai al populaţiei, ca şi al destrămării sistemului comunist european în fostele ţări socialiste, menţionează lucrarea „Istoria României în date” (Ed. Enciclopedică, 2003).
Revoluţia Română din decembrie 1989, Timişoara; imagine din ziua de 17 decembrie 1989.
Foto: (c) CONSTANTIN DUMA/Arhiva istorică AGERPRES
În scurt timp, Piaţa Maria este ocupată de câteva sute de persoane, care scandează „Libertate”, „Dreptate” şi care cântă „Deşteaptă-te, române!”. Coloanele de manifestanţi se îndreaptă spre Comitetul judeţean al Partidului Comunist Român (PCR). Sunt mobilizate forţele de ordine ale Ministerului de Interne, ale Miliţiei, armata, gărzile patriotice, pompierii. Manifestanţii sunt întâmpinaţi cu jeturi de apă, gaze lacrimogene. Au loc ciocniri violente între demonstranţi şi forţele de ordine. Se operează arestări.
În jurul orei 16.00, mai multe tramvaie sunt blocate de către manifestanţi şi se strigă „Jos cu Ceauşescu!”. Până la miezul nopţii, unii manifestanţi, printre care şi pastorul László Tokés, sunt bătuţi şi arestaţi.
A doua zi, la 17 decembrie 1989, timişorenii se adună în stradă în număr foarte mare; manifestanţilor li se alătură muncitori din fabrici şi uzine. Se scandează: „Jos Ceauşescu!”, „Jos comunismul!”, „Nu vă fie frică!”. Comitetul judeţean al PCR este luat cu „asalt” de către demonstranţi, care pătrund în clădire prin geamurile sparte. Intervine armata.
La 17 decembrie 1989 muncitori, locuitori şi studenţi din Timişoara se îndreaptă spre Piaţa Operei rostind îndemnuri la acţiune împotriva dictaturii comuniste.
Foto: (c) CONSTANTIN DUMA/Arhiva istorică AGERPRES
Din dispoziţia lui Nicolae Ceauşescu, sunt trimişi la Timişoara, în ajutorul conducerii locale a judeţului: generalul Velicu Mihalea, adjunct al şefului Direcţiei de Contrainformaţii din Departamentul Securităţii Statului (DSS), colonelul Filip Teodorescu de la Direcţia a III-a Contraspionaj din DSS şi alţi ofiţeri superiori. Ion Coman, secretar al Comitetului Central al PCR, este numit comandant unic pentru Timişoara. El se deplasează la Timişoara, însoţit de generalii Ştefan Guşă, Victor Atanasie Stănculescu, Mihai Chiţac, Florea Comşa, colonelul Gheorghe Radu ş.a., în vederea coordonării acţiunilor represive. La miezul nopţii, forţele de ordine deschid focul asupra manifestanţilor; sunt ucişi şi răniţi copii, tineri, femei şi bătrâni. Peste 20.000 de membri ai „gărzilor patriotice” din Dolj şi Râmnicu Vâlcea sunt trimişi cu trenuri speciale spre Timişoara; înarmaţi cu bastoane, ei aveau misiunea să ajute la dispersarea manifestanţilor. Acţiunea eşuează. O parte a celor trimişi fraternizează cu timişorenii, o altă parte este oprită pe drum şi face cale întoarsă.
Revoluţia Română din decembrie 1989, Timişoara; intervenţia forţelor de ordine împotriva demonstranţilor, 17 decembrie 1989.
Foto: (c) CONSTANTIN DUMA/Arhiva istorică AGERPRES
În aceeaşi zi, Nicolae Ceauşescu convoacă o teleconferinţă cu activul de partid şi de stat din judeţe şi anunţă că a dat ordin să se tragă. „Se somează, oricine nu se supune se socoteşte stare de necesitate şi se aplică legea!”, ameninţă liderul comunist. În toate întreprinderile şi instituţiile din ţară se face de gardă 24 de ore din 24 de ore, se întăresc măsurile de pază şi securitate, atmosfera devenind foarte încărcată, dacă nu explozivă. Pe străzi circulă patrule formate dintr-un miliţian, un militar în termen şi un membru al gărzilor patriotice.
În Timişoara se aud primele focuri de armă, până după miezul nopţii având loc lupte de stradă între civili şi militari şi fiind incendiate TAB-uri, tancuri şi magazine. De asemenea, pe treptele catedralei, un grup format din copii şi tineri civili încep să scandeze: „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!”, „Vrem o ţară liberă!”. Ei cântă colinde, iar alte câteva sute de manifestanţi li se alătură, fluturând un steag din care fusese decupată stema comunistă.
În timp ce pe 18 decembrie 1989 Nicolae Ceauşescu îşi începe vizita oficială în Republica Islamică Iran, în Timişoara vitrinele magazinelor sunt sparte, miliţienii sunt peste tot, iar militarii ordonă oamenilor să circule fără oprire, fiind împiedicaţi să stea în grupuri.
După două zile în care armata, miliţia şi securitatea încearcă să reprime fără succes revolta, demonstranţii ocupă, la 19 decembrie 1989, centrul Timişoarei, din zona Piaţa Operei. Cele mai multe întreprinderi din Timişoara îşi încetează activitatea, se organizează mitinguri de protest, se formulează revendicări. Pe străzile oraşului, militarii fraternizează cu revoluţionarii şi se scandează: „Armata e cu noi!”.
Un număr de peste 40 de cadavre ale unor victime ale represiunii din Timişoara, neidentificate, sunt transportate, în secret, de la morga Spitalului Judeţean Timiş în Bucureşti, unde, în noaptea de 19 spre 20 decembrie, sunt incinerate la crematoriul „Cenuşa”.
La 20 decembrie 1989, demonstranţii din Timişoara se grupează în Frontul Democratic Român, avându-i în frunte pe Lorin Fortuna (preşedinte), Ioan Chiş (vicepreşedinte) şi Claudiu Iordache (secretar general), cu scopul de a organiza mişcarea de rezistenţă. Dimineaţa, zeci de coloane de muncitori din întreprinderile oraşului se îndreaptă spre Piaţa Operei. În jurul orei 11.00, generalul Ştefan Guşă ordonă retragerea tehnicii de luptă în cazărmi şi interzicerea folosirii armamentului din dotare. În jurul orei 13.00, coloanele de manifestanţi ajung în Piaţa Operei, iar militarii fraternizează cu ei. La ora 14.00, efectivele militare sunt retrase în cazărmi, iar autorităţile centrale şi locale nu-şi mai exercită autoritatea asupra oraşului. Astfel, Timişoara devine primul oraş liber al României.
Revoluţia Română din decembrie 1989, Timişoara; imagine din ziua de 20 decembrie 1989.
Foto: (c) CONSTANTIN DUMA/Arhiva istorică AGERPRES
În balconul Operei i se înmânează primarului Timişoarei, Petre Moţ, revendicările protestatarilor: eliberarea arestaţilor, redarea cadavrelor familiilor care le revendică, demisia lui Nicolae Ceauşescu, circulaţia liberă a oamenilor şi a ideilor. Mulţimea scandează: „Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă!”, „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!”.
Revoluţia Română din decembrie 1989, Timişoara; imagine din ziua de 20 decembrie 1989.
Foto: (c) CONSTANTIN DUMA/Arhiva istorică AGERPRES
Sediul Comitetului judeţean al PCR este înconjurat de muncitori. În încercarea de a rezolva criza, liderii comunişti Emil Bobu şi Constantin Dăscălescu se întâlnesc cu o delegaţie a manifestanţilor. Emisarii lui Ceauşescu, îngroziţi de revendicările manifestanţilor (demisia lui Ceauşescu şi a guvernului), se reîntorc în grabă la Bucureşti.
Nicolae Ceauşescu revine din vizita oficială din Iran şi decretează instituirea stării de necesitate. În cadrul unui discurs televizat, acesta afirmă că „elemente huliganice (…) au provocat distrugeri de tip fascist în scopul destabilizării ţării, dezmembrării teritoriale, lichidării revoluţiei socialiste şi întoarcerii sub dominaţie străină”. Totodată, Ceauşescu dă vina pe „agenturile străine de spionaj şi pe românii din interior care îşi vând ţara pentru un pumn de dolari sau pentru alte valute”.
Presa controlată de guvern nu a dat nicio relatare a evenimentelor de la Timişoara, acestea fiind cunoscute însă pe larg prin emisiunile în limba română ale principalelor posturi de radio occidentale, precum şi prin emisiunile de la Budapesta şi Belgrad.
La 20 decembrie 1989, este emis un Decret prezidenţial prin care se instituie starea de necesitate pe teritoriul judeţului Timiş, ca urmare a „gravei încălcări a ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism şi de distrugere a unor bunuri obşteşti”. Comitetul municipal de partid anunţă organizarea unui mare miting în Piaţa Palatului, unde se spera ca Bucureştiul să condamne „acţiunile huliganice” de la Timişoara.
Revoluţia Română din decembrie 1989, Timişoara; imagine din ziua de 20 decembrie 1989.
Foto: (c) CONSTANTIN DUMA/Arhiva istorică AGERPRES
Economie
Hidroelectrica a modificat perioada de transmitere a INDEXULUI pentru luna decembrie: Iată noul interval
Eveniment
ASTĂZI: Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă „Din străbuni, din oameni buni…” revine pe străzile din Botoșani. Programul manifestărilor
Eveniment
O casă din Săveni, pe punctul de a lua foc după ce proprietarul a pus preparatele din carne la afumat și a plecat
22 decembrie: Ziua Victoriei Revoluţiei Române şi a Libertăţii
Hidroelectrica a modificat perioada de transmitere a INDEXULUI pentru luna decembrie: Iată noul interval
ASTĂZI: Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă „Din străbuni, din oameni buni…” revine pe străzile din Botoșani. Programul manifestărilor
O casă din Săveni, pe punctul de a lua foc după ce proprietarul a pus preparatele din carne la afumat și a plecat
La un pas de dezastru! O casă din Sârbi în pericol noaptea trecută din cauza unui incendiu la coșul de fum
Cum a rezolvat o țară europeană conflictele din ȘCOALĂ venite de pe rețelele sociale. A închis TikTok
CALENDAR ORTODOX 2024: Sfântul Ierarh Petru Movilă
Doina Federovici, aleasă în conducerea Senatului
Elevii Grupului Vocal al Liceului „Regina Maria” din Dorohoi au adus bucurie în două centre de asistență pentru persoanele în vârstă din județul Botoșani
Elevii Liceului Tehnologic „Elie Radu” Botoșani au dus daruri la Grădinița Girotondo și Centrul Maternal „Micul Prinț”
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Constantin Cocoreanu, primarul comunei Tudora
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Sergiu Dascălu, primarul comunei Vorona
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Gabriel Alexe, profesor de matematică și poet. Laureat al Marelui Premiu „Nicolae Labiș”
Valeriu Iftime: „Oamenii cu adevărat valoroși în politică sunt cei care au demonstrat de-a lungul timpului că pot reuși în viață prin propriile forțe”
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Marius Rogojinschi, Managerul Teatrului pentru Copii și Tineret „Vasilache”
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Cristian Lazarovici, președinte Uniunea Armenilor Botoșani
„Invitatul Zilei” la Botoșani24.ro: Primarul comunei Roma, Cosmin Cîșlariu
-
Economie2 ani agoManagerul celei mai puternice companii de la Botoșani s-a sinucis
-
Eveniment2 ani agoCe se poate construi fără autorizație. Noi reguli pentru avizarea documentelor
-
Eveniment1 an agoFOTO: Biserica Ortodoxă este în DOLIU. Un preot îndrăgit, profesor universitar, și-a pierdut viața într-un accident cumplit
-
Eveniment2 ani agoFOTO: „Doamne, îndură-te de bătrâni, de tineri, de pruncii de la sân!”. Sute de oameni s-au rugat în genunchi la Buzeni
-
Actualitate1 an agoDe la 1 august sau 1 septembrie 2023 salariul minim ar putea crește din nou
-
Actualitate1 an agoFiica unor profesori de excepție din Botoșani a luat 10 la TITULARIZARE, una dintre cele șase note maxime la nivel național
-
Eveniment3 ani agoPlânge dealul, plânge valea: „Mor animalele de sete”. Aproape un sfert din judeţul Botoşani în pragul disperării din cauza apei
-
Eveniment1 an agoFOTO: Un autobuz cu pasageri a luat foc în mers
