Adormirea Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, este pomenită în calendarul creștin ortodox la 25 iulie. Sfânta Ana este mama Maicii Domnului, ea fiind ocrotitoarea copiilor și a maternității, pentru că a zămislit la bătrânețe, după multe rugăciuni, lacrimi și post.

Sfânta Ana a fost mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Maria, care, prin harul lui Dumnezeu, s-a făcut bunica după trup a Mântuitorului Hristos.

Sfânta Ana era din seminția lui Levi și a fost fiica Mariei și a preotului Natan din neamul lui Aaron. Aceștia au trăit în timpul reginei Cleopatra a Egiptului (69-30 î.Hr.). Ei au avut trei fete: Maria, Sovi și Ana. Maria s-a căsătorit la Betleem și a născut pe Salomeea moașa; Sovi s-a căsătorit tot la Betleem și a născut pe Elisabeta, mama Sfântului Proroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul; iar Ana s-a căsătorit în pământul Galileei. Aici, Prin multă rugăciune, ea a născut-o pe Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu și începătoarea mântuirii noastre. Astfel, putem afirma ca Elisabeta, Salomea și Maica Domnului erau verișoare, iar Mântuitorul era verișor de gradul doi cu Sfântul Ioan Botezătorul.

Nerodirea pântecelui – ocara lumii Sfânta și dumnezeiasca Ana a primit o vrednicie și mai mare, cununându-se cu dreptul Ioachim, un bărbat înțelept din Galileia. Drepții Ioachim și Ana au fost o pereche sfințită de Dumnezeu, petrecându-și zilele în cuviincioșie duhovnicească, în post și rugăciune. Dar ajungând la vârsta bătrâneții fără să rodească un vlăstar pentru familia lor, sfinții s-au rugat Domnului să dezlege sterpăciunea lor și să le dea un rod. Pe vremea aceea, nerodirea de prunci era considerat un blestem de la Dumnezeu. Însă aceasta nu era blestem, ci s-a făcut ca să se arate puterea lui Dumnezeu și credința lor. Deși întreaga cetate îi vorbea de rău, și nici măcar preoții templului nu le mai primeau jertfele, drepții Ioachim și Ana nu s-au lăsat biruiți de răutatea lumii, necontenind a striga către Dumnezeu să ridice de pe dânși rușinea aceasta, promițând că darul lor îl vor da Domnului, ca semn de mulțumire. Sfânta Ana ia în pântece pe Maica Vieții Și pe când se ruga dreptul Ioachim în pustie, și sfânta Ana în grădina sa, au primit amândoi înștiințare de la Gavriil, îngerul Domnului vestea cea mare de bucurie, că Ana are să nască pe cea mai curată și mai slăvită dintre femei, pe Maica Fiului lui Dumnezeu. Bunele vestiri și făgăduința Domnului n-au întârziat să se împlinească, pentru că la scurt timp de la vedenia îngerească, sfânta Ana a luat în pântece pe Fecioara Maria, Prea Sfânta Maică a Domnului.

Sfânta Ana aduce la templu pe Maica Domnului

Sfânta Ana i-a dat naștere Maicii Domnului, fecioara pe care Dumnezeu o alesese ca fiind cea mai sfânta din neamul omenesc și singura femeie vrednica și curata a vremii care să îi dea naștere Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Pe când Maria a împlinit vârsta de trei ani, Sfânta o duce la Templu din Ierusalim și o oferă în slujba Domnului, în timp ce Sfânta Ana își va petrece restul vieții în post și rugăciune. Mai mult de-at atât, Ana face fapte bune celor nevoiași, așteptând clipa în care ceea ce promisese Dumnezeu se va adeveri.

Adormirea Sfintei Ana
Adormirea Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu 25 iulie
La vârsta de 69 de ani trece la cele veșnice și Dumnezeu o ia alături de el în Ceruri. Conform Tradiției Bisericești, Fecioara Maria își pierduse ambii părinți încă de când avea doar 11 ani și era la Templu.

Surse: Crestin Ortodox, Calendar ortodox, Basilica, Active News.

Unde se găsesc moaștele Sfintei Ana, mama Maicii Domnului

Potrivit mărturiei lui Procopius, în vremea domniei împăratului Iustinian cel Mare (527-565), în capitala bizantina – Constantinopol – a fost ridicata o biserica închinata Sfintei Ana.

Împăratul bizantin Iustinian al II-lea (685-695; 705-711) a reparat și întărit vechea biserica a Sfintei Ana, după ce Sfânta Ana i-a apărut în vedenie soției sale, însărcinata la acea vreme. Cu aceasta ocazie, Sfintele ei Moaște și un vestmânt (acoperământ) au fost aduse în Constantinopol și așezate în biserica, spre închinare.

Moaștele Sfintei Ana au fost aduse, din Tara Sfânta în Constantinopol, în anul 710, acestea fiind păstrate în biserica în Biserica Sfânta Sofia, până în anul 1333. Prăznuirea sfintei, în întreaga Biserica Ortodoxa, se face în ziua de 9 septembrie, imediat după Nașterea Maicii Domnului.

Canonul Sfintei Ana a fost compus de către Sfanțul Teofan Imnograful (817), însa parți mai vechi din slujba sunt atribuite și lui Anatolie din Bizanț (458). Adormirea Sfintei Ana este prăznuita în ziua de 25 iulie, care poate coincide cu ridicarea bisericii din Constantinopol, ori cu aducerea aici a Sfintelor ei Moaște.

Moaștele Sfintei Ana de la Schitul Sfânta Ana din Sfanțul Munte Athos

Schitul Sfânta Ana Mare este cel mai vechi și mai însemnat schit din Sfanțul Munte. Schitul a fost întemeiat în ultimele decenii ale secolului al XVII-lea, pentru a păstra în biserica Piciorul stâng al Sfintei Ana. Sfintele ei Moaște au fost aduse în schit de către Cuviosul Simeon, în ziua de 26 octombrie 1666, potrivit codex-ului schitului.

Moaștele Sfintei Ana se păstrează cu mare evlavie în biserica centrala, unde pomelnicele primite din întreaga lume sunt pomenite, cu mare razna și așezare duhovnicească. Nenumărate sunt minunile săvârșite de Sfânta Ana, mai ales în cazurile privind infertilitatea și nașterea de prunci.

Sfintele Moaște ale Sfintei Ana în întreaga lume

În bisericile Sfanțului Munte se mai afla si alte Moaște ale Sfintei Ana. Astfel, în biserica din Mănăstirea Cutlumuș se află întregul picior drept al Sfintei Ana. În biserica din Mănăstirea Stavronikita se păstrează mana Sfintei Ana. Parți din trupul Sfintei Ana se mai afla si în Catedrala Patriarhatului din Ierusalim si Antiohia, în Manastirea Kykkos, din insula Cipru, cat și în alte biserici și mănăstiri din lume.

Sultanul Insulei Limnos nu putea să dobândească copii și, din această pricină, era foarte mâhnit. Auzise de la locuitorii insulei, care vizitaseră Sfântul Munte și Schitul „Sfintei Ana”, despre minunile mamei Maicii Domnului și ajutorul pe care ea îl dă soților fără copii. Fiind încredințat de istorisirile pe care le auzise, el a trimis, prin niște închinători, daruri la Schit pentru Icoana Sfintei Ana și le-a cerut să-i aducă untdelemn și agheasmă de la Sfânta.

Pentru că sultanul era de altă religie, creștinii au aruncat darurile lui și nu i-au adus nimic. Însă sultanul nu și-a pierdut nădejdea, ci a trimis alte daruri, prin alți închinători, la Schitul „Sfintei Ana”, și le-a cerut și acestora să-i aducă agheasmă și untdelemn de la Icoană, amenințându-i chiar cu pedepse aspre, dacă nu-i vor aduce.

Monahii din Schit, deoarece sultanul nu era creștin și din cauza pedepselor făgăduite creștinilor, i-au trimis apă de băut, nu agheasmă, și ulei obișnuit, nu sfințit. Însă Sfânta Ana, văzând credința și stăruința sultanului, l-a ajutat și i-a împlinit cererea, iar la vremea cuvenită soția i-a născut un prunc sănătos.

Drept recunoștință, sultanul i-a dăruit Sfintei Ana o candelă prețioasă, care atârnă la icoana ei și astăzi. Dar, fiindcă argintarul furase din materialul prețios, sultanul a adăugat oul din partea de jos a candelei, astfel încât darul să fie complet, adică să aibă greutatea de argint pe care o făgăduise la început.

Starețul și ucenicul

Starețul Macarie de la Chilia „Adormirea Maicii Domnului” din Schitul Sfintei Ana (Sfântul Munte Athos) era grav bolnav. Starețul era de loc din Tesalonic și de mic venise și se călugărise la Schitul Sfintei Ana. Din pricina nevoinței exagerate, ajunsese la epuizare, mai ales că nu era înzestrat cu rezistență trupească.

În Duminica Lăsatului de Sec de Carne din anul mântuirii 1750, Starețul Macarie, din pricina epuizării, ajunsese în pragul morții. Ucenicul său, monahul Teoctist, care avea și grija Kiriakonului Schitului, după Dumnezeiasca Liturghie din acea Duminică, a fost cuprins de o mare mâhnire, neștiind ce mâncare să-i pregătească Starețului său, care să-l întărească oarecum și să-l ridice din istovirea ce o avea.

Cu această mâhnire în suflet a coborât la mare, gândindu-se că, poate, va găsi vreun pește. Însă marea era atât de tulburată și învolburată, încât nicio barcă nu era la țărm și nici pe mare nu se vedea trecând vreuna. Atunci, umilindu-se cu sufletul, a îngenuncheat și cu multă credință, din durerea inimii, s-a rugat lui Dumnezeu și Sfintei Ana, Maica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Nu a apucat să-și sfârșească rugăciunea, că Părintele Teoctist vede pe valurile înspumate ale mării jucând un pește destul de mare. Îndată, luminat fiind de Dumnezeu, a făcut semnul Crucii în direcția unde se vedea peștele și un val – o, minunile Tale, Hristoase Împărate! – a aruncat acel pește pe nisipul de pe țărm.

Părintele Teoctist, plin de bucurie, a luat peștele, l-a dus sus la Kiriakon (biserica centrală, lângă care se afla și bucătăria), l-a pregătit și i-a dat Starețului său să mănânce. De îndată ce a mâncat din acel pește, Starețul s-a întremat și a prins atâta putere, încât s-a făcut deplin sănătos, tămăduindu-se de boala sa.

Cu mâncarea care a rămas, i-a ospătat pe toți monahii și mirenii care se aflaseră în acea zi la Kiriakonul Schitului și care, cu toții, au slăvit pe Preabunul Dumnezeu, Cel minunat în lucrurile Sale și în Sfinții Săi.

Vindecarea Arhimandritului Varnava

Neobositul stareț al Mănăstirii Pângărați din Neamț, arhimandritul Varnava era cunoscut în vremea sa ca un priceput dascăl și duhovnic. Sătenii îi purtau un respect deosebit acestui călugăr care îi învăța pe copiii lor carte, recomandându-i pe cei mai buni dintre ei ca preoți la sate.

În toamna anului 1849, starețul s-a îmbolnăvit greu, încât nu mai avea nădejde de viata. În luna decembrie a acelui an a cerut ucenicilor să-l ducă la icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana din Mănăstirea Bistrița. Aici, cu multe lacrimi rugându-se, s-a vindecat desăvârșit, prin minune, și s-a întors sănătos la mănăstirea sa.

Ca semn de recunoștință, starețul a împodobit icoana Sfintei Ana cu o strană nouă, care se păstrează până astăzi. Iar pe reversul ei a scris următoarele: „Această strană pentru sfânta icoană făcătoare de minuni s-a făcut cu toată cheltuiala cuvioșiei sale, Arhimandritul Varnava, egumenul Mănăstirii Pângărați, care, îmbolnăvindu-se cumplit la 1849, decembrie 14, și fiind la ceasul de pe urmă, cu mare laudă sfânta icoană îndată l-a făcut sănătos. Iar strana s-a gătit la anul 1853, ghețărie, 24”.

Surse: Doxologia, doxologia.ro, Doxologia portal crestin ortodox.

Etimologia / semnificația numelui Ana
Ana – este un prenume de fată cu rădăcini puternice într-un vechi nume ebraic, „Hannah” (Channah), adesea purtat de către personaje biblice și care înseamna „har” sau „Darul lui Dumnezeu dat lumii”.

În Cărțile lui Samuel, Hannah (Ana) este mama profetului Samuel. Aceasta a fost nefertilă, și în templu s-a rugat ca Dumnezeu să îi dea un fiu. Iar dacă el se va naște, acesta va îndrumat pentru a deveni preot.

Când s-a născut juncul, Samuel, Hannah i l-a încredințat lui Eli să fie crescut ca un preot (1 Samuel 1: 2).

Acest prenume feminin poate fi întâlnit (destul de rar) ca și nume de familie.

Derivate ale numelui Ana
Anca, Aneta, Anisoara, Nana, Ani, Anita, Anuța, dar și, sub influența occidentală, Ani sau Anita.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Ana?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 9 septembrie când serbăm pe Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana, sau pe data de 3 februarie atunci când pomenim pe Sfântul și dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu și prorocița Ana sau pe data de 25 iulie când facem pomenirea adormirii Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Icoana Sfintei Ana, mama Maicii Domnului

Drepții Ioachim și Ana se zugrăvesc după cum urmează: Dreptul Ioachim se zugrăvește bătrân, cărunt, cu barba rotundă. Sfânta Ana se zugrăvește bătrână, purtând un chiton (veșmântul de dedesubt) roșu și un himation (veșmântul de deasupra) verde. Ei sunt zugrăviți în diferite scene din viața Maicii Domnului: zămislirea acesteia, nașterea, binecuvântarea ei de preoți și Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. De multe ori, Sfânta Ana este zugrăvită purtând-o în brațe pe Maica Domnului pruncă, iar uneori sunt zugrăviți amândoi drepții Ioachim și Ana, cu Fecioara, copilă, între dânșii. Mai rar, Sfânta Ana se zugrăvește și singură.

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma – Erminia Picturii Bizantine, pp. 89, 138, 184, 210.

Lacul Sfânta Ana

Lacul Sfânta Ana (în maghiară Szent Anna-tó) este singurul lac vulcanic din România. Este situat în masivul Ciomatu din județul Harghita, în stânga râului Olt, în apropiere de stațiunea Tușnad. Lacul este așezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu Mare (în maghiară Nagy-Csomád), din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente erupții vulcanice în Carpați și în Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de acum 42.000 ani).

Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946m. De formă aproape circulară, similar cu o paletă de pictor, are o lungime de 620m și o lățime maximă de 460m, o suprafață de 19,50ha și o adâncime maximă de 7m. Lacul își completează apele numai din precipitații, neavând izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029ml minerale. Capacitatea trofică redusă a apei lacului se datorează și emanațiilor mofetice prin fundul lacului și prin pereții craterului.

Turiștii veniți la lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla cum va fi vremea, ei având la îndemână o metodă empirică, dar exactă, oferită de muntele vulcanic: cele două fisuri formate în munte care prevestesc vremea. Localnicii știu că „Dacă emanațiile din fisuri pișcă la nas, atunci e semn de furtună, iar dacă nu, ziua va fi însorită, tocmai potrivită pentru drumeții”. Fenomenul are o explicație științifică. În munte se desfășoară încă o activitate post-vulcanică, sensibilă la orice schimbare a presiunii atmosferice. Când presiunea atmosferică scade, gazele, precum bioxidul de carbon și sulful, urcă spre suprafață și inundă fisurile cu un miros înțepător, semn că vine ploaia.

Lacul Sfânta Ana este o rezervație complexă naturală, geologică, floristică și faunistică, fiind legat de Băile Tușnad prin poteci turistice.

Lângă lac se află o capelă romano-catolică cu hramul Sfintei Ana.

Rugăciune către Sfinții Părinți Ioachim și Ana

Însoțirii celei de Dumnezeu alese, dumnezeieștilor părinți Ioachim și Ana, ca celor ce ați născut pe Maica Vieții noastre, binecuvântată de Dumnezeu Născătoarea și Pururea Fecioară Maria, cântări de laudă aducem vouă noi, rugătorii voștri; iar voi, ca cei ce aveți îndrăzneală către Dumnezeu, păziți-ne cu rugăciunile voastre de toate primejdiile pe noi, cei ce cântăm: bucurați-vă, părinți de trei ori fericiți!
O, preafericită însoțire, a dumnezeieștilor părinți Ioachim și Ana cei ce stați lângă scaunul Dumnezeirii, primind laudele acestea ale noastre, izbăviți-ne cu rugăciunile voastre de chinurile cele veșnice și de toată ispita, ca împreună cu voi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Troparul Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea