Traumele, neîmplinirile și frustrările copilăriei ne bântuie toată viața, spun specialiștii. Efectiv, ne îmbolnăvesc. Psihoterapeuții arată că traumele nerezolvate ale copilăriei pot duce la diabet, boli cardiovasculare sau afecțiuni autoimune în viața de adult, scrie ADEVĂRUL.

Mult timp în România s-a vorbit prea puțin despre efectele traumelor din copilărie asupra vieții de adult. Mult timp au fost subevaluate sau considerate irelevante, mofturi. Studiile științifice, mai ales din domeniul psihoterapiei, au demonstrat că majoritatea comportamentelor deviante ale adultului și chiar o parte a bolilor grave ale acestuia, își au originea în copilărie și în neîmplinirile emoționale sau șocurile psiho-emoționale de la vârste fragede.

 Ce înseamnă traumă emoțională la un copil

De multe ori pare că trauma emoțională la copii este supralicitată și că de fapt copilul este mai rezistent la evenimente traumatice decât pare.

Specialiștii spun însă că rezistența copilului la evenimente traumatice de-a lungul vieții este dată, de fapt, de modul în care a fost iubit, educat, protejat în primii ani de viață. „Să zicem că întâmpină probleme cu grupul de la școală, din cartier, dar dacă ajunge acasă și mama sau tata îl ascultă, îi înțeleg zbuciumul și îi arată că sunt aproape de el în aceste momente, copilul va trece altfel pentru tot felul de neîmpliniri sau incidente”, spune Felicia Mihai, psihoterapeut și șef Complex servicii comunitare din cadrul DGASPC Botoșani.

Cel mai afectat este, însă, un copil atunci când apar traume emoționale în familie. Adică atunci când nu se simte iubit, protejat sau ascultat de cei care-l au în grijă.

„Pentru ca o traumă să se întâmple la un copil este suficient să fie doi părinți indisponibili emoționali, să nu simtă să este văzut, alinat, acceptat, că se simte în siguranță. Dacă nu trăiește aceste stări, copilul rămâne cu simptome ale traumei pentru tot restul vieții.”, adaugă Felicia Mihai. Copilul suferă mult și în momentul în care trăiește într-un mediu familial cu probleme, adică sunt certuri, agresiuni. Fără ca acestea să fie îndreptate neapărat asupra copilului. „Pentru că un copil supus unor evenimente traumatice consecvente, care nu el direct a fost traumatizat, un copil care a trăit într-un mediu familial conflictual unde părinții s-au certat sau unde a fost violență fizică sau doar violență verbală și psihică, apar consecințe pe termen lung”, spune Felicia Mihai.

Cu alte cuvinte, ceea ce se petrece în familia unei persoane, în copilărie, este decisiv pentru dezvoltarea ulterioară a acestuia în viața de adult.

„Primii trei ani de viață sunt primordiali. Prima privire a mamei, din momentul în care am apărut pe lume, ne călăuzește întreaga viață. Totul depinde de modul în care am fost securizați de către persoana care ne-a îngrijit, de către părinți în primii trei ani de viață.  Persoana de îngrijire, mama cu precădere, este cea care asigură copilului suportul emoțional, supraviețuirea fizică și toate nevoile primare. Abia după șapte se dezvoltă partea rațională a creierului, cortexul prefrontal și atunci copilul începe să se dezvolte și poate să aibă o altă relație cu mediul, cu natura. Până atunci mama este pilonul central al ființei noastre umane. Primii trei ani de viață sunt primordiali în gestionarea traumelor, de mai târziu, ca adult. În funcție de modul în care am fost priviți, de modul în care am fost îngrijiți de părinți, ascultați, auziți, iubiți, modul cum au manifestat iubirea părinții noștri. Dacă am fost îmbrățișați, dacă am fost validați, în acești primi ani de viață, acesta este bagajul nostru emotional pentru tot restul vieții noastre ca adult. Dacă un copil a fost crescut într-un mediu sănătos, armonios în familie, nu va avea comportamente indezirabile în societate.”, adaugă specialistul botoșănean.

Boli cauzate de frustrările și traumele copilăriei

De multe ori aceste traume sau evenimente traumatice din copilărie nu-și mai găsesc loc în memoria unui adult. Dar efectele psiho-emoționale se resimt pentru tot restul vieții. Specialiștii spun că dacă nu se intervine la timp, mai ales cu terapie, adultul poate dezvolta probleme grave de sănătate, culmea, pe fondul neîmplinirilor și traumelor din copilărie.

„Cu cât se intervine mai devreme cu atât se diminuează consecințele pe termen lung sau pentru tot restul vieții. Pentru că un copil supus unor evenimente traumatice consecvente, poate să dezvolte pe termen lung, s-a și demonstrat științific, poate dezvolta afecțiuni precum diabetul, boli cadriovasculare, boli autoimune, și alte probleme de sănătate.”, precizează psihoterapeutul botoșănean.

Multe traume sunt efectiv greu de depistat pentru că au avut loc la vârste prea fragede, în primele săptămâni de viață. Și asta se petrece în general la copiii care nu au avut contact cu mama, la naștere. Adică acei copii care din motive diferite au fost privați de atingerea mamei de la câteva zile la câteva săptămâni.

„Faptul că nou-născutul vine în contact cu pielea mamei, duce la formarea primelor părți ale microbiomului, probiotice, prebiotice, pe care le ia din pielea mamei, pe care începe să le dezvolte. În plus, vorbim de un atașament emoțional aparte”, declară Carmen Zaboloteanu, medic neonatolog.

Specialiștii spun că mai târziu, în viața de preșcolar, putem observa semnele traumei în mediul social și școlar. „Dacă este să vorbim despre copiii cu vârste de peste trei ani. Dacă acel copil are o familie echilibrată dar se întoarce de la grădiniță și se observă că de la o perioadă a devenit mai apatic, mai retras în sine, începe să-și sugă degetul, urinează noaptea în pat, lipsa dispoziției necesare, lipsa poftei de mâncare, tot ce reprezintă o schimbare pe care o poate observa părintele, înseamnă că sunt niște probleme în acel mediu”, arată Felicia Mihai.