Connect with us

Eveniment

24 ianuarie, Unirea Principatelor Române: semnificații istorice și povestea lui Moș Ion Roată

Publicat

Publicitate

În fiecare an, în 24 ianuarie, românii sărbătoresc Ziua Unirii Principatelor Române. Declararea oficială a acestei sărbători națională a fost stabilită de Parlament, din 2014, iar din 2016 este și zi liberă legală.

24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române – Mica Unire: La 24 ianuarie/5 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza era ales domn şi al Ţării Româneşti, după ce la 5/17 ianuarie 1859 fusese ales domn al Moldovei, realizându-se astfel unirea celor două Principate Române sub conducerea unui singur domnitor. Acest eveniment major în istoria ţării noastre a reprezentat primul pas făcut pentru realizarea unui stat naţional unitar român.

Citește și: Unirea Principatelor Române sub domnia lui Cuza. 24 ianuarie 1859: „Mica Unire”, primul pas spre România

Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Unite a fost recunoscută de jure, la 1/13 aprilie 1859, în cadrul Conferinţei de la Paris (26 mart./7 apr.-25 aug./6 sept. 1859) a Puterilor garante. Austria recunoscuse de facto, la 2/14 mai 1859, dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, printr-o notă scrisă, fiind reluate cu acest prilej legăturile cu cele două guverne româneşti, de la Iaşi şi de la Bucureşti.

La rândul său, Poarta a emis, la 22 noiembrie/4 decembrie 1861, „Firmanul de organizare administrativă a Moldovei şi Valahiei”, prin care se admitea unirea administrativă şi politică a Principatelor, fapt care presupunea o serie de măsuri importante, între care: reunirea ministerelor de la Iaşi şi Bucureşti într-un singur guvern şi a Adunărilor elective într-una singură; suspendarea activităţii Comisiei Centrale de la Focşani; instituirea în fiecare principat a câte unui consiliul provincial, ce urma să fie consultat asupra tuturor legilor şi regulamentelor de interes local.

Primul guvern unitar al României, condus de Barbu Catargiu, a fost format la 22 ianuarie/3 februarie 1862. A urmat deschiderea la Bucureşti, la 24 ianuarie/5 februarie 1862, a primului Parlament al României.

Publicitate

Mica Unire – context politic
Înfrângerea Revoluţiei de la 1848 a readus în Transilvania regimul absolutist habsburgic, iar în celelalte două ţări române ocupaţia străină reprezentată de turci, ruşi şi austrieci, o situaţie aproape neîntreruptă până la 1856. Convenţia ruso-turcă de la Balta-Liman (19 aprilie/1 mai 1849) a readus regimul dur de mai înainte. Mişcarea naţională a fost constrânsă să se desfăşoare cu precădere în afara graniţelor. Emigranţii români au reuşit prin numeroasele memorii, prin contactele şi legăturile lor, să transforme chestiunea Principatelor într-o problemă europeană („O istorie a românilor”, Editura Meronia, Bucureşti, 2007).

Rusia a fost înfrântă în războiul Crimeii (1853-1856) şi, în urma Congresului de la Paris din 1856 (13/25 februarie-18/30 martie), protectoratul asupra Principatelor a luat sfârşit. În tratatul semnat la 18/30 martie 1856, se prevedea ca în Principatele Române, locul protectoratului să fie luat de garanţia colectivă a Marilor Puteri europene (Franţa, Marea Britanie, Austria, Rusia, Prusia, Imperiul Otoman şi Regatul Sardiniei), cu menţinerea suzeranităţii otomane. Totodată, Poarta se obliga să respecte administraţia independentă şi naţională a Principatelor, precum şi deplina libertate a cultului, a legislaţiei, a comerţului şi navigaţiei. S-a hotărât, totodată, convocarea de Adunări (divanuri) ad-hoc, care să se pronunţe asupra organizării viitoare a celor două ţări.

În acest sens a fost constituit la Iaşi, în februarie 1857, Comitetul Electoral al Unirii, care a fixat un program politic, în care preconiza unirea Principatelor într-un singur stat, neutru şi autonom, în frunte cu un prinţ străin (şi domnie ereditară), adunare reprezentativă, garanţia colectivă a puterilor europene ş.a. În acelaşi sens, la 3/15 martie 1857, a fost înfiinţat şi la Bucureşti, Comitetul Central al Unirii, organ de conducere al partidei naţionale muntene, care şi-a fixat un program asemănător cu acela al unioniştilor din Moldova („Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, 2003).

Personajul istoric Moș Ion Roată
Moş Ion Roată, ţăranul din Câmpuri care a fost ales reprezentant al clăcaşilor în Adunarea Ad-hoc şi a votat unirea Principatelor Române, a intrat în istorie cu ajutorul poveştii lui Ion Creangă.

Însă omul Ion Roată a murit sărac şi în uitare. O dovedesc documentele vremii, o spun şi reprezentanţii Muzeului Vrancei, cei care administrează casa memorială ce îi poartă numele.

„Moş Ion Roată este important nu doar pentru Vrancea, ci pentru întreaga Românie, ca un simbol al vremurilor sale. Înaintea Unirii, după Războiul din Crimeea, statele occidentale au vrut să facă din Ţările Române un stat puternic în faţa expansiunii ruseşti. Şi atunci ne-au susţinut pe noi să ne unim, iar pentru a da acestei uniri un aspect de voinţă a maselor, au venit cu ideea unei consultări populare. Şi pentru a nu întreba doar boierii, pentru a-i convinge pe turci şi pe ruşi că e dorinţa poporului, au invitat în Divanele Ad-hoc şi reprezentanţi ai ţăranilor din judeţele Moldovei şi Munteniei.

În acest context a ajuns Ion Roată, clăcaş pe moşia Câmpuri, moşia unui boier din Focşani, deci nu un ţăran liber, în Divanul Ad-hoc. Şi l-au chemat la Iaşi, împreună cu ceilalţi reprezentanţi, l-au îmbrăcat, l-au aranjat şi cel mai probabil i s-a sugerat ce să spună. Moş Ion Roată a înţeles ce i s-a explicat şi a făcut partea sa.

Dar ce este cu adevărat spectaculos este ceea ce s-a întâmplat mai apoi la Iaşi. A fost votată Unirea celor două Ţări române, dar la Iaşi s-au întâlnit ţăranii din toate judeţele şi au avut ocazia să vorbească unii cu alţii, să se descopere, să afle, pentru că vă imaginaţi că acum 150 de ani nu erau mijloace de comunicare performante, să afle că problemele lor erau aceleaşi. Şi pentru ţăranii din Putna, şi pentru cei din Botoşani, din Tutova sau alte ţinuturi ale Moldovei. Iar după ce au votat Unirea şi dregătorii i-au trimis acasă, ţăranii nu au vrut să plece din Iaşi şi au organizat chiar un fel de acţiune civică pentru a-şi cere drepturile.

Ce voiau ei? Voiau pământ. Astfel încât aceşti ţărani au fost arestaţi şi trimişi cu jandarmi, în lanţuri, în judeţele lor. Ion Roată a fost dat în primire ispravnicului de judeţ şi mai apoi trimis la Câmpuri şi eliberat numai după ce i s-a pus în vedere să nu se mai revolte. Practic, oamenii puternici ai vremii l-au folosit, dar când acesta şi-a cerut drepturile sociale, când a cerut pământ, i-au spus că nu e momentul pentru acest lucru.

Acestea sunt lucruri care se cunosc mai puţin. Comuniştii au făcut din Moş Ion Roată o conştiinţă socială, dar imaginaţi-vă că ţăranii trăiau rău şi înaintea de unire, au trăit rău şi după”, a povestit managerul Muzeului Vrancei, Valentin Muscă.

Mica Unire: cel mai cunoscut țăran a murit sărac
Episodul arestării lui Ion Roată este documentat şi consemnat şi în ”Monografia comunei Câmpuri”, scrisă de Costică Drîstaru Andreiaşu şi Doina Sturzu Năstase, care ne dezvăluie, printre altele, faptul că cel mai cunoscut ţăran al Vrancei a murit sărac.

„La 26 octombrie 1857, alegătorii din Focşani trimit în Divanul Ad-hoc de la Iaşi doi delegaţi din partea orăşenilor, iar ca deputat al ţăranilor pontaşi pe Ion Roată. La 6 ianuarie 1858, Ion Roată trimite unui prieten o scrisoare prin care îl înştiinţa despre dezbaterile din Divanul Ad-hoc, în care scria că ‘într-o lună sau două o să cadă boierescul’, şi ‘omul o să fie domnitor în casa lui’.

Descoperind scrisoarea, poliţia îl arestează la Iaşi şi îl trimite sub escortă la starostie. Abia pe 17 februarie este eliberat pe încrederea localnicilor din Câmpuri, cărora li se cerea să garanteze că ‘numitu nu se va mai abate la urmări stricătoare liniştii’. Se cerea, de asemenea, să fie sub supraveghere poliţienească şi, dacă mai face agitaţie contra ordinii de stat, să fie arestat. La 1859, după unirea din 24 ianuarie, Moş Ion Roată a fost chemat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în noaptea de 5 spre 6 februarie, în casele lui Ştefan Dăscălescu din Focşani, pentru a se sfătui cu acesta în privinţa răzeşilor. (…) După Războiul de Independenţă, Moş Ion Roată este decorat cu ‘Steaua României’. Până la sfârşitul vieţii trăieşte însă în sărăcie”, aflăm din ”Monografia comunei Câmpuri”.

Mica Unire: omul Ion Roată. Povestea din arhive
Foarte probabil, astăzi Moş Ion Roată nu ar fi fost celebru dacă Ion Creangă nu ar fi cules povestea sa. Ion Creangă a făcut din el un personaj de poveste, a intrat în mentalul colectiv, iar lumea a cunoscut mai multe despre ţăranul pe care ulterior Mihai Eminescu l-a numit cel cu „ghîdilici la limbă”, referindu-se la faptul că acesta „spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormonea cineva la inimă”.

Aşa se face că astăzi cunoaştem mai mult despre omul din poveste decât despre povestea lui Ion Roată din arhive.

Aflăm din documentele de arhivă mărturii importante ale votului dat la alegerea acestuia în Divanul Ad-hoc, dar şi despre căsătoria ţăranului de la Câmpuri.

„Un document edificator aflat în depozitele Serviciului Judeţean Vrancea al Arhivelor Naţionale prezintă date despre viaţa familială a celui poreclit Moş Ion Roată, susţinătorul cel mai simplu, dar şi cel mai înţelept al Unirii Principatelor, prin alegerea sa ca deputat pontaş din partea districtului Putna şi prezent la lucrările Adunării Divanului Ad-hoc al Moldovei.

Actul de căsătorie din anul 1869 luna decembrie (în mediul rural, căsătoriile se încheiau în special pe perioada anotimpului de iarnă, când nu era sezon de muncă la câmp), între Năstase Roata în etate de 28 de ani, de profesie cultivator, născut şi domiciliat în comuna Câmpurile la anul 1841, fiu major al lui Ion Roată, în etate de 62 de ani (acesta fiind moşul Unirii Principatelor, care avea, la 1869, 62 de ani, anul naşterii sale fiind 1807, aşa cum se ştie din toate studiile şi materialele) şi al doamnei Măriuţa Ion Roată, în etate de 52 de ani, deci cu 10 ani mai tânără decât Moş Ion Roată.

Meseria lui Ion Roată era trecută aceea de cultivator, iar el cu soţia figurau ca domiciliaţi în Câmpurile. Cei doi au fost de faţă şi au consimţit ca fiul lor să ia în căsătorie o anume domnişoară Maria Pleşu. Documentul este semnat prin punere unui x, atât Ion Roată, cât şi soţia Măriuţa, dar şi fiul său, Năstase Roată, şi noua soţie a acestuia, părinţii soţiei şi toţi martorii. Fapt care dovedeşte, fără nicio tăgadă, că deputatul pontaş al judeţului Putna, Ion Roată, cunoscut prin efectul anecdotelor lui Creangă ca Moş Ion Roată, era total neştiutor de carte, dar suficient de isteţ în ochii cetăţenilor judeţului ca pe 14 iulie 1857, cu 12 ani mai înainte de această căsătorie a fiului său, să fie ales deputat al Divanului Ad-hoc al Moldovei printr-un vot acordat într-un cerc restrâns de şapte alegători direcţi, el nefiind alegător, dar totuşi a adunat cinci din cele şapte voturi.

Numirea sa este comunicată la Ministerul de Interne al Moldovei de către starostele prefect Iordache Pruncu, maleficul anti-unionist care respecta o sarcină de serviciu, dar îl introduce pe Ion Roată în manualele de istorie ca personaj pozitiv în comparaţie cu el”, a declarat, pentru Agerpres, Florin Dârdală, cercetător la Arhivele focşănene.

În arhive se mai păstrează şi alte documente în care apare numele acestuia, dar actul de deces al ţăranului s-a pierdut.

„La Serviciul Judeţean Vrancea al Arhivelor Naţionale se mai află încă o căsătorie a altui vlăstar al lui Moş Ion Roată, anume Neculai Roată, din anul 1876, pe când moşul Unirii se apropia de 70 de ani. Actul de deces al lui Moş Ion Roată s-a pierdut, dar se consemnează în diverse tratate istorice că a decedat în anul 1882. Se mai aminteşte prin acestea că a participat la lucrările de Reformă agrară (reforma lui Cuza) în comuna Câmpurile şi plasa Zăbrăuţi şi că a murit sărac şi fără niciun ajutor de la nimeni. Doar Kogălniceanu s-a mai interesat într-o perioadă de el”, susţine Florin Dârdală.

sursă: Agerpres

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

FOTO: Doi tineri au fost transportați la spital după un accident grav produs în Câmpeni, comuna Prăjeni

Publicat

Publicitate

Doi bărbați au ajuns la spital în urma unui accident rutier ce s-a produs, în această seară, în localitatea Câmpeni, comuna Prăjeni.

În eveniment au fost implicate două autoturisme.
La fața locului s-au deplasat pompierii din cadrul Punctului de Lucru Flămânzi și Detașamentului Botoșani, cu autospecială de stingere, una de descarcerare, ambulanța de terapie intensivă mobilă SMURD și un echipaj aparținând Serviciului Județean de Ambulanță Botoșani.

Conducătorii auto au fost găsiți încarcerați, dar conștienți. Pompierii au folosit accesoriile specifice pentru a fi extrași în siguranță. Bărbații, în vârstă de 24, respectiv 26 de ani, au fost preluați de echipajele medicale și transportați la spital.

Pompierii au asigurat măsurile de prevenire a incendiilor, iar cazul a rămas în atenția Poliției pentru cercetări.

Publicitate
Citeste mai mult

Cultura

Programul „Eminescu fără frontiere”: 25 de ani de dialog cultural, marcați de Ziua Culturii Naționale și în Republica Turcia

Publicat

Publicitate

Programul cultural-educativ Eminescu fără frontiere marchează, în anul 2026, o nouă etapă de dezvoltare prin extinderea sa în Republica Turcia, consolidându-și statutul de platformă internațională de cooperare culturală și educațională. Demersul deschide noi perspective de dialog intercultural și diplomație culturală, aducând opera lui Mihai Eminescu mai aproape de publicuri diverse, dincolo de granițe.

Inițiat în anul 2014, programul cultural-educativ „Eminescu fără frontiere” s-a dezvoltat ca o platformă deschisă de cooperare culturală, menită să extindă și să diversifice manifestările dedicate operei și personalității lui Mihai Eminescu, dincolo de cadrul unui eveniment singular. Programul a fost inițiat de Asociația Județeană a Profesorilor de Limba și Literatura Română Botoșani și Asociația Culturală „Arlechin”, împreună cu partenerii lor instituționali, Fundația Județeană pentru Tineret Botoșani și Centrul Județean de Voluntariat Botoșani, ca răspuns firesc la amploarea și impactul crescând al Festivalului Național de Poezie și Proză „Mihai Eminescu”.

Conceput ca un program complementar și interdependent Festivalului Național de poezie și proză „Mihai Eminescu”, programul cultural-educativ „Eminescu fără frontiere” oferă un cadru flexibil de inițiere, conectare și promovare a unor evenimente literar-artistice autonome, concursuri, spectacole, expoziții și manifestări tematice dedicate operei eminesciene. Acestea sunt organizate de instituții publice și private, unități de învățământ, organizații neguvernamentale sau comunități culturale din România, Republica Moldova și diaspora românească, fără a afecta structura, regulamentul sau procesul de jurizare ale Festivalului Național.

Programul își propune să creeze și să asigure un cadru optim de manifestare cultural-artistică, în spirit educațional și competitiv, care să permită descoperirea, formarea, promovarea și valorificarea disponibilităților culturale, artistice, estetice, interpretative și de creație ale preșcolarilor, elevilor, tinerilor și ale tuturor celor care îndrăgesc arta și literatura. Activitățile desfășurate în cadrul platformei încurajează realizarea de lucrări, materiale didactice și momente artistice inspirate din opera eminesciană, abordată într-o varietate de forme de expresie: poezie, proză scurtă, eseu, critică și creație literară, teatru scurt, desen, fotografie și film.

Prin extinderea manifestărilor la nivel local, regional, național și internațional, „Eminescu fără frontiere” contribuie la democratizarea accesului la cultură, la stimularea participării comunităților locale și la valorizarea inițiativelor educaționale și culturale din teritoriu. Programul încurajează implicarea activă a elevilor, tinerilor, profesorilor, artiștilor și comunităților locale, consolidând sentimentul de apartenență culturală și respectul față de patrimoniul literar românesc.

Totodată, platforma facilitează conectarea comunităților românești din diaspora la spațiul cultural național, prin promovarea și susținerea unor activități dedicate operei lui Eminescu în afara granițelor României. Prin parteneriate educaționale și culturale, programul sprijină cercetarea, studiul și reinterpretarea operei eminesciene în contexte contemporane, educaționale și interculturale.

Publicitate

Participanții la evenimentele incluse în cadrul programului „Eminescu fără frontiere” au posibilitatea de a transmite lucrări, materiale și momente artistice și de a participa, în condițiile stabilite prin regulament, la activitățile și secțiunile Festivalului Național de Poezie și Proză „Mihai Eminescu”. În acest mod, platforma consolidează caracterul deschis, colaborativ și formativ al întregului demers cultural.

Prin acest model de organizare, „Eminescu fără frontiere” funcționează ca o rețea de bune practici în domeniul educației culturale și al parteneriatului instituțional, în care Festivalul Național rămâne nucleul de referință, iar platforma devine instrumentul de extindere, adaptare și conectare a inițiativelor dedicate operei eminesciene. Astfel, programul depășește statutul unui simplu cadru de promovare și se afirmă ca un instrument de dezvoltare culturală comunitară, contribuind la consolidarea identității culturale, la formarea publicului tânăr și la promovarea valorilor naționale în contexte educaționale, artistice și interculturale.

Flavius Damean, CEO Asociația cultural artistică Arlechin, inițiator și coordonator al platformei „Eminescu fără frontiere”, a subliniat: „Ideea de a promova opera lui Mihai Eminescu într-un cadru deschis, viu și accesibil a apărut din convingerea că aceasta trebuie nu doar comemorată, ci trăită, reinterpretată și transmisă noilor generații prin artă, educație și dialog cultural, dincolo de formele strict academice. Momentul de reflecție care a stat la baza acestui demers a apărut încă din 2009, cu prilejul organizării, de către Asociația Culturală Arlechin, a ediției a XVII-a a Festivalului „Tinere Speranțe”, desfășurată la Casa Tineretului din Botoșani și la Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”.

Contactul direct cu aceste spații culturale și conștientizarea potențialului Casei Memoriale, arealului eminescian și al amfiteatrului exterior au generat ideea inițierii unui concurs național de muzică folk pentru copii și tineri, primul de acest gen din România la acel moment, ca formă vie și accesibilă de apropiere a tinerilor de opera eminesciană.

Astfel, începând cu 2010, împreună cu conducerea Memorialului Ipotești și cu referentul cultural Relu Oneaga din acea perioadă, a fost inițiat Festivalul Național de Muzică Folk „Seri melancolice eminesciene”, prima ediție fiind susținută integral din resursele Asociației „Arlechin”, cu sprijinul Memorialului Ipotești prin punerea la dispoziție a spațiilor de desfășurare. Ulterior, proiectul s-a consolidat prin parteneriate cu Fundația Județeană pentru Tineret Botoșani, Primăria Orașului Săveni, Primăria Orașului Bucecea, Primăria Municipiului Botoșani și Consiliul Județean Botoșani devenind un reper cultural național.

În același spirit de valorizare educațională și comunitară a patrimoniului eminescian, a fost dezvoltat Festivalul Național de Poezie și Proză „Mihai Eminescu”, inițiat de Asociația Județeană a Profesorilor de Limba și Literatura Română Botoșani și Asociația Culturală „Arlechin”, împreună cu partenerii instituționali – Fundația Județeană pentru Tineret Botoșani și Centrul Județean de Voluntariat Botoșani – ca răspuns firesc la interesul și impactul tot mai mare al activităților dedicate operei poetului Mihai Eminescu în rândul elevilor și tinerilor.

Un moment fondator în acest parcurs l-a reprezentat anul 2012, când Ziua Limbii Române a fost celebrată pentru prima dată în România în spațiul public urban, printr-o amplă manifestare culturală organizată la Botoșani. În organizarea manifestărilor dedicate Zilei Limbii Române s-au alăturat Asociației Județene a Profesorilor de Limba și Literatura Română Botoșani și Asociației Culturală „Arlechin”, partenerii instituționali – Fundația Județeană pentru Tineret Botoșani și Centrul Județean de Voluntariat Botoșani – precum și Asociația Județeană a Organizatorilor de Evenimente Botoșani, Coaliția Civică 2012, Biblioteca Județeană Botoșani, Muzeul Județean Botoșani și Primăria Municipiului Botoșani care a finanțat întregul proiect, manifestarea demonstrând, pentru prima dată la nivel național, potențialul culturii de a funcționa ca instrument de coeziune comunitară.

Această evoluție a condus, în 2014, la lansarea platformei culturale și educaționale Eminescu fără frontiere, concepută ca program complementar și interdependent Festivalului Național de Poezie și Proză „Mihai Eminescu”, Festivalului „Tinere Speranțe”, singurul festival organizat în Botoșani, înainte de 1989, Festivalului de muzică folk„Seri melancolice eminesciene” și al Festivalului de cultură și artă „Limba Română – Tezaur al neamului românesc”, având rolul de a extinde și conecta inițiativele literar-artistice dedicate operei eminesciene în România, în Republica Moldova și în diaspora românească.

Procesul de internaționalizare a platformei Eminescu fără frontiere a cunoscut o etapă semnificativă în Republica Moldova, începând cu anul 2022, când proiectul a fost lansat la Bălți, cu prilejul Zilei Culturii Naționale, prin spectacole și activități culturale dedicate operei lui Mihai Eminescu. Evenimentele din municipiul Bălți au fost realizate în parteneriat cu Primăria municipiului Bălți, reprezentată de doamna Tatiana Dubițkaia, viceprimar al municipiului, Direcția Învățământ, Tineret și Sport a municipiului Bălți, precum și Instituția Publică Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” Bălți, care au asigurat coordonarea instituțională și educațională a manifestărilor. Această etapă a consacrat caracterul transfrontalier al platformei și a reafirmat ideea de patrimoniu literar comun, dincolo de granițe.

Extinderea platformei în Republica Moldova a continuat în mod constant începând cu anul 2023, prin dezvoltarea unor inițiative culturale și educaționale desfășurate în mai multe localități. Un exemplu relevant este proiectul „Eminescu etern”, spectacol–concurs inițiat și organizat la Centrul de Creație și Agrement pentru Copii și Adolescenți Chișcăreni, în localitatea Chișcăreni, raionul Sîngerei, sub coordonarea doamnei director Natalia Mereuță. Totodată, în 2024 și 2025, platforma s-a consolidat prin organizarea „Zilelor Eminescu” la IPLT „Mihai Eminescu” Edineț, în municipiul Edineț, în coordonarea doamnei Mariana Odobescu, Șef al Direcției Educație din cadrul Consiliului Raional Edineț, și a doamnei Natalia Cojocari, director al instituției de învățământ. Prin aceste inițiative succesive, desfășurate în Bălți, Chișcăreni și Edineț, platforma Eminescu fără frontiere a depășit cadrul unor evenimente punctuale, transformându-se într-o rețea activă de cooperare culturală și educațională, prezentă în comunități diverse din Republica Moldova și capabilă să se extindă organic, în parteneriat cu autorități locale, instituții de învățământ și centre culturale.

În acest context, anul 2026 marchează o nouă etapă de maturitate a platformei Eminescu fără frontiere, care, prin extinderea sa în Republica Turcia, își afirmă rolul de instrument de dialog intercultural, diplomație culturală și cooperare educațională. Această etapă este susținută de cooperarea cu Asociația de Prietenie Interculturală Româno–Turcă Ankara (ARKADD), reprezentată de doamna Adina Vasilica Çelik, și de sprijinul Ambasada României în Republica Turcia. La primul eveniment cultural organizat în 2024 la Muzeul și Parcul de Istorie al Turciei din Bağlıca – Etimesgut, au fost prezenți excelența sa Doru Liciu, Ambasador al României în Republica Turcia, alături de reprezentanți ai corpului diplomatic român – Laura Dumbrăveanu, Consul, Mihaela Deaconu, Consul, și Lucian Dobrogeanu, Viceconsul – precum și Luminița Dorina Ivanov, reprezentantă a diasporei românești din Turcia. Totodată, au participat reprezentanți ai mediului universitar, respectiv Universitatea din Ankara, prin doamna Alina Iftime, profesor universitar și domnul Cem Babadoğan, profesor universitar, cadre didactice universitare (Öğretim Üyesi) și fondatori (Kurucu Ortak) ai Babadogan Tech and Edu, a căror implicare a contribuit la consolidarea dimensiunii academice, educaționale și interculturale a festivalului, prin dialog intelectual și cooperare internațională. Prezența oficialilor români, a reprezentanților comunității românești din diaspora și a mediului academic a subliniat importanța acestui demers în contextul diplomației culturale și al promovării valorilor și tradițiilor românești în plan international, precum și sprijinul constant acordat inițiativelor care consolidează relațiile de prietenie și cooperare dintre România și Turcia. Astfel, s-a conturat o nouă oportunitate pentru programul cultural=educativ „Eminescu fără frontiere” să își continue misiunea de a facilita circulația operei eminesciene prin organizarea unui simpozion și a unui concurs literar-artistic în Republica Turcia, precum și a patrimoniului cultural românesc în contexte educaționale și comunitare internaționale, dincolo de granite.”

În perspectiva dezvoltării sale viitoare, programul cultural-educativ Eminescu fără frontiere rămâne deschis colaborării cu ambasade, institute culturale, universități, organizații neguvernamentale și alte instituții educaționale și culturale din țară și din străinătate, interesate de promovarea dialogului intercultural, a educației prin cultură și a valorilor patrimoniului românesc în contexte internaționale.

Echipa de coordonare a programului cultural-educativ Eminescu fără frontiere este formată din: Damean Flavius Alin, CEO – Asociația: Societatea cultural artistică Arlechin, Săveni-Botoșani, România și vicepreșeidnte al Fundației Județene pentru Tineret Botoșani; Adina Vasilica Çelik, președinte Asociația de Prietenie Interculturală Româno–Turcă Ankara (ARKADD); Oana Avătămăniței, director Biblioteca Orașului Bucecea – Liceul Tehnologic Bucecea; Natalia Mereuță, director Centrul de Creație și Agrement pentru Copii și Adolescenți Chișcăreni, în localitatea Chișcăreni, raionul Sîngerei – Republica Moldova; Pleșu Constantin Corneliu, prof. Colegiul National Gheorghe Rosca Codreanu, Bârlad – Vaslui și coordonator al Grupului artistic „Dacii liberi”; Felicia Napîrcă, prof. Liceul Teoretic „Dr. Mihai Ciucă”, Săveni și director executiv al Asociației Județene a Profesorilor de Limba și Literatura Română, Botoșani – România; Drasleucă Mihaela, prof. Liceul Teoretic „Dr. Mihai Ciucă”, Săveni; Bianca Chiorescu, director al Departamentului artele spectacolului din cadrul Asociației: Societatea cultural artistică Arlechin, Săveni-Botoșani, România; Moroșanu Marian – Promotor Ziarul Curierul Satelor; Sebastian Stanciu, președinte Centrul local „Aventura” Pitești – Organizația Națională „Cercetașii României”; Damian Iuliana, prof. Palatul Copiilor Botoșani și Maria Duduc, înv. Școala Gimnazială nr.7 Botoșani, lideri ai Centrului local „Cutezătorii” Botoșani – Organizația Națională „Cercetașii României”.

Informații cu privire la proiectele, evenimentele și activitățile realizate în cadrul programului cultural-educativ Eminescu fără frontiere pot fi solicitate la adresa de email concurs.eminescu@gmail.com / arlechinromania@gmail.com sau de la reprezentanții instituțiilor și organizațiilor partenere.
Info line: www.arlechinromania.ro

Citeste mai mult

Eveniment

Accesul la locuințele ANL s-ar putea extinde. Primăriile vor putea cumpăra blocuri întregi, în anumite condiții. PROIECT

Publicat

Publicitate

Accesul la locuințele ANL s-ar putea extinde și pentru cei care lucrează în alte localități. Astfel, persoanele care au domiciliul sau reședința într-o localitate, dar lucrează temporar într-o altă localitate, ar putea beneficia de locuințele ANL, potrivit unui proiect legislativ înregistrat recent la Parlament, informează alba24.ro.

De asemenea, primăriile vor putea cumpăra blocuri ANL întregi sau locuințele nevândute, având obligația, printre altele, să păstreze destinația acestora. 

Accesul la locuințele ANL s-ar putea extinde

O propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe (ANL) a fost înregistrată la Senat pentru dezbatere pe 23 decembrie.

Potrivit inițiatorilor, un grup de parlamentari de la UDMR, proiectul vizează extinderea accesului la locuinţele ANL destinate închirierii pentru tinerii care au domiciliul sau reşedinţa într-o unitate administrativ-teritorială, chiar dacă nu îşi desfăşoară activitatea în raza acesteia, precum şi instituirea cadrului legal necesar pentru ca unităţile administrativ-teritoriale să poată achiziţiona aceste locuinţe.

La ora actuală, tinerii care au domiciliul sau reşedinţa într-o localitate, dar lucrează temporar într-o altă localitate, nu pot beneficia de locuinţele ANL. Potrivit Nomelor metodologice de aplicare a Legii nr. 152/1998, solicitantul trebuie să aibă locul de muncă în localitatea în care sunt amplasate locuinţele.

În localităţile mari, această condiţie este justificată prin existenţa unei economii diversificate şi a unui număr suficient de locuri de muncă. În schimb, în localităţile mici, cu o economie restrânsă, această condiţie nu mai corespunde realităţilor socio-economice şi produce efecte contrare scopului iniţial al programului ANL spun parlamentarii.

Publicitate

„Mulţi dintre tinerii care lucrează în localităţi apropiate ar alege să rămână sau să revină în localitatea de domiciliu sau reşedinţă dacă ar avea acces la o locuinţă. În lipsa acestei posibilităţi, aceştia se stabilesc definitiv în alte zone, de regulă în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea, în detrimentul comunităţilor mai mici. Astfel, condiţia privind locul de muncă devine o barieră artificială, care accentuează migraţia în loc să o reducă”, explică inițiatorii proiectlui.

Ce se schimbă pentru tineri

Potrivit proiectului, persoanele care au domiciliu/reşedinţă/loc de muncă în raza unităţii administrativ-teritoriale, vor avea dreptul la obţinerea unei locuinţe construite prin programele ANL destinate închirierii.

Programul de locuinţe ANL a fost conceput pentm a sprijini persoanele aflate la început de drum, prin asigurarea accesului la locuinţe destinate închirierii, cu scopul de a încuraja tinerii să rămână în comunităţile lor. Având în vedere că autorităţile locale cunosc cel mai bine nevoile comunităţii, condiţiile de acces trebuie să fie flexibile şi adaptate specificului fiecărei localităţi.

Locuințele ANL ar putea fi vândute către primării. Care sunt condițiile

Totodată, parlamentarii propun completarea cadrulul legal necesar pentru ca unităţile administrativ-teritoriale să poată achiziţiona locuinţele ANL, contribuind la întărirea politicilor locale de locuire.

Potrivit proiectului, prin excepţie de la prevederile legii, locuinţele pentru tineri destinate închirierii pot fi vândute către autorităţile administraţiei publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti în care acestea sunt amplasate numai la solicitarea acestora, cu condiţia achiziţiei întregului bloc, sau a locuinţelor nevândute în situaţia în care a fost vândută vreo locuinţă.

Autorităţile administraţiei publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti au obligaţia păstrării destinaţiei acestora, în caz contrar devenind incidente.

Valoarea de vânzare a blocului reprezintă valoarea de investiţie a construcţiei, actualizată cu rata inflaţiei, comunicată de către lnstitutul Naţional de Statistică. Rata inflaţiei se calculează de la data punerii în funcţiune a locuinţei până la data vânzării acesteia.

În situaţia în care au fost vândute locuinţe către deţinătorii contractelor de închireiere din valoarea de investiţie se diminuează cu contravaloarea acestora.

În situaţia în care titularii contractelor de închiriere a locuinţelor solicită cumpărarea acestora, autorităţile administraţiei publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale
sectoarelor municipiului Bucureşti în care acestea sunt amplasate soluţionează cererile de vânzare cu respectarea tuturor condiţiilor din Legea nr. 152/1998, republicată cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia destinaţiei sumelor rezultate din vânzare, care constituie venituri ale autorităţilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (419)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

„România literară” nr. 50 din 28 noiembrie 2025. Carmen Brăgaru publică articolul „Renașterea Miorcanilor”. Rețin: 1. „De curând, în prezența autorităților locale și județene, Conacul Pillăteștilor din Miorcani și-a redeschis porțile. Domeniul, cumpărat de botoșăneanul Nicolae Pillat (bunicul poetului) pe la 1850 de la un membru al familiei Suțu, a fost moștenit în 1883 de parlamentarul Ion N. Pillat (tatăl poetului), care a ridicat conacul de astyăzi pe ruinele vechii case boierești, existent pe la 1830 – 1833. După ce l-a administrat o vreme, l-a cedat celui dintâi născut, poetul Ion Pillat, ajuns deputat de Dorohoi, care se considera moldovean, „mai ales ca temperament poetic și ca tendință general a firii mele adânci”; 2. „După moartea prematură, din aprilie 1945, a fost moștenit de fiul său, Dinu Pillat, care în vara și toamna lui 1948, dat afară din serviciu și lipsit de mijloace de trai, a încercat refacerea conacului și a moșiei, pentru a-și întreține familia”; 3. „La sfârșitul aceluiași an 1948, imobilul și terenul au fost naționalizate de regimil comunist, clădirea fiind transformată într-o secție a Spitalului Darabani”; 4. „După 1989, conacul nu a avut o soartă mai bună, fiind exploatat impropriu, trecând printr-o devastare în 2001 și sfârșind prin a fi închis și lăsat o vreme în paragină”; 5. „În annul 2002, moștenitoarele Cornelia și Monica Pillat, au donat clădirea și anexele (curtea, livada, pădurea, iazul și alte terenuri) Arhiepiscopiei Iașilor, s-a implementat un amplu proiect de reabilitare, modernizare și dotare a clădirii Conacului „Ion Pillat”;

„România literară” nr. 50 din 28 noiembrie 2025. La pagina 19 este publicat poemul „Toamnă la Miorcani” de Ion Pillat. Scrie Carmen Brăgaru: „Ion Pillat a nemurit în versuri acest biet sat uitat de lume. Nu este vorba numai despre celebrul volum intitulat „Satul meu”, monografia lirică a oamenilor și locurilor, cuprinsă în 54 de poezii a câte două catrene. Scriind în acest spațiu mai cu spor decât decât în orice altă parte (aproape malgre soi, cum va declara la un moment dat), pentru că își găsea liniștea necesară creației și se conecta la rădăcinile spiritual ale strămoșilor, va avea la bilanț o recoltă bogată: 193 de poezii, dintre care 86 închinate locurilor, 4 inspirate de Miorcani, dar redactate la București, 86 scrise acolo, dar inspirate de alte spații și trăiri, iar 17 revăzute sau finisate, după ciorne schițate altundeva”. Rețin ultimele 6 versuri din „Toamnă la Miorcani”: „Poate-un om atunci să vină să-mi culeagă câte-un vers/ Cum din prun culegi o prună fără-a te opri din mers,/ Însetat mi-o soarbe poate din cuvinte alinarea,/ O să-i pară – cine știe – mai puțin amară sarea/ Lacrimilor sale-n drumul de dureri și dor ascuns…/ Binecuvântarea asta de mi-o dai, va fi de-ajuns.”;

„România literară” nr. 50 din 28 noiembrie 2025. Toma Pavel își încheie „nuanțele” sale privind „Literature ca joc” oprindu-se la ”Luceafărul” lui Eminescu: „… în „Luceafărul” lui Eminescu, prea frumoasa fată „din rude mari împărătești” îi cere astruluio îndrăgostit de ea să se coboare pe pământ, să fie muritor ca ea. Atunci, numai atunci ea l-ar iubi și i s-ar dărui. Da, voi fi al tău, voi renunța la nemurire, îi promite astrul plecând „din locul lui de sus” spre Creatorul lumii. Între timp la palatal unde trăiește tânăra prințesă, Cătălin, un paj „ce poartă pas cu pas/ a-mpărătesei rochii,/ Băiat din flori și de pripas/ Dar îndrăzneț cu ochii”, o vede, o admiră și încearcă să o seducă. Rostindu-i numele -= Cătălina – pentru prima oară, poemul ne previne că cei doi tineri au ceva în comun. Când pajul încearcă să o sărute, ea îi mărturisește că se ssimte atrasă de luceaqfăr. Cătălin, dibaci, îi promite să o învețe „din bob cu bob amorul” și îi explică tehnica îmbrățișării: „Câng ți-oi întinde brațul stâng/ Să mă cuprinzi cu brațul/ Și ochii tăi nemișcători/ Sub ochii mei rămâie…/ Se te înalț de subțiori/ Te-nalță din călcâie”, gesturi care convoacă bucuria de a trăi: „Când fața mea se pleacă-n jos/ În sus rămâi cu fața,/ Să ne privim nesățios/ Și dulce toată viața.” (…) Departe de ei, luceafărul zboară lăsând în urmă limitele universului”.

Concluzia lui Toma Pavel: „Greu să nu luăm partea luceafărului, să nu-i preamărim izolarea și mândria. Jocul literar ne îngăduie însă ba chiar ne îndeamnă să-i ascultăm și pe cei doi tineri. Nu se află ei pe această lume? Nu înseamnă asta să înaintezi pe calea vieții tale, o cale demult croită, alteori diferită, riscată poate, dar TOT A TA PRINTRE AI TĂI, alături de alte ființa umane? Căldura, bucuria aproape de tine, nu e la fel de minunată, dacă nu chiar mai minunată ca adorația viselor abstracte, reci”;

Publicitate
Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending