Connect with us

Eveniment

Unirea Principatelor Române sub domnia lui Cuza. 24 ianuarie 1859: „Mica Unire”, primul pas spre România

Publicat

Publicitate

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române: Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859, la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești, evocă alba24.ro.

După mai mulți ani în care pașii spre îndeplinirea acestei dorințe au fost „mărunțiți” de atitudinea marilor puteri ale Europei, aceasta a devenit realitate, într-un context favorabil, care a dus, pe parcurs, la transformarea „României” de atunci într-un stat modern, aducând pentru prima dată câteva elemente occidentale în viața românilor.

Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia), reprezintă unificarea vechilor principate, Moldova și Țara Românească, într-un Principat unit.

La mijlocul secolului al XIX-lea, soarta principatelor Moldovei și Țării Românești era în mâinile Rusiei și ale Imperiului Otoman, care se opuneau unirii lor.

Situația s-a schimbat în urma războiului Crimeii, dintre 1853 și 1856, când Rusia a fost învinsă de Marile Puteri, formate din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman.

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române: Principatele române, din mâinile rușilor și turcilor, în ale marilor puteri europene

Publicitate

După război, în 1856, prin Tratatul de Pace de la Paris se iau decizii care privesc și principatele Moldovei și Țării Românești.

De exemplu, Moldovei i se atașează trei județe din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail și Bolgrad.

În contextul discuțiilor despre unirea celor două principate, în 1857 Marile Puteri acordă acestora dreptul organizării unui „referendum” (consultarea populației cu drept de vot) despre Unire.

În acest scop, se constituiau adunări Ad-hoc, în care se discutau alegerile pentru Divanurile Ad-hoc, care urmau să se pronunțe asupra organizării politice și sociale a țărilor române.

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române: Falsificarea alegerilor, un obstacol pentru Unire

În Țara Românească, majoritatea membrilor din Divanul Ad-hoc au spus „Da” pentru Unire, însă în Moldova, situația a fost mai controversată. Aici, caimacanul (locțiitor la conducerea Moldovei), Nicolae Vogoride, sprijinit de Imperiul Otoman, care îi promitea domnia dacă Unirea nu se va realiza, a falsificat listele electorale de reprezentare în divanul Ad-hoc.

Șansa a făcut însă ca Vogoride să se destăinuie, prin scrisori, fratelui său din Constantinopol, iar corespondența a fost furată și publicată în presa europeană, la Bruxelles.

Descoperirea a iscat scandaluri atât printre români, cât mai ales la nivel european. Marile Puteri au rupt relația cu Imperiul Otoman, au solicitat întâlniri cu împăratul Franței, Napoleon, și regina Marii Britanii, Victoria, iar falsele alegeri au fost, astfel, anulate.

În toamna anului 1857, în urma noilor alegeri, toți s-au pronunțat pentru Unirea Pprincipatelor Moldovei și Țării Românești.

În 1858, Convenția de la Paris a stabilit mai multe prevederi referitoare la principatele române, dintre care cea mai semnificativă a fost unirea parțială a principatelor Moldovei și Valahiei sub denumirea „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, care rămâneau sub suzeranitatea „Maiestății Sale Sultanul” și sub protecția Marilor Puteri.

Unirea propusă aici s-a dovedit a fi mai degrabă una formală, cele două principate urmând să funcționeze separat în mare parte, ca până atunci, cu doar câteva puncte comune: o Comisie Centrală la Focșani, care reprezenta un fel de Parlament mai mic, Înalta Curte de Justiție și Casație și Armata. Capitalele rămâneau aceleași, la București și Iași, și se intenționa ca domnitorii să fie diferiți.

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române: Problema Principatelor a fost pusă în cadrul Congresului de contele Walewski, ministrul de Externe al Franţei.

Principale măsuri care au vizat Principatele au fost:

  • desfiinţarea protectoratului rusesc şi înlocuirea lui cu o garanţie colectivă a Marilor Puteri. Prin acest fapt s-a reuşit eliminarea influenţei ruseşti şi asigurarea că trupele ţariste nu vor mai putea străbate teritoriul Principatelor fără acordul puterilor garante. Astfel, era se stopată posibila înaintare a Rusiei în Balcani.
  • cedarea sud-estului Basarabiei Principatului Moldovei. Această măsură a îndepărtat Rusia de gurile Dunării.
    libera circulaţie pe Dunăre sub atenta supraveghere a Comisiei Europene a Dunării. Scoaterea Dunării de sub influenţa rusească era o prioritate strategică pentru puterile din centrul Europei.
  • suzeranitatea otomană era menţinută. Fiind sub suzeranitate otomană, Principatele nu puteau avea propria politică externă, fapt ceea ce constituia o garanţie în plus că cele două teritorii nu vor cădea sub sfera de influenţă rusească.
  • armata naţională. Măsura dădea Principatelor posibilitatea de a-şi asigura ordinea internă.

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române: opiniile Marilor Puteri,  împărţite

  • Franţa. Instrumentul din cadrul politicii externe franceze elaborată de Napoleon al III-lea avea la bază principiul naţionalităţilor, care presupunea ca fiecare naţiune să îşi decidă singură soarta. Acesta era doar un pretext dintr-un proiect mult mai amplu prin care împăratul francez a încercat pe tot parcursul domniei sale să refacă prestigiul ţării sale după Congresul de la Viena din 1815 şi să readucă Franţa la statul de primă putere de pe continent. Se înţelege astfel de ce problema Principatelor a fost adusă în discuţie tocmai de Franţa. De asemenea, unirea Principatelor constituia un pretext în rivalitatea franco-habsburgică.
  • Rusia. Fiind puterea învinsă, ea nu a avut un cuvânt de spus, însă nu era deranjată de o eventuală unire a Principatelor.
    Sardinia. Franţa îi cere să aibă o atitudine pozitive pentru a lovi în interesele habsburgice. Regatul Piemontului şi a Sardiniei dorea la rândul său unificarea Italiei sub casa de Savoia. Era important pentru a lovi în Imperiul Habsburgic, deoarece Lombardia şi Veneto se aflau sub stăpânirea sa.
  • Prusia. Prusia dorea, de asemenea, să lezeze interesele habsburgice deoarece îşi dorea unificarea Germaniei în jurul ei sub casa de Hohenzollern şi nu în jurul Austriei şi casei de Habsburg.
  • Marea Britanie. Deşi iniţial susţine ideea unirii, în cele din urmă s-a opus deoarece Imperiul Otoman a garantat neutralitatea strâmtorilor (niciunui vas militar sub pavilion străin nu i se va permite străbaterea strâmtorilor), iar Marea Britaniei nu mai avea astfel nici un interes strategic.
  • Imperiul Otoman. S-a împotrivit deoarece se putea constitui un precedent.
  • Imperiul Habsubrigic s-a opus pentru a leza interesele Franţei.

În cele din urmă s-a decis ca Principatele să-şi decidă singure soarta în cadrul unor divanuri ad-hoc.

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române: Surpriza alegerilor domnitorilor din cele două principate

În anul următor, în data de 5/17 ianuarie 1859, au fost organizate alegeri la Iași, în Moldova, iar noul domnitor a fost desemnat Alexandru Ioan Cuza. Peste o săptămână, în 12/24 ianuarie 1859, au avut loc alegeri și la București, iar profitând de faptul că Marile Puteri nu specificau clar că principatele române nu pot fi conduse de același domnitor, și aici a fost ales tot Alexandru Ioan Cuza.

Puse în fața faptului împlinit, Marile Puteri au avut brusc de a face cu două principate conduse de același domnitor.

Marele merit al lui Cuza a fost că a reușit să aducă recunoașterea internațională a Unirii Principatelor Române și, prin reformele sale din toate domeniile, a pus bazele statului român modern. Noua țară a început să se numească România abia după abdicarea lui Cuza, din anul 1866, când a fost redactată prima constituție.

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române: primul pas spre Marea Unire de la 1 decembrie 1918

În tot acest timp, în care două dintre principatele române au reușit să se unească, Transilvania se afla sub stăpânire austriacă, iar din 1867, sub dominație austro-ungară, până în 1918, când a avut loc Marea Unire de la Alba Iulia.

După 160 de ani de când s-au întâmplat toate acestea, ziua de 24 ianuarie ne va face din nou să retrăim, cel puțin la nivel de poveste, acești câțiva pași făcuți de strămoșii noștri pentru tot ce înseamnă astăzi România.

Mulțumim istoricului Liviu Zgârciu de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia pentru disponibilitatea și răbdarea cu care ne-a povestit cum s-a petrecut evenimentul.

surse: Enciclopedia României, Wikipedia, Liviu Zgârciu – istoric Muzeul Național al Unirii Alba Iulia

 

 

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Botoșani – în topul județelor din Moldova la finanțările PNRR

Publicat

Publicitate

Județul Botoșani se află în topul Regiunii de Nord-Est la atragerea fondurilor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), cu investiții de 237,72 milioane euro, demonstrând atât potențialul județului, cât și eficiența administrativă a conducerii locale. Cu 562 de proiecte contractate, Botoșani confirmă că poate concura cu centre regionale puternice și că are capacitatea de a valorifica oportunitățile europene.

La nivel regional, județul ocupă locul 3 în Moldova, devansat doar de Iași și Suceava, două județe mai mari și cu o capacitate investițională puternică. La nivel național, Botoșani se poziționează pe locul 18 după valoarea fondurilor atrase și pe locul 19 după numărul de proiecte aprobate.

„Investițiile finanțate prin PNRR se traduc în școli modernizate, spitale dotate cu echipamente performante, servicii digitale mai rapide și eficiente pentru cetățeni, precum și reducerea costurilor administrative. Comunitățile botoșănene resimt deja efectele pozitive ale acestor proiecte”, a declarat senatorul Doina Federovici , președintele PSD Botoșani, care a subliniat că „rezultatele obținute au fost posibile datorită unei colaborări solide între autoritățile locale, instituțiile publice și mediul privat” . „În mandatul trecut am valorificat fiecare oportunitate de finanțare, iar fondurile atrase aduc beneficii reale botoșănenilor noștri”, a mai spus liderul social-democrat.

Portofoliul de proiecte PNRR arată o abordare clară și bine gândită pentru dezvoltarea județului, demonstrând că autoritățile locale au știut să valorifice oportunitățile oferite de acest program european.

„Aceste investiții arată că județul are capacitatea administrativă de a gestiona proiecte complexe și că direcția spre modernizare este fermă. Este obligatoriu ca această dinamică investițională și această viziune administrativă să fie menținute și de actuala conducere județeană, dacă vrem ca Botoșaniul să își poată consolida procesul de dezvoltare”, a conchis Doina Federovici.

Topul județelor din Moldova după valoarea finanțărilor PNRR

Publicitate
  1. Iași – 509,09 milioane euro
  2. Suceava – 365,74 milioane euro
  3. BOTOȘANI – 237,72 milioane euro
  4. Bacău – 231,35 milioane euro
  5. Neamț – 145,83 milioane euro
  6. Vaslui – 128,50 milioane euro

Citeste mai mult

Economie

ANAF va putea executa o firmă care nu își plătește la timp facturile către partener: Devine arbitru de facto în litigii comerciale

Publicat

Publicitate

ANAF va putea executa o firmă care nu își plătește la timp facturile: O propunere legislativă aflată în dezbatere în Parlament ar putea introduce în Codul de procedură fiscală un nou articol: „Executarea silită împotriva debitorilor debitorului”, scrie alba24.ro.

Compania de consultanță fiscală CC Tax Advisory semnalează faptul că inițiativa ridică probleme serioase de tehnică legislativă și de securitate juridică, scrie Economedia.

Asta pentru că permite ANAF-ului să emită titluri de creanță și să execute direct firma care nu își plătește la timp facturile către un partener.

ANAF va putea executa o firmă care nu își plătește la timp facturile către partener, după 10 zile

Proiectul îi permite unui contribuabil să sesizeze ANAF după o somație de 10 zile, iar Fiscul are 5 zile pentru a verifica documentele și a decide.

Terțul-debitor are, la rândul său, 10 zile să plătească fie datoria fiscală a partenerului, fie factura restantă, după care poate fi executat silit.

Publicitate

„Intenția legii, să protejeze firmele care se sufocă pentru că nu își pot încasa facturile, este legitimă. Problema este instrumentul ales: în forma actuală, riscăm să transformăm ANAF în judecător comercial de urgență și să mutăm conflictul din sala de judecată direct în biroul de executări fiscale”, a spus Cornelia Năstase, CEO CC Tax Advisory.

Noul mecanism transformă, în practică, ANAF într-un actor care intervine direct într-un raport comercial între două companii, apreciind dacă există sau nu o datorie „certă, lichidă și exigibilă”.

Dacă apreciază că da, Fiscul poate emite titlu de creanță și declanșa executarea silită împotriva terțului – debitor comercial al contribuabilului.

Măsura se poate transforma în același timp într-un instrument de presiune și risc crescut de abuz între companii,  mai precizează specialiștii citați de Economedia.

Un alt risc identificat este acela al unui efect de domino asupra lichidității IMM-urilor și a finanțării comerciale.

Citeste mai mult

Eveniment

Care sunt prețurile la care Romsilva vinde brazii de Crăciun. Peste 16.000 de bucăți, scoase pe piață de Regie

Publicat

Publicitate

Care sunt prețurile la care Romsilva vinde brazii de Crăciun: Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, prin unitățile sale teritoriale, oferă la vânzare în acest sezon al sărbătorilor de iarnă 16.415 de pomi de Crăciun, scrie alba24.

Potrivit reprezentanților Romsilva, dintre aceștia, 13.462 sunt din specia brad, iar alți 2.953 sunt din specia molid sau alte specii de rășinoase.

Majoritatea pomilor de Crăciun provin din culturi specializate, din pepinierele silvice ale Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, un număr mai mic fiind recoltați din suprafețele de fond forestier regenerate natural, având o densitate excesivă, care necesită lucrări de rărire.

Direcțiile și ocoalele silvice din cadrul Romsilva vor onora cu prioritate cererile populației, prin vânzare directă, iar valorificarea către operatori economici se va face numai în limita excedentului.

Prețurile, în funcție de înălțime

Prețurile la achiziția directă, de la ocoalele silvice, depozite sau locurile de recoltare, pornesc de la 17 lei pentru un pom de Crăciun din specia molid, cu înălțimea de până în 1,3 metri, și ajung la 39 de lei pentru un exemplar de brad cu înălțimea între 2 și 3 metri.

Publicitate

Solicitările pentru pomii mai mari de 3 metri sunt considerate comenzi speciale, iar preţul se va aproba în comitetul director al direcţiei silvice.

Pomii de Crăciun sunt comercializați la sediile ocoalelor silvice din zonele de munte și de deal, unde există pepiniere silvice care produc puieți forestieri de rășinoase și păduri de rășinoase.

Aceste ocoale oferă, la cerere, și pomi de Crăciun cu rădăcină protejată sau la ghiveci, care pot fi replantați ulterior, o soluție recomandată, care include, însă, costuri suplimentare.

În cazul în care unitățile din subordinea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva vând pomii de Crăciun în piețe sau alte locuri amenajate, costurile de transport, manipulare și depozitare vor fi incluse, suplimentar, în prețul final de vânzare.

Despre Romsilva

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,13 milioane hectare păduri proprietatea publică a statului și asigură servicii silvice pentru aproximativ un milion de hectare de păduri aflate în alte forme de proprietate.

Toate pădurile proprietatea publică a statului dețin certificarea managementului forestier în sisteme internaționale.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează și 22 de parcuri naționale și naturale, cu o suprafață cumulată de peste 850.000 de hectare, precum și 12 herghelii de stat.

Citeste mai mult

Eveniment

Strategia de promovare a produselor agroalimentare românești, aprobată de Guvern. Ce presupune

Publicat

Publicitate

Guvernul a adoptat joi Strategia națională de promovare a produselor agroalimentare românești pentru perioada 2025-2029. Prin acest document Executivul își propune să consolideze prezența produselor autohtone pe piața internă și să faciliteze accesul acestora pe piețele externe, scrie Alba24.ro.

Potrivit Guvernului, strategia are ca obiectiv general valorificarea potențialului agroalimentar al României, prin consolidarea prezenței produselor românești pe piețele interne și internaționale și, implicit, prin sprijinirea dezvoltării comunităților rurale.

Strategia urmărește să transforme sectorul agroalimentar într-un pilon puternic al economiei naționale, prin reducerea exporturilor de materii prime și diminuarea importurilor de produse agroalimentare prelucrate.

Obiectivele specifice sunt stimularea consumului de produse agroalimentare românești, facilitarea promovării produselor agroalimentare autohtone pe piețe externe și îmbunătățirea inter-relaționării între autorități – producători/ procesatori – consumatori, inclusiv prin valorificarea lanțului scurt de aprovizionare.

Sunt vizate toate categoriile de produsele agroalimentare românești, produsele atestate (produse tradiționale și produse obținute conform unor rețete consacrate), produsele certificate (ecologic) și produsele înregistrate pe sisteme de calitate europene (indicații geografice).

Strategia de promovare se adresează operatorilor economici din sectorul agroalimentar – producătorilor/procesatorilor de produse agroalimentare românești, dar și consumatorilor având în vedere următoarele direcții de acțiune:

Publicitate

• Creșterea competitivității sectorului agroalimentar;

• Extinderea oportunităților economice pentru producătorii/procesatorii români, precum și dezvoltarea piețelor;

• Protejarea tradițiilor și identității locale;

• Stimularea investițiilor;

• Crearea de locuri de muncă;

• Creșterea valorii adăugate a produselor;

• Promovarea durabilității;

• Dezvoltarea turismului;

• Întărirea colaborării între autorități și mediul privat.

Un element important al Strategiei îl constituie înființarea unui Registru de piață, care să cuprindă informații despre operatorii economici și produsele lor. Acesta va sprijini consumatorii în identificarea și alegerea produselor alimentare românești, prin intermediul căruia toți operatorii care dețin produse atestate (produse tradiționale și produse obținute conform unor rețete consacrate), produse certificate (ecologic) și produse înregistrate pe sisteme de calitate europene (indicații geografice) sau orice altă mențiune de calitate se pot înscrie în vederea promovării produselor pe care le dețin.

Implementarea Strategiei, mecanismul de monitorizare și evaluarea vor fi realizate prin înfiinţarea Comitetului interinstituţional responsabil cu monitorizarea şi evaluarea Strategiei Naţionale de promovare a produselor agroalimentare românești 2025 – 2029.

Activitatea acestuia va fi reglementată prin decizii specifice și instrumente de lucru adoptate ulterior.

Situația analizată

Potrivit Guvernului, România dispune de un potențial agroalimentar considerabil, dar insuficient utilizat, cu un nivel de valorificare scăzut față de media statelor membre ale Uniunii Europene, ceea ce impune adoptarea și implementarea de politici și strategii specifice care să asigure valorificarea eficientă și integrală a acestuia.

Conform datelor EUROSTAT, în anul 2021, agricultura României era pe locul 7 în Uniunea Europeană (UE), cu o producție de peste 21 de miliarde de euro. În același timp, analizând ierarhia țărilor europene din punct de vedere al valorii producției agroalimentare industriale, se observă: în anul 2020, Germania înregistrează cea mai mare valoare a indicatorului analizat, cu o valoarea a producției de 173 mii mil. euro (19,62% din totalul european), urmată de Franța (17,33%), Italia (13,32%) și Spania (11,8%). România se situează pe locul 18, cu o valoare a producției de 9.000 mil. euro, contribuind astfel cu doar 1,04% în realizarea valorii înregistrate la nivel european.

În urma celor prezentate anterior, se identifică la nivelul României, o poziție sub media europeană, în ceea ce privește valoarea producției realizate la nivelul ramurilor industriei agroalimentare.

Competitivitatea sectorului agroalimentar este reflectată de persistența deficitului comercial agroalimentar, dar și de structura schimburilor comerciale: exporturile sunt dominate de materii prime precum grâu, porumb, semințe de floarea soarelui (excedentare la nivelul României), iar peste jumătate din importurile României sunt produse finite cu valoare adăugată mare.

Printre cauzele care au condus la această situație, identificate de experți naționali și internaționali (din partea Băncii Mondiale) se regăsesc:

• brandurile colective de export au fost insuficient dezvoltate și ponderea firmelor care dețin mărci proprii înregistrate pe piețele externe a fost redusă; mărcile comerciale românești, brandurile sectoriale și brandul de țară nu au fost suficient promovate și nu au avut notorietatea necesară pentru a susține creșterea exporturilor;

• brandurile ambasador ale României au fost puțin cunoscute peste graniță, cu excepția țărilor unde au fost prezente comunități semnificative de români;

• prezența online a firmelor românești nu a generat suficientă expunere internațională; există o nevoie de îmbunătățire a instrumentelor de marketing online;

• majoritatea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor) au cunoștințe limitate referitoare la marketing, branding, informare, identificare de oportunități și networking;

• nu au fost prospectate suficient de mult noi piețe externe în afara Uniunii Europene;

• produsele românești destinate exporturilor pe piețele externe țintă au o competitivitate limitată/insuficientă;

• consumatorii interni nu sunt informați suficient asupra calității produselor românești și preferă să achiziționeze produse importate;

• obținerea certificărilor în domeniul calității este scăzută, ceea ce determină ca acreditarea la export sau găsirea de parteneri externi să fie dificilă

Schimbări preconizate

Prin Strategia de promovare a produselor agroalimentare românești 2025 – 2029, rezultatele așteptate și efectele preconizate sunt următoarele:

• Fructificarea potențialului agricol al României, revitalizarea zonelor rurale prin folosirea materiei prime locale, crearea de noi locuri de muncă, creșterea valorii adăugate și a valorii de piață a produselor agroalimentare;

• Crearea unei imagini/percepții pozitive asupra alimentelor românești și a recunoașterii calității și particularităților naționale atât pentru consumatorii români cât și pentru piețele statelor membre UE și piețele țărilor terțe;

• Conștientizarea consumatorului referitoare la calitatea produselor autohtone și la patrimoniul cultural gastronomic românesc;

• Susținerea producătorilor și procesatorilor din sectorul agroalimentar de a-și consolida poziția produselor românești pe piețele interne și internaționale, concomitent cu protejarea tradițiilor și identității locale;

• Susținerea producătorilor locali în adoptarea practicilor durabile de producție și în îmbunătățirea calității și diversității produselor lor;

• Identificarea și consolidarea instrumentelor de sprijin în vederea promovării produselor alimentare autohtone, inclusiv a fondurilor provenind din bugetul național, fonduri UE;

• Consolidarea consultării/dialogului și antrenării actorilor care activează în sectorul agroalimentar, respectiv producători, procesatori, comercianți, exportatori, organizații/entități comerciale;

• Extinderea și întărirea schimburilor comerciale în domeniul industriei agroalimentare, prin identificarea de noi piețe de desfacere și extinderea categoriilor de produse românești pentru export;

• Creșterea numărului de produse atestate/recunoscute/certificate pe scheme de calitate naționale și pe sisteme de calitate europene, cât și creșterea consumului de produse agroalimentare românești, a competitivității și, implicit, a exporturilor de produse agroalimentare pe piața internațională;

• Stimularea investițiilor: obținerea protecției la nivel european și înregistrarea pe scheme de calitate naționale vor stimula investițiile în infrastructura de producție și procesare, ducând la îmbunătățirea calității și standardelor de producție;

• Creșterea valorii adăugate: produsele cu protecția DOP/DOC, IGP și STG adaugă o valoare mai mare materiilor prime, crescând astfel veniturile producătorilor; produsele agroalimentare care au dobândit protecția DOP, IGP, STG și/sau au fost atestate pe scheme de calitate naționale vor beneficia de o recunoaștere oficială a calității și autenticității lor, ceea ce va spori atât încrederea consumatorilor, cât și extinderea comerțului către noi piețe;

• Dezvoltarea turismului: produsele de calitate și produsele tradiționale pot atrage turiști și vizitatori, sprijinind astfel industria turismului.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending