Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (409)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Sorin Lavric, în „România literară” nr. 26 din 2020, publică o cronică la cartea lui Mihai Neagu Basarab, „Ultima boemă bucureşteană (1964-1978)”. Autorul cronicii sistematizează: a) trei ritualuri caracterizează adevărata boemă: 1. şueta cu ştaif intelectual (conversaţia cu farafastâc cultural); 2. asmuţirea spiritului de frondă (împotrivirea mai mult sau mai puţin sfidătoare faţă de regim); 3. crasa inadecvare la contextul istoric (neputinţa de a se acomoda în matca unei cariere reuşite); b) există opt însuşiri ale fiinţei înrăite în boemă; 1. o inadaptare socială cronică; 2. o înclinaţie marcată spre inactivitate; 3. o lipsă uimitoare a grijii pentru ziua de mâine; 4. o inteligenţă adesea peste medie; 5. o mare indiferenţă faţă de mizerie; 6. un optimism perpetuum; 7. o atracţie vie faţă de arte; 8. o uşurinţă morbidă în a face datorii;

Citesc suplimentul „Dilemei vechi” nr. 847 din 2020, care are ca temă întrebarea „Cum ne amintim ce-am trăit?” Dana Bunescu publică o serie de amintiri sub titlul „Ce-am lăsat în urmă”. La un moment dat îşi aminteşte cum se pregăteau pentru primirea lui Ceauşescu („un spectacol pe care îl repetam într-o intimitate de câteva mii de juni olteni vreo trei săptămâni, pe stadion, vară, soare, căldură, eu fiind petală de floare”). Îmi amintesc şi eu cinci astfel de situaţii, pentru că în atâtea am fost implicat: 1. S-a întâmplat în satul meu natal Popeşti (Vrancea), undeva pe E85. Eram elev de gimnaziu. Urma să vină Ceauşescu. Un grup de elevi trebuia să lege cravate roşii la gâtul conducătorilor iubiţi, eu urmând să-i pun o cravată lui Ilie Verdeţ. „Şi cum îl cunosc?”, îl tot necăjeam pe diriginte. Nici azi nu sunt sigur că a mea cravată a ajuns la cel pomenit, dar a ieşit bine; 2. A doua situaţia s-a întâmplat câţiva ani mai târziu. Eram la Panciu într-un cantonament sportiv. Am defilat în Focşani în cinstea lui 23 August ducând, împreună cu alţi trei, o placă mare pe care erau înscrise rezultatele sportive ale Vrancei; 3. Eram student la Suceava. Venea Ceauşescu şi ne-a scos pe toţi studenţii să întărim marginea. Eu am picat pe undeva prin Burdujeni. Cum stăteam de vorbă, numai ce aflu că a trecut. N-am apucat să-l văd; 4. După facultate am făcut armata la Bacău. August 23 m-a prins şi aici. Repetiţii interminabile pe platoul unităţii şi prin centrul Bacăului, eu ocupând un loc în coada lui R din componenţa PCR; 5. Profesor în Botoşani. L-am aşteptat şi aici pe Ceauşescu întărind o margine pe undeva prin Zona Industrială. De data aceasta l-am zărit fluturând alene (a lene?) o mână.

Marius-Cristian Ene, în „Ramuri” nr. 7 din 2020, prezintă câteva calambururi specifice celor de la revista „Unu”, preluate dintr-o carte semnată de Vladimir Pană: 1. „Unu şi cu unu fac unu”; 2. „Nihil sine Unu”; 3. „Citiţi Unu, unu câte unu”; 4. „Dumnezeu e Unu şi Unu îl scriem noi”;

Simona-Grazia Dima, în „România literară” nr. 32-33 din 2020, publică poemul săptămânii intitulat „Făt-Frumos”: „De veacuri, Făt-Frumos / ucide zmei şi nu mai isprăveşte, / poate aşa e-un pic mai limpede / această lume de care-aproape a uitat, / iar fata împăratului, demult eliberată / din copac, s-a dus, lăsându-şi diadema / în poiană. Bătrân acum, viteazul / se apleacă şi vede cum înfloreşte / roua pe rubine şi diamante, / fără ştire, fără caznă, singurul martor / al avuţiei mereu în creştere e greierul, / marea lucrare se va împlini în somn.”;

Publicitate

 Constantin Cubleşan ne îndeamnă să „vedem”: 1. „picanterie pipărată” la Arghezi; 2. „exotism de sorginte balcanică” la Ion Barbu; 3. „portretizări şi peisagistică absurdă” la Urmuz;

Leonid Dimov despre poetul oniric: „…nu descrie visul, el nu se lasă stăpânit de halucinaţii, ci, folosind legile visului, creează o operă de artă lucidă, cu atât mai lucidă şi mai desăvârşită cu cât se apropie mai mult de vis.”;

Dumitru Ţepeneag despre onirism: „În opoziţie cu suprarealismul, onirismul refuză dicteul automat, sclavia inconştientului şi a incoerenţei, cultivând totuşi ambiguitatea, dar lucid şi riguros calculat.”;

Sintagme, termeni, concepte…: George Călinescu:”fantasticul lucrurilor umile”; Carl Sagan: „miez de stele stinse; Ioan Bogdan Lefter: „turbion imagistic”; William Blake: „fete de argint suav şi aur vehement”; Florin Hălălău: „tăcere a rostirii”;

În revista „Cultura” nr. 4 din 2012, Ioan Bogdan Ştefănescu publică un interviu cu dirijorul Ludovic Bacs. Fiind întrebat cât de dificilă este muzica lui Enescu pentru un dirijor, acesta răspunde: „Foarte dificilă. Enescu nu e de nasul oricui. Este un elitist. Cu toate că a trăit în plină vâltoare componistică, cu schimbări radicale de curente şi opţiuni estetice, în care compozitorii se ghidau după anumite metode, el a rămas credincios principiilor sale estetice, nu a avut ambiţia să fie în pas cu noile tendinţe muzicale. Cred că scria greu, foarte laborios: fiecare nuanţă, agogica sunt minuţios notate. Cvartetele, simfoniile sunt capodopere. Nu mă dumiresc de ce muzica lui Enescu nu este şlagăr în România, aşa cum muzica lui Bartok este în Ungaria. Simfoniile lui ar trebui să fie în repertoriul oricărei orchestre româneşti şi, în fapt, se cântă atât de rar.”;

Ana Blandiana, în “Tribuna” nr. 429 din 2020, despre scriitorul Hans Bergel: “Am scris cândva că Hans Bergel este cel mai important scriitor al specificului transilvan, al Transilvaniei ca pământ al mai multor etnii, culturi şi tradiţii, privite dintr-o perspectivă comună, profund umană şi integratoare. Iar, în acest context, personajul aproape mitologic al ciobanului dansând cu lanţuri la picioare şi mâini este nu numai cea mai puternică imagine artistică a împotrivirii la communism, ci şi un tulburător omagiu adus poporului roman.”;

Citind “Luceafărul de dimineaţă” nr. 8 din 2020 am reţinut: Alex Ştefănescu: “Laurenţiu Ulici îi considera pe români o combinaţie nefericită de Mitică şi Hyperion. Petre Ţuţea era o combinaţie de Mitică şi Hyperion fericită”; Ion Barbu într-o discuţie cu Felix Aderca: Linia liricii mele o faci să treacă prin provincial Expresionism. Nu vrei să vezi mai degrabă în această a treia fază o incursiune în sfânta rază a Alexandriei?”; Iosif Kişinenevski cerîndu-i actorului Ion Iancovescu să definească şampania: “Şampania este băutura pe care poporul o consumă prin reprezentanţii săi aleşi în mod democratic”; Andrei Şerban: “Din păcate, teatrul nu mai stârneşte aceleaşi pasiuni azi. Este inferior celui care se făcea înainte. Nu mai contează atât de mult. Actorii vin la teatru ca la serviciu şi abia aşteaptă să fugă la o telenovelă. Publicul, la Bucureşti, se scoală-n picioare şi aplaudă orice tâmpenie”; Câteva versuri de Lucian Gruia: „Din cei trei muncitori care locuiesc pe scara blocului meu, / unul a devenit şomer şi după o vreme s-a aruncat de la / etajul patru. / El nu a murit atunci, ci mult mai devreme, / când şi-a pierdut locul de muncă. // Din cei trei ţărani bătrâni, vecinii soacrei mele din satul Buştenari, / niciunul nu poate să-şi mai lucreze pământul, / unul a plecat în pădure şi s-a aruncat în puţul unei / sonde vechi, / el nu a murit atunci, / ci mult mai devreme, / când nu-i ajungea pensia să plătească aratul şi / insecticidele.”; Horia Gârbea definind eruditul: „Un erudit este un ins cu mintea şi simţirea polisate; tot ce e rudimentar a fost erodat; asprimile bolovănoase s-au netezit”;

În „Apostrof” nr. 8 din 2020, citesc un interviu al Eugeniei Sarvari cu actriţa Miriam Cuibus. Ajungându-se la problematica confruntării dintre civilizaţia Gutenberg (homo cogitans) şi civilizaţia imaginii (homo videns), actriţa Miriam Cuibus comentează: „În aceste circumstanţe, spaima că poţi deveni o imagine înregistrată, că fiinţa ta se reduce doar la atât, este justificată. Am acceptat şi ne-am obişnuit cu intruziunea ochiului unei camere de captat imagini în vieţile noastre. Pe de altă parte, trăim într-o eră când comunicarea este la „un clic distanţă” şi totuşi, în mod paradoxal, comunicarea autentică este departe de a se realiza. Problema este cum folosim produsele progresului, ele sunt ca acele substanţe farmaceutice ambigue şi cu dublă folosinţă, care, în funcţie de gramaj, pot deveni leac sau otravă. Aşadar, să ne străduim să le folosim ca instrumente şi să încercăm să nu devenim sclavii noilor media, să ne ferim, pe cât putem, de a fi manipulaţi de ele.”;

În „Apostrof” nr. 8 din 2020, Iulian Boldea reia reperele şi ideile de forţă ale echinoxismului (revista „Echinox” şi „Cenaclul de Luni”) în prezentarea făcută de Ion Pop în volumul său „Cărţi la alegere” (Editura „Tracus Arte, 2020): 1. „unitate în diferenţă”; 2. „dialog intercultural”; 3. „comunicare devenită comuniune”; 4. „curiozitate intelectuală”; 5. „deschidere spre universalitate”; 6. „febrilitate a informaţiei culturale, istorice şi filosofice”; 7. „atenţie la noutate şi renovare metodologică”; 8. „promovarea unei pedagogii a libertăţii de spirit individuale reale”;

Andrei Pleşu, în „Formula AS” nr. 596 din 2003, despre îngeri: 1. „îngerul este o instanţă care îţi e vecină, dar care într-un fel e mai misterioasă decât instanţa supremă, care are, ca să spun aşa, o suveranitate aproape autosuficientă”; 2. „în mod paradoxal, e mai uşor să vorbeşti despre Dumnezeu decât despre îngeri. Dumnezeu e un summum, e un absolut, şi gândul absolutului e oarecum mai uşor de substanţiat, de argumentat, de reprezentat”; 3. „îngerii, fiinţele acestea intermediare, care nu sunt nici la polul suprem, nici printre noi, ci sunt în spaţiul de mijloc, sunt mai greu de aproximat, deşi ne sunt mai aproape”;

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2026: Sfântul Cuvios Antonie cel Mare

Publicat

Publicitate

Sfântul Antonie era egiptean de neam, din satul Coma, de lângă vestita cetate Heracleopolis, din Egiptul de Sus. S-a născut către anul 250, învăţând de la părinţii şi de la bunicii săi credinţa în Hristos, şi a trăit pe vremea lui Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305), ajungând până în vremea binecredinciosului împărat Constantin (306-337) şi a fiilor lui.

Văzând el viaţa cea pătimaşă a tinerilor care învăţau carte în vremea lui, n-a voit a merge la şcoli, ci ştia numai limba lui, fiind foarte isteţ şi priceput la minte. Dar părinţii lui, care erau oameni cu stare, se îngrijeau cu multă luare-aminte de creşterea fiului şi a fiicei lor, potrivit înţelepciunii creştineşti. Când avea douăzeci de ani, părinţii lui s-au mutat la cele veşnice, lăsându-l moştenitor al unor averi mari.

Dar, intrând el odată în biserică, a auzit din Evanghelie cuvintele spuse de Domnul tânărului bogat: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor, şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi” (Matei 19, 21). A fost ca şi când numai pentru el s-a făcut citirea aceasta şi, întorcându-se acasă, a împărţit săracilor averile sale, neoprindu-şi pentru sine şi pentru sora lui decât cele de trebuinţă. A încredinţat apoi pe sora lui unor credincioase fecioare, iar el se făcu pustnic.

Deci, la început se povăţuia după viaţa pustnicilor din apropiere de satul lui, culegând de la toţi, ca o albină din flori, toată fapta bună, avându-şi chilia şi el tot lângă sat, întărindu-se în viaţa de pustie, în rugăciune, în nemâncare, în iubirea de oameni. Şi aşa se silea a urma lui Hristos, urmând tuturor celor ce bine vieţuiau. Şi era iubit de toţi din sat. Dar, fiind tânăr, Antonie a început lupta cu trupul său şi a aprins vrăjmaşul întru el ispita dulceţilor desfrânării. Şi arătând el atunci şi mai multă sârguinţă, s-a mutat mai departe, locuind în nişte morminte dintr-un cimitir păgânesc.

Şi a adus vrăjmaşul asupra lui tot felul de năluciri, pofte şi năvăliri de fiare înspăimântătoare, aducându-l aproape de deznădăjduire. Şi abia după multă vreme, a început a-i trimite lui Domnul raze de uşurare. „Unde erai, Doamne, când mă luptam?” a întrebat Antonie. „Eram lângă tine şi te ajutam”, i-a răspuns Domnul. Şi rugându-se a simţit întărire. Atunci era ca de 35 de ani. Deci, simţind el nevoie de linişte şi de singurătate, s-a suit la munte, într-o cetăţuie părăsită, în care închizându-se, cineva îi aducea lui pâine uscată de două ori pe an. Şi a vieţuit aşa, în rugăciune şi pustnicie, douăzeci de ani. Şi a ieşit Cuviosul Antonie de acolo învăţat de Dumnezeu.

Şi a început a veni lumea la el. Şi s-a umplut pustia de colibe de monahi. Iar el le vorbea ca un dascăl, din Scripturi, şi din singura lui iscusinţă. Şi le zicea: „Nimic din lume să nu cinstiţi mai mult decât dragostea lui Hristos. Ostenelile de aici se vând cu preţ veşnic: că puţin dai şi însutit primeşti. Oricât ar fi de greu, să nu ne întristăm ca şi cum am pieri, ci să îndrăznim şi să ne bucurăm ca nişte mântuiţi, că Dumnezeu este împreună cu noi”. Şi altele asemenea. Venind vremea prigoanelor lui Maximian, a coborât de mai multe ori şi fericitul Antonie, cu ucenicii lui, la Alexandria, voind a mărturisi şi ei credinţa şi a întări pe cei ce pătimeau pentru Hristos. Dar Dumnezeu a rânduit ca el să fie cruţat, Sfântul Împărat Constantin dăruind pace creştinilor. Şi stând el în singurătate cu ucenicii, a început Dumnezeu a lucra vindecări minunate prin el.

Publicitate

Deci, văzându-se el risipit peste măsură de mulţimea de oameni, de bolnavi şi de monahi, s-a mutat în şi mai adâncă singurătate, într-un munte înalt. Şi i se arătau lui descoperiri, cu darul lui Hristos. Iar din când în când cobora la muntele cel de jos şi se întâlnea cu monahii şi cu oamenii din lume, care-l căutau. Şi mulţi se lepădau de lume şi se făceau călugări. Deci, a ajuns vestea despre el la împărăţie şi Constantin cel Mare şi feciorii lui doreau un cuvânt de la el. Iar el, răspunzându-le, îi ruga să fie iubitori de oameni, de dreptate şi de cei săraci.

Şi, la cererea Sfântului Arhiepiscop Atanasie, a coborât în cetatea Alexandriei, întărind credinţa ortodoxă împotriva ereziei ariene, şi tuturor le spunea: „Păziţi predania Părinţilor şi credinţa cea dreaptă în Domnul Hristos!”. Înainte de moartea sa, Sfântul a rânduit să se dea haina sa Sfântului Atanasie din Alexandria şi cojocul său fericitului episcop Serapion, iar mormântul său nimeni să nu-l ştie.

Deci, trăind el 105 ani, s-a mutat către Domnul. Iar Viaţa lui a scris-o Sfântul Atanasie cel Mare, ca unul ce cunoştea pe Sfântul Antonie de aproape. Şi a ajuns acest minunat om al lui Dumnezeu, Antonie, a fi socotit în toată lumea ca începătorul şi dascălul cel adevărat al vieţii pustniceşti.

Citeste mai mult

Eveniment

VIDEO: Hramul Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, prilej de rugăciune și bucurie pentru credincioșii din Botoșani

Publicat

Publicitate

Zeci de credincioși au umplut, vineri seară, până la refuz, bisericuța din cartierul Rotunda, adunați în duh de rugăciune și evlavie pentru a-l cinsti pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, ocrotitorul spiritual al parohiei. Atmosfera de sărbătoare a marcat începutul hramului unuia dintre cei mai mari asceți ai creștinătății.

Slujba Vecerniei cu Litie a fost oficiată de un sobor impresionant de preoți din municipiul Botoșani, în frunte cu părintele protopop Petru Fercal, momentul liturgic deschizând în mod solemn sărbătoarea hramului. Glasurile a peste treizeci de slujitori ai altarului au răsunat în lăcașul de cult închinat Sfântului Antonie, la unison cu inimile credincioșilor prezenți. „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace…”  a răsunat plin de emoție, în lăcașul ocrotit de sfânt, din glasurile slujitorilor altarului, puternic și în același timp cutremurător

Răspunsurile liturgice au fost oferite de un grup de psalți din mai multe parohii botoșănene, dar și de seminariști veniți de la Iași, imnurile de slavă completând frumusețea și solemnitatea slujbei. La final, prin rugăciunea Litiei, au fost binecuvântate pâinea, grâul, vinul și untdelemnul, elemente simbolice folosite în cultul divin public, spre întărirea sufletească a credincioșilor.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Nicolae Crăciun, fostul protopop de Hârlău, oaspetele subliniind importanța exemplului de viață al Sfântului Antonie cel Mare, model de smerenie, nevoință și credință lucrătoare, îndemnând credincioșii să urmeze, în măsura puterilor lor, calea rugăciunii și a apropierii de Dumnezeu.

La rândul său, părintele paroh Dumitru Butnariuc a mulțumit credincioșilor pentru prezența numeroasă la slujbă, precum și pentru osteneala și implicarea constantă în viața parohiei. Acesta a evidențiat dorința comunității de a lăsa în urmă o mărturie vie a credinței creștine, care să dăinuie peste generații, în cartierul Rotunda.

Seara s-a încheiat respectând tradiția, enoriașii parohiei oferind celor prezenți pachete cu bunătăți pregătite de gospodinele renumite din cartier și vin fiert, ca expresie a dragostei creștine și a ospitalității.

Publicitate

Citeste mai mult

Actualitate

Modificări în acordarea despăgubirilor RCA. Dreptul la despăgubiri morale, extins și pentru victimele indirecte

Publicat

Publicitate

Modificări în acordarea despăgubirilor RCA. O lege oficializată recent a extins dreptul la despăgubiri morale și pentru victimele indirecte, în cazurile de vătămare corporală sau a sănătății unei persoane. Modificările au fost necesare după ce Curtea Constituțională a declarat neconstituțională limitarea acestor despăgubiri doar la victimele directe, scrie alba24.ro.

Până recent, soțul, copiii sau părinții victimelor aveau dreptul la despăgubiri în cazurile de deces. Însă situația era neclară atunci când victimele supraviețuiau cu dizabilități permanente severe – paralizie, stare vegetativă sau handicap grav. Acum, familia poate solicita despăgubiri morale proprii, separate de cele ale victimei directe.

Modificări în acordarea despăgubirilor RCA

Modificarea legislativă vine să corecteze o anomalie evidentă: suferința cauzată de un accident grav nu se oprește la persoana rănită. Când cineva rămâne cu dizabilități permanente în urma unui accident, impactul afectează întreaga familie – soțul care devine îngrijitor, copiii care își pierd normalitatea copilăriei, părinții care asistă la drama propriului copil, etc.

Modificările legislative au consecințe directe asupra sistemului de asigurări RCA. Un accident rutier grav poate genera acum mai multe cereri de despăgubiri morale distincte, nu doar una singură.

Legea nr. 231/2025, care a intrat în vigoare pe 19 decembrie 2025, vizează modificarea Codului Civil în sensul extinderii dreptului la despăgubiri morale și pentru victimele indirecte, în cazurile de vătămare corporală sau a sănătății unei persoane. 

Potrivit legii, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată victimei directe și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

Publicitate

Au dreptul la despăgubiri pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială și ascendenții, descendenții, frații, surorile și soțul, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricare alte persoane care, la rândul lor, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.

Criterii pe care instanța le va avea în vedere la stabilirea despăgubirilor acordate victimelor indirecte

La stabilirea despăgubirilor, instanța va avea în vedere criterii clare, precum:

  • relația dintre victima directă și persoana care se pretinde indirect vătămată,
  • gravitatea vătămării corporale a victimei directe,
  • caracterul său permanent și iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepțional posibilitățile de viață familială ale victimelor indirecte în interacțiunea lor cu victima directă.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 342 din 9 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial din 7 octombrie 2024, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil sunt neconstituționale, în măsura în care limitează posibilitatea victimelor indirecte de a fi despăgubite pentru restrângerea posibilităților lor de viață familială și socială ca urmare a vătămării integrității corporale ori a sănătății victimei directe.

Citeste mai mult

Administratie

Primarul Botoșaniului ia în calcul acordarea de sprijin financiar persoanelor cu handicap, pentru a putea plăti impozitele

Publicat

Publicitate

Primarul municipiului Botoșani, Cosmin Andrei (PSD), ia în calcul acordarea unor ajutoare financiare pentru persoanele cu handicap, astfel încât acestea să își poată achita taxele și impozitele locale pentru anul în curs.

El a declarat, pentru AGERPRES, că măsura ar putea fi adoptată după aprobarea bugetului local, ca urmare a faptului că, începând din acest an, persoanele cu dizabilități nu mai sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri, terenuri și autovehicule.

‘Prin Ordonanța de Urgență, s-a modificat Codul Fiscal și avem obligativitatea de a impune persoanelor cu handicap, indiferent de gradul acestora, taxe și impozite pe proprietate și pe mijloacele de transport. Am făcut acest lucru la nivelul municipiului Botoșani, la fel cum au făcut și colegii din țară, și s-a creat o nemulțumire în rândul acestor persoane care au venituri reduse, nemaivorbind de situația dificilă în care se află. Am avut o întâlnire la Primărie și au cerut ajutorul autorității. Consiliul Local poate acorda un sprijin persoanelor cu handicap sub formă de ajutor financiar pentru cazurile mai grave și le-am transmis că vom analiza această situație după aprobarea bugetului’, a afirmat Cosmin Andrei.

Potrivit acestuia, taxele și impozitele pe clădiri și terenuri în municipiul Botoșani au fost majorate, de la 1 ianuarie 2026, în medie cu 70%. AGERPRES

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending