În 23 aprilie, credincioșii îl sărbătoresc pe Sfântul Mucenic Gheorghe, care este considerat ocrotitor al armatelor terestre, dar și patronul spiritual al municipiului Botoșani. Este unul dintre cei mai cunoscuți apărători ai creștinismului, numeroase biserici având hramul său.

De sărbătoarea aflată spre finalul primăverii sunt legate mai multe tradiții și superstiții.

Mesajul Patriarhiei de ziua SF. Gheorghe

În 2022, pentru ca ziua de Sfântul Gheorghe pică într-o zi de post, Patriarhia Română a decis să mute sărbătoarea în a doua zi de Paști.

Motivul pentru care are loc această schimbare este acela că ziua de cinstire a Sfântului Gheorghe coincide cu Sfânta și Marea Sâmbătă, iar Tipicul prevede ca sărbătorirea sfinților mari care cad în Vinerea Mare sau Sâmbăta Mare să fie transferată a doua zi de Paști. În plus Sâmbăta Mare din Săptămâna Patimilor este și ultima zi din Postul Paștelui.

Astfel, Patriarhia Română a decis ca slujba de Sf. Gheorghe să fie săvârșită în 25 aprilie, care coincide cu a doua zi de Sfintele Paşti. Astfel, enoriașii sunt îndrumați să nu chefuiască în cinstea celor care își sărbătoresc onomoastica în 23 aprilie și să amâne petrecerea pentru a doua zi de Paște.

Sărbătoarea Sfântul Gheorghe pică în Sâmbăta Mare

„Anul acesta, ziua de pomenire a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe coincide cu Sfânta și Marea Sâmbătă, zi în care credincioșii ortodocși de pretutindeni sunt chemați să-și îndrepte atenția spre lucrarea mântuitoare a Domnului Iisus Hristos săvârșită în această zi, în care a stat cu trupul în mormânt, dar cu sufletul S-a coborât în iad și a eliberat de acolo sufletele drepților ținute până atunci în întuneric, apoi a deschis raiul, făcându-l accesibil tuturor celor ce vor crede în El”, a explicat pentru Basilica.ro Arhim. Chiril Lovin, coordonatorul Departamentului Carte de cult al Patriarhiei Române, şi slujitor la Mănăstirea Antim din Capitală.

Despre Sfânta și Marea Sâmbătă, el a mai menţionat că este „ziua în care începe biruința lui Hristos asupra iadului și, prin aceasta, ne pregătim sufletește, prin ajunare, pentru praznicul Învierii Domnului”.

„Este singura sâmbătă din an în care se ajunează (după recomandările din tipic, nu se mănâncă nimic până seara, când se servește puțină hrană de post fără ulei).

Astfel, semnificația soteriologică a acestei zile liturgice exclude prăznuirea vreunui sfânt. De aceea, indicațiile tipiconale din cărțile de cult impun ca sărbătorirea sfinților mari care cad în Vinerea Mare sau în Sâmbăta Mare să fie transferată a doua zi de Paști, adică luni în Săptămâna Luminată (Triodul, Editura IBMO, București, 2010, p. 815)”.

Însemnarea cu cruce roșie în calendarul Bisericii Ortodoxe Române marchează o zi de sărbătoare în care nu se lucrează, ci se oficiază slujbă și Liturghie în toate bisericile pentru sărbătoarea respectivă.

„De aceea, în calendarul pe anul 2022, pomenirea Sfântului Gheorghe a fost mutată integral pe data de 25 aprilie, deoarece atunci se va săvârși slujba (Vecernia și Utrenia), precum și Sfânta Liturghie (cu lecturile adecvate) pentru pomenirea Marelui Mucenic.

În această zi de bucurie pascală își vor serba onomastica cei care-i poartă numele”, a precizat Arhim. Chiril Lovin.

Sfântul Gheorghe, unul dintre cei mai îndrăgiți sfinți de către români

Patronul spiritual al municipiului Botoșani, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai îndrăgiţi de creştini, fiind și ocrotitorul Moldovei, dar şi patronul Angliei, Georgiei şi al Moscovei. În Lituania, Sf. Gheorghe este venerat ca protector al animalelor, iar în unele regiuni ale Spaniei ziua lui se serbează cu mese bogate şi daruri.

În conştiinţa populară românească, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai prezenţi sfinţi, numeroase biserici purtând hramul său. Există numeroase oraşe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe şi chiar unul dintre cele trei braţe ale Dunării este denumit astfel. Sf. Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române (a cărei zi, 23 aprilie, coincide cu sărbătorirea sfântului).

Chipul Sfântului Gheorghe, ocrotitorul Moldovei, era reprezentat pe steagul voievodului Ştefan cel Mare.

Cultul Sfântului Gheorghe s-a răspândit foarte mult, odată cu imaginea sa de cavaler care a răpus un balaur. În Evul Mediu, Sfântul Gheorghe a devenit protectorul cavalerilor şi, în mod special, al cruciaţilor.

Georgia şi-a luat numele de la acest sfânt şi regii Angliei, începând cu Richard Inimă de Leu, l-au dorit ca patron al casei regale şi al ţării lor.

Şi împăratul Constantin a ridicat o biserică în cinstea lui, la Constantinopol. Chiar şi între popoarele slave, figura sa este foarte cunoscută.

Astăzi sunt multe biserici catolice şi ortodoxe dedicate lui în diferitele părţi ale lumii. Mormântul Sfântului Gheorghe este în localitatea Lida din Israel.

Tradiții de Sfântul Gheorghe

În credinţa populară se zice că atunci când broaştele cântă pentru prima dată, Sfântul Gheorghe ia cheile de la Sâmedru (Sfântul Dumitru) şi deschide porţile naturii către viaţă.

În unele zone, în ziua de Sf. Gheorghe, bărbatul pune ramuri verzi la stâlpii porţilor, la ferestre şi uşi, la grajduri şi grădini, dar şi la mormintele neamurilor, pentru a se feri de duhuri rele.

Aceste ramuri se păstrau apoi peste an, ca leacuri împotriva diverselor boli. O parte dintre aceste ramuri verzi se dădeau hrană animalelor.

Fetele de măritat credeau că îşi pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă plină cu apă.

Exista şi obiceiul ca în dimineaţa zilei de 23 aprilie, fetele să pună în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coroniţe, pentru a observa care fecior va călca peste ele. Dacă flăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coroniţe, fetele credeau că în acel an se vor căsători.

Brazdele şi coroniţele erau păstrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite ca remediu în ameliorarea diferitelor boli.

Tot în dimineaţa zilei de 23 aprilie, fetele mergeau pe furiş în pădure pentru a culege mătrăguna şi năvalnic. Aceste plante erau puse în pod sau sub streaşină, în credinţa că ele le vor aduce peţitori bogaţi.

Flăcăii căutau în dimineaţa zilei de 23 aprilie iarba fiarelor, planta miraculoasă ce putea să sfărâme lacătele. În ajunul sărbătorii, tinerii mergeau într-o dumbravă cu o cofă cu apă neîncepută.

Vasul era ascuns într-un loc doar de ei ştiut. La răsăritul soarelui fiecare privea în cofa cu apă. Dacă în vas se afla un fir de iarbă, credeau că se vor căsători cu fata iubită.

Dimpotrivă, dacă în apă se afla o floare uscată, era semn că tânărul nu se va însura în acel an, iar dacă găseau pământ, se credea că feciorul va muri în curând.

De Sf. Gheorghe începe anul păstorilor care ține până la ziua S. Dumitru

Femeile căsătorite mergeau în pădure şi culegeau plante doar de ele ştiute (mulgătoare, untul vacii), pe care le adăugau în hrana animalelor, în credinţa că vacile vor da mult lapte şi de bună calitate.

Nimeni nu avea voie să doarmă în această zi deoarece se credea că acela care încalcă interdicţia va fi somnoros întregul an.

„Urzicatul” era un alt obicei, practicat de tinerii din comunităţile tradiţionale bucovinene.

Întrucât sărbatoarea deschidea o perioadă solicitantă, tinerii se atingeau, pe furiş, peste părţile neacoperite ale corpului, cu tulpini de urzică, nutrind convingerea că în felul acesta vor fi mai ageri, mai harnici şi mai sănătoşi de-a lungul întregii veri care urma să înceapă.

Din 23 aprilie și până în ziua Sfântului Dumitru (26 octombrie – n.r.) este vara păstorilor, începutul anului pastoral.

În ajun de Sf. Gheorghe se spune că dacă ieşi cu capul descoperit te aleargă strigoaicele pănă te lasă lat în codru. Ele cică dorm cu trupul, dar cu spiritul umblă prin lumea largă şi se luptă cu meliţele din gospodăria omului şi fură laptele vacilor.

Credinţe şi superstiţii de Sfântul Gheorghe

Oamenii stau toată noaptea treji, ca să fie vioi şi sănătoşi tot anul.

Vitele se bagă în holda de grâu şi când vin acasă, se ia o mână de grâu care se păstrează şi se amestecă în grâul de semănat, ca să se facă mult şi frumos la anul.

Oamenii se bat cu urzici pentru a fi harnici şi iuţi tot anul.

În dimineaţa ajunului Sf. Gheorghe, femeile scot sculele de ţesut afară, ca să răsară soarele peste ele, pentru a avea spor la lucru.
Oamenii se încing cu ramuri verzi ca să nu îi doară mijlocul.

Oamenii se scaldă, înainte de răsăritul soarelui, într-o apă curgătoare, spre a fi sănătoşi tot anul şi pentru spălarea tuturor relelor.

Busuiocul semănat înainte de răsăritul soarelui e bun pentru cinste: cel care se spală cu rouă de pe el, este cinstit de toată lumea.

Alte obiceiuri străvechi de Sfântul Gheorghe

La Sf. Gheorghe se cântăresc oamenii pentru a fi sănătoşi tot anul şi pentru a se proteja de farmece.

Cine doarme în această zi, acela ia somnul mieilor şi tot anul e somnoros.

De Sfântul Gheorghe ies preoţii şi poporul cu crucea în câmp şi fac rugăciuni pentru ploaie şi mană în câmp.

Gunoiul adunat în ziua de Sf. Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine.

În această zi se adună de pe câmp tot felul de buruieni de leac, care se păstrează peste an.

Dacă în ziua de Sf. Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, e semn de an bogat.

Dacă e ploaie – se face grâu şi fân.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News