O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
După cum ştiţi, Academia de Ştiinţe a Moldovei şi Academia Română au decis ca anul 2025 să fie declarat „ANUL EMINESCU” ( 175 de ani de la naştere). Cele două instituţii şi iubitorii de Eminescu vor organiza în 2025 o serie de manifestări şi activităţi culturale cu scopul de a pune în evidenţă importanţa acestui eveniment. La Botoşani, doi importanţi vectori culturi, Nicolae Iosub şi Mihai C. V. Cornaci, au scos deja o altă ediţie, constat revizuită şi adăugită, a plachetei „Mihai Eminescu în creaţia poeţilor botoşăneni” (Editura „Axa”, Botoşani), beneficiind şi de grafica artiştilor Mihai Cătrună şi Ecaterina Mihai. Primul autor, Nicolae Iosub, după cum ne informează Dicţionarul Lazarovici, „are o remarcabilă activitate de colecţionar: medalii, monede, decoraţii, insigne, mărci poştale, ilustrate, carte ex-libris, partituri muzicale, calendare şi multe altele”. Un domeniu de colectare important este cel dedicat lui Mihai Eminescu. Aproape întreaga operă este dedicată poetului naţional şi, cred, e bine să o amintim: „Eminescu în filatelie”(Axa, 2001); „Mihai Eminescu la Botoşani” (Axa, 2004, 2016); „Mănăstirea Agafton – loc de popas şi reculegere pentru Mihai Eminescu” (Agata, 2010); „Data şi locul naşterii lui Mihai Eminescu (Axa, 2011); Mihai Eminescu – un om, o viaţă, un destin” (Axa, 2014); Eminescu şi locurile natale de la Ipoteşti” (Axa, 2018); „Mihai Eminescu – călător pe meleaguri româneşti şi străine (Arena Cărţii, 2019); „Mihai Eminescu şi contemporanii săi” (Axa, 2021); „Veronica Micle – Muza lui Mihai Eminescu” (Axa, 2022). Mihai C. V. Cornaci, cel de-al doilea autor, este cunoscut ca publicist, epigramist şi numismat. Este membru activ al unor asociaţii şi societăţi culturale, autor a mai multor articole pe teme culturale în periodice din ţară şi din Botoşani, răsplătit cu numeroase diplome şi insigne sau medalii din domeniul numismatic, medalistic şi filatelic. Este coautor la lucrările „Eminescu în numismatică” („Axa” 2000, 2001); „veşnicia iubirii şi naturii eminesciene în medalistică” (Geea, 2013); „Eminescu, un veac de nemurire” (Minerva, 1991); „Eminescu – Focul meu. Imaginea poetului în arte” (Litera, 2000).
Autorii adaugă plachetei un laudaţio cu titlul “Mihai Eminescu, Dichter” (pp.5 – 15), punând accent pe predilecţia, încă din copilărie, pentru carte a poetului, pentru însuşirea limbii germane, despre lecturile lui Eminescu şi aplecarea sa spre poezie. Eminescu a scris versuri încă din fragedă tinereţe şi a avut ca ideal gloria literară pe care a şi obţinut-o încă din timpul vieţii sale fiind declarant “cel mai mare poet roman”. De fapt, continuă autorii, el a fost conştient tot timpul de valoarea sa. Eminescu a impus în literatura română o nouă disciplină numită “eminescologie”. Spun cei doi autori: “Tonul în eminescologie l-a dat George Călinescu cu monografia sa “Viaţa şi opera lui Mihai Eminescu”, apărută în trei ediţii: 1932, 1933, 1938.”
Dintre poeţii botoşăneni care au scris despre Mihai Eminescu şi care şi-au găsit loc în placheta în discuţie sunt: Dumitru Ţiganiuc, Augustin Ciuraru, Aurora Adam, Mirela Butacu, Elena Diana Baltag, Artur Enăşescu, Demostene Botez, Dorel Mihai Gaftoneanu, Lucia Olaru Nenati, Ovidiu Chelaru, Dumitru Lavric, Maria Baciu, Vasile Larco, Vasile Tănase, Mihaela Ciubotariu, Rodica Lecu, Victor Teişanu, Dorin Baciu, Al. D. Funduianu, Dorin Baciu, Maria Panciuc-Bucătaru, George Mihuţă, Costel Zăgan, Haralambie Ţugui, Nora Guţu, Clemenţa Vasilică Ciubotariu, Georgeta Bolea, Dumitru Petraş, Mihaela Ghizu şi Liliana Burac. Nu sunt singurii botoşăneni care au dedicat poezii lui Mihai Eminescu. Mihai C. V. Cornaci şi Nicolae Iosub consideră că „poeţii botoşăneni au încercat şi ei, cu teamă şi reţinere, să compună versuri care să-l omagieze pe genialul poet, au scos şi câteva cărţi cu poezii dedicate Poetului, dar din păcate, prea puţin, pentru intelectualitatea din judeţul în care s-a născut cel mai mare poet român”.
Am ales pentru final o poezie dedicată lui Eminescu şi care aparţine lui George Mihuţă: „Viziune la Ipoteşti” – „Se-ntoarce astăzi cu şareta / Căminarul de la Botoşani / S-au pierdut demult ai lui prin ani… / Nu mai e prin târg nici Harieta… // Cum se apropie nu-i vine-a crede, / Că-i atât de luminoasă casa, / Unde-or fi ai lui de nu-i mai vede? / Iat-o şi pe Ralu căminăreasa… // Iată şi copiii lângă scară, / Toţi cum altădată nu visai… / Şi ca din senin înfioară / Vocea timpului strigând Mihai! // Şi răspunde-n foşnet de mătasă, / Dulcele şi alintatul vers / Azi Mihai e peste tot acasă, / Casa lui e-ntregul univers.”