O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
AM CITIT, AM REŢINUT…
Cătălin Pavel: „Omul este un animal cu întrebări în cap, printre care şi întrebarea: oare ce se întâmplă dacă pun asta în foc?”; Sever Voinescu: „Tot mai mult, ce scrie pe Facebook, scrie şi la ziar. Fenomenul acesta nu doar că ucide presa, dar mai are un efect malefic: legitimează lăutărismul, subiectivitatea necenzurată, vanitatea ignorantă drept dezbatere publică”; Thomas Jefferson: „Dacă ar fi să decid ce e preferabil între un stat fără libertate de exprimare şi libertate de exprimare fără stat, n-aş ezita să prefer a doua opţiune”; Milan Kundera: “Kitsch-ul este doar popasul dintre fiinţă şi uitare”; Seneca: “Toată arta nu este decât o imitaţie a naturii”; Truman Capote: “Bunul simţ e moartea artei”; Pablo Picasso: “Bunul gust e inamicul creativităţii”; Paul Cezanne: “Arta care nu e bazată pe sentimente nu este artă”; Iulian Comănescu: “Şi media şi political sunt domenii ale retoricii persuasiunii şi aspiraţiei”; Iulian Comănescu: “Chiar dacă sunt replici ale omului, statuile asigură nemurirea”; Edgar Degas: “Bunul gust nu există! Lucrurile frumoase se fac instinctive”; Gabriella Koszta: “Se spune că iarba vecinului întotdeauna ţi se pare mai verde”; Gabriella Koszta: “Literatura de calitate e întotdeauna în stare să repare lucrurile stricate / distruse de politică”; Dan Dediu: “Muzele care îţi lasă firimituri în creier sunt emoţii”; Wim Wenders: “Nici un om nu este o insula stingheră”; Regina Elisabeta: “Gândurile valorează cât tăcerea din care se iscă”;
Nicolae Breban: „Stalinismul românesc a fost cu adevărat şi până la fund o formă, o matriţă a ceea ce noi ştim că e iadul, cel social, acel infern pe care-l citim şi recoltăm doar în episoade disparate şi transmise de voci răzleţe şi înfricoşate, nesigure ele însele dacă traversează cu adevărat o asemenea teribilă încercare, neverosimilă, care nu e croită pentru fiinţe umane, scene, voci, imagini şi confesiuni, aproape zgomote şi strigăte parcă din Evul Mediu timpuriu”; Bogdan Creţu: „Schimbarea mare vine din schimbările mici”; Bogdan Creţu: „Libertatea nu e socială şi nici politică”; Grigore Popa: „Tot ce e mare şi etern se creează cântând”; Emil Cioran: „Orgoliul unui individ născut într-o cultură mică este întotdeauna rănit”; Wallace Stevens: „Teoria poeziei este viaţa poeziei”. Florin Mugur despre poeţii care nu ating nivelul special al limbajului: „Merg, dar nu zboară”; Leonid Dimov: „Noi nu visăm, noi scriem vise din cuvinte”; Livius Ciocârlie: „Poezia lui Mircea Ivănescu este un tratat despre absenţa oricărui fundament”; Maurice Blanchot: „Moartea în orizontul uman nu este ceea ce este dat, ea este ceea ce este de făcut: o îndatorire, acel ceva pe care noi punem stăpânire în mod activ, acel ceva care devine sursa activităţii şi măiestriei noastre”; Mia Couto: „Viaţa e aşteptarea a ceea ce se poate trăi”; Mia Couto: „Cine ascultă cu urechea lipită de pământ, aude răsucirea morţilor”; Mia Couto: „Frica să nu fii vânat de animalul care sălăşluieşte înăuntrul tău”;
Ovidiu: “În viaţă, dar mort sunt printre oameni”; Ovidiu: “Aici, printre sălbatici, am nume de poet”; Marin Preda: “Trezirea la viaţa morală cu ajutorul lecturilor se datorează romanelor lui Dostoievski”; din Evanghelia după Ioan: “Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă” (scrise şi pe piatra de mormânt a lui Dostoievski); Marian Drăghici: “Formaţi-vă din timp ochiul pentru a surprinde ş înregistra chiar invizibilul”; Mircea Bârsilă: “Poezia, asimilată, altădată, cu starea de graţie, a ajuns între timp la condiţia de urmă a prezenţei Îngerului în locul unde se aşeza, altădată, î nom”; Groucho Marx: “Principala cauză a divorţurilor e căsătoria”; declaraţia făcută Vetei de Rică Venturiano: “Am citit în ochii tăi cei sublimi că şi tu corespunzi la amoarea mea”; Mircea Pascariu: “Viaţa se bea rece prin pieţe şi băi populare, la ore hazlii pline de prejudecăţi”; Ana Selejan: “Dialectica etic – estetic – valoare literară a avut afişări mai mult sau mai puţin pronunţate, dar niciodată n-a dispărut din peisajul literar”; Aurel Maria Baros: “Confruntat cu un regim totalitar, artistul este ca o pasăre care se luptă din greu să-şi deschidă aripile, într-atît de îngustă îi este colivia. Şi chiar dacă, zbătându-se, ajunge în cele din urmă să-şi desfăşoare aripile, tot se vede cu ele frânte într-o zi”;
Liviu Rebreanu: „Realitatea pentru mine a fost numai un pretext pentru a-mi crea o altă lume, nouă, cu legile ei, cu întâmplările ei”; Aurel Rău: „Printr-o mare singurătate mi-am făcut un pom”; Ioana Ieronim: „Cămaşa o flacără albă”; Nicoleta Milea: „Floarea de salcâm nebună tremură pe buzele luminişului”; Mircea Eliade: „Nu surprinde dacă ştim că sute de mii de ani omul nu numai că a trăit din vânătoare, dar a asumat o consangvinitate mistică cu animalul. (…)acest trecut primordial n-a fost niciodată complet abolit”; Michelangelo: „Cu toate că am fost foarte bogat, întotdeauna am trăit ca un om sărac”; Michelangelo: „Am trăit cu iluzia acestei lumi; am pierdut timpul care mi-a fost dat pentru contemplarea lui Dumnezeu”; Salvador Dali: „Adevărata cultură spirituală a omului constă în capacitatea lui de a-şi perverti gândurile”; Salvador Dali: „Dumnezeu a făcut o singură capodoperă: Marea Mediterană, restul l-a rasolit”;