Connect with us

Eveniment

VIDEO: O generație care apune: Văduva care a „păzit” credința în biserica ctitorită de Preafericitul Teoctist, plânsă de creștinii din două sate

Publicat

Publicitate

Oamenii din două sate s-au adunat, sâmbătă, să o petreacă pe ultimul drum pe bunica Lividenia Poamă-Neagră, un suflet blând, un trup plăpând, neostenit ostaș al lui Hristos, un vlăstar al comunității din care s-a ridicat Preafericitul Teoctist.

Ca o rânduială neînțeleasă de noi, creștina Lividenia a ales să slujească în biserica ctitorită de fostul patriarh al României, din satul Victoria, peste treizeci de ani, cu toate că locuința sa era în Tocileni. Slujba de prohodire a fost oficiată de un sobor de preoți, din care au făcut parte, alături de părintele paroh Bogdan-Ionuț Azamfirei, părintele stareț al Mănăstirii Cozancea, arhimandrit Cleopa Străchinaru, părintele Liviu Liteanu, părintele Andrei Costin, ultimii doi fiind în trecut duhovnici ai creștinilor din Victoria.

Generația care apune

Lividenia Poamă-Neagră a făcut parte dintr-o generație care apune, o generație care știe ce înseamnă Biserică, Liturghie, Sf. Maslu, post. A avut o viață grea, despre care ar fi prea dureros de povestit. A crescut două fete și doi băieți cu un boț de mămăligă și cu citirea la Psaltire. După ce a rămas văduvă, moment la care avea doar unul dintre copii așezat la casa sa, Lividenia Poamă-Neagră și-a dedicat restul zilelor lui Dumnezeu. A fost, în chip nevăzut, un om care a ținut comunitatea unită. În perioada în care Biserica din Victoria nu avea dascăl și strana era, practic, descoperită, ea prelua misiunea de a fi liant nevăzut între Sf. Altar și credincioșii care în duminici și în sărbători făceau biserica neîncăpătoare. Ba chiar a mers vestind Nașterea Domnului și Botezul Domnului, din casă în casă, alături de părintele Liviu, atunci când situația a impus acest lucru.

Locuința bunicii Lividenia era la aproape patru kilometri distanță de biserica din Victoria. Cu toate acestea, preoții care au slujit aici dau mărturie că nu a lipsit niciodată de la sfintele Liturghii în duminici și în sărbători. Au fost ierni grele, cu nămeți de poveste și nu au împiedicat-o pe creștina Lividenia să ajungă la slujbă. „Într-o iarnă, din cauza zăpezii, îmi era mie greu să ies din casă (situată în spatele bisericii n.r.) să merg la slujbă și când ajungeam, în fața bisericii mă aștepta mătușa Lividenia”, povestește cu lacrimi în ochi părintele Liviu, care a păstorit comunitatea din Victoria aproape zece ani, suficienți ca să lege o prietenie cu Lividenia Poamă-Neagră, care îi deschidea poarta cu mare bucurie, pe de o parte onorată că intră în casa sa un om al lui Dumnezeu.

„Bănuțul văduvei” și „Maica Domnului, ajută-mă!”

Publicitate

Sfințire de biserică, Vecernii de hram, slujire arhierească, toate erau bifate de prezența mătușii Lividenia. Nu este biserică în municipiul Botoșani unde tanti Lividenia să nu fi dat un pomelnic, mai ales pentru morți, în care punea un bănuț pentru ajutorarea Bisericii, convinsă fiind că Dumnezeu îi știe osteneala. Nu era „off” la Biserica din Victoria să treacă neauzit de creștina Lividenia. „Lasă, părinte, vedem cum facem. Se va rezolva cumva”, încuraja mereu.  Și chiar se făcea lumină, într-un fel. Bănuții câștigați la munca câmpului, zi-lumină, din vânzarea ouțelor din gospodărie sau, mai târziu, a unui boț de brânză, era socotit și parte din acesta era al bisericii. Îl dădea lui Dumnezeu.
„Am trecut într-o zi să o văd și am aflat că este pe câmp, undeva. Doi-trei pași…care s-au făcut câteva sute de pași. Am finalizat un ogor, apoi alt ogor și am găsit-o acolo, undeva, sub arșița soarelui, făcând fără să pară că nu era deloc greu ce face ea acolo. Pentru mine era greu doar mersul până acolo”, a povestit părintele Andrei Costin, la rândul său fost paroh.

În multe biserici, Lividenia Poamă-Neagră a lăsat ajutorul său, dar mai cu seamă la Biserica din Victoria, lăcasul său de suflet. În urmă cu două luni a fost binecuvântată de Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul , care i-a oferit și o diplomă de vrednicie pentru tot ce a dăruit, dar mai ales pentru că de numele său se leagă axionița pe care este așezată racla cu moaștele Sfântului Gheorghe. „Trei lucruri o caracterizau pe tanti Lividenia: credința, smerenia și rugăciunea. A plătit 6000 de lei pentru realizarea axioniței și deși nu avea toți banii la momentul discuției, a insistat să plătească ea integral realizarea acesteia A avut o singură rugăminte: Să nu spunem nimănui, pentru că știe Dumnezeu!”, a povestit părintele paroh Bogdan Azamfirei.

Rudele bunicii Lividenia au auzit-o de foarte multe ori cerând ajutor Maicii Domnului, când dădea de un obstacol. „Maica Domnului, ajută-mă!” a devenit un mod de viață, un instrument de a merge înainte pentru femeia mărunțică.

Starețul Mănăstirii Cozancea, arhimandritul Cleopa Străchinaru, a avut un cuvânt cutremurător în care a descris aceste vremuri care demontează tradiția creștină și devotamentul spiritual al poporului român de veacuri. Lacrimile se rostogoleau pe obrajii celor din Victoria, îngrămădiți în biserica ctitorită de PF Teoctist, alături de creștinii veniți de la Tocileni. Arhimandritul Cleopa o cunoștea pe tanti Lividenia de peste 20 de ani și poate fi un mărturisitor al credinței sale, care a fost oțelită în focul necazurilor și greutăților care i-au presărat drumul vieții. În ultimii ani a îngrijit o tânără cu dizabilități, ca pe propria ei fiică. Maria a rămas în grija rudelor care sunt chemate să continue misiunea celei ce a fost un stâlp al credinței strămoșești.

Cuvântul sună, fapta tună

Tanti Lividenia nu are studii superioare, nici măcar liceu, nu a avut funcții importante, dar a fost ceva pe cale de dispariție: un creștin autentic, un om de omenie, un adevărat ostaș al lui Hristos. Când sicriul a fost coborât în groapă, creștinii adunați au cântat „Hristos a înviat din morți”, care se dedică de obicei preoților la prohodire, în semn de cinstire a faptelor sale.

Lividenia Poamă-Neagră a făcut parte dintr-o generație care apune… Locul său în biserică a rămas gol. În strana sa ard lumânări. Familia nu a pierdut o mamă sau o bunică, ci a câștigat un rugător la Tronul Împărătesc. La fel și comunitatea din Victoria. Dintr-o rânduială neștiută, așa cum PF Teoctist nu a ales satul de baștină, Tocileni, ca să facă o biserică, Lividenia Poamă-Neagră a ales biserica din Victoria și nu cea din satul în care își creștea copiii. A vrut ca slujba de prohodire să fie la Victoria, cu toate că o regulă menționa biserica din Tocileni. Și a fost pe voia ei. Cu siguranță va avea avea îndrăzneala de a-I spune tot lui Dumnezeu!

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Un bărbat din Dorohoi a ajuns din control judiciar în arest preventiv. A încălcat cu rea-credință măsurile impuse

Publicat

Publicitate

Polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Dorohoi- Compartimentul Supravegheri Judiciare  au propus schimbarea măsurii controlului judiciar în arest preventiv, pentru un bărbat, de 39 de ani, din municipiul Dorohoi. Acesta se afla sub control judiciar pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

 

În urma verificărilor efectuate s-a stabilit faptul că acesta a încălcat cu rea-credință măsurile impuse prin controlul judiciar, respectiv a comis alte infracțiuni față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală.

 

Față de bărbat a fost dispusă arestarea preventivă pentru 30 de zile.

 

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

Doi tineri din Vorniceni, reținuți după ce au bătut măr un bărbat pe terasa unui bar din Corlăteni

Publicat

Publicitate

Miercuri, polițiștii din Dorohoi au emis ordonanță de reținere pentru 24 de ore, pe numele a doi tineri, de 31 și 36 de ani, ambii din comuna Vorniceni, cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor de amenințare și tulburarea ordinii și liniștii publice.

 

Din cercetări, a reieșit faptul că aceștia, la data de 25 martie a.c., în timp ce se aflau pe terasa unui local public, din comuna Corlăteni, pe fondul unui conflict spontan, ar fi amenințat și lovit, un tânăr de 32 de ani, client al localului respectiv, provocându-i leziuni fizice. Totodată, în același context au amenințat un alt tânăr de 31 de ani, care se afla pe terasa aceluiași local.

 

Fașă de persoanele bănuite de comiterea faptelor a fost dispusă măsura reținerii pentru 24 de ore, fiind introduse în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al I.P.J. Botoșani.

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

Miturile despre munca la stat și diferența față de cea la privat. Dezbatere virală

Publicat

Publicitate

Posturile de bugetar sunt cele mai vânate la noi în țară. Mulți români sunt convinși că munca la stat este mai puțin solicitantă decât cea din privat, iar beneficiile mai numeroase, inclusiv mai mult timp liber și o siguranță sporită a locului de muncă, relatează ADEVĂRUL

În România, o slujbă la stat, este un vis pentru mulți români. De altfel, sunt destui corporatiști care caută posturi de bugetar, mai ales după vârsta de 40 de ani. Deși salariile se pot dovedi mai mici decât la marile companii, comfortul vieții de bugetar se dovedește a fost mai prețios, spun mulți români pe rețelele sociale. În special este vorba despre numărul mare de zile libere și cumva siguranța mai mare a job-ului. În plus, în societatea românească persistă ideea că în domeniul bugetar munca este mai lejeră și stresul mai mic decât la privat, mai ales în corporații.

Pe platformele de rețele sociale, părerile sunt însă împărțite. Unii români spun că nu există viață de bugetar și că de fapt sunt mai multe dezavantaje decât beneficii, în timp ce alții ar face orice numai să ajungă să lucreze la stat, doborâți de stresul din privat.

„După ce a plecat de la corporație poate să doarmă liniștită nopțile”

Discuția a pornit pe platforma de socializare Reddit. Un internaut a cerut părerea celorlalți privind o schimbare radicală de serviciu. Mai precis, acesta își dorește, ca mulți alți români, să obțină o slujbă la stat. „Am depus dosarul pentru un concurs la stat, dupa 13 ani de corporații, am zis sa îmi incerc norocul. Mai este cineva care a făcut miscarea asta?”, întreabă utilizatorul Reddit.

Răspunsurile nu s-au lăsat așteptate. Părerile sunt însă împărțite. Unii internauți spun că viața de bugetar este vis față de munca de corporatist și îl îndeamnă pe utilizator să nu mai stea pe gânduri. „O fostă colegă a plecat de curând la stat. Este aproape de pensionare. A zis ca în sfârșit acum, după ce a plecat de la corporație poate să doarmă nopțile, că e mai liniștită”, se arată într-un răspuns.

Publicitate

„Mama a făcut asta. Are mai puțin de muncă și salariul mai mare, vinerea program scurt. Îi pare rău că a stat atât în firme, că de-abia la 50 a făcut mișcarea”, spune un altul. Sunt totodată mulți români care spun că munca la multinaționale, corporații și în general în privat te poate secătui de puteri. Tocmai de aceea un post de bugetar este un adevărat scop în carieră. „Munca la corporație mă seacă de puteri și începe să-mi piară și ultimul dram de speranță că voi putea vreodată să mă culc noaptea fără să-mi doresc să nu mă mai trezesc niciodată”, mărturisește, pe același subiect, un alt utilizator Reddit. „I did it. Concurs, intrat la stat pe un post de executie din corporate. Pentru mine personal s-a meritat. Salariul a scazut considerabil, stresul si bătaie de cap mi se par în limitele normale, nu se compară cu ce era prin multinațional.”, își descrie experiența un alt român.

„Să nu faci greșeala asta, să lucrezi la stat”

De cealaltă parte sunt utilizatorii care spun că munca la stat este stresantă din cauza birocrației, fără posibilități reale de avansare dacă nu te pui bine cu șefii și nu ești foarte docil. În plus, unii utilizatori spun că munca la stat este plictisitoare și prost plătită față de companiile importante din zona privată. „Am fost bugetar o scurtă perioadă. Mi s-a părut oribil, foarte mult de muncă, niciodată programul nu era de 8 ore, niciodată nu erau fonduri să lucrezi cum trebuie și trebuia să mai aduc și eu lucruri, atmosferă de stres 90% din timp, salariul foarte mic, sporuri pauză. Când am ajuns în privat mă simțeam ca în rai”, recomandă un utilizator.

„Dacă este vorba de administrație numai este de ceva vreme o pâine de mâncat, nu-ți recomand, mult de lucru, birocrație maximă, plus mult „susu pusu” la șefi, că tu doar execuți”, completează un alt internaut.

Sunt și cei care spun că sistemul de stat este sufocat de pile și în condițiile acestea un specialist s-ar simți destul de stingher. „Cunosc un caz ce a plecat la o unitate teritorială după 5 ani de corporație, si singurul avantaj este experiența de lucru dobândită în timp. Salariul este la fel, totul în jur este pe pile și relații, condiții mizere de lucru, citez “m-am întors în 2005” și efectiv dacă nu pupi nu poți să te dezvolți…din ultima discuție, a spus că speră să mai reziste un an și apoi se reorientează ori spre mediul corporatist ori să devină antreprenor”, relatează un alt utilizator Reddit.

Niciun bugetar nu seamănă cu altul

Alți utilizatori cu experiență în domeniul bugetar spun că există multe mituri în legătură cu munca la stat. În primul rând niciun bugetar nu seamănă cu altul. Sunt diferite categorii. Dacă în unele domenii munca este mai lejeră, în alte ramuri se muncește mult și responsabilitatea este foarte mare. Salariile sunt la fel, așa că, spun o parte a internauților, contează foarte mult orașul în care lucrezi la stat și cât de scumpă este viața în acel loc. Dacă pentru un angajat din administrație la Vaslui sau Botoșani, de exemplu, salariul se poate dovedi decent, chiar bun, pentru un angajat, pe același post, de la București, Cluj sau Iași leafa se poate dovedi problematică, neîndestulătoare. La care se adaugă chiriile și cheltuielile cu transportul de la locul de muncă până acasă.

„Depinde, la central e mult mai mult de muncă și de obicei deficit de personal iar salariul nu e adaptat la piața din privat din localitatea unde ai activitatea (salariul la Vaslui e identic cu cel de la Cluj sau București). La instituțiile locale sau teritoriale e mai lejer față de ministere sau alte entități mai mari dar e și mult mai politizat și mai plin de pile. Nu există o „viată de bugetar”, sunt 1.300.000 de oameni în sistemul bugetar, cei ce lucrează la autorizații la Bucuresti au o viață total diferită față de cei de la casa de pensii din Tulcea”, precizează un utilizator. În plus, totul depinde de aspirațiile celui care dorește să se angajeze.

„Una dintre probele de la concurs este, deci, să ai pile”

O parte a celor care au răspuns postării inițiale spun că ai nevoie de pile pentru a obține un post la buget. Indiferent de cât de bine pregătit ești. Unii și-au împărtășit experiențele și spun că au pierdut vremea degeaba învățând pentru concurs fiindcă toate locurile erau ocupate de pilele cuiva. „Este posibil sa ajungi sa lucrezi la stat fără sa ai pile? Toate încercările mele de a lucra la stat au eșuat pentru ca mereu ma nimeream la concurs cu cineva care era pila cuiva și avea întâietate. Zile de concediu irosite și nopți nedormite învățând pentru concurs… degeaba”, se confesează un internaut. Alții au răspuns spunând că un concurs este la noroc. Dacă postul este important și foarte căutat, pilele sunt prioritare, dacă nu, atunci norocul este de partea celui care reușește să obțină notă mare la concurs.

Citește și: Câte salarii compensatorii cer bugetarii concediaţi: „Sunt lucruri normale, de bun simţ”
„Problema e că daca e o persoană cu pile în față și e doar un post diponibil poți să fii cel mai pregătit că tot nu o să iei postul. E cu hit & miss. Așa a prins și o prietenă concurs la stat și erau 2 locuri disponibile și vreo 9 candidati. Cele 2 erau pe pile asa că a învățat deageaba câteva săptămâni și s-a pregătit chiar intens cu toate mizeriile ce s-au cerut pentru postul ăla, inclusiv articole și Constituția României. Dacă e un post fără cerere și nu e nimeni cu pile, da poți intra altfel vorba lui Iohannis – GHINION”, adaugă un alt utilizator.

„Una din probele de la concurs este, deci, să ai pile. Te pregătești și pentru această probă din concurs. Tu ești ursu, să-nceapă concursu!”, concluzionează un altul. Și aici părerile sunt împărțite. Există și utilizatori care spun că de fapt sunt mulți care nu se duc bine pregătiți la aceste concursuri și că dacă materia din bibliografie este învățată din scoarță-n scoarță este imposibil să nu obții postul, chiar dacă sunt și pile.

„Se intră și fără pile. Nu mai scoateți scuze pentru fail-ul vostru. Că se folosesc și pile? Logic. Dar prinzi post și fără”, explică un utilizator. „Sfatul meu dacă ai depus dosarul este următorul. Ia și învață legislația din bibliografia de concurs ca pe Tatăl Nostru. Dacă ești bazat pe cunoștințe nu are ce să îți facă decât cine știe ce mama pilei să fie. Eu când am participat la concurs, mai era încă o tipă înscrisă care era de fapt „pila” și care pe bază că e pilă nu a învățat nimic. Și nu a intrat”, conchide o internaută de pe Reddit.

Citeste mai mult

Eveniment

Botoșani: „Mici făuritori de Icoane”, un proiect de suflet marca „Nectarie & Prietenii”. „Fiecare icoană va purta cu ea o parte din sufletul celui care a creat-o”

Publicat

Publicitate

Acesta este un proiect educațional și cultural care va aduce laolaltă copiii din satele și orașele județului Botoșani, pentru a explora și a învăța arta picturii religioase. De la pictura pe sticlă, pe hârtie, pe lemn și alte materiale tradiționale, copii vor deveni „făuritori de icoane”, punându-și imaginația, credința și respectul pentru tradiție în fiecare lucrare. Fiecare icoană va purta cu ea nu doar culorile și formele sacre, ci și o parte din sufletul celui care a creat-o.

Într-o lume în continuă schimbare, este esențial să păstrăm vie legătura dintre generațiile de azi și tradițiile care ne definesc. Cu acest gând în inimă, Asociația Nectarie & Prietenii este mândră să lanseze proiectul „Mici Făuritori de Icoane”, dedicat copiilor din județul Botoșani, care vor învăța să adâncească legătura cu credința prin arta sfântă a icoanei, detaliată pe pagina de facebook asociația amintită.

Când?
Proiectul va începe în curând și va fi desfășurat în weekenduri, în biserici, case praznicale sau orice alt spațiu care îndeplinește cerințele pentru a găzdui activitățile noastre. Vom aduce la viață momente de învățătură, de joacă și creație, toate sub semnul credinței și al iubirii pentru tradițiile noastre.

„Ce ne propunem?
Prin „Mici Făuritori de Icoane” dorim să le oferim copiilor ocazia de a-și exprima creativitatea în fața sfințeniei, de a pătrunde în misterul icoanelor, de a înțelege simbolurile și istoria fiecărui sfânt reprezentat pe un suport sacru. Împreună, vom crea o legătură profundă cu tradiția noastră religioasă, învățându-i pe cei mici să își aprecieze și să protejeze valorile spirituale.
Iată ce ne dorim să realizăm:
Arta icoanei, un dar divin – Copiii vor învăța să picteze icoane pe sticlă, hârtie și lemn, fiecare material având un loc special în tradiția noastră. Fiecare pensulă va deveni un act de credință și o închinare adusă sfinților, iar fiecare lucrare va fi un dar adus bisericii și comunității.
Învățătură despre sfinți și simboluri religioase – Pe lângă partea artistică, proiectul va include și momente de învățătură despre viața și semnificația fiecărui sfânt, simbolurile religioase și lecțiile de moralitate pe care acestea le transmit.
Cânturi și tradiții – Vom încuraja copiii să își exprime iubirea față de credință prin cântece religioase, poezii sau jocuri tradiționale, contribuind la învățarea unor tradiții care fac parte din istoria noastră de sute de ani.
Comunitate și colaborare – Ne dorim să creăm o rețea de copii, părinți și educatori care să învețe unii de la alții, să sprijine procesul de învățare și să păstreze tradițiile vii, pe măsură ce copiii devin mici „mesageri” ai artei religioase.
Materiale și resurse
Pentru a susține activitățile, Asociația Nectarie &Prietenii pune la dispoziție toate materialele necesare – culori, pensule, sticlă, lemn, hârtie și tot ce este necesar pentru ca fiecare copil să poată crea icoane de neuitat. Este un proiect în care noi punem resursele, iar copiii aduc din sufletul lor fiecare lucrare.
Cum te poți implica?
Dacă vrei să sprijini acest proiect sau să pui la dispoziție un spațiu unde să organizăm aceste ateliere pentru micii iconari, te rugăm să ne contactezi. Ne dorim ca fiecare copil din județul Botoșani să aibă ocazia să participe și să învețe această artă sfântă.
„Mici Făuritori de Icoane” este mai mult decât un simplu proiect educațional. Este un mod prin care cultivăm în inima fiecărui copil respectul față de tradițiile noastre, față de credința care ne unește și față de meșteșugul sacru al icoanei.”
Te invităm să ne fii alături în acest demers nobil și plin de semnificație! Împreună, vom aduce mai multă lumină în sufletele copiilor noștri.
Rămâi aproape pentru a vedea icoanele „făurite” de mâinile lor, pline de credință și speranță!”, explică pe pagina de facebook detaliile acestui proiect de suflet Asociația „Nectarie și Prietenii”

Publicitate
Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending