Connect with us

Eveniment

VIDEO: O generație care apune: Văduva care a „păzit” credința în biserica ctitorită de Preafericitul Teoctist, plânsă de creștinii din două sate

Publicat

Publicitate

Oamenii din două sate s-au adunat, sâmbătă, să o petreacă pe ultimul drum pe bunica Lividenia Poamă-Neagră, un suflet blând, un trup plăpând, neostenit ostaș al lui Hristos, un vlăstar al comunității din care s-a ridicat Preafericitul Teoctist.

Ca o rânduială neînțeleasă de noi, creștina Lividenia a ales să slujească în biserica ctitorită de fostul patriarh al României, din satul Victoria, peste treizeci de ani, cu toate că locuința sa era în Tocileni. Slujba de prohodire a fost oficiată de un sobor de preoți, din care au făcut parte, alături de părintele paroh Bogdan-Ionuț Azamfirei, părintele stareț al Mănăstirii Cozancea, arhimandrit Cleopa Străchinaru, părintele Liviu Liteanu, părintele Andrei Costin, ultimii doi fiind în trecut duhovnici ai creștinilor din Victoria.

Generația care apune

Lividenia Poamă-Neagră a făcut parte dintr-o generație care apune, o generație care știe ce înseamnă Biserică, Liturghie, Sf. Maslu, post. A avut o viață grea, despre care ar fi prea dureros de povestit. A crescut două fete și doi băieți cu un boț de mămăligă și cu citirea la Psaltire. După ce a rămas văduvă, moment la care avea doar unul dintre copii așezat la casa sa, Lividenia Poamă-Neagră și-a dedicat restul zilelor lui Dumnezeu. A fost, în chip nevăzut, un om care a ținut comunitatea unită. În perioada în care Biserica din Victoria nu avea dascăl și strana era, practic, descoperită, ea prelua misiunea de a fi liant nevăzut între Sf. Altar și credincioșii care în duminici și în sărbători făceau biserica neîncăpătoare. Ba chiar a mers vestind Nașterea Domnului și Botezul Domnului, din casă în casă, alături de părintele Liviu, atunci când situația a impus acest lucru.

Locuința bunicii Lividenia era la aproape patru kilometri distanță de biserica din Victoria. Cu toate acestea, preoții care au slujit aici dau mărturie că nu a lipsit niciodată de la sfintele Liturghii în duminici și în sărbători. Au fost ierni grele, cu nămeți de poveste și nu au împiedicat-o pe creștina Lividenia să ajungă la slujbă. „Într-o iarnă, din cauza zăpezii, îmi era mie greu să ies din casă (situată în spatele bisericii n.r.) să merg la slujbă și când ajungeam, în fața bisericii mă aștepta mătușa Lividenia”, povestește cu lacrimi în ochi părintele Liviu, care a păstorit comunitatea din Victoria aproape zece ani, suficienți ca să lege o prietenie cu Lividenia Poamă-Neagră, care îi deschidea poarta cu mare bucurie, pe de o parte onorată că intră în casa sa un om al lui Dumnezeu.

„Bănuțul văduvei” și „Maica Domnului, ajută-mă!”

Publicitate

Sfințire de biserică, Vecernii de hram, slujire arhierească, toate erau bifate de prezența mătușii Lividenia. Nu este biserică în municipiul Botoșani unde tanti Lividenia să nu fi dat un pomelnic, mai ales pentru morți, în care punea un bănuț pentru ajutorarea Bisericii, convinsă fiind că Dumnezeu îi știe osteneala. Nu era „off” la Biserica din Victoria să treacă neauzit de creștina Lividenia. „Lasă, părinte, vedem cum facem. Se va rezolva cumva”, încuraja mereu.  Și chiar se făcea lumină, într-un fel. Bănuții câștigați la munca câmpului, zi-lumină, din vânzarea ouțelor din gospodărie sau, mai târziu, a unui boț de brânză, era socotit și parte din acesta era al bisericii. Îl dădea lui Dumnezeu.
„Am trecut într-o zi să o văd și am aflat că este pe câmp, undeva. Doi-trei pași…care s-au făcut câteva sute de pași. Am finalizat un ogor, apoi alt ogor și am găsit-o acolo, undeva, sub arșița soarelui, făcând fără să pară că nu era deloc greu ce face ea acolo. Pentru mine era greu doar mersul până acolo”, a povestit părintele Andrei Costin, la rândul său fost paroh.

În multe biserici, Lividenia Poamă-Neagră a lăsat ajutorul său, dar mai cu seamă la Biserica din Victoria, lăcasul său de suflet. În urmă cu două luni a fost binecuvântată de Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul , care i-a oferit și o diplomă de vrednicie pentru tot ce a dăruit, dar mai ales pentru că de numele său se leagă axionița pe care este așezată racla cu moaștele Sfântului Gheorghe. „Trei lucruri o caracterizau pe tanti Lividenia: credința, smerenia și rugăciunea. A plătit 6000 de lei pentru realizarea axioniței și deși nu avea toți banii la momentul discuției, a insistat să plătească ea integral realizarea acesteia A avut o singură rugăminte: Să nu spunem nimănui, pentru că știe Dumnezeu!”, a povestit părintele paroh Bogdan Azamfirei.

Rudele bunicii Lividenia au auzit-o de foarte multe ori cerând ajutor Maicii Domnului, când dădea de un obstacol. „Maica Domnului, ajută-mă!” a devenit un mod de viață, un instrument de a merge înainte pentru femeia mărunțică.

Starețul Mănăstirii Cozancea, arhimandritul Cleopa Străchinaru, a avut un cuvânt cutremurător în care a descris aceste vremuri care demontează tradiția creștină și devotamentul spiritual al poporului român de veacuri. Lacrimile se rostogoleau pe obrajii celor din Victoria, îngrămădiți în biserica ctitorită de PF Teoctist, alături de creștinii veniți de la Tocileni. Arhimandritul Cleopa o cunoștea pe tanti Lividenia de peste 20 de ani și poate fi un mărturisitor al credinței sale, care a fost oțelită în focul necazurilor și greutăților care i-au presărat drumul vieții. În ultimii ani a îngrijit o tânără cu dizabilități, ca pe propria ei fiică. Maria a rămas în grija rudelor care sunt chemate să continue misiunea celei ce a fost un stâlp al credinței strămoșești.

Cuvântul sună, fapta tună

Tanti Lividenia nu are studii superioare, nici măcar liceu, nu a avut funcții importante, dar a fost ceva pe cale de dispariție: un creștin autentic, un om de omenie, un adevărat ostaș al lui Hristos. Când sicriul a fost coborât în groapă, creștinii adunați au cântat „Hristos a înviat din morți”, care se dedică de obicei preoților la prohodire, în semn de cinstire a faptelor sale.

Lividenia Poamă-Neagră a făcut parte dintr-o generație care apune… Locul său în biserică a rămas gol. În strana sa ard lumânări. Familia nu a pierdut o mamă sau o bunică, ci a câștigat un rugător la Tronul Împărătesc. La fel și comunitatea din Victoria. Dintr-o rânduială neștiută, așa cum PF Teoctist nu a ales satul de baștină, Tocileni, ca să facă o biserică, Lividenia Poamă-Neagră a ales biserica din Victoria și nu cea din satul în care își creștea copiii. A vrut ca slujba de prohodire să fie la Victoria, cu toate că o regulă menționa biserica din Tocileni. Și a fost pe voia ei. Cu siguranță va avea avea îndrăzneala de a-I spune tot lui Dumnezeu!

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (421)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Alex Ştefănescu, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 11-12 din 2020, continuând să explice de ce scrie cu „â” din „a”: „Scriu cu „â” din „a” şi din alt motiv: pentru că vreau să contest în felul acesta, în fiecare zi, o normă ortografică instituită abuziv în timpul stalinismului. Instituită nu din raţiuni lingvistice, ci din raţiuni politice. Prin renunţarea la „â” din „a” se extrăgea cu, penseta, nervul latin al limbii române. După 1989 ar fi trebuit să ne scuturăm repede de tot ceea ce amintea de un stil de viaţă impus de o forţă de ocupaţie. Dar noi ne-am îndrăgostit – se pare – de lanţurile noastre. Ni le-am desfăcut încet, cu un fel de părere de rău, iar câteva verigi le mai păstrăm şi azi, intrate adânc în carne. Academia Română a salvat situaţia, ne-a obligat să fim demni. În sfârşit, scriu cu „â” din „a” pentru că aşa scriau, înainte de instaurarea comunismului, aproape toţi clasicii noştri, de la care am învăţat limba română. Am îndrăgit încă din adolescenţă nu numai textele lor, ci şi imaginea textelor lor. Dacă Eminescu scria „Veronică dragă, îţi sărut mâinile”, cu „â” din „a”, cum să scriu eu „mîinile” cu „î” din „i”?

 Sintagme, termeni, concepte: Georg Trakl: „îngeri cu aripi pătate de glod”; Lucian Vasiliu: „umbra cu capul spart”; Ana Stan Popescu: „dorită de nimeni, tu însăţi să-ţi fii”; Cristean Petre Argeş: „blând, dimineaţa mă prinde în braţe”;

Poetul Dan David despre poezie: „Pe cer în locul lunii, poezia / Harul se păstrează prin smerenie, / Poezia e însăşi viaţa care nu poate să moară, / Cea dintâi poezie va fi cea de pe urmă / şi cea de pe urmă va fi cea dintâi. / Căutaţi necurmat faţa poeziei, / muriţi un pic / aduceţi-vă aminte. / Poezia ne binecuvântează şi toate marginile pământului / se tem de ea. / Poezia te adună, îţi aprinde lampa, te ocroteşte. / Cei ce stau la poalele muntelui vestesc poezia de la poalele muntelui” (din volumulPoeme torenţiale”, Rditura „Eminescu”, Bucureşti, 1994);

Publicitate

Valentin Ciucă, în „Cronica” din mai 2001, despre nudurile botoşăneanului Constantin Piliuţă: „…între două reprize prelungite „la una mică”, cu confraţii de pahar, află răgazul de afi inspirat, chir dacă exaltarea se transformă în veritabile Afrodite nişte banale femei de cartier”;

Patru idei ale regizorului Bocsardi Laszlo, directorul teatrului „Tamaşi Aron” din Sfântu Gheorghe. Emise la nivelul anului 2012, sunt valabile şi azi. Păcat că nu mi-am notat, atunci, şi sursa în care au fost publicate: 1. „Nu repet o idee din moment ce azi lucrurile obosesc foarte repede”; 2. „Nu mai suntem nişte cetăţeni din 2012, ci unii ai eternităţii”; 3. „România e tributară temperamentului şi nervozităţii noastre care aduc o anumită furie”; 4. „Scopul artei teatrale este să plaseze spectatorul într-o stare în care numai DRAGOSTEA, MOARTEA sau POEZIA pot să-l ducă;

Dorin Tudoran, în “România literară” nr. 1 din 2021, prezintă două poveşti din “folclorul” legat de Păltiniş şi din cel umoristic legat de politică: 1. “Folclorul legat de Păltiniş include şi o istorioară a cărei autenticitate nu am reuşit încă s-o verific, dar, vorba cumetrilor nostri italieni, “Se non e vero e ben trovato”. Ăntr-unul din dialogurile atât de neconvenţionale între C. Noica şi ucenicii săi, unul dintre cei din urmă ar fi adus vorba despre “subiectul zilei” – iminentul sfârşit al lumii. Noica ar fi ascultat ce aveau de spus tinerii săi prieteni, după care i-ar fi liniştit cam aşa:”Chiar dacă asta ne aşteaptă, e un motiv de glorie – vom fi generaţia care a prins sfârşitul lumii”; 2. “Istorioara tine de un Congres al C.C. al P.C.R. Oh, de neuitatele congrese! După cele trei ore ale discursului lui Ceauşescu, un bătrânel din primele rânduri tot încearcă să se ridice de pe scaun şi să spună ceva. “Şefii de rând” îl împing nu tocmai discret, înapoi pe scaun. Ceauşescu vede ce se întâmplă şi după o vreme cere ca omul să fie lăsat să spună ce are de spus. Şi omul spune: “Tovarăşe Ceauşescu, mă cunoaşteţi. V-am adus în partid. V-am deschis calea.” “Aşa este.” “Ştiţi că de la mine au auzit prim aoară că astăzi ne este mai greu, ca să ne fie mai bine în viitor.” Tocmai am împlinit 100 ani, nu ştiu cât voi mai trăi, aşa că vreau să vă întreb: totuşi, când o să fie mai bine?”;

Poemul săptămânii din „România literară” nr. 2 din 2021 aparţine lui Horia Gârbea şi se intitulează „Amintiri cu poduri”. Redau prima strofă: „Înţeleg că-s bătrân numărând / Podurile vieţii mele, pe rând. / A trece pe un pod oare să fie / Un păcat, o mare trufie? / Nici înotând, însă parcă / Ar fi mai firesc într-o barcă…”. Şi urmează strofa a doua care conţine o înşiruire de poduri importante ale lumii, în jur de douăzeci, pe care Horia Gârbea declară că le-a trecut. Nu sunt luate în calcul podurile mici sau medii. Urmează ultima strofă: „Dacă sunt bătrân, e firesc / Atâtea poduri să-mi amintesc. / Ce multe râuri am traversat / Şi nici unul nu m-a udat. / Iar acum îmi şopteşte unul din draci: / Dar cu Styxul cum ai să faci?”

Am intrat în rezonanţă cu poetul şi mi-am amintit şi eu două poduri pe care, trecându-le, mi-au produs fiori reci. Unul este cel care trece peste Putna, legând Burca de Vidra. Era prin 1968, plouase mult şi Putna venea învolburată, cărând din munţi copaci întregi. Apa ajunsese la partea de sus, copacii se izbeau cu putere, Am pus primii paşi pe pod, acesta vibra din toate încheieturile, însă am continuat fiindcă trebuia să ajung în Vidra. Mi-a fost o teamă cruntă. Cel de-al doilea pod este de fapt o punte peste Zăbala. O punte din aceea făcută pe nişte odgoane şi care se legăna la cea mai mică adiere. Lega satul Spulber de Tojani. Zăbala venea furioasă, trebuia să trec. Am trecut însoţit de aceeaşi spaimă cumplită. Azi n-aş mai face-o;

 

 Actorul Ion Caramitru, în „România literară” nr. 2 din 2021, acordă un interviu lui Cristian Pătrăşconiu. Reţinem câteva referiri la poezie: 1. „A spune poezie” înseamnă a înţelege poezie, a te confrunta cu ea, a extrage din ea ceea ce ţi se pare fundamental, a transmite şi emoţia ta legată de acel discurs poetic”; 2. „Nu se poate intra oricum într-o poezie şi nu orice poezie te poate incita”; 3. „Când spui poezie şi eşti singur pe scenă, sau când spui un monolog ori cânţi de unul singur eşti în cea mai fragilă situaţie posibilă; eşti tu cu tine însuţi, eşti dezbrăcat de toate”; 4. „Am cunoscut foarte, foarte puţini poeţi care îşi spun poeziile bine când sunt în public. De cele mai multe ori fie sunt comici, încercând energii şi patos inutile, fie sunt complexaţi că trebuie să spună o poezie”; 5. „Poezia te învinge când te convinge. Să te convingă: cu substanţa ei bogată, cu frumuseţea ei estetică, stilistică, apoi cu puterea, cu încărcătura ei emoţională. Te învinge şi te obligă, învingându-te, să îi fii supus. Trebuie să fii într-o relaţie de subordonare. Ea este superioară; 6. „Poezia poate ascunde foarte multe discursuri subversive”; 7. „Dacă nu rămâi împătimit de poezie, dacă nu te duci în bibliotecă zi de zi, se pierde ceva fundamental”; „Poezia poate fi o armă feroce într-un scenariu de seducţie”;

 

Citeste mai mult

Educație

FOTO Omagiu poetului Mihai Eminescu, prin vocile Corului Liceului Pedagogic „Nicolae Iorga”, la întâlnirea directorilor de școli din județ organizată de IȘJ Botoșani

Publicat

Publicitate

Inspectoratul Școlar Județean Botoșani a organizat miercuri, 14 ianuarie 2026, o întâlnire de lucru cu directorii și directorii adjuncți ai unităților de învățământ preuniversitar din județ. Evenimentul a fost dedicat marcării a 176 de ani de la nașterea poetului național Mihai Eminescu, aniversare care va fi celebrată oficial la data de 15 ianuarie.

Potrivit reprezentanților instituției, întâlnirea a urmărit nu doar abordarea unor aspecte administrative, ci și integrarea unei dimensiuni culturale, prin evidențierea valorilor care fundamentează sistemul educațional românesc. În acest context, a fost subliniată importanța educației ca vector de transmitere a patrimoniului cultural și identitar.

Programul a inclus momente artistice susținute de elevele Corului Liceului Pedagogic „Nicolae Iorga” Botoșani, coordonat de profesor dr. Laurențiu Palade. Intervențiile muzicale au fost dedicate operei și personalității lui Mihai Eminescu, originar din județul Botoșani, și au constituit un omagiu adus poetului național.

Reprezentanții Inspectoratului Școlar Județean au evidențiat rolul școlii în cultivarea respectului față de valorile culturale naționale și în menținerea memoriei culturale în rândul elevilor. La finalul întâlnirii, conducerea IȘJ Botoșani a mulțumit cadrelor didactice și elevilor implicați, apreciind contribuția acestora la desfășurarea evenimentului și reafirmând angajamentul instituției pentru promovarea excelenței în educație.

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

Studiu îngrijorător: 45% dintre adolescenți petrec zilnic între două și patru ore din timpul liber în fața ecranelor

Publicat

Publicitate

Zilnic, 45% dintre adolescenți petrec între două și patru ore din timpul lor liber pe mai multe dispozitive (telefon, calculator, televizor), relevă studiul „Reziliența digitală a adolescenților”, realizat de către organizația Mind Education în rândul elevilor de 13-19 ani din școlile care fac parte din rețeaua Digitaliada.

Potrivit EduPedu, informațiile din studiu arată că cei mai mulți dintre adolescenții participanți la studiu, 23%, își verifică notificările sau accesează platformele de 6-10 ori/ zi, 17% o fac de 2-5 ori/ zi, iar 16%, de 11-40 de ori/ zi.

Petrecerea, în mod excesiv, a timpului în fața ecranelor are efecte negative la nivel cognitiv, precum scăderea capacității de concentrare și a performanței școlare.

În plan social, expunerea la conținut neconform cu realitatea le poate amplifica anxietatea, depresia și sentimentul de insuficiență.

Nu în ultimul rând, expunerea prelungită le afectează somnul, ceea ce duce la oboseală.

Răspunderea părinților

Publicitate

Studiul „Reziliența digitală a adolescenților” evidențiază un nivel scăzut de implicare a părinților în viața online a copiilor. 42% dintre adolescenți spun că părinții lor nu știu ce fac pe internet, iar 45% afirmă că aceștia nu sunt la curent cu ce postează sau ce mesaje trimit.

Potrivit autorilor studiului, această lipsă de conectare dintre părinți și copii crește riscul ca adolescenții să fie expuși la conținut nepotrivit, interacțiuni riscante și presiuni sociale.

Studiul arată, totodată, că relația dintre adolescenți și părinți are un impact direct asupra comportamentului online. Adolescenții care se simt apropiați de părinți și pot vorbi deschis cu ei sunt mai dispuși să împărtășească experiențele din mediul digital, să accepte îndrumarea adulților și să adopte un comportament mai echilibrat online.

În schimb, atunci când relația părinte–copil este rece sau conflictuală, adolescenții tind să își ascundă activitatea online, acționează mai impulsiv și devin mai vulnerabili la manipularea algoritmică sau la situații periculoase.

Citeste mai mult

Eveniment

Romfilatelia lansează o emisiune dedicată Zilei Culturii Naționale

Publicat

Publicitate

Romfilatelia și Poșta Română anunță introducerea în circulație, joi, a unei emisiuni de mărci poștale dedicate Zilei Culturii Naționale.

‘Ca în fiecare an, pe 15 ianuarie, timbrul românesc aniversează Ziua Culturii Naționale, în emisiunea cu același titlu, prin care aduce un omagiu unor personalități de seamă ale culturii naționale: Nicolae Iorga (marcă poștală cu valoarea nominală de 5,50 Lei), Andrei Mureșanu (marcă poștală cu valoarea nominală de 10 lei) și Ștefan Luchian (marcă poștală cu valoarea nominală de 25 Lei)’, a transmis, miercuri, Romfilatelia.

Emisiunea mai are în componență, alături de cele trei mărci poștale, un plic ‘prima zi’, un set de trei cărți poștale maxime pentru pasionații de maximafilie și o mapă filatelică cu produs special în tiraj limitat.

Aceasta va fi disponibilă de joi în rețeaua magazinelor Romfilatelia din București, Brașov, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, precum și online. AGERPRES

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending