Geniul poeziei românești născut la Botoșani, Mihai Eminescu, este și unul dintre cei mai mari textieri ai muzicii românești, sau cel puțin aceasta este părerea specialiștilor.

“Nu este exclus ca poetul Mihai Eminescu să fie cel mai folosit… „textier” din muzica românească, cert e că – în rock și folk, încă din ultimii ani ’60 – s-a compus și s-a cântat din plin pe versurile eminesciene”, arată o analiză făcută de Doru Ionescu și Iuliu Constantinescu în revista Top Românesc.

Citește și Ziua Culturii Naționale: 15 ianuarie, 173 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, cel mai mare poet român

Piesa care și peste timp și-a păstrat calitatea de hit evergreen este compoziția Monidal pe textul „Atât de fragedă”. Piesa a fost inclusă de TVR în topul celor mai îndrăgite 100 de melodii ale românilor și este fredonată și astăzi de milioane de români.

Acelaşi poem – intitulat de fapt „Povestea codrului” – a inspirat câţiva ani mai târziu grupul Magic din Mediaş. Savoy, chiar la debut, a avut la rândul său o încercare numită „La steaua”, iar Romanticii, reinventaţi dintr-o aripă Mondial, au lansat încă de la debutul din 1971, cu Doru Tufiş la voce şi chitară, „O, rămâi” şi „Crăiasa din poveşti” (şlagăr care nu a iertat nici unul dintre topurile anului 1973).

În urmă cu peste 50 de ani, grupul beat Sideral a fost însă primul grup care şi-a înscris în repertoriu o melodie inspirată de versurile eminesciene – „Lacul” (interpretată alături de solistul Cornel Guriţă şi Cometele, cu muzicuţa inconfundabilă a lui Cornel Ionescu) pe coloana sonoră a unui film celebru în epocă, „Ultima noapte a copilăriei”, regizat de Savel Ştiopul. Din acelaşi deceniu mai consemnez o compoziţie pe aceleaşi versuri, datorată lui Şerban Ciurea de la Entuziaştii (des difuzată atunci, datorită căreia solistul chitarist a fost cooptat în Uniunea Compozitorilor, pe care anul trecut am înlănțuit imagini la temă), dar şi „Somnoroase păsărele”, semnată tot Sideral, cu solistul Cezar Tătaru.

Apoi, încă o formaţie şaizecistă, cel puțin la fel de cunoscută, Sincron – grupul care a gravitat în jurul regretatului Cornel Fugaru – şi-a înscris în biografia afectivă „Şi dacă”, „Somnoroase păsărele” (aceasta interpretată de chitaristul Alexandru Arion, ambele filmate), dar şi „Dorinţa”, „Mai am un singur dor” şi „Pe lângă plopii fără soţ”.

Din anii ’80 încoace, nici alți muzicieni n-au fost mai prejos: Harap Alb cu „Lasă-ţi lumea”, Incognito şi Voltaj cu compoziţia lui Adrian Ilie „De ce nu-mi vii”. Krypton au editat pe dublu-discul concept „Lanţurile”, în decada următoare, „Glossa”!

Tot o operă rock, Haron – „Cu Haron peste Aheron”, la Satu Mare, a inclus versuri eminesciene. Şi tot din anii ’90, e musai de menţionat un CD distribuit internaţional: R.A. – „Geniu pustiu”, produs de Andrei Rusu, cu vocea lui Dan Byron, conţine „La steaua”, „Noaptea veşnicei uitări”, „Până nu pier”. Un tribut eminescian şi din partea grupului Overlord: „Glossa”. Plus încă o achiziţie la temă din ultimii ani: Syn Ze Şase Tri cu „Făuritorul lumii”.

Înapoi în epoca de aur… muzical, în 1972 grupul târgumureşean Dentes lansa pe disc „Ce te legeni, codrule?”. Pe un EP Electrecord descoperim „Peste vârfuri” – o compoziţie mult mai cunoscută, datorată lui Petre Iordache şi Sfinx. Apoi Acustic T ’74 cu „Crăiasa din poveşti”, editată pe disc în 1976; aceeaşi poezie i-a inspirat şi pe arădenii de la Carusel. Din 1979 am descoperit o filmare inedită a folkistei Adriana Ausch (cu Alexandru Andrieş la a doua chitară) – „O, rămâi”.

Din acelaşi an, un disc al ieșenilor Ethos cu „Miezul nopţii”. În deceniul următor, gălăţenii de la Cristal înregistrau pe disc „Când amintirile”, iar Anda Călugăreanu avea editată melodia „Prin nopţi tăcute”, pentru a continua în decada următoare cu „Stelele-n cer”.

Folkiştii au avut, de la sine înţeles, un cult pentru marea poezie românească, în particular pentru Eminescu: Nicu Alifantis cu „O, rămâi” şi „Kamadeva”, Mircea Bodolan cu „La mijloc de codru”, „O, rămâi”, „Şi dacă”, Florin Săsărman – „Dormi”, Maria Gheorghiu – „Ruga Anei către Fecioara Maria”, Jul Baldovin – „Frumoasă-i”, Tatiana Stepa – „Răsai”, Tudor Gheorghe – „Sara pe deal”, Victor Socaciu – „Odă (în metru antic)”.

În acelaşi deceniu, Gil Dobrică îşi vede editată înregistrarea „Pe o stradă prea îngustă” (muzica – Ramon Tavernier), iar Adrian Enescu scoate un disc cu muzică de film pe care figurează „Adela” (voce: Octav Enigărescu).

Două tributuri eminesciene a născut şi cel mai longeviv grup rock românesc – Phoenix – pe cel mai recent disc: „Mircea” (după „Scrisoarea a III-a”) şi „Phoenix”.

În ultimul deceniu, o trupă din noul val rock alternativ – Firma – a lansat o piesă realmente energizantă și cântată cu aplomb: „Dulce Românie”. F.F.N., gloria şaptezecistă dispărută om cu om în anii ’80, s-a refăcut la Toronto după plecarea solistului Cristian Madolciu; pe discul lansat în 2008 acolo, apare şi noua melodie „Şi dacă”.

De asemenea, în 15 ianuarie 2020, compozitorul (baterist și claviaturist, ex Taine) Adrian Tăbăcaru și graficianul Costin Chioreanu, împreună cu o echipă de încă 22 de soliști, instrumentiști de top au lansat „Lucifer” / „Luceafărul” – o variantă redusă, folosind traducerea marelui compozitor Dimitrie Cuclin. În 2021, în aceeași Zi a Culturii Naționale, muzicianul Călin Grigoriu a lansat un musical de scurt metraj „Glossa” (10 min, de asemenea ca un film animat, pe youtube), însoțind muzica sa de o importantă voce jazz a momentului – Nadia Trohin!

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Sursa: TopRomânesc.ro