Geniul poeziei românești născut la Botoșani, Mihai Eminescu, este și unul dintre cei mai mari textieri ai muzicii românești, sau cel puțin aceasta este părerea specialiștilor.
“Nu este exclus ca poetul Mihai Eminescu să fie cel mai folosit… „textier” din muzica românească, cert e că – în rock și folk, încă din ultimii ani ’60 – s-a compus și s-a cântat din plin pe versurile eminesciene”, arată o analiză făcută de Doru Ionescu și Iuliu Constantinescu în revista Top Românesc.
Piesa care și peste timp și-a păstrat calitatea de hit evergreen este compoziția Monidal pe textul „Atât de fragedă”. Piesa a fost inclusă de TVR în topul celor mai îndrăgite 100 de melodii ale românilor și este fredonată și astăzi de milioane de români.
Acelaşi poem – intitulat de fapt „Povestea codrului” – a inspirat câţiva ani mai târziu grupul Magic din Mediaş. Savoy, chiar la debut, a avut la rândul său o încercare numită „La steaua”, iar Romanticii, reinventaţi dintr-o aripă Mondial, au lansat încă de la debutul din 1971, cu Doru Tufiş la voce şi chitară, „O, rămâi” şi „Crăiasa din poveşti” (şlagăr care nu a iertat nici unul dintre topurile anului 1973).
Publicitate
În urmă cu peste 50 de ani, grupul beat Sideral a fost însă primul grup care şi-a înscris în repertoriu o melodie inspirată de versurile eminesciene – „Lacul” (interpretată alături de solistul Cornel Guriţă şi Cometele, cu muzicuţa inconfundabilă a lui Cornel Ionescu) pe coloana sonoră a unui film celebru în epocă, „Ultima noapte a copilăriei”, regizat de Savel Ştiopul. Din acelaşi deceniu mai consemnez o compoziţie pe aceleaşi versuri, datorată lui Şerban Ciurea de la Entuziaştii (des difuzată atunci, datorită căreia solistul chitarist a fost cooptat în Uniunea Compozitorilor, pe care anul trecut am înlănțuit imagini la temă), dar şi „Somnoroase păsărele”, semnată tot Sideral, cu solistul Cezar Tătaru.
Apoi, încă o formaţie şaizecistă, cel puțin la fel de cunoscută, Sincron – grupul care a gravitat în jurul regretatului Cornel Fugaru – şi-a înscris în biografia afectivă „Şi dacă”, „Somnoroase păsărele” (aceasta interpretată de chitaristul Alexandru Arion, ambele filmate), dar şi „Dorinţa”, „Mai am un singur dor” şi „Pe lângă plopii fără soţ”.
Din anii ’80 încoace, nici alți muzicieni n-au fost mai prejos: Harap Alb cu „Lasă-ţi lumea”, Incognito şi Voltaj cu compoziţia lui Adrian Ilie „De ce nu-mi vii”. Krypton au editat pe dublu-discul concept „Lanţurile”, în decada următoare, „Glossa”!
Tot o operă rock, Haron – „Cu Haron peste Aheron”, la Satu Mare, a inclus versuri eminesciene. Şi tot din anii ’90, e musai de menţionat un CD distribuit internaţional: R.A. – „Geniu pustiu”, produs de Andrei Rusu, cu vocea lui Dan Byron, conţine „La steaua”, „Noaptea veşnicei uitări”, „Până nu pier”. Un tribut eminescian şi din partea grupului Overlord: „Glossa”. Plus încă o achiziţie la temă din ultimii ani: Syn Ze Şase Tri cu „Făuritorul lumii”.
Înapoi în epoca de aur… muzical, în 1972 grupul târgumureşean Dentes lansa pe disc „Ce te legeni, codrule?”. Pe un EP Electrecord descoperim „Peste vârfuri” – o compoziţie mult mai cunoscută, datorată lui Petre Iordache şi Sfinx. Apoi Acustic T ’74 cu „Crăiasa din poveşti”, editată pe disc în 1976; aceeaşi poezie i-a inspirat şi pe arădenii de la Carusel. Din 1979 am descoperit o filmare inedită a folkistei Adriana Ausch (cu Alexandru Andrieş la a doua chitară) – „O, rămâi”.
Din acelaşi an, un disc al ieșenilor Ethos cu „Miezul nopţii”. În deceniul următor, gălăţenii de la Cristal înregistrau pe disc „Când amintirile”, iar Anda Călugăreanu avea editată melodia „Prin nopţi tăcute”, pentru a continua în decada următoare cu „Stelele-n cer”.
Folkiştii au avut, de la sine înţeles, un cult pentru marea poezie românească, în particular pentru Eminescu: Nicu Alifantis cu „O, rămâi” şi „Kamadeva”, Mircea Bodolan cu „La mijloc de codru”, „O, rămâi”, „Şi dacă”, Florin Săsărman – „Dormi”, Maria Gheorghiu – „Ruga Anei către Fecioara Maria”, Jul Baldovin – „Frumoasă-i”, Tatiana Stepa – „Răsai”, Tudor Gheorghe – „Sara pe deal”, Victor Socaciu – „Odă (în metru antic)”.
În acelaşi deceniu, Gil Dobrică îşi vede editată înregistrarea „Pe o stradă prea îngustă” (muzica – Ramon Tavernier), iar Adrian Enescu scoate un disc cu muzică de film pe care figurează „Adela” (voce: Octav Enigărescu).
Două tributuri eminesciene a născut şi cel mai longeviv grup rock românesc – Phoenix – pe cel mai recent disc: „Mircea” (după „Scrisoarea a III-a”) şi „Phoenix”.
În ultimul deceniu, o trupă din noul val rock alternativ – Firma – a lansat o piesă realmente energizantă și cântată cu aplomb: „Dulce Românie”. F.F.N., gloria şaptezecistă dispărută om cu om în anii ’80, s-a refăcut la Toronto după plecarea solistului Cristian Madolciu; pe discul lansat în 2008 acolo, apare şi noua melodie „Şi dacă”.
De asemenea, în 15 ianuarie 2020, compozitorul (baterist și claviaturist, ex Taine) Adrian Tăbăcaru și graficianul Costin Chioreanu, împreună cu o echipă de încă 22 de soliști, instrumentiști de top au lansat „Lucifer” / „Luceafărul” – o variantă redusă, folosind traducerea marelui compozitor Dimitrie Cuclin. În 2021, în aceeași Zi a Culturii Naționale, muzicianul Călin Grigoriu a lansat un musical de scurt metraj „Glossa” (10 min, de asemenea ca un film animat, pe youtube), însoțind muzica sa de o importantă voce jazz a momentului – Nadia Trohin!
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
O femeie în vârstă de 37 de ani, din județul Suceava, a fost sancționată drastic după ce a fost surprinsă de radar circulând cu o viteză amețitoare pe DN 29C, în localitatea Vârful Câmpului, județul Botoșani.
Polițiștii din cadrul Serviciului Rutier au înregistrat autoturismul condus de aceasta rulând cu aproximativ 200 km/h, într-o zonă unde limita de viteză era mult mai redusă. Oamenii legii au efectuat semnalul regulamentar de oprire, însă conducătoarea auto nu a oprit și și-a continuat deplasarea, forțând autoritățile să pornească în urmărirea sa.
Cursa s-a încheiat în localitatea Cucorăni, unde femeia a pierdut controlul volanului și a ieșit în decor, oprindu-se în șanțul de pe marginea drumului. Din fericire, impactul nu a fost grav – femeia era singură în mașină și a suferit leziuni minore, fiind transportată la spital pentru îngrijiri medicale.
Verificările efectuate de polițiști au stabilit că nu consumase alcool sau alte substanțe interzise, iar actele autoturismului erau în regulă.
Cu toate acestea, comportamentul extrem de periculos din trafic i-a adus o sancțiune severă: amendă contravențională în valoare de 8.100 de lei și reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 300 de zile.
Poliția Rutieră atrage din nou atenția asupra riscurilor majore generate de viteza excesivă și de refuzul de a respecta semnalele polițiștilor, subliniind că astfel de comportamente pun în pericol nu doar viața conducătorului auto, ci și a celorlalți participanți la trafic.
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI
Ioan C. Teşu, în „Ziarul Lumina” din 22 martie 2020, scrie despre teama cea mai mare a omului contemporan. Aceasta ar fi fobia socială sau anxietatea socială.Autorul menţionat găseşte următoarele simptome păguboase sufleteşte ale fobiei sociale: 1. „frică sau anxietate marcată privind una sau mai multe situaţii sociale în care individul ar putea fi expus evaluării de către ceilalţi”; 2. „individul se teme că ar putea acţiona într-un mod sau ar putea fi evidente simptomele anxioase care vor fi apreciate negativ”; 3. „situaţiile sociale provoacă aproape întotdeauna frică sau anxietate”; 4. „situaţiile sociale sunt evitate sau suportate cu frică sau anxietate intensă”; 5. „frica sau anxietatea sunt disproporţionate faţă de pericolul reprezentat de situaţia socială şi faţă de contextul socio-cultural”; 6. „frica, anxietatea sau evitarea cauzează disconfort sau deficit semnificativ clinic în domeniul social, profesional sau în alte arii importante de funcţionare”; 7. „frica, anxietatea sau evitarea nu pot fi atribuite efectelor fiziologice ale unei substanţe (drog, abuz de medicament) sau unei afecţiuni medicale”;
Andrei Pleşu, în „Dilema veche” nr. 839 din 2020, reţine o diagnoză sociologică făcută de Carlo M. Cipolla:„Există patru categorii de oameni: 1. neajutoraţii („fraierii”)- când fac ceva, ei pierd şi câştigă alţii; 2. răufăcătorii – acţionează în beneficiu propriu şi spre paguba altora; 3. inteligenţii – când fac ceva, câştigă şi ei şi ceilalţi; 4. imbecilii – când fac ceva, pierd şi ei şi ceilalţi”;
Observator: Cu mult timp în urmă priveam cu atenţie cântarul atunci când cineva îmi vindea ceva. Toţi, aproape toţi, încercau să mă fure şi chiar mă furau. Acum nu le mai zic nimic. Am încercat o dată şi mi s-a spus că s-ar putea să fie defect cântarul. O fi existând în universul acesta măcar un cântar perfect? Se spune că nici „cântarul” lui Dumnezeu n-ar fi aşa de perfect. Mai ales când împarte faima şi durerea. Aşa că atunci când mi se cântăreşte marfa mă uit în altă parte. Vânzătorul nu mai e cu mine. Sunt numai el şi Dumnezeu;
În plină invazie a coronavirusului, Andrei Cornea, în „Dilema veche” nr. 839 din 2020, reţine o cugetare a lui Blaise Pascal:„Nu e nevoie ca universul întreg să se înarmeze ca să-l strivească pe om. Un abur, o picătură de apă e de ajuns pentru al omorî. Dar chiar şi dacă universul l-ar strivi, omul încă ar fi mai nobil decât ceea ce îl omoară, pentru că ştie că moare. Iar avantajul pe care universul îl are asupra lui, despre acesta universul nu ştie nimic.”;
Publicitate
Ana Maria Sandu, în „Dilema veche” nr. 840 din 2020, publică o anchetăîn rândul a 16 scriitori, având titlul „Timpul s-a făcut foarte dens”. Ideea era ca fiecare să spună ce face în această perioadă de izolare. Toţi, absolut toţi, au spus că citesc. Doi dintre ei, Bogdan Răileanu şi Cristina Hermeziu, reţin câte un citat din Emil Cioran: „O carte trebuie scrisă într-un acces de febră. Altfel nu e contagioasă”; „Datoria unui om singur este să fie şi mai singur”. Mircea Cărtărescu nu se ascunde şi spune: „Pentru mine, măcar, cititul, ca şi scrisul, nue o chestiune de timp, ci de stare a minţii şi-a trupului meu. Nu pot citi când sunt stresat, îngrijorat, nesigur pe ziua de mâine”. Nici Andreea Răsuceanu nu e mai liniştită: „Deseori, în momente mai tensionate când nu-mi mai găsesc liniştea citind proză, mă întorc la jurnale”. Radu Vancu are altă senzaţie şi a găsit şi metoda să iasă din ea: „Sunt zile în care timpul s-a făcut foarte dens, aproape insuportabil de dens – cred că asta simţim toţi; şi, ca de obicei, cel mai eficient solvent al timpului e poezia”. Dan Lungu pare să fie mai fericit: „De mult îmi doresc un moment în care să păot recupera din lecturi. Deşi nu e ceea ce aşteptam, el a venit, iar eu sunt nepregătit. Aş fi vrut să citesc poezie, multă poezie românească din ultimii cincisprezece ani, fiindcă se întâmplă mutaţii interesante de sensibilitate, iar poezia are acul indicator cel mai fin”. Merită adus aici şi un citat reţinut de Cristina Hermeziu din Olga Tokarezuk: „Cărţile sunt pur şi simplu o problemă de igienă”;
Din discursul ţinut de Ovidiu Genaru la gala de decernare a Premiului Naţional de Poezie pe anul 2019:„Credeţi oare că suntem anacronici, vetuşti, atemporali în acest veac confuz, hiperpragmatic, neprietenos culturii? Noi ştim că Poezia îmblânzeşte fiara din om şi aprinde în ochiul tulbure licărul iubirii şi al inteligenţei. De aceea spălătorii de creiere nu-l vor iubi pe Eminescu”;
Leo Butnaru, în „România literară” nr. 5 din 2020, despre poezie: „Ceea ce e mai scump pe lume / în viaţa omului – poezia firească / aparţine celor care / de dragul ei / pentru ea / întru apărarea ei / sunt gata să moară / dar mai ales – să trăiască („Poezia firească”);
Mihai Zamfir despre „alter ego” în roman: „Or, o regulă de aur rareori aplicată mi se pare a fi aceea că respectivul alter ego din roman nu trebuie niciodată exaltat şi dat ca exemplu. Cu cât el va fi un martor mai şters şi eventual mai „negativ”, cu atât romanul va ieşi mai bun”(vezi „România literară” nr. 5 din 2020)
Irina Petraş, în eseul „Despre imaginaţie sau ochii minţii”, (vezi „România literară” nr. 5 din 2020), face un pic de antigeometrie pe cub:„Numai cubul imaginat are şase feţe”(J. P. Sartre). Când foloseam, acum vreo patru decenii, aceste cuvinte pentru interpretarea autenticităţii speciale din romanele lui Camil Petrescu (în „Ultima noapte…”, autenticitatea se obţine prin menţinerea în limitele stricte ale celor trei feţe „reale”. În „Patul lui Procust” sunt alăturate, într-un efort remarcabil de simultaneizare, cel puţin patru perspective de câte trei feţe în aşa fel încât rezultanta să fie un tulburător „cub cu şase feţe” reali, nu realizam deplin cât de mult din umanitatea noastră datorăm noi, oamenii, imaginaţiei”;
Polițiștii din cadrul Compartimentului Rutier Rădăuți, aflați în acțiune pe DJ 178C, în Frătăuții Vechi, au depistat sâmbătă un autoturism Skoda Superb care se deplasa cu viteza de 110 km/h pe un sector de drum limitat la 50 km/h.
Echipajul, dotat cu o autospecială BMW și radar pistol TRUCAM II, a efectuat semnalul de oprire, iar conducătorul auto a oprit regulamentar.
Șoferul, un bărbat în vârstă de 46 de ani din orașul Siret a prezentat documentele autoturismului, care avea modificări omologate pentru a fi condus de o persoană cu dizabilități locomotorii, acesta fiind imobilizat în scaun cu rotile.
În urma verificărilor în aplicația E-Dac, polițiștii au constatat că dreptul său de a conduce autovehicule pe drumurile publice era suspendat în perioada 8 iunie – 5 octombrie 2025.
În cauză, a fost întocmit un dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”.
De asemenea, șoferul a fost sancționat contravențional cu o amendă în valoare de 2.025 de lei pentru depășirea vitezei legale, au transmis polițiștii.