Connect with us
Publicitate

Eveniment

VIDEO: Dacă vă porniți la drum: NINGE ABUNDENT la Suceava

Publicat

Ninge abundent în zona de munte a județului Suceava (DN 18, Șesuri – Cârlibaba), în vreme ce pe alte sectoare (DN 2H, DN 17A, Marginea – Sucevița) se înregistrează viscol puternic.
Echipele DRDP Iași intervin în permanență pe sectoarele afectate, însă recomandarea pentru conducătorii auto este de a evita pe cât posibil deplasările în zonele vizate de atenționări meteo Cod portocaliu de vânt puternic și viscol.
Totodată, avertizăm că, dacă situația se agravează și pune în pericol participanții la trafic, există riscul închiderii temporare a anumitor sectoare de drum, până la ameliorarea condițiilor meteo, astfel încât să facă posibilă intervenția echipajelor de deszăpezire.
imagini de pe DN 18, Cârlibaba, județul Suceava
Fotografia are caracter generic

Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Hărţuirea online sau telefonică va fi pedepsită ca violenţa fizică. Agresorii, cu brățară electronică până la 6 luni

Publicat

Hărţuirea online sau telefonică va fi pedepsită ca violenţa fizică. Agresorii vor purta  brățară electronică până la 6 luni, informează observatornews.ro.

Hărţuirea online sau telefonică va fi pedepsită ca violenţa fizică. Victimele pot cere ordin de protecţie, iar agresorii vor fi obligaţi să poarte brăţări de monitorizare. Legea a fost votată de parlamentari şi urmează să fie promulgată de preşedintele Klaus Iohannis.

Ana Grigore, reporter Observator: Poliția a intervenit în 2023 la  peste 100.000 de cazuri de violență domestică şi a emis peste 13.000 de ordine de protectie. O statistică de doua ori mai gravă faţă de anul 2022, cand au fost inregistrate 55.0000 de fapte de violenţă domestică. Media națională depășește, astfel, 270 de sesizări pe zi, ceea ce înseamnă că avem, în medie, 11 victime pe oră.

Noua lege îsi propune să protejeze victimele de violenţa din toate mediile – online şi offline.

Ordinul de protecţie va putea fi aplicat şi în cazul actelor de hărţuire pe internet, cel mai des întâlnite în rândul tinerilor.

Citeste mai mult

Eveniment

DRAGOBETE 2024: Ziua de 24 februarie, sărbătoarea iubirii la români, marchează în tradiţia românească începutul primăverii

Publicat

Dragobetele este sărbătorit la finalul lunii februarie, în așteptarea primăverii. Sărbătoarea iubirii la români, din 24 februarie, marchează începutul anului agricol, momentul în care întreaga natură renaşte, păsările îşi caută cuiburi şi, după unele credinţe populare, ursul iese din bârlog, relatează alba24.ro.

Odată cu natura, reînvie şi iubirea.

În trecut, sărbătoarea era specifică îndeosebi zonei de sud a ţării (Oltenia, Muntenia şi parţial Dobrogea). Are dată fixă de celebrare în fiecare localitate, dar variabilă de la o regiune la alta, fie la 24 sau 28 februarie, fie la 1 sau 25 martie.

Tot în funcţie de regiune, sărbătoarea este cunoscută şi sub numele de ”Cap de primăvară”, ”Sântion de primăvară”, ”Ioan Dragobete”, ”Drăgostiţele”, ”Logodna sau însoţitul paserilor”.

Legenda: Dragobetele – fiul Babei Dochia

Zeu al dragostei în Panteonul românesc, Dragobetele este identificat cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, şi cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă.

El este asemuit şi cu o altă reprezentare mitică a Panteonului românesc, Năvalnicul, fecior frumos care ia minţile fetelor şi nevestelor tinere, motiv pentru care a fost metamorfozat de Maica Domnului în planta de dragoste care îi poartă numele (o specie de ferigă).

Echivalentul românesc al sărbătorii Valentine’s Day sau Ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii şi dragostei, obiceiul Dragobetelui se păstrează încă viu în multe din satele româneşti.

Cunoscut şi sub numele de Dragomir, Dragobetele este considerat, în credinţa populară românească, fiul Babei Dochia. Năvalnic şi nestatornic, Dragobetele este închipuit ca un flăcău voinic, chipeş şi iubăreţ, ce sălăşluieşte mai mult prin păduri.

Preluat de la vechii daci, unde era perceput ca un zeu peţitor şi ca un naş ce oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor, de-a lungul veacurilor, românii au transfigurat Dragobetele, acesta ajungând să fie considerat ”zânul dragostei”, zeitate ce îi ocroteşte şi le poartă noroc îndrăgostiţilor.

A devenit protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, precum cea a păsărilor ce ”se logodesc” în această zi.

”Dragobetele sărută fetele!” – tradiții

Dragobete este şi un zeu al bunei dispoziţii, de ziua lui organizându-se petreceri şi prilejuind, astfel, înfiriparea unor noi iubiri, logodne şi chiar căsnicii. Odinioară, de Dragobete, satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi peste tot se putea auzi zicala: ”Dragobetele sărută fetele!”.

În dimineaţa zilei de Dragobete, înveşmântaţi în straie de sărbătoare, flăcăii şi fetele se întâlneau în centrul satului sau în faţa bisericii.

Dacă vremea era urâtă, se strângeau în casa unuia dintre ei, unde se ţineau de jocuri şi de poveşti. Însă, dacă vremea era prielnică, porneau în cete, cântând, către pădure sau prin luncile din apropiere, unde băieţii adunau lemne pentru foc, iar fetele culegeau ghiocei, violete şi tămâioasă, flori de primăvară şi plante miraculoase, pe care le păstrau la icoane, fiind folosite apoi la descântece de dragoste.

Dragobetele – superstiții

În unele zone, exista obiceiul ca fetele mari să strângă apă din omătul netopit sau de pe florile de fragi. Această apă, despre care se spunea că e ”născută din surâsul zânelor” (”apa zânelor”), era păstrată cu grijă, existând credinţa că avea proprietăţi magice: făcea fetele mai frumoase şi mai drăgăstoase. Dacă de Dragobete nu erau zăpadă şi fragi, fetele adunau apă de ploaie sau luau apă de izvor pentru spălatul părului.

Simbol al începutului de dragoste la tinerele fete sunt aşa numiţi Dragobeţi, muguri ai arborilor de pădure pe care îi culeg şi îi poartă la ureche în ziua de Dragobete.

După-amiaza, toată suflarea (atât cei care făceau parte dintr-un cuplu, cât şi cei singuri) petrecea, juca sau cânta, fiindcă se credea că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus nu-şi vor mai găsi pereche tot restul anului. Uneori, flăcăii petreceau din plin de Dragobete şi prin satele vecine, pentru a le merge bine peste vară.

Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot restul anului, în timp ce bărbaţii erau atenţi să nu le supere pe femei, pentru că altfel nu le-ar fi mers bine.

În această zi se crede că păsările nemigratoare se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează şi încep să-şi construiască cuiburile. Păsările neîmperecheate în această zi, potrivit acestor credinţe, rămâneau stinghere şi fără pui până la Dragobetele din anul viitor.

Dragobetele – obiceiuri

În Mehedinţi, exista obiceiul numit ”zburătorit”, potrivit căruia, la prânz, fetele se întorceau în fugă spre sat. Fiecare flăcău urmărea fata care îi era dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, goana se sfârşea cu un sărut în văzul tuturor.

Acest sărut simboliza logodna celor doi tineri, pentru cel puţin un an de zile. Nu de puţine ori, aceste logodne ludice precedau logodnele adevărate, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate de a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă.

Sărbătoarea dragostei era socotită de bun augur pentru treburile mărunte, însă nu şi pentru cele mai importante. Deoarece exista credinţa că Dragobetele îi va ajuta pe cei gospodari să aibă un an mai îmbelşugat decât ceilalţi, oamenii nu munceau, dar îşi făceau curăţenie prin case.

Cele care lucrau erau fetele mai îndrăzneţe, care chiar îşi doreau să fie ”pedepsite” de Dragobete. Chiar dacă mai ”pedepsea” femeile, se considera că Dragobetele ocrotea şi purta noroc tinerilor, în general, şi îndrăgostiţilor, în mod special.

De la această sărbătoare nu lipseau nici cei mai în vârstă, ziua Dragobetelui fiind ziua în care trebuia să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale, pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Se spunea, totodată, că cei ce participă la Dragobete vor fi feriţi de boli, şi mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat.

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2024: Prima și a doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul

Publicat

Prima și a doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul – 24 februarie

Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost îngropat de Irodiada într-un loc ascuns din curtea palatului său. Nu ştia de aceasta decât Ioana, soţia lui Huza, intendentul (administratorul) lui Irod Antipa, care, după cum arată Sfântul Evanghelist Luca în Evanghelia sa (8, 3), a fost una din femeile mironosiţe. Ioana a luat capul proorocului şi l-a îngropat în Muntele Eleonului. După un timp, Inochentie, unul dintre slujitorii de seamă ai lui Irod, şi-a cumpărat un loc din Muntele Eleonului, şi-a făcut o chilie şi s-a retras în ea în chip sihăstresc. Zidind lângă chilie o bisericuţă de piatră, a găsit capul Sfântului Ioan, însă imediat l-a îngropat la loc. Inochentie a murit luând cu sine această taină. După aproape 300 de ani, adică în zilele împăratului Constantin cel Mare (306-337), Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat la doi călugări, poruncindu-le să sape locul şi să dezgroape cinstitul său cap, aceasta fiind prima aflare a lui. Pe când călugării se întorceau cu capul proorocului într-un sac, s-au întâlnit cu un olar şi i-au dat acestuia să ducă sacul. Pentru această stare de lenevire a celor doi călugări, Sfântul Ioan a îndemnat pe olar să fugă cu sac cu tot. Ajungând în propria casă, olarul a văzut că se învrednicea de multe binefaceri şi ştiind că acest lucru se datorează prezenţei capului Sfântului Ioan Botezătorul, a început să îl cinstească împreună cu familia sa. Simţind că i se apropie sfârşitul, olarul a pus capul proorocului într-o raclă şi l-a dăruit surorii sale, sfătuind-o să-l cinstească şi să nu-l deschidă până când însuşi sfântul îi va porunci. În acest fel, racla a ajuns din mână în mână în grija unui monah pe nume Eustatiu. Acesta trăia într-o peşteră din apropierea oraşului Emesa din Siria. Deşi monahul Eustatiu era arian, la peştera lui se făceau minuni, datorită sfântului cap. Eustatiu a fost izgonit din peşteră şi trimis în exil. În peştera lui au intrat ulterior nişte monahi credincioşi, care mai târziu au zidit în apropiere o mănăstire. În anul 452, arhimandritul Marcel, stareţul acelei mănăstiri, a aflat capul sfântului în chip minunat, văzând foc mare la peştera de lângă oraşul Emesa în timpul cântării psalmilor, aceasta fiind cea de-a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul Domnului. În anul 850, cinstitul cap a fost aflat pentru a treia oară în chip minunat, patriarhul Ignatie ducându-l în Constantinopol.

Citeste mai mult

Eveniment

Botoșani: „Vacanță de schi” la coarnele plugului. Soarta tristă a mii de școlari de la țară. „Munca în gospodărie este baza”

Publicat

Copiii din satele sărace din nordul Moldovei și-au petrecut vacanța de schi la muncă. Cei mai mulți nu au fost în viața lor într-o vacanță la munte sau la mare, nici măcar într-o banală excursie. În schimb, își petrec zilele libere lucrând mai mult ca oricând în gospodărie, scrie ADEVĂRUL.

De luni 19 februarie elevii din București și 25 de județe ale țării au intrat în vacanța dintre modulele trei și patru, din calendarul anului școlar. Această vacanță, instituită încă de anul trecut, poartă numele de „vacanța de schi” fiindcă a fost dată la presiunea hotelierilor și a agenților economici din zonele montane, unde se practică schi, mai ales în luna februarie.

De altfel, o bună parte a elevilor din familii cu o situație financiară bună au optat pentru o vacanță la munte, inclusiv pentru a face schi. În satele din nordul Moldovei, „vacanța de schi” este de fapt o perioadă de muncă sau de bătut ulițele în cel mai bun caz.

Mulți dintre copiii din mediul rural mărturisesc că nu au fost niciodată la munte. De fapt, marea majoritatea nu a beneficiat vreodată de un sejur la vreo stațiune montană. Ba chiar, sunt destui care nu au avut parte de măcar o excursie.

„Aici sunt copii care nu au fost niciodată într-o excursie. Nici măcar până la Suceava sau Neamț. Unii abia dacă au ajuns în orașele mai mare ale județului. Și acolo cu treabă”, spune un localnic din satul Mănăstireni.

„Nu sunt bani domnule de vacanțe. Aici la țară se pune întrebarea «de unde facem rost să mâncăm, să dăm de mâncare la animale?» nu «unde mergem la plimbare». Este cam sărăcie. Nici nu se gândesc oamenii la excursii și vacanțe. Nu le trece prin cap”, spune un fost profesor din mediul rural.

Alții sunt de părere că mulți copii nici măcar nu suferă. Și asta fiindcă sunt prea obișnuiți cu stilul lor de viață.

„Așa s-au născut. Așa trăiesc. De unde să știe ce înseamnă o vacanță dacă nu au fost plecați niciodată. Un om dacă nu știe gustul unui fel de mâncare, de exemplu, nu-i este poftă de acel fel. Așa și în cazul ăsta”, adaugă fostul profesor, relatează ADEVĂRUL.

Această realitate este confirmată și de Daniel Câșlariu, președintele uneia dintre cele mai cunoscute asociații umanitare din nordul Moldovei. „Cu siguranță mulți dintre ei nu au ieșit niciodată din sat sau comună. Cu indulgență pot spune că sunt 10% dintre copiii din mediul rural care au o situație bună acasă. Restul au o situație foarte precară. Grija lor este să aibă ce pune pe masă, cu ce se îmbrăca. Sunt multe cazuri în care se îmbracă cu hainele fraților mai mari, sau le folosesc încălțămintea”, spune Daniel Câșlariu, președintele Asociației „Grup Civic”.

„Munca în gospodărie este baza. În vacanță mai multă, că au timp liber”
Pentru majoritatea copiilor din mediul rural, vacanța înseamnă mai multă muncă în gospodărie. „Muncă în gospodărie este baza. În vacanță mai multă, că au timp liber. Oamenii gospodari mai au văcuțe, oi, păsări. Ajutoare se găsesc greu, sunt scumpe. Toată baza este pe copii. Chiar și cei mai amărâți tot au câteva animale acolo, ca să aibă ce mânca”, spune un sătean din Mănăstireni.

„Începând de la șapte ani, intră la munca în gospodărie. Nu fac altceva decât să ajute la treburile casnice”, adaugă Daniel Câșlariu.

De multe ori, copiii de la țară ajung mai obosiți la școală, decât înainte de vacanță. Și nu fiindcă s-au distrat prea mult, ci din cauza muncii susținute.  Specialiștii în psihiatrie pediatrică spun că munca face bine atât din punct de vedere fizic cât și psihic. Dar să fie pe măsura copilului și să nu se abuzeze. Adică să aibă și momente suficiente de relaxare, timp liber.

„Micile treburi gospodărești fac bine. Responsabilizează și îi țin, pe copii, măcar o perioadă, departe de ecrane. Dar sarcinile trebuie să fie pe măsura puterii și vârstei copilului. Evident, nu trebuie abuzat și neglijat jocul sau alte preocupări ale copilăriei. Atunci se poate instala oboseala excesivă, stresul”, spune Laura Jijie, medic primar, psihiatrie pediatrică.

Totodată, reprezentanții Inspectoratului Școlar Județean, recomandă părinților să-i lase pe copii să se bucure de vacanță, chiar dacă nu pot să le ofere excursii sau vacanțe la munte.

„Oricine are nevoie și de repaus. Vacanțele sunt în așa fel calculate încât copilul să nu se mai trezească chiar în fiecare zi atât de devreme, mai ales în cazul copiilor care fac naveta. Să se odihnească mai mult. Evident nu este vorba doar de somn ci și de lecturarea unei cărți, plimbare sau joc”, spune Cristina Bălăucă, inspector școlar general adjunct.

Sursa: ADEVĂRUL

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate
Publicitate

Trending