Veteranul de război ARIM TOADER din Concești a împlinit astăzi venerabila vârstă de 100 de ani, sau “Un secol de Viață”, cum ne place să spunem.

S-a născut la data de 18.02.1922 din părinții Gheorghe și Aglaia Arim fiind cel de-al doilea copil din cei 5 ai familiei. Copilăria și-o petrece la casa părintească urmând cursurile școlii primare în satul natal Concești. Tatăl său făcând chirie cu căruța, încă de la vârsta de 10 ani l-a luat și pe el, mergând cu căruța încărcată de sumani la munte în Bucovina.

Viața a fost dură cu el, crescând mai mare tatăl îl trimitea singur cu căruța încărcată cu valuri de sumani pe care le ducea la prelucrat la piuă în ținuturile Bucovinei apoi se întorcea acasă, parcurgând distanța de aproximativ 200 km dus-întors.

La vârsta de 21 de ani se căsătorește cu Olga, iar după 5 săptămâni de la nuntă este încorporat ca militar. Armata a făcut-o la unitatea militară din Dorohoi. La jumătatea perioadei de armată a fost concentrat și trimis pe front, împreună cu ceilalți militari tocmai în Transnistria, deoarece se declanșase Al Doilea Război Mondial, scrie glasulnordului.ro.

În război a avut misiunea de trăgător cu mitraliera, misiune care și-a îndeplinit-o cu jertfelnicie, curaj si devotament până în momentul în care a fost rănit iar urmele au rămas până în prezent așa cum ne-a mărturisit veteranul nostru.

„Greutăți au fost multe … dar cea mai urâtă și mai grea perioadă din viața mea a fost atunci când am luptat pe front. Eram în pericol de moarte în orice moment. De altfel, o parte din soldați cunoscuți de mine au și murit, lăsând în urmă soții văduve și copii orfani. Momentul cel mai tragic a fost atunci când glonțul m-a rănit. Norocul meu că m-a găsit asistentul care era din sat cu mine și m-a recunoscut și pe care îl chema Chirică Pintilie. M-a luat în spate și m-a cărat până la vagonul amenajat acolo unde mi-a acordat primele îngrijiri, mie și celorlalți răniți. Apoi ne-au pus mai mulți răniți pe un fel de remorcă și cu tractorul ne-au transportat până la Ripiceni unde am fost cât de cât îngrijiți iar de aici ne-au trimis la diferite spitale din țară. Eu am fost trimis la spitalul din Târgoviște unde am fost operat la mâna stângă, mâna de la care pierdusem 3 degete, mi-a pus ghips și am stat în spital aproximativ 2 luni. După această perioadă m-au clasat și am fost lăsat la vatră, cum s-ar zice. Am venit acasă, unde mă aștepta femeia și părinții reluându-mi viața de la început. Mai târziu, cu ajutorul unei rude, am întocmit dosarul, l-am trimis la București și am fost declarat Veteran de Război. Am primit legitimație și insignă pe care le păstrez și acum. Dar acestea nu sunt la vedere, așa cum mi-a lăsat urme la mână acea clipă nefericită de care am avut parte, când glonțul m-a nimerit și m-a rănit. Bine că am rămas în viață, m-am reîntors acasă și am urmat cursurile vieții. Pentru aceasta îi mulțumesc Bunului Dumnezeu că am trăit și am ajuns până aici”, a povestit Arim Toader.

S-a întors acasă după 2 ani și 7 luni și Dumnezeu a rânduit ca să-și reia responsabilitățile de soț și de tată … dar n-a fost ușor; cei doi soți se confruntă cu alte greutăți. Vine pe lume primul copil, o fetiță cu numele Viorica, pe care o pierd la o vârstă fragedă. La fel se întâmplă și cu următorii doi copii, Ghiță și Florica. În anul 1952 se naște o altă fată, Maria, iar mai târziu, peste 9 ani se naște și un băiat pe nume Aurel Teodor, copii care au adus multă bucurie în sânul familiei greu încercate, care și acum au grijă de tatăl lor Toader Arim. Împreună cu soția Olga au avut o căsnicie lungă și au viețuit împreună timp de 70 de ani. Au avut ca nași spirituali familia Solschi Neculai și Floarea.

În perioada celor 70 de ani de căsnicie, la rândul lor au fost nași de cununie pentru 8 perechi de tineri iar nași de botez la 12 copii. După moartea soției nu s-a deznădăjduit, ci a mers mai departe, cu bune, cu rele ajungând la venerabila vârstă de 100 de ani. Pe parcursul vieții lui, bădița Toader a trecut prin multe: război, întovărășire, cooperativizare, colectiv, comunism, democrație și nu în ultimul rând prin pandemie. Parcă nici lui nu îi vine să creadă prin ce a trecut, cum s-a scurs timpul și a ajuns la această vârstă.

“Copiii, dar și noi îl numim „EROUL NOSTRU”! I-am fost alături astăzi la ceas aniversar: familia, dl. Senator Trufin Lucian, dl. Primar Costel Nazare, dl. Viceprimar, d-na Secretar, eu ca preot al comunității, membrii Consiliului Local și mulți alții în semn de recunoştinţă, respect şi admiraţie pentru serviciul adus patriei şi pentru apărarea valorilor naţionale și a credinței Ortodoxe strămoșești, transmițându-i sincera urare: LA MULȚI și BINECUVÂNTAȚI ANI!”, au spus membrii comunității care au fost prezenți la ziua veteranului de război.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Sursa: glasulnordului.ro