Connect with us

Eveniment

Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza. Cum a ajuns Moș Ion Roată în Divanul Ad-Hoc și povestea sa tragică

Publicat

Publicitate

Proiectul de lege pentru declararea zilei de 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române, zi de sărbătoare naţională, a fost adoptat de Senatul României la 2 iunie 2014. Acest eveniment major în istoria ţării noastre a reprezentat primul pas făcut pentru realizarea unui stat naţional unitar român, menționează alba24.ro.

24 ianuarie, zi de sărbătoare națională

Proiectul de lege pentru declararea zilei de 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române, zi de sărbătoare naţională, a fost adoptat de Senatul României la 2 iunie 2014.

Camera Deputaţilor a adoptat, la 3 decembrie 2014, Legea nr. 171/2014 pentru declararea zilei de 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române. Preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul de promulgare la 16 decembrie 2014.

La 6 septembrie 2016, plenul Camerei Deputaţilor a adoptat un proiect de lege, care completează Codul muncii, prin care ziua de 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române a fost declarată sărbătoare legală nelucrătoare.

Mica Unire – contextul politic

Problema regimului politic al Moldovei şi Ţării Româneşti a fost dezbătută, pentru prima dată, în cadrul unui for internaţional, cu prilejul lucrărilor Conferinţei internaţionale de la Viena (3/15 martie-23 mai/4 iunie 1848), la care au trimis reprezentanţi Imperiul Otoman, Marea Britanie, Franţa, Austria şi Rusia.

În favoarea acestui proces s-au pronunţat reprezentanţii Franţei şi Rusiei iar împotrivă cei ai Austriei şi Imperiului Otoman, notează lucrarea „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).

Publicitate

Înfrângerea Revoluţiei de la 1848 a readus în Transilvania regimul absolutist habsburgic. În Moldova şi Ţara Românească, prin Convenţia ruso-turcă de la Balta Liman (19 aprilie/1 mai 1849) a fost reinstaurat controlul politic al celor două puteri, notează volumul ”O istorie a românilor” (Ion Bulei, Editura Meronia, 2007). În aceste împrejurări, mişcarea naţională a fost constrânsă să se manifeste în afara ţării, prin activitatea emigranţilor români.

Războiul Crimeii (1853-1856) şi Congresul de la Paris din 1856 (13/25 februarie-18/30 martie) au pus capăt protectoratului Rusiei asupra Principatelor. În tratatul semnat la 18/30 martie 1856, se prevedea ca în Principatele Române, locul protectoratului să fie luat de garanţia colectivă a Marilor Puteri europene (Franţa, Marea Britanie, Austria, Rusia, Prusia, Imperiul Otoman şi Regatul Sardiniei), cu menţinerea suzeranităţii otomane. Totodată, Poarta se obliga să respecte administraţia independentă şi naţională a Principatelor, precum şi deplina libertate a cultului, a legislaţiei, a comerţului şi navigaţiei. S-a hotărât, totodată, convocarea de Adunări (divanuri) ad-hoc, care să se pronunţe asupra organizării viitoare a celor două ţări.

Mica Unire – pregătiri și decizii

În februarie 1857, a fost constituit la Iaşi, Comitetul Electoral al Unirii, care a fixat pentru data de 1/13 martie un program politic, în care preconiza unirea Principatelor într-un singur stat, neutru şi autonom, în frunte cu un prinţ străin (şi domnie ereditară), adunare reprezentativă, garanţia colectivă a puterilor europene ş.a.

În acelaşi sens, la 3/15 martie 1857, a fost înfiinţat şi la Bucureşti, Comitetul Central al Unirii, organ de conducere al partidei naţionale muntene, care şi-a fixat un program asemănător cu acela al unioniştilor din Moldova, potrivit lucrării „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).

Marii şi micii proprietari, deputaţii orăşeni şi ţăranii reuniţi la Adunările ad-hoc din Moldova şi din Ţara Românească, chemaţi să se pronunţe în problema unirii, au dat un răspuns pozitiv prin cele două Rezoluţii aproape identice votate în Moldova la 7/19 octombrie 1857 şi în Ţara Românească la 8/20 octombrie 1857, în care cereau:

  • autonomia şi neutralitatea celor două Principate şi unirea lor într-un singur stat cu numele de România;
  • prinţ străin, ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei;
  • neutralitatea şi inviolabilitatea noului stat;
  • guvern reprezentativ şi constituţional,
  • Adunarea obştească cu putere legislativă,
  • garantarea colectivă a celor şapte puteri.

În perioada 10/22 mai – 7/19 august 1858 au avut loc, la Paris, lucrările Conferinţei reprezentanţilor celor şapte puteri (Marea Britanie, Franţa, Austria, Regatul Sardiniei, Prusia, Rusia, Imperiul Otoman).

În ultima zi a lucrărilor a fost semnat actul internaţional, Convenţia de la Paris, şi, totodată, nou statut fundamental al Principatelor.

Potrivit reglementărilor acestuia, cele două ţări menţinute sub suzeranitatea Porţii şi sub „garanţia colectivă” a puterilor urmau „să se administreze liber şi în afara oricărei ingerinţe a Înaltei Porţi” purtând denumirea de „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei”, separaţia administrativ-politică fiind menţinută mai departe.

Fiecare principat urma să fie condus de câte un domn şi miniştrii săi. Puterea legislativă urma să fie exercitată colectiv de domn, Adunarea electivă din ţara respectivă şi Comisia Centrală nou instituită, comună Principatelor.

Domnul urma să fie ales în fiecare ţară „pe viaţă”. Armatele puteau fi reunite în tabere comune sub comanda alternativă a domnilor sau a reprezentanţilor lor. În ansamblu, Convenţia de la Paris, deşi nu acorda Unirea, îi apropia pe români de momentul unificării celor două principate. („Istoria românilor, Constituirea României moderne”, volumul VII, tom I, Editura Enciclopedică, 2003).

Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza

La 28 decembrie 1858/9 ianuarie 1859 erau deschise, în Moldova, lucrările Adunării elective. Au fost validate mandatele a 55 de deputaţi. Deputaţii majorităţii s-au întrunit, în seara zilei de 3/15 ianuarie 1859, pentru a se pune de acord asupra persoanei candidatului comun.

După mai multe ore de dezbateri, a fost propusă candidatura lui Alexandru Ioan Cuza, care a fost acceptată în unanimitate de deputaţii prezenţi. Adunarea electivă s-a întrunit la 5/17 ianuarie 1859, pentru a-l alege pe domn, prin vot deschis. Alexandru Ioan Cuza a întrunit unanimitatea voturilor celor 48 de deputaţi prezenţi.

Alegerile pentru Adunarea electivă s-au desfăşurat, în Ţara Românească, între 8/20 şi 12/24 ianuarie 1859. Deputaţii conservatori au obţinut 46 din cele 72 de mandate existente. Lucrările Adunării elective s-au deschis în ziua de 22 ianuarie/3 februarie 1859 într-o atmosferă incendiară. Sediul reprezentanţei naţionale era înconjurat de mii de oameni.

Victorie importantă în realizarea statului modern român

În noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei Naţionale s-au reunit la hotelul „Concordia” din Bucureşti unde, atât deputaţii majorităţii conservatoare cât şi cei ai Partidei naţionale, căutau o soluţie. În cele din urmă, la propunerea lui Dimitrie Gr. Ghica, a fost adoptată soluţia dublei alegeri, reprezentând cea mai bună cale de depăşire a impasului.

Lucrările Adunării s-au reluat în dimineaţa zilei de 24 ianuarie/5 februarie 1859, la ora 11.00. În numele Partidei naţionale, avocatul Vasile Boerescu a cerut o şedinţă secretă, în cadrul căreia a pledat în favoarea principiului Unirii şi, subliniind legalitatea actului, în conformitate cu „spiritul Convenţiei”, a propus alegerea lui Alexandru Ioan Cuza şi ca domn al Ţării Româneşti. Reveniţi în sala de şedinţe, cei 64 de deputaţi, prin votul lor, l-au consacrat pe Alexandru Ioan Cuza ca domn al Ţării Româneşti. S-a realizat astfel unirea de fapt a celor două Principate. Prin acest act politic al dublei alegeri, fără a se încălca formal prevederile Convenţiei de la Paris, naţiunea română a obţinut o victorie importantă în realizarea statului modern român. Alexandru Ioan Cuza a ajuns la Bucureşti, la 8/20 februarie 1859, unde a fost primit cu mult entuziasm, notează lucrarea „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).

Unirea Principatelor Române

În cadrul Conferinţei de la Paris (26 mart./7 apr.-25 aug./6 sept. 1859) a reprezentanţilor Puterilor garante (Franţa, Rusia, Marea Britanie, Prusia şi Regatul Sardiniei) a fost recunoscută de jure, la 1/13 aprilie 1859, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Unite. Austria şi Imperiul Otoman au recunoscut evenimentul la 25 august/6 septembrie 1859.

Austria recunoscuse de facto, la 2/14 mai 1859, dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, printr-o notă scrisă, fiind reluate cu acest prilej legăturile cu cele două guverne româneşti, de la Iaşi şi de la Bucureşti. Recunoaşterea dublei alegeri de către Puterile garante şi Imperiul Otoman a consacrat uniunea personală a celor două Principate, prima etapă spre realizarea deplină a Unirii.

La 22 noiembrie/4 decembrie 1861, Poarta a emis „Firmanul de organizare administrativă a Moldovei şi Valahiei”, prin care se admitea unirea administrativă şi politică a Principatelor, fapt care presupunea o serie de măsuri importante, între care: reunirea ministerelor de la Iaşi şi Bucureşti într-un singur guvern şi a Adunărilor elective într-una singură; suspendarea activităţii Comisiei Centrale de la Focşani; instituirea în fiecare principat a câte unui consiliul provincial, ce urma să fie consultat asupra tuturor legilor şi regulamentelor de interes local, potrivit sursei amintite mai sus.

Primul guvern unitar al României, condus de Barbu Catargiu, a fost format la 22 ianuarie/3 februarie 1862. A urmat deschiderea la Bucureşti, la 24 ianuarie/5 februarie 1862, a primului Parlament al României. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a proclamat, în mod solemn, în faţa Adunărilor elective ale Moldovei şi Ţării Româneşti reunite în şedinţă comună, „Unirea definitivă a Principatelor”, iar oraşul Bucureşti a fost proclamat capitala noului stat, arată lucrarea „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).

Moş Ion Roată, reprezentantul ţăranilor clăcaşi în Adunarea Ad-hoc. A murit sărac și în uitare

Moş Ion Roată, ţăranul din Câmpuri care a fost ales reprezentant al clăcaşilor în Adunarea Ad-hoc şi a votat unirea Principatelor Române, a intrat în istorie cu ajutorul poveştii lui Ion Creangă, care a devenit cunoscută copiilor din toate colţurile ţării, dar omul Ion Roată a murit sărac şi în uitare. O dovedesc documentele vremii, o spun şi reprezentanţii Muzeului Vrancei, cei care administrează casa memorială ce îi poartă numele.

 

 

„Moş Ion Roată a fost deputat în Divanul Ad-hoc prin care a fost consultată voinţa populară acum mai bine de 160 de ani. La acea vreme, Moş Ion Roată era ţăran clăcaş şi locuia cu chirie pe moşia boierului Nicolae Dăscălescu, fiul lui Ştefan Scarlat Dăscălescu din Focşani.

De aici s-a inspirat şi Ion Creangă care a scris povestea ce îi poartă numele ţăranului, cu acel tâlc nemaipomenit: ‘Facem unirea, dar mâna la muncă o pun tot amărâţii din clasa de jos’, astfel că Moş Ion Roată a devenit un brand al comunei Câmpuri, al judeţului Vrancea. Însă puţină lume ştie că Moş Ion Roată a murit sărac şi uitat.

Există documente care atestă acest lucru. După Unire, exact cum se întâmplă şi în zilele noastre, oamenii care fac lucruri mari sfârşesc în uitare, aşa şi Moş Ion Roată a murit în uitare. Oamenii de felul său, care fac lucruri mari, sunt în general modeşti şi nu se căpătuiesc, nu se chivernisesc să ajungă să-şi facă soclu în timpul vieţii.

Şi vine inevitabil timpul, intervine uitarea, care se aşterne peste unii chiar din timpul vieţii. Acesta a fost şi cazul lui Moş Ion Roată, peste care s-a aşternut uitarea. Răzbunarea a fost că acesta a intrat în legendă datorită poveştii lui Ion Creangă, iar mai târziu moştenitorii au donat casa şi în felul acesta a ieşit povestea la iveală”, spune Valentin Muscă, managerul Muzeului Vrancei.

Cum a ajuns Moș Ion Roată în Divanul Ad-Hoc

„La 26 octombrie 1857, alegătorii din Focşani trimit în Divanul Ad-hoc de la Iaşi doi delegaţi din partea orăşenilor, iar ca deputat al ţăranilor pontaşi pe Ion Roată.

La 6 ianuarie 1958, Ion Roată trimite unui prieten o scrisoare pe care îl înştiinţa despre dezbaterile din Divanul Ad-hoc, în care scria că ‘într-o lună sau două o să cadă boierescul’, şi ‘omul o să fie domnitor în casa lui’.

Descoperind scrisoarea, poliţia îl arestează la Iaşi şi îl trimite sub escortă la starostie. Abia pe 17 februarie este eliberat pe încrederea localnicilor din Câmpuri, cărora li se cerea să garanteze că ‘numitu nu se va mai abate la urmări stricătoare liniştii’.

Se cerea, de asemenea, să fie sub supraveghere poliţienească şi, dacă mai face agitaţie contra ordinii de stat, să fie arestat.

La 1859, după unirea din 24 ianuarie, Moş Ion Roată a fost chemat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în noaptea de 5 spre 6 februarie, în casele lui Ştefan Dăscălescu din Focşani, pentru a se sfătui cu acesta în privinţa răzeşilor. (…)

După Războiul de Independenţă, Moş Ion Roată este decorat cu ‘Steaua României’. Până la sfârşitul vieţii trăieşte însă în sărăcie”( Monografia comunei Câmpuri)

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Bonul fiscal nu mai este obligatoriu la plata cu cardul. Comercianții nu mai sunt sancționați dacă nu emit documentul

Publicat

Publicitate

Legea care elimină obligația comercianților de a emite bonuri fiscale pentru tranzacțiile efectuate cu carduri de credit sau debit a fost publicată în Monitorul Oficial în Ajunul Crăciunului și intră astfel în vigoare, scrie alba24.ro

Astfel, firmele care sunt obligate să folosească aparate de marcat electronice fiscale nu vor mai trebui să emită bon fiscal atunci când clienții plătesc cu cardul bancar. Excepție fac cazurile în care clienții solicită explicit bonuri fiscale.

Documentul prevede, ”prin excepție (…), pentru încasările realizate prin utilizarea cardurilor de credit/debit, utilizatorii nu au obligația să imprime/să înmâneze bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii pot imprima și înmâna acestora bonul fiscal.

Lipsa bonului fiscal tipărit nu afectează drepturile consumatorilor prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor (…), extrasul de cont bancar ținând locul bonului fiscal drept mijloc de probă al achiziției”, scrie în lege.

Motivația adoptării noii legi

Inițiatorii proiectului de lege, deputații Claudiu Năsui (USR) și Alfred Simonis (PSD), au argumentat că tranzacțiile cu cardul sunt deja complet verificabile prin sistemul bancar, iar obligativitatea tipăririi bonurilor fiscale pentru fiecare tranzacție este redundantă.

Publicitate

Soluţiile legislative preconizate au în vedere eliminarea obligaţiei utilizatorilor aparatelor de marcat electronice fiscale de a elibera, din oficiu, bon fiscal pentru încasările realizate prin utilizarea cardurilor de credit/debit.

Obiectivul este optimizarea operaţiunilor şi reducerea costurilor aferente, consecutiv stimulării inovaţiei şi dezvoltării tehnologice.

În cazul echipamentelor nesupravegheate de tipul automatelor comerciale ce funcţionează exclusiv pe bază de plăţi cu cardul, aparatul de marcat electronic fiscal nu este obligatoriu.

Lipsa bonului fiscal tipărit nu afectează drepturile consumatorilor
Conform noilor modificări, lipsa bonului fiscal tipărit nu afectează drepturile consumatorilor, prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, extrasul de cont bancar ținând locul bonului fiscal drept mijloc de probă al achiziției.

Totodată, se introduce și o excepție. Automatele comerciale, cum sunt cele de băuturi și mâncare, ce funcționează exclusiv pe bază de plăți cu cardul, nu vor trebui dotate cu aparate de marcat electronie fiscale.
Drepturile consumatorilor rămân protejate, deoarece documentele bancare, precum extrasele de cont, sunt recunoscute drept dovezi valide ale achizițiilor. Astfel, dacă un consumator are nevoie de un bon pentru returnarea unui produs sau depunerea unei reclamații, extrasul de cont bancar poate servi drept mijloc de probă.

Excepții pentru echipamente nesupravegheate
Noua lege introduce excepții pentru automatele comerciale nesupravegheate care acceptă doar plăți cu cardul. Aceste automate nu vor mai necesita utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale.

Această măsură contribuie la reducerea consumului de hârtie și la protejarea mediului, simplificând în același timp procesele comerciale.

Citeste mai mult

Eveniment

Teologul botoșănean pr.dr.Theodor Damian, stabilit la New York, va fi sărbătorit, sâmbătă, la împlinirea vârstei de 73 de ani, de Muzeul Cărţii şi Exilului Românesc

Publicat

Publicitate

Teologul, poetul, profesorul şi eseistul român Theodor Damian, stabilit la New York, va fi sărbătorit, sâmbătă, la împlinirea vârstei de 73 de ani, de Muzeul Cărţii şi Exilului Românesc.

Colecţia donată muzeului în anul 2023 reuneşte un fond de carte din domeniul teologic şi literar, care se distinge prin diversitatea materialelor, relevante pentru o viziune panoramică asupra exilului românesc.

În cadrul colecţiei regăsim volume publicate de Theodor Damian atât în ţară, cât şi în afara graniţelor, printre care: „Poemele de la Maria Eich” (Iaşi, 2021), „Ein Fallen selbst im Steigen. Gedichte” (Ludwigsburg, 2015), „Repere bio-bibliografice” (Eikon, 2022) etc.

De asemenea, donaţia conţine diverse numere ale revistei „Lumină Lină”, publicată la New York, precum şi un volum al Flaviei Topan, „Al doilea deceniu”, „Zece ani de Lumină Lină la New York” (2005-2015), publicat la Cluj-Napoca, în 2015, dedicat revistei înfiinţată de Theodor Damian.

„Un mesaj aniversar şi informaţii despre colecţie vor fi postate, cu acest prilej pe site-ul instituţiei”, anunţă joi, Biroul de presă al muzeului.

***
Născut la data de 28 decembrie 1951, la Botoşani, Theodor Damian a urmat Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, apoi Institutul Teologic din Bucureşti şi la 26 de ani a devenit cel mai tânăr protopop din România, la Dorohoi.

Publicitate

Între anii 1979 şi 1983 a urmat studii ecumenice şi doctorale la Bossey şi Lausanne, Elveţia, participând împreună cu Daniel Ciobotea, actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, la conferinţe ecumenice.

În 1993, a devenit doctor în Teologie la Fordham University, New York şi în acelaşi an a fondat Parohia Ortodoxă Română „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Astoria New York.

În anul 1999 a obţinut al doilea doctorat în teologie, la Facultatea de Teologie a Universităţii Bucureşti.

Din anul 2019, Theodor Damian este profesor emerit al Metropolitan College of NY, Facultatea de Ştiinţe Sociale, Catedra de Filosofie şi Etică.

Este Preşedinte al Filialei Americane a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.

Theodor Damian a publicat peste 40 de volume de teologie, etică, filosofie, poezie, proză, critică şi comentariu literar, eseuri.

A publicat peste 1000 de studii, eseuri, recenzii şi articole în periodice şi volume în România şi în străinătate, participând cu prezentări la peste 100 de congrese internaţionale.

A fost tradus în limbile engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană, turcă, albaneză, arabă, chineză.

Membru al numeroase organizaţii profesionale şi societăţi româneşti şi americane, Theodor Damian a primit o serie de distincţii, printre care Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Bioterra, Bucureşti, premiul de excelenţă şi medalia „100 pentru Centenar” din partea Guvernului României, Premii de Excelenţă acordate de Uniunea Scriitorilor din România şi Republica Moldova, din partea Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Ordinul „Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, Noul Hozevit” din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. AGERPRES

Citeste mai mult

Administratie

Noul Guvern Ciolacu, cu două ministere mai puține față de Guvernul precedent. Cum au fost comasate și împărțite ministerele

Publicat

Publicitate

Noul Guvern Ciolacu este compus din 16 ministere, cu două mai puțin față de Guvernul precedent. Ministerul Muncii a fost comasat cu Ministerul Familiei, iar Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării a fost împărțit între Ministerul Educației și Ministerul Economiei, scrie alba24.ro.

Ordonanța de Urgență care stabilește noile măsuri la nivelul administrației publice centrale a fost publicată în Monitorul Oficial pe 24 decembrie.

Ministerul Muncii a fost comasat cu Ministerul Familiei

Potrivit ordonanței, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a fost reorganizat prin fuziune prin absorbție cu Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse, care a fost desființat.

Astfel, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și-a schimbat denumirea în Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale.

Noul minister a preluat la Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse toate activitățile, personalul, posturile și patrimoniul aferente domeniului familiei și tineretului, în condițiile legii.

De asemenea, au trecut în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale:

Publicitate
  • Autoritatea pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție
  • Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați
  • Casele de cultură studențești, respectiv Complexul Cultural Sportiv Studențesc „Tei” din București
  • Direcțiile județene pentru familie și tineret, respectiv Direcția pentru Familie și Tineret a Municipiului București, servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică

Agenția Națională pentru Sport și respectiv Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse predau Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale activitățile, personalul, posturile și patrimoniul aferente domeniului familiei și tineretului, prin protocol.

Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării a fost împărțit între Ministerul Educației și Ministerul Economiei

Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării a fost reorganizat prin divizare totală și și-a încetat activitatea, prin împărțirea întregului său patrimoniu, personal și a activității după cum urmează:

  • patrimoniul, personalul, posturile și activitățile aferente domeniului cercetare au fost preluate de către Ministerul Educației și Cercetării pentru Autoritatea Națională pentru Cercetare;
  • patrimoniul, personalul, posturile și activitățile aferente domeniilor digitalizare, inovare și comunicații au fost preluate de către Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului.

Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului și-a schimbat denumirea în Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului.

Totodată, Ministerul Educației și-a schimbat denumirea în Ministerul Educației și Cercetării.

Potrivit ordonanței citate, se înființează Autoritatea Națională pentru Cercetare în subordinea Ministerului Educației și Cercetării. Autoritatea Națională pentru Cercetare preia de la
Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării și exercită:

  • atribuțiile de autoritate de stat în domeniul cercetării și inovării și de monitorizare și evaluare a institutelor și unităților de cercetare, dezvoltare și inovare, în conformitate cu legislația în vigoare;
  • atribuțiile privind dezvoltarea instituțională a institutelor și unităților de cercetare aflate în subordine, coordonare și sub autoritate;
  • atribuțiile privind stimularea, în rândul operatorilor economici și în economie în general, a creșterii investiției private pentru dezvoltarea activităților de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, precum și a transferului tehnologic și de valorificare a rezultatelor de cercetare, prin absorbția și difuzia acestora;
  • atribuții privind asigurarea, atragerea, utilizarea, monitorizarea și evaluarea asistenței tehnice și privind consultanța internă și internațională pentru domeniul său specific de competență;
  • orice alte atribuții exercitate de acest minister, stabilite potrivit actelor normative în vigoare, acordurilor internaționale sau altor acte încheiate potrivit dispozițiilor legale aplicabile și corespunzătoare activităților preluate.

Componența noului Guvern:

  • Prim-ministru – Ion Marcel Ciolacu
  • Viceprim-ministru – Marian Neacșu
  • Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne – Cătălin Predoiu
  • Viceprim-ministru, ministrul finanțelor – Tanczos Barna

LISTA ministerelor:

  • Ministerul Afacerilor Interne – Marian Cătălin Predoiu
  • Ministerul Finanțelor – Tanczos Barna
  • Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – Sorin Mihai Grindeanu
  • Ministerul Justiției – Radu Marinescu
  • Ministerul Apărării Naționale – Angel Tîlvăr
  • Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului – Bogdan Gruia Ivan
  • Ministerul Sănătății – Alexandru Rafila
  • Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației – Cseke Attila Zoltan
  • Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Florin Ionuț Barbu
  • Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale – Simona Bucura Oprescu
  • Ministerul Culturii – Natalia Elena Intotero
  • Ministerul Educației și Cercetării – Daniel Ovidiu David
  • Ministerul Afacerilor Externe – Emilian Horațiu Hurezeanu
  • Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene – Marcel Ioan Boloș
  • Ministerul Energiei – Sebastian Ioan Burduja
  • Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – Mircea Fechet

Citeste mai mult

Eveniment

Taxele judiciare de timbru vor putea fi încasate și în numerar, la ghișeele deschise la instanțele de judecată

Publicat

Publicitate

Taxele judiciare de timbru vor putea fi încasate în numerar la ghișeele deschise la instanțele de judecată din țară, începând din 21 februarie 2025. Legea nr. 324/2024 pentru completarea art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost publicată în Monitorul Oficial pe 23 decembrie, scrie alba24.ro.

Potrivit acesteia, taxele judiciare de timbru vor putea fi încasate în numerar de la debitorul taxei la ghișeele deschise la sediile oricărei instanțe judecătorești. Taxele se transferă, până la sfârșitul următoarei zile lucrătoare, în contul distinct de venituri al bugetului local „Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru”, al unității administrativ-teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reședința ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social.

Noile reglementări vor intra în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv începând cu data de 21 februarie 2025.

În prezent, taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei, în numerar, prin virament bancar sau printr-un sistem electronic de plată la distanță/online, într-un cont distinct de venituri al bugetului local, „Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru”, al unității administrativ-teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reședința ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social. Costurile operațiunilor de transfer, al sumelor datorate ca taxă judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei.

Dacă persoana care datorează taxa judiciară de timbru nu are nici domiciliul, nici reședința ori, după caz, sediul în România, taxa judiciară de timbru se plătește în contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale în care se află sediul instanței la care se introduce acțiunea sau cererea.

În cazul în care plata a fost efectuată prin virament bancar, ordinul de plată semnat de debitor și vizat de instituția de credit, extrasul de cont emis de instituția de credit plătitoare sau orice alt document care atestă viramentul recunoscut de lege prezumă efectuarea plății, până la proba contrară.

Publicitate

Dacă viramentul bancar a fost efectuat prin ordin de plată electronic, documentul emis de bancă prin care se atestă viramentul prezumă efectuarea plății, până la proba contrară.

Dacă plata a fost efectuată printr-un sistem electronic de plată la distanță/online și confirmarea plății este transmisă de sistemul informatic direct debitorului sau/și instanței de judecată, aceasta prezumă efectuarea plății, până la proba contrară. În toate cazurile, debitorul trebuie să individualizeze dosarul sau cererea pentru care a fost făcută plata.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending