Noi reguli în magazine. Comercianții au dreptul să ceară cartea de identitate a clienților. Legislația a fost modificată prin ordin ANPC, ce a intrat în vigoare din 11 mai.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a stabilit că vânzătorii au dreptul de a legitima persoanele care doresc să cumpere țigări sau produse din tutun. Regula a fost impusă prin ordinul ANPC 331/2025.

Vor trebui să afișeze un mesaj prin care se comunică faptul că pot solicita cartea de identitate persoanelor care intenționează să cumpere țigări sau produse cu substanțe asociate. Astfel se respectă condiția din lege potrivit căreia vânzarea de țigări este interzisă minorilor, sub 18 ani.

15 Mai – Ziua Internațională a Familiei: O zi dedicată celor care ne oferă sprijin, iubire și apartenență. Indiferent de forma pe care o are, familia rămâne nucleul vieții noastre. Astăzi, să ne amintim cât de prețios este să avem alături oameni care ne susțin, ne așteaptă cu brațele deschise și ne iubesc fără condiții.

În fiecare an, la data de 15 mai, întreaga lume marchează Ziua Internațională a Familiei, o ocazie specială dedicată rolului fundamental pe care familia îl are în dezvoltarea individului și a societății.

Instituită de Organizația Națiunilor Unite în 1993, această zi ne reamintește de importanța valorilor familiale, solidarității, sprijinului reciproc și echilibrului între viața personală și cea profesională.

Familia este primul loc unde învățăm ce înseamnă iubirea, responsabilitatea, încrederea și respectul. Este spațiul în care ne formăm caracterul, valorile și primele relații sociale.

Fie că vorbim despre familii tradiționale, extinse, monoparentale sau moderne, esența rămâne aceeași: familia este locul în care oamenii se susțin reciproc în fața provocărilor vieții.

Tema anului 2025: „Familii și schimbările climatice”

În 2025, ONU propune ca tema centrală a Zilei Internaționale a Familiei să fie impactul schimbărilor climatice asupra vieții familiale și rolul pe care familiile îl pot avea în promovarea unui stil de viață sustenabil.

În contextul crizelor globale – climatice, economice și sociale – familia devine un pilon important în educarea tinerilor pentru responsabilitate față de mediu și comunitate.

15 Mai – Ziua Internațională a Familiei. Situația în România

În România, Ziua Familiei este marcată prin evenimente culturale, ateliere pentru părinți și copii, conferințe și campanii de informare.

Totodată, este un moment în care autoritățile și organizațiile neguvernamentale atrag atenția asupra nevoilor familiilor moderne: sprijin pentru părinți activi profesional, politici de protecție socială, acces la educație și sănătate pentru copii.

Ziua Internațională a Familiei este și un prilej de recunoștință – față de părinți, bunici, frați, parteneri – și un moment de conectare autentică, departe de agitația cotidiană.

Fie că alegem să o marcăm printr-o întâlnire de familie, un telefon, o îmbrățișare sau un simplu „mulțumesc”, gesturile mici întăresc legăturile mari.

Sfântul Iacob s-a născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina. Crescând în duhul adevăratei evlavii, la numai 12 ani a intrat în viaţa monahală.

Formarea sa duhovnicească este legată de obştea Mănăstirii Putna și a Sihăstriei Putnei, dar şi de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost (acelaşi mitropolit care, în Kiev, l-a convins pe viitorul sfânt Paisie de la Neamț să vină în Moldova pentru a se forma duhovniceşte).

Văzând părinții putneni pe acest tânăr cu înţelepciune de bătrân şi viaţă aleasă, l-au rânduit a fi hirotonit preot la numai 17 ani, apoi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna la vârsta de 25 de ani. În anul 1745 a fost ales episcop de Rădăuţi, unde a tipărit un Liturghier slavo-român și a înfiinţat o şcoală pentru învăţarea limbilor slavonă, greacă și română. După doar cinci ani, vrednicia şi râvna sa au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul de mitropolit al Moldovei, la Iaşi. Între 1750 şi 1760 a desfăşurat o intensă activitate pastorală şi socială, promovând tiparul românesc şi veghind la traducerea de cărţi folositoare de suflet.

Reuşind să deschidă o tipografie, în 10 ani a tipărit 15 cărţi de slujbă şi învăţătură în limba română, care s-au folosit în bisericile şi mănăstirile din toate ținuturile locuite de români. Grija pentru românii din Transilvania, amenințați să-și lepede credința strămoșească, și-a manifestat-o atât prin tipărirea de cărți spre apărarea dreptei credințe, cât și prin hirotonirea de preoți și trimiterea de antimise în parohiile lipsite de păstori sufletești, în Maramureș și în ținutul Clujului. Sfântul Iacob s-a îndurerat pentru neştiinţa de carte a păstoriţii săi, deoarece, după cum spunea, „din creşterea copiilor, ca dintr-o rădăcină bună sau rea, toată viaţa curge”.

De aceea a înfiinţat şcoli și a tipărit cărţi de învăţătură și de slujbă, dând la lumină primul Abecedar românesc (Bucvar) și înfiinţând, pentru copiii satului Putna, prima şcoală elementară rurală din Moldova. A dispus traducerea Vieţilor sfinţilor, care sunt adevărate manuale în care orice om, de orice vârstă, fire şi stare, îşi poate afla un model de viaţă, dar în vremea păstoririi sale s-a reușit doar traducerea primelor 6 din cele 12 volume.

Pe lângă purtarea de grijă faţă de Mănăstirea Putna şi aşezămintele ei, Mitropolitul Iacob a ajutat şi alte mănăstiri şi biserici, cum ar fi Mănăstirea Doljeşti, biserica Sfântul Dumitru din Suceava, Catedrala episcopală din Suceava şi Catedrala mitropolitană din Iaşi, Mănăstirea şi spitalul Sfântul Spiridon din Iaşi și altele. În vremea domniilor fanariote, a intervenit, împreună cu ceilalţi ierarhi ai ţării, pentru eliminarea unor forme de asuprire (desființarea veciniei în 1749) și a unor biruri împovărătoare (desființarea vădrăritului în 1756), în primul rând a văcăritului (în 1757), legând cu blestem pe domnii ţării să nu revină asupra acestora.

Ca un făcător de pace și ocrotitor al poporului, Mitropolitul Iacob a cerut, în anul 1758, hanului tătarilor să înceteze prădarea Moldovei, iar în anul următor a potolit o răscoală a poporului, impunând domnitorului să îndeplinească unele cerințe, pentru pacificarea țării. A mustrat adesea pe unii conducători din acei ani, din pricina cărora, în cele din urmă, a fost silit să-și lase scaunul mitropolitan în anul 1760, nevrând să îngăduie impunerea din nou a dărilor împovărătoare.

Petrecând ultima parte a vieţii la mănăstirea sa de metanie, Mitropolitul Iacob a continuat actele de ctitorire începute în perioada cât a fost mitropolit în scaun, devenind astfel al doilea mare ctitor al Putnei, întărind-o duhovnicește şi material. Astfel, ea a devenit unul dintre stâlpii Ortodoxiei românești în vremurile grele ce aveau să vină odată cu răpirea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1775. Retragerea la mănăstire i-a fost prilej Sfântului Iacob de adâncire în rugăciunea curăţitoare şi luminătoare de suflet.

El a spus acest cuvânt despre rugăciune: „Dumnezeiasca rugăciune, aducând lumina lui Hristos în sufletele noastre şi risipind dintru dânsul negura ce-l vatămă pe el, îl face mai apoi cu mult mai luminat decât soarele, căci aievea ştiut este că cel ce vorbeşte cu Dumnezeu este mai sus de moarte şi de stricăciune”. Simțindu-și sfârșitul aproape, după Paștile anului 1778 a mers la Sihăstria Putnei şi a primit tunderea în marea schimă prin mâna duhovnicului său, Sfântul Cuvios Natan, luând numele de Eftimie.

După patru zile, pe 15 mai 1778, a trecut cu pace la Hristos Domnul. A fost înmormântat în pridvorul mănăstirii sale de la Putna, ca nou ctitor al ei. Purtându-şi cu sârguință şi cu vrednicie crucea slujirii arhiereşti, şi cu blândeţe şi smerenie pe aceea de a fi prigonit pentru dreptate, jertfindu-se pe sine pentru poporul încredințat lui spre păstorire, Mitropolitul Iacob şi-a închinat întreaga viaţă slujirii Bisericii, luminării poporului prin școală şi tipar, apărării celor nedreptăţiţi şi povățuirii sufletelor spre mântuire, rămânând în amintirea poporului credincios drept „păstorul celor săraci şi smeriți, care a dus o viaţă de Sfânt”.

De aceea, cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința sa din 6-7 iunie 2016, trecerea mitropolitului Iacob Putneanul în rândul Sfinților, cu zi de prăznuire la 15 mai, ziua trecerii sale la cele veșnice.