O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

GHEORGHE MEDIAN, UN OM CU UN DESTIN EXEMPLAR 

Gheorghe Median s-a născut pe 11 octombrie 1949 în localitatea  Rîncezi (azi Nucşoara de Jos, comuna Poseşti) din judeţul Prahova. După absolvirea Facultăţii de Istorie – Filosofie a Universităţii din Iaşi, Gheorghe Median s-a ataşat cu toată fiinţa sa spaţiului botoşănean, remarcându-se ca istoric, eseist şi publicist. Pasionat de istorie, profesia pe care a îmbrăţişat-o a fost cea de muzeograf la Muzeul de Istorie din Botoşani.

Într-un interviu pe care mi l-a acordat cu ceva timp în urmă făcea următoarele precizări privind activitatea sa: „Oprindu-mă asupra câtorva lucruri cu care mă mândresc, aş începe cu contribuţia  adusă la realizarea Muzeului Judeţean de Istorie. Am făcut parte din colectivul de muzeografi care între anii 1974 -1977, a realizat expoziţia de bază a muzeului,  partea care mi-a fost repartizată,  pe care am conceput-o, transpus-o în practică şi de care m-am ocupat până la pensionare, fiind cea afectată istoriei contemporane. Mă consider, forţând puţin termenul, unul dintre ctitorii celei mai importante instituţii muzeale din judeţ. Vreau să  amintesc aici faptul că, în anul 1974, în patrimoniul muzeului nu se aflau decât câteva zeci de documente şi obiecte  relative la istoria contemporană, iar acum, numărul lor trece de 8000. Dintre realizările mele, alături de cele peste 150 de expoziţii temporare pe care le-am conceput şi oferit publicului, îmi sunt foarte aproape cărţile pe care le-am publicat. Acestea au fost o continuare firească a activităţii de cercetare pe care o implică munca de muzeograf, şi cred că prin ele,  mi-am adus o mică contribuţie la mai buna cunoaştere a fabulosului trecut istoric şi cultural al judeţului şi oraşului Botoşani. Prima, în ordinea apariţiei lor, intitulată „Armenii în istoria şi viaţa oraşului Botoşani”, scrisă în colaborare cu profesorul Ştefan Iovanesian,  în anul 2001, este cea dintâi carte dedicată exclusiv armenilor botoşăneni, apărută la Botoşani. Trei dintre cărţile pe care le-am îngrijit, apărute la Editura „Agata”, valorifică documente asupra cărora, până la mine, nici un botoşănean nu s-a oprit în mod deosebit. Este vorba de corespondenţa primită de Nicolae Iorga din partea botoşănenilor între anii 1907 – 1938, corespondenţa primită de profesoara Ileana Turuşancu din partea unor importanţi oameni de cultură botoşăneni, stabiliţi în ţară şi străinătate, dintre anii 1957 – 1992 şi corespondenţa, din anii studenţiei şi studiilor pentru doctorat (1911 – 1922), trimisă de matematicianul Octav Onicescu prietenei şi viitoarei sale soţii, botoşăneanca Luigia Zorio. Cartea referitoare la Nicolae Iorga, apărută în anul 2006, sub titlul „Nicolae Iorga şi Botoşanii – legături epistolare”, a fost distinsă, în anul 2007, cu Premiul Naţional de Istorie „Nicolae Iorga”. În sfârşit, sunt mândru de faptul că, deşi nu sunt botoşănean, am scris textele   celor trei albume de prezentare a judeţului Botoşani apărute până acum, şi al ultimului album dedicat municipiului Botoşani. Dacă despre ceva din cele amintite mai sus se va considera că am „îmbogăţit” judeţul, mă pot considera onorat”.

Fiind evidentă apropierea de Nicolae Iorga şi opera sa, Gheorghe Median explică în acelaşi interviu pe care mi l-a acordat: “Numele lui Nicolae Iorga îmi este cunoscut încă din copilărie, el fiind adesea rostit, cu respect, de consătenii mei. Localitatea în care m-am născut, Rîncezi, (azi Nucşoara de Jos, comuna Poseşti), din judeţul Prahova, se află la 12 kilometri de Vălenii de Munte, oraşul în care Nicolae Iorga s-a stabilit în anul 1908 şi unde a pus bazele unui important număr de instituţii, între care celebra Universitate Populară, care i-a purtat numele. Era firesc, prin urmare, ca marele savant să fie cunoscut în toată zona care gravita în jurul Vălenilor de Munte, iar întâmplările legate de numele său să fie comentate de cei care-l cunoscuseră, îl ascultaseră sau îi citiseră cărţile. Mulţi dintre consătenii mei l-au cunoscut direct, pentru că, în mai multe rânduri, trăsurile transportându-i pe cursanţii Universităţii Populare spre Starchiojd, o localitate inclusă pe lista celor în care istoricul obişnuia să organizeze excursii de documentare, treceau şi prin Rîncezi. De fiecare dată, povesteau cei mai în vârstă, excursioniştii se opreau şi în satul meu, iar Nicolae Iorga discuta cu sătenii, îndemnându-i să fie harnici şi gospodari, să-şi dea copiii la şcoală şi să nu uite că în satul lor nu este unul oarecare, pentru că aici s-a născut unul dintre cei mai luminaţi oameni ai ţării, Eufrosin Poteca. În anii liceului, am înţeles adevărata dimensiune a personalităţii lui Nicolae Iorga, vizitele făcute la Casa Memorială din Vălenii de Munte, oferindu-mi prilejul să văd cărţile pe care le-a scris, şi să aflu, din povestirile custodelui, amănunte nebănuite din viaţa şi activitatea sa. Tot în acei ani am citit pentru prima oară o carte scrisă de Nicolae Iorga, „Istoria lui Ştefan ce Mare”, al cărei text l-am parcurs într-o singură zi. Cu opera lui Nicolae Iorga, m-am întâlnit în anii facultăţii, biblioteca Facultăţii de Istorie şi mai cu seamă Biblioteca Universitară, oferindu-mi posibilitatea să găsesc multe din cărţile care completau bibliografia necesară pregătirii examenelor. Nu–mi mai amintesc ce cărţi scrise de Nicolae Iorga am citit, dar una dintre ele, „Istoria lui Mihai Viteazul”, mi-a fost de un mare ajutor la realizarea lucrării de licenţă, care privea relaţiile voievodului muntean cu habsburgii şi polonii. La terminarea facultăţii, destinul a făcut să mă reîntâlnesc cu Nicolae Iorga, primul meu loc de muncă fiind Casa Memorială care-i poartă numele, din Botoşani. În cei doi ani petrecuţi aici, am avut răgazul necesar să citesc multe din scrierile sale, de la cele istorice şi memorialistice la poezie şi teatru, să-i cunosc activitatea de gazetar, profesor, om politic, animator cultural, ctitor de instituţii de cultură, ambasador al culturii româneşti în lume şi să-i dau seama de cât de puţin este cunoscut încă. De aici, şi dintr-un sentiment de datorie pe care am simţit că o am pentru marele istoric, al cărui nume m-a însoţit din copilărie, am decis să fac ceva, ce nu se făcuse încă, pentru a-l apropia de Botoşani. Am ales să mă ocup de corespondenţa lui Nicolae Iorga cu botoşănenii, aproape necunoscută prin anii 80, şi mi-au trebuit mai mult de 20 ani să o lecturez şi să o pregătesc pentru tipar. Cartea cuprinzând corespondenţa primită de Nicolae Iorga de la botoşăneni, cuprinzând 180 de scrisori, alese dintr-un număr de aproape 100 000, păstrate în Fondul „Nicolae Iorga” de la Biblioteca Academiei Române, este modalitatea prin care mi-am plătit „datoria” de care vorbeam”.

Întreaga activitate a lui Gheorghe Median prefigurează modul cum se poate pune în practică un ţel. Cercetarea istorică precum şi punerea în evidenţă a persoanelor cu merite evidente, au fost şi au rămas aspiraţii obsedante. Imperiul în care şi-a desfăşurat activitatea a fost unul al exactităţii, corectitudinii şi eticii.

Drum lin către stele, Gheorghe Median!

Duminică, biserica Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din municipiul Botoșani a fost plină ochi de credincioși veniți să trăiască un moment de aleasă încărcătură duhovnicească, învestirea noului preot paroh, părintele Olivian Sandu, un slujitor al altarului cunoscut pentru blândețea și apropierea sa față de copii și tineri.

O zi a emoțiilor și a binecuvântării

Evenimentul a fost precedat de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, oficiată de părintele Ștefan Grădinaru, cel care a suplinit slujirea parohiei după plecarea părintelui Dumitru Volentiru, În timpul slujbei, biserica a răsunat de răspunsurile la strană, asemenea unui cor de îngeri, întregind atmosfera de rugăciune. Unul dintre cele mai emoționante momente a fost împărtășirea a zeci de copii, cuminți și evlavioși, care și-au așteptat rândul cu chipurile senine, asemenea unor sfinți.

Credincioșii Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din municipiul Botoșani l-au întâmpinat duminică pe noul păstor, pr. Olivian Sandu, cel mai iubit preot în rândul copiilor și în special al elevilor care îi savurează mărgăritarele duhovnicești la fiecare slujbă sau activitate religioasă. Enoriașii Parohiei „Sfântul Dimitrie” cu un ochi au plâns și cu unul au râs , pentru că deja se atașaseră de părintele Ștefan Grădinaru care a suplinit o vreme după plecarea părintelui Dumitru Volentiru, dar pe de altă parte s-au bucurat nespus de darul lui Dumnezeu pentru această comunitate de a primi ca păstor duhovnicesc un preot extrem de iubit în Botoșani și nu numai.

Părintele Olivian a fost învestit oficial de pr protopop Petru Fercal în prezența a numeroși preoți, colegi de catedră la seminar sau prieteni, printre aceștia regăsindu-se și directorul unității de învățământ teologic de la Botoșani, Daniel Dascălu.

„Cu fluierașul, nu cu bățul”

Părintele protopop Petru Fercal a subliniat misiunea sfântă a preotului în comunitate. În cuvântul de învățătură rostit la eveniment le-a amintit tuturor preoților că misiunea lor nu se rezumă la îndatoriri administrative sau pastorale, ci atinge o dimensiune sfântă: ei sunt, mai presus de orice, administratori ai tainelor lui Dumnezeu. În ziua judecății, Hristos nu îi va întreba despre numărul activităților, ci despre iubirea cu care au păstorit, despre cât din Duhul Sfânt s-a văzut în faptele lor.

Apoi, părintele Olivian Sandu, cu aceeași smerenie și blândețe care îl caracterizează, a vorbit despre chemarea sa, despre felul în care înțelege să-și conducă turma încredințată. Cuvintele sale simple, dar pline de duh, au coborât adânc în inimile celor prezenți. În tăcerea aceea caldă, în care lumina se juca pe chipurile oamenilor, toți au simțit că noul lor păstor nu este doar un slujitor al altarului, ci un om care știe să atingă sufletele cu iubire și înțelepciune.

Despre părintele Olivian Sandu pot să dea mărturie sute de creștini care l-au cunoscut pe Dumnezeu datorită păstoririi cu blândețea unui fluier care adună oile lui Hristos, nu cu bățul care le sperie. Credința, spunea el, se aprinde mai mult din exemplul vieții decât din cuvintele de la amvon.

Un preot al faptelor și al copiilor

Părintele Mihai Olivian Sandu s-a născut la 31 mai 1978, în Dorohoi. Este licențiat al Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloaie” din Iași și a slujit vreme de 14 ani în frumoasa și liniștita Parohie Vorona Mare, din Protopopiatul Botoșani.

Sub păstorirea sa, la Vorona Mare au fost reabilitate biserica (sfințită în 2013), cimitirul, casa socială și casa parohială. Într-un sat mic, cu doar 164 de familii și cu o populație îmbătrânită, părintele Olivian a reușit să dea viață comunității prin copii, „copiii zurlii”, cum îi alinta cu drag, care prin activități, concerte și proiecte educaționale au dus numele parohiei pe culmile cinstei și bucuriei.

„Am învățat să fiu tânăr de la bătrânii din sat”, spune părintele, mărturisind cum răbdarea și înțelepciunea oamenilor de acolo l-au format pentru o slujire deplină, cu inimă caldă și privire limpede.

Continuitate și recunoștință

În cuvântul său, părintele Ștefan Grădinaru a vorbit despre frumusețea slujirii în această parohie și despre legătura care s-a creat între el și credincioși în perioada de interimat, în timp ce părintele Dumitru Volentiru, fost paroh, a rememorat cu emoție anii în care a reușit, cu ajutorul comunității, să salveze și să restaureze biserica de la ruină.

De altfel, istoria acestui sfânt locaș este una bogată și adesea încercată. După 1945, biserica a fost închisă decenii întregi, amenințată cu demolarea. Prin strădania vrednicilor preoți care au slujit aici de-a lungul timpului, de la părintele Theodor Dăscălescu, până la părinții Dumitru Volentiru și Ștefan Grădinaru, Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” a renăscut, devenind un loc viu al rugăciunii și comuniunii creștine.

Scurt istoric

După anul 1945, biserica a fost  închisă pentru câteva decenii. Autoritățile vechiului regim intenționa să o demoleze. Conducerea Sfintei Mitropolii Iași a încredințat evidența scriptică a patrimoniului ei următoarelor parohii: Cuvioasa Parascheva, Sfântul Gheorghe și Vovidenia din Botoșani. Aceasta din urmă, prin strădania preotului Theodor Dăscălescu, începând cu anul 1975, a activat-o din punct de vedere liturgic. Numai că Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie se oficia doar în perioada lunilor mai-octombrie întrucât, în timpul rece, biserica nu putea fi încălzită.

Titlul de paroh a fost încredințat preotului Volentiru Dumitru care a inițiat și lucrările de consolidare și reparații  capitale al sfântului locaș.

Aceste lucrări s-au desfășurat în perioada anilor 1996 – 2003. Icoanele de pe catapeteasmă împreună cu cele așezate pe cele două laturi ale naosului și pronaosului bisericii au fost restaurate de pictorul restaurator dl. prof. Liviu Marfievici.

Pictura murală din interior executată în tehnica fresco aparțin domnului Dan Gogu din București, pictor bisericesc de categoria I.

Dintre preoții slujitori la această biserică amintim pe următorii: preot Demetie, preot Ioan Rusu, preot econom Ioan Dumitru, preot econom Constantin Nădejdea, preot econom Constantin Troteanu, preot Haralambie Gheorghe Murarașu, preot Constantin Perușcă (confesor militar), preot Constantin Sumanaru, preot Cosma Balan, preot Theodor Dăscălescu, preot Gheorghe Viziteu, preot Dumitru Volentiru, preot Ștefan Grădinaru și în prezent preotul paroh Olivian Sandu.

Cu ocazia Zilei Internaționale a Reducerii Riscului de Dezastre, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Nicolae Iorga” al Județului Botoșani a continuat și astăzi seria activităților dedicate informării și educației preventive.

Sub sloganul „Copii protejați, comunitate sigură”, pompierii au fost, din nou, prezenți în locuri aglomerate din municipiile Botoșani și Dorohoi, unde au stat de vorbă cu cetățenii despre cum să reacționeze în caz de urgență și cum să se protejeze în fața fenomenelor meteo extreme.

Copiii și tinerii – în centrul acțiunii

Anul acesta, tema propusă de Organizația Națiunilor Unite pune accentul pe implicarea activă a copiilor și tinerilor în construirea unor comunități mai reziliente la dezastre. Astfel, salvatorii botoșăneni au distribuit broșura „Copii protejați, comunitate sigură”, alături de materiale educative adaptate copiilor cu vârste între 6 și 10 ani – inclusiv „Supraviețuitorii la cutremur, incendii și inundații”, o serie de resurse gândite special pentru cei mici.

Ziua porților deschise în subunitățile ISU

Între orele 10:00 și 14:00, subunitățile ISU din Botoșani, Dorohoi, Săveni, Ștefănești, Flămânzi, Darabani, Trușești și Coțușca și-au deschis porțile pentru toți cei curioși să afle mai multe despre activitatea salvatorilor. Copiii și adulții au avut ocazia să urce în autospecialele de intervenție, să vadă echipamentele folosite la stingerea incendiilor sau la salvarea de vieți și să învețe direct de la pompieri cum trebuie să reacționeze în caz de cutremur sau incendiu.

Mâine, între orele 10:00 – 14:00, va fi organizată Ziua Porților Deschise la subunitățile ISU din Botoșani, Dorohoi, Săveni, Ștefănești, Darabani, Flămânzi. Cu această ocazie, cetățenii pot interacționa direct cu salvatorii, pot viziona tehnica de intervenție și pot afla cum pot deveni eroi în comunitatea lor.

Tot mâine, la școlile din orașul Flămânzi și comuna Coșula vor fi organizate exerciții de evacuare și activități de informare și educare preventivă.

Prevenirea începe cu informarea

Ziua Internațională pentru Reducerea Riscului Dezastrelor este marcată anual pe 13 octombrie, ca un apel global pentru creșterea gradului de conștientizare privind efectele dezastrelor naturale și importanța pregătirii preventive. La nivel național, activitățile sunt coordonate de Departamentul pentru Situații de Urgență și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, sub egida Platformei Naționale pentru Reducerea Riscurilor de Dezastre (PNRRD).

Scopul este clar: reducerea vulnerabilității comunităților și creșterea rezilienței în fața riscurilor naturale, cu accent special pe rolul esențial al tinerei generații.

Pentru cei care vor să afle mai multe despre cum pot preveni sau gestiona situațiile de urgență, recomandăm accesarea portalului fiipregatit.ro, unde veți găsi ghiduri detaliate despre: inundații, alunecări de teren, cutremure, incendii, etc..

Uniunea Europeană a pus astăzi, 12 octombrie 2025, în funcțiune Sistemul de Intrare/Ieșire (EES), o nouă platformă digitală care va schimba modul de control al cetățenilor non-UE la trecerea frontierelor externe ale Uniunii.

În România, sistemul a fost activat treptat în mai multe puncte de frontieră: Stânca (Botoșani), Midia (Constanța), Naidaș (Caraș-Severin), Sighet (Maramureș) și Aeroportul Sibiu. În următoarele șase luni, EES va fi extins etapizat la toate punctele de trecere a frontierei din țară.

Noul sistem se aplică doar cetățenilor statelor din afara Uniunii Europene care efectuează șederi de scurtă durată – de până la 90 de zile într-un interval de 180 de zile. Pentru fiecare persoană, EES va înregistra data și locul de intrare și ieșire, precum și date biometrice (imagine facială și patru amprente digitale), calculând automat durata șederii legale.

Prin această măsură, Uniunea Europeană înlocuiește ștampilarea manuală a pașapoartelor cu o verificare automată, mai rapidă și mai sigură, fără a modifica drepturile de circulație ale călătorilor. În perioada de tranziție – estimată la aproximativ șase luni – pașapoartele vor fi totuși ștampilate manual.

La prima intrare în UE, după activarea sistemului, se vor preleva datele biometrice, iar la următoarele călătorii verificarea se va face automat, reducând timpul de așteptare la frontieră.

Amprentarea nu se aplică copiilor sub 12 ani, persoanelor pentru care prelevarea amprentelor este imposibilă și deținătorilor de permise de ședere sau vize de lungă durată emise de un stat membru.