În anul 2024, România este în coada clasamentului european când vine vorba de igienă și condiții decente de salubritate. Aproximativ 40% dintre români nu au canalizare. O situație gravă este în nordul extrem al României, acolo unde mai bine de jumătate din populație nu beneficiază de canalizare. 

România este un dintre cele mai înapoiate țări ale Uniunii Europene din punct de vedere al condițiilor minime de instalații sanitare și igienă. Conform statisticilor oficiale, în anul 2024, aproximativ 40 % din populația României nu are locuințele conectate la rețele de canalizare. Cea mai gravă situație este înregistrată în regiunea nord-est, adică Moldova. Tot datele statistice indică faptul că în județul Botoșani, de exemplu, 55% din populația județului, adică mai bine de jumătate nu are acces la toalete racordate la rețeaua de canalizare. În plus, în același județ, mai bine de 40 % dintre locuitori nu au case alimentate cu apă potabilă. Tot datele statistice arată realități halucinante, de ev mediu, cu 100.000 de gospodării, în județul Botoșani, cu toalete în fundul curții sau contacte la fose septice, dar și 10.000 de gospodării unde nu există toaletă. Incredibil dar adevărat, acei oameni își fac nevoile pe unde apucă și de spălat este greu de explicat, cum reușesc să o facă.

„Cu buda în fundul curții m-am născut, trag nădejde că tot așa mor”

Cele mai mari probleme sunt în mediul rural acolo unde numeroase localități nu sunt conectate la o rețea de canalizare. Majoritatea localnicilor au încă toalete în fundul curții, acele private din lemn, cu wc-uri turcești și colectarea dejecțiilor într-o gaură în pământ. Doar cei care au muncit în străinătate sau mai emancipați, și-au făcut toalete în casă, racordate la fose septice. De altfel, în 2022, aflat într-o vizită la Botoșani, ministrul Dezvoltării de la aceea dată, Attila Cseke, recunoștea situația dezastruoasă privind rețelele de canalizare. „În judeţul Botoşani, 65% din populaţie nu este deservită de apă şi canalizare”, preciza fostul ministrul. Localnicii din Cerchejeni, de exemplu, comuna Blândești, au trăit de când se știu fără cele mai elemetare condiții de igienă publică. Adică fără canalizare și apă curentă.

”Cu buda în fundul curții m-am născut, trag nădejde că tot așa mor„, a precizat un localnic din Cerchejeni. De altfel, canalizarea nici nu și-ar avea rostul având în vedere că acolo oamenii aproape mor de sete. „Trăim ca-n deșert, cu gândul la apă. O picătură nu este. Fântânile au secat una după alta. Care au mai rămas au apă doar pentru spălat, dar nu de băut. Suntem disperați“, spune Petru Miron, un localnic. La Cerchejeni, așa cum arată analizele, apa este puțin potabilă, fiind adusă cu remorca, într-un rezervor uriaș amenajat de Primărie. Canalizare nu este nici în comuna Unțeni. Localnicii spun că nici nu mai trag speranță și spun că s-au și obișnuit așa. ”Parcă îmi este peste mână nu știu cum. Dacă eu merg la privată de copil, cum să fie oare altfel? Dar cine mai trage speranță, că se tot vorbește și nimic”, spune un alt localnic din Mănăstireni. ”Facem eforturi și pentru rețeaua de canalizare. Va fi, cu siguranță”, mărturiseau autoritățile locale din Unțeni.

„Le apare capul așa din răsărită. Ferească Dumnezeu!”

Statisticile dar și localnicii arată că sunt și situații ieșite din comun. Mai precis datele de acum patru ani indicau faptul că 10.000 de locuinţe nu au toalete de niciun fel. Situația s-a mai îmbunătățit în unele comunități dar nu radical. Există încă săteni care nu au toaletă de niciun fel. Evident, este vorba despre cei mai săraci membrii ai comunități, o parte a acestora, spun localnicii, cu probleme cu alcoolul și educație precară. ” Sunt în general oameni săraci și mai dau bine cu țoiul. Adică sunt pe bază de alcool. Trăiesc în răschituri de case și merg pe unde apucă, prin buruieni,prin răsărită. Iarna la oală, iar vara în păpușoi( n.r. porumb). Le apare capul așa din răsărită. Ferească Dumnezeu!”, spune un alt localnic.

Hei-rup pe bani publici, rezultate mediocre

Odată cu programul Anghel Saligny la nivelul județului Botoșani dar și în alte zone ale țării, a fost un hei-rup general inclusiv la nivel de rețele de apă și canalizare. Multe lucruri s-au făcut însă românește. Adică s-au făcut rețele de canalizare dar nu pot fi utilizate. În comuna Lunca, autoritățile locale au făcut rețele de canalizare cu 2 milioane de euro prin PNDL, dar satele nu au alimentare cu apă. Cu alte cuvinte, canalizarea zace nefolosită. În comuna Vorona, situația este asemănătore. O stație de epurare, foarte costisitoare zace cu lacătul pe ușă, tocmai fiindcă nu este aducțiune cu apă care să facă canalizările funcționale. Sunt și situații, precum cea din comuna Copălău în care Nova Apaserv, operatorul de apă al județului, cu capital de stat, nu a preluat rețelele de canalizare din diverse motive. În orice caz operatorul de apă, unde acționar este Consiliul Județean Botoșani dar și o asociere a comunelor, s-a pierdut în hățișul masterplanurilor și investițiilor cu fonduri europene, în așa fel încât nu  reușit să modernizeze nici măcar magistralele principale de transport a apei, către comunitățile rurale și orașe precum Flămânziul. Iar oamenii primesc apă cu porția în miezul verii, iar o bună parte din populație merge încă la toaleta din fundul curții.

Publicitate