A devenit o tradiție ca cei doi ierarhi ai Arhiepiscopiei Iașilor să slujească împreună în prima duminică din Postul Mare: IPS Teofan și PS Nichifor Botoșăneanul, dimpreună cu părinții slujitori ai Catedralei Mitropolitane, au săvârșit în această dimineață Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare. Chiar dacă structura se aseamănă cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, slujba de astăzi conține anaforaua Sfântului Vasile cel Mare (Marea rugăciune a Sfintei Jertfe). Această liturghie oficiază în Biserica noastră de 10 ori pe an. Conform rânduielilor tipiconale, în perioada Triodului, ea se săvârșește în primele cinci duminici din post, în Joia Mare și în Sâmbăta Mare.

După întâmpinarea ierarhilor de către soborul slujitor la Reşedinţa mitropolitană, clericii au mers în procesiune spre catedrală purtând în mâini icoane, în amintirea evenimentelor din 11 martie 843 de la Constantinopol.

În cadrul Sfintei Liturghii, PS Nichifor Botoșăneanul a dat citire Pastoralei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din Anul Domnului 2024. Icoana înlesnește comunicarea cu persoana zugrăvită pe ea, către care noi îndreptăm rugăciunea noastră. În fața icoanei, rugăciunea este tainică, mai smerită, mai intensă. Icoana ne ajută să ne adunăm gândurile, să ne concentrăm atenția la rugăciune. Prezența harică a persoanei zugrăvite pe icoană devine un învățător care ne amintește că toți suntem chemați să ne facem părtași fericirii veșnice și că putem dobândi și noi, prin faptele credinței, Împărăția lui Dumnezeu. Icoana ne arată că omul poate birui păcatul și poate ajunge la îndumnezeire, cu ajutorul harului Duhului Sfânt și prin viață curată, se arată în textul semnat de Patriarhul Daniel, dimpreună cu toți membrii Sfântului Sinod.

După momentul Axionului, tânărul teolog Cosmin Melinte a fost hirotonit diacon, urmând ca în perioada următoare să primească Taina Preoției, fiind rânduit să slujească la Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae” Vlădiceni, comuna Bârgăuani, județul Neamț.

La final, Părintele Mitropolit a subliniat în cuvântul de învățătură câteva responsabilități pe care creștinul trebuie să le împlinească pentru a arăta apartenența lui la Biserica Ortodoxă:

Astăzi ziua noastră, ziua creștinilor ortodocși. Este ziua Bisericii Ortodoxe, ziua Împărăției cerurilor revărsată pe pământ. A fi creștin ortodox este, pe de o parte, cea mai înaltă demnitate, pe de altă parte, cea mai cutremurătoare responsabilitate. A fi creștin ortodox este o mare demnitate, pentru că ce poate fi mai de preț decât să fim fii și fiice în Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească? Ce poate fi mai înalt decât să fim membri ai preoției celei împărătești, al seminției celei alese, al neamului creștinesc cel binecuvântat, după cuvântul Sfântului Apostol Petru? Ce poate fi mai adânc și mai cuprinzător decât să fim părtași la închinarea cea autentică și la slăvirea cea dreaptă, și aceasta într-o lume în care sunt atâtea închinări neadevărate, adică false, și slăviri nedrepte? Dar dacă este de o înălțime necuprinsă de mintea noastră apartenența noastră la Biserica Ortodoxă, cu atât mai mult este cutremurătoare responsabilitatea care stă asupra noastră, de a fi binecuvântat de Domnul Dumnezeu pentru a fi creștin ortodox. A fi creștin ortodox înseamnă a fi în duh și-n adevăr, dincolo de literă și formalism, de forma fără conținut, dincolo de orice superficialitate. A fi creștin ortodox înseamnă a fi un pom cu roade bogate, nu smochin neroditor, iar ca să fim pomi cu roade bogate înseamnă să împlinim această întreită binecuvântare: să avem credință, nădejde și dragoste, să avem cuget smerit, duh de pocăință și puterea iertării, și în cele dintâi și în cele din urmă, să fim binecuvântați prin puterea Sfintei Spovedanii, prin puterea Cuminecăturii Euharistice și prin darul milosteniei față de cei care se află în nevoie.

Ziua de astăzi ne aduce aminte de biruința Ortodoxiei asupra iconoclasmului

Duminica Ortodoxiei are o istorie de aproximativ 1200 de ani. A fost sărbătorită pentru prima oară după un sinod ținut la Constantinopol, în data de 11 martie 843. Întâlnirea a marcat încheierea disputei iconoclaste, care problematiza reprezentarea în icoane a Mântuitorului Iisus Hristos, a Maicii Domnului, a sfinților și îngerilor. Această dezbatere, care a început într-o primă fază în anul 726, s-a încheiat cu această decizie din 843, în timpul marelui patriarh Metodie și a împărătesei Teodora, care împreună au hotărât că icoanele trebuie să fie cinstite. Sinodul a stabilit învățătura ortodoxă despre cinstirea icoanelor, pe temeiul Sfintei Scripturi și al scrierilor Sfinților Părinți, și a declarat valabile toate hotărârile celor șapte Sinoade Ecumenice. Întrucât restabilirea cultului icoanelor a avut loc în ajunul primei duminici din Postul Mare, aceasta a fost numită Duminica Ortodoxiei.