Connect with us

Eveniment

Sărbătoare mare astăzi la români: Botezul Domnului sau Boboteaza

Publicat

Publicitate

Românii creștin ordotodocși prăznuiesc în fiecare an pe 6 ianuarie Botezul Domnului sau Boboteaza, o sărbătoare care reprezintă botezul în apa Iordanului a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul. În ajunul și în ziua de Bobotează, scrie românia24, în toate bisericile ortodoxe se sfințesc apele.

Boboteaza sau Epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de către Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului.

În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi potrivit wikipedia.org

Catolicii sărbătoresc la 6 ianuarie Epifania, simbolizând anunţarea naşterii lui Hristos regilor magi, care i-au adus daruri, aur, smirnă şi tămâie, iar ortodocşii celebrează botezul Mântuitorului în apele Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul.

Numită teologic şi Epifania, Teofania sau Arătarea Domnului, sărbătoarea aminteşte de momentul în care Iisus Hristos, la vârsta de 30 de ani, a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul în râul Iordan.

Ajunul Bobotezei și sfințirea caselor

Publicitate

Din primele zile ale anului, preoții merg în casele credincioșilor, stropesc încăperile cu apă sfințită și vestesc Botezul Domnului Iisus Hristos.

Sfințirea caselor credincioșilor se face prin stropirea cu aghiasmă mare în ajunul de Boboteaza și prin slujba sfeștaniei ce se săvârșește la mutarea în casă nouă și care se repetă în fiecare an sau chiar mai des, atunci când lucrarea răului se face simțită în vreun fel în casă.

De Bobotează, mii de credincioși sunt așteptați la biserici să ia agheasmă

De Bobotează şi de Sfântul Ioan, în funcţie de fiecare zonă a ţării, se colindă, se fac farmece, se prezice viitorul în noul an, fetele pun busuioc sub pernă ca sa îşi viseze ursitul, iar bărbaţii se întrec înot pentru a scoate crucea aruncată de preot în apă.

La 6 ianuarie sunt aşteptaţi mii de credincioşi în biserici ca să ia agheasmă. Este apa pe care o sfinţesc preoţii şi pe care oamenii religioși o beau ca să fie protejaţi de rele.

Boboteaza sau Botezul Domnului, una dintre cele 12 sărbători creștine importante, este celebrată la 6 ianuarie 2020. Pe lângă tradiția sfințirii apelor, include și o serie de obiceiuri populare, ca acela în care bărbații scot crucea din apă, și superstiții, precum aflarea ursitului.

Ce marchează Boboteaza

Boboteaza face parte din seria celor 12 sărbători creştine importante şi este menită să reamintească faptele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să păşească în viaţa publică.

De aceea Biserica mai numeşte Boboteaza „Arătarea Domnului”, „Dumnezeiasca Arătare” și „Epifania”, această din urmă denumire provenind din limba greacă şi însemnând „arătare”, „descoperire”, „revelare”. De fapt, Boboteaza înseamnă înnoirea omului creştin.

 

 

În Răsărit, până în a doua jumătate a secolului al IV-lea, Naşterea Domnului era cinstită în aceeaşi zi cu Botezul, la 6 ianuarie.

Boboteaza (6 ianuarie) şi Sfântul Ioan (7 ianuarie) aproape că formează una şi aceeaşi sărbătoare. Ajunul, adică ziua de 5 ianuarie, este zi de post negru, la fel ca Ajunul Crăciunului și Vinerea Mare dinaintea Paştilor.

Tot în Ajunul Bobotezei, preoţii merg la casele credincioşilor pentru a le aduce, prin stropirea cu apă sfinţită, binecuvântarea Sfintei Treimi.

Cum se face sfințirea apei în Ajun de Bobotează

Apa sfințită de preot poartă în ea puterea curățitoare și sfințitoare a harului dumnezeiesc.

Când face sfințirea apei, preotul se roagă ca: „apa aceasta să se sfințească cu puterea, cu lucrarea și cu pogorârea Sfântului Duh”, „pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea curățitoare a Treimii celei mai presus de fire”, „pentru ca să fie tămăduitoare sufletelor și trupurilor și izgonitoare a toată puterea cea potrivnică” și pentru ca „prin gustarea și stropirea cu apă sfințită să ne trimită Dumnezeu binecuvântarea Sa, care spala intinăciunea patimilor”.

Harul lui Dumnezeu se pogoară în timpul slujbei de sfințire a apei doar peste apa pregătită din timp pentru acest lucru și nu peste toată apa care exista în alte locuri.

Iată de ce e bine ca omul să-și deschidă casa atunci când preotul vine sa le sfințească, pentru ca sfințirea casei  vecinului nu înseamnă și sfințirea propriei case.

Când a fost consemnat pentru prima data praznicul Bobotezei

Boboteaza este o tradiţie veche în sânul Bisericii, prăznuirea ei fiind consemnată începând cu din secolul al III-lea. Încă de la început era considerată alături de Paşte şi Crăciun, una dintre cele mai importante sărbători din lumea creştină.

În satele de pe malul unei ape, în timpul slujbei de Bobotează, s-a împământenit obiceiul ca preotul să arunce o cruce de lemn în apa rece, uneori îngheţată, iar câţiva feciori curajoşi sar după ea şi o aduc înapoi.

Boboteaza – sărbătoare a purificării naturii de forțele răului

Boboteaza este, simbolic şi o sărbătoare a purificării naturii de forţele răului, prin apa sfinţită. Tot acum, în anumite zone ale ţării, se fac previziuni despre condiţiile meteorologice din acest an, dacă acestea vor fi sau nu favorabile recoltei.

An de an, mii de litri de apă sunt sfinţiţi de preoţi pentru credincioşii care se îmbulzesc să ducă acasă o sticlă de agheasmă, pentru a-i feri de boli şi de rele tot anul ce vine.

Apa sfinţită sau agheasma este elementul cel mai important al sărbătorii de Bobotează. Preoţii spun despre aceasta că este sfinţită şi capătă proprietăţi supranaturale prin intervenţia directă a Duhului sau Spiritului Sfânt.

Apa sfințită – Agheasma – apa care nu se alterează niciodată

Cel mai bun argument pentru a susţine sfinţenia acestei ape este faptul că aceasta nu se alterează în timp, păstrându-şi calităţile chiar şi un an sau doi. Secretul stă, însă, spun oamenii de ştiinţă, în faptul că apa respectivă intră în contact cu argint, prin scufundarea crucii, şi cu busuiocul, ambele având proprietăţi antimicrobiene.

Argintul, introdus chiar pentru scurtă vreme în apă, omoară bacteriile de putrefacţie şi algele microscopice care se află în ea sau creează un mediu în care acestea nu se pot dezvolta.

Busuiocul este şi el cunoscut ca fiind o plantă cu proprietăţi antiseptice, iar cele două, în combinaţie, fac ca apa sfinţită să se conserve mult mai bine.

Busuiocul este şi el recunoscut pentru calităţile sale de vindecare a anumitor afecţiuni.

Potrivit specialiștilor în medicina naturistă părţile aeriene ale plantei de busuioc prezintă importanţă atât în medicina umană, cât şi în cea veterinară.

Principiile sale active acţionează antiseptic intestinal, stimulează digestia, antimetic, antiinflamator renal şi intestinal, antiseptic pulmonar, antifungic, febrifug.

La om e folosit în colici intestinale, balonări intestinale, vomă, gripă, răceală, bronşită acută şi cronică, dureri de cap, ulcer gastric, infecţii urinare, anorexie, diaree etc.

Superstiții de Bobotează: Ce nu este bine să faci

Dincolo de obiceiurile creştine din această zi, în tradiţia românească se practică şi unele ritualuri păgâne de purificare, de alungare a spiritelor rele din gospodării şi animale.

Unii îşi afumă grajdurile şi vitele pentru a alunga duhurile rele din acestea, alţii aprind focuri pe câmp sau cântă melodii însoţite de strigături şi zgomote

Potrivit unei alte credințe populare, atunci când preotul bagă sau aruncă crucea în apă, dracii ies de unde s-au ascuns şi fug pe câmp, dar nu pot fi văzuţi de oameni, ci doar de lupi, care îi urmăresc şi îi sfâşie.

În ziua Botezului Domnului nu este bine să lași haine la uscat, căci diavolii își caută scăpare, ascunzându-se sub ele.

În popor se mai spune că două săptămâni după Bobotează nu se recomandă să speli în pârâuri rufele sau cămășile, căci diavolii abia așteaptă să se agațe de ele.

De asemenea, fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează se vor mărita în acel an, potrivit credinţei populare.

Agheasma luată de la preot în ziua de Bobotează ajută la curăţarea gospodăriei de diavoli, moroi, șerpi, purici, boli, dar și de influența oamenilor malefici, precum favorizarea unor recolte bogate.

Vremea din ziua de Bobotează o prevestește, conform credinţei populare, pe cea de peste an. Dacă plouă, urmează o iarnă lungă, iar timpul frumos prezice o vară frumoasă.

Dacă bate crivățul, este semn că vor fi roade bogate, iar dacă va curge apa din streașină, se va face vin bun. Totodată, dacă de Bobotează pomii sunt îmbrăcați în promoroacă, va fi belșug și sănătate.

Râurile, fluviile şi lacurile sunt purificate acum şi, de aceea, femeile nu au voie să spele rufe în apele curgătoare vreme de opt zile, iar aceste ape rămân sfinţite trei-şase săptămâni.

Când este foarte frig (proverbialul ger al Bobotezei), se pregăteşte Crucea de gheaţă a Bobotezei.Potrivit tradiţiei ortodoxe, agheazma se bea dimineaţa, înainte de micul dejun, în zilele de post, de sărbători sau la ceas de boală sau de mare necaz.

Cu apă sfinţită se stropesc şi animalele din gospodărie-oile, porcii şi boii, animale binecuvântate de Dumnezeu. În schimb, nu se împrăştie agheasmă peste cai şi peste iepuri, care se pot preface în diavoli.

Cu agheasmă, adunată de la trei biserici, se stropesc ogoarele, pâinea făcută în casă şi portofelul, care conţine cel puţin trei bancnote noi, pentru ca sporul să nu fie alungat din casă de gândurile rele ale duşmanilor.

Tradiţia spune că Boboteaza este momentul când cerurile se deschid, iar îngerul păzitor dezvăluie tinerilor care le este norocul şi ursita în dragoste.

Fetele care doresc să îşi viseze ursitul trebuie să „fure” sau să accepte de la preot un firicel de busuioc sfinţit.

Se spune că dacă îl vor ţine în sân sau îl vor pune sub perna înainte de a adormi, dar şi dacă postesc şi se roagă Sfântului Ioan în ajun de Bobotează, îl vor vedea in vis pe cel cu care le este hărăzit să se căsătorească.

În unele zone ale țării, în ajunul Bobotezei, se spune că pentru a-şi visa alesul, fetele trebuie să mănânce o turtă frământată doar cu 9 degete, din 8 linguri de făină şi o lingură de sare şi să-şi lege pe inelar un fir roşu de mătase. Apoi, cel pe care-l vor visa noaptea că le aduce apă este ursitul lor.

Prin tradiţie, se ţine post negru (sau zi de sec) în Ajunul Bobotezei. Se spune că cei care reuşesc să nu mănânce şi să nu bea nimic în această zi vor avea parte de noroc, sănătate şi binecuvântare de la Dumnezeu pe tot parcursul anului.

După ce iau agheasma de la preot, fetele tinere obişnuiesc să se îmbăieze de trei ori în râu sau să-şi toarne apă pe cap simbolic. Precum s-a adunat poporul la malurile Iordanului, tot aşa se vor strânge peţitorii la uşa fetei respective/

Boboteaza, sărbătorită diferit în zonele din România

Sărbătoarea Bobotezei se asociază cu practicarea unor ritualuri care diferă, de multe ori, de la o zonă geografică la alta.

După liturghie, preotul, însoţit de credincioşii dintr-o localitate anume, merg în procesiune pe malul apei din localitatea respectivă pentru sfinţirea apei. Spre seară, vânătorii şi pădurarii trag cu puşca peste oglinda apei, pentru alungarea duhurile rele, care se spune că sunt cuibărite în apă.

La Bobotează, datina cea mai importantă era Iordanul sau Sfinţirea cea mare a apei. Încă din vechime, în tradiţia populară se spunea că oricine ar intra în această zi în apă va fi apărat de toate bolile.

Sfinţirea apei se făcea într-un loc special amenajat lângă o fântână sau o apă curgătoare. Din Agheazma binecuvântată în această zi obişnuiau să bea toţi membrii familiei, iar o parte se punea şi în mâncarea vitelor, pentru ca şi acestea să fie sănătoase.

Şi în zilele nostre, în popor se spune că Boboteaza este dricul iernii; după gerul mare, tradiţional, zilei de Bobotează, iarna se pregăteşte să plece. În ziua de Bobotează, preoţii sfinţesc cu agheasmă oamenii, casele şi lucrurile din gospodăria fiecărui credincios.

Boboteaza, sărbătorită pe vremuri cu 12 feluri de mâncare

Pe vremuri se obişnuia ca, în Ajunul Bobotezei, să se pregătească o masă bogată, asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului, cu 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de „burechiuşe” sau „urechiuşele babei” (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.

Masa era sfinţită de preot, care umbla din casă în casă cu „Iordanul” sau „Chiralesa”. Exista credinţa că, strigând „Chiralesa”, care înseamnă „Doamne, miluieşte!”, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie).

După sfinţirea mesei, o parte din mâncare se dădea animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile şi protejate de boli.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Tainele pădurii, dezvăluite elevilor de la Liceul Trușești. ,,Profesorii” au fost reprezentanții ocolului silvic din zonă

Publicat

Publicitate

În cadrul Programului Săptămâna Verde, reprezentanții Ocolului Silvic Trușești au primit vizita elevilor de la Liceul „Demostene Botez” Trușești, în cadrul căreia a fost prezentat modul de organizare și funcționare a unui ocol silvic, precum și rolul acestuia în gestionarea durabilă a pădurii. Șeful ocolului, ing. Danilă Marius, dar și inginerii Ciobanu Cătălin, Mateescu Valdi, Spulber Alexandru și Pavăl Octavian le-au descris elevilor activitățile desfășurate în cadrul ocolului pe linie de regenerare a pădurii, lucrările de îngrijire și conducere a pădurii, vânătoare, recoltarea altor produse ale pădurii cum sunt ciupercile, plantele medicinale și fructele de pădure, dar și principalele specii forestiere întâlnite în zonă. Atenția copiilor a fost maximă atunci când au fost prezentate instrumentele principale întâlnite în activitatea zilnică: clupa forestieră cu care se masoară diametrele arborilor, clinometrul și dendrometrul cu pendul pentru măsurarea înălțimilor, precum și ciocanele de marcare a arborilor. Copiii trebuie să cunoască natura, să o respecte și să o sprijine în așa fel încât să o transforme în normativele unei bune relații de prietenie om-natură. Astăzi a fost predată una dintre cele mai frumoase lecții: să fie precum copacii, cu rădăcini adânci, mereu cu picioarele pe Pământ și să continue să crească indiferent de greutăți!

Comunicat de presă

Citeste mai mult

Eveniment

9 Mai, zi cu dublă însemnătate: Independența României și sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial

Publicat

Publicitate

9 Mai – o zi cu dublă semnificație pentru români: Ziua Independenței și Ziua Victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial. Proclamarea Independenței în 1877 a marcat nu doar desprinderea de sub suzeranitatea otomană, ci și un moment definitoriu în conturarea României moderne și afirmarea ei ca stat suveran pe plan internațional, scrie alba24.ro.

Pe 9 mai 1877, România și-a proclamat independența față de Imperiul Otoman, marcând unul dintre cele mai importante momente din istoria națională.

Acest act curajos a reprezentat culminarea unui îndelungat proces istoric și a unor aspirații naționale care au animat generații de români.

Proclamarea independenţei statale la 9 mai 1877 nu a fost un act spontan ci o încununare a strădaniilor tot mai numeroase din acei ani, o aruncare peste bord a ultimei verigi a suzeranităţii otomane.

În acea zi memorabilă, Mihail Kogălniceanu, declara în Parlamentul ţării: „suntem independenţi, suntem naţiune de sine statatoare”.

Independenţa astfel proclamată trebuia consfințită şi apărată pe câmpul de luptă spre a putea fi impusă forţelor militare turceşti şi recunoscută apoi de puterile europene

Publicitate

Ziua Independenței României – 9 mai 1877

Pe 9 mai 1877, România și-a proclamat independența față de Imperiul Otoman, marcând unul dintre cele mai importante momente din istoria națională.

Acest act curajos a reprezentat culminarea unui îndelungat proces istoric și a unor aspirații naționale care au animat generații de români.

Independența a fost proclamată de ministrul de externe Mihail Kogălniceanu în fața Parlamentului României, după ce cu o zi înainte Senatul votase o moțiune care recunoștea starea de război cu Imperiul Otoman.

În discursul său istoric, Kogălniceanu a declarat: „Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare”.

Contextul acestui moment crucial a fost războiul ruso-turc din 1877-1878, în care România a ales să participe alături de Rusia împotriva Imperiului Otoman.

Armata română, sub conducerea domnitorului Carol I, a demonstrat un remarcabil curaj în luptele de la Plevna, Rahova și Vidin, confirmând pe câmpul de luptă independența proclamată în Parlament.

Recunoașterea internațională a independenței României a venit prin Tratatul de la Berlin din 1878, deși cu prețul cedării sudului Basarabiei către Imperiul Rus în schimbul Dobrogei.

9 Mai – Ziua Victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial
La 9 mai 1945, Europa a înregistrat sfârșitul celui mai devastator conflict din istoria modernă, odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste, marcând victoria Aliaților în cel de-al Doilea Război Mondial pe continentul european.

Actul de capitulare

În noaptea de 8 spre 9 mai 1945, la cartierul general sovietic din Berlin-Karlshorst, feldmareșalul Wilhelm Keitel, reprezentantul Înaltului Comandament al Wehrmachtului, a semnat actul de capitulare în fața reprezentanților marilor puteri aliate: mareșalul Gheorghi Jukov din partea URSS, generalul Carl Spaatz din partea SUA și generalul Jean de Lattre de Tassigny din partea Franței.

Deși o primă capitulare fusese semnată la Reims în 7 mai, Uniunea Sovietică a insistat pentru o ceremonie oficială la Berlin, epicentrul puterii naziste înfrânte.

Un preț uriaș

Victoria a venit după aproape șase ani de lupte sângeroase care au început în septembrie 1939, cu invadarea Poloniei de către Germania nazistă. Al Doilea Război Mondial s-a transformat rapid în cel mai letal conflict din istoria omenirii, provocând între 70 și 85 de milioane de victime, dintre care aproximativ 50 de milioane au fost civili.

Uniunea Sovietică a suferit cele mai mari pierderi umane, cu peste 20 de milioane de morți. Polonia a pierdut aproximativ șase milioane de cetățeni, inclusiv trei milioane de evrei uciși în Holocaust. Germania a pierdut între șapte și nouă milioane de oameni.

Semnificația zilei în contextul european

În timp ce în Occident Victoria este sărbătorită pe 8 mai (VE Day – Victory in Europe Day), în Rusia și în multe țări din fostul bloc sovietic, comemorarea are loc pe 9 mai, datorită diferenței de fus orar în momentul semnării capitulării și tradiției stabilite în perioada sovietică.

Pentru Uniunea Sovietică și, ulterior, pentru Rusia, 9 mai reprezintă „Ziua Victoriei” (День Победы), una dintre cele mai importante sărbători naționale, marcată prin parade militare impresionante, în special în Piața Roșie din Moscova.

În Europa contemporană, 9 mai are o semnificație triplă: marchează Victoria în cel de-al Doilea Război Mondial, Ziua Independenței României (proclamată în 1877) și Ziua Europei, în amintirea Declarației Schuman din 1950, care a pus bazele integrării europene.

O moștenire complexă

Victoria Aliaților în 1945 a reconfigurat fundamental ordinea mondială, conducând la împărțirea Europei în două blocuri antagoniste în timpul Războiului Rece. Germania a fost divizată, iar Europa de Est a intrat sub influența sovietică pentru următoarele patru decenii.

În același timp, experiența traumatică a războiului a condus la crearea Organizației Națiunilor Unite și a pus bazele cooperării europene care a evoluat ulterior în Uniunea Europeană, cu scopul de a preveni repetarea ororilor războiului pe continentul european.

La aproape opt decenii distanță, 9 mai rămâne o dată care ne amintește atât de oroarea războiului, de sacrificiile imense făcute pentru învingerea fascismului, cât și de aspirația către pace și cooperare între națiunile europene.

Ziua de 9 Mai mai reprezintă și Ziua Europei, care marchează declarația Schuman ce a pus bazele Uniunii Europene (1950).

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Mutarea moaştelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari

Publicat

Publicitate

Sfântul Nicolae s-a arătat într-o noapte unui preot care locuia în cetatea Bari şi i-a zis: „Mergi şi spune poporului acestuia şi la tot soborul bisericesc ca, ducându-se în Mira, cetatea Lichiei, să ia de acolo moaştele mele şi, aducându-le aici, să le pună în această cetate a Varului, pentru că nu pot să fiu în acel loc pustiu, aşa voind Domnul Dumnezeul meu“.

Preotul a mers în biserică şi a povestit vedenia pe care o avusese. Cei din cetatea Var au luat trei corăbii şi, îmbrăcându-se în haine de negustori, pentru a nu întâmpina probleme pe drum, au mers în Lichia, în cetatea Mirelor. Ajungând acolo şi intrând în biserică, au întrebat de moaştele sfântului, spunând că vor să se închine la ele. Atunci li s-a arătat mormântul, în biserică, unde, sub, pardoseală, în pământ, erau adăpostite moaştele Sfântului Nicolae.

Dând la o parte pardoseala bisericii şi săpând pământul, au găsit racla sfântului, iar când au descoperit-o, au văzut-o plină de mir binemirositor, care izvorâse din cinstitele sale moaşte. Strângând mirul în vase şi luând moaştele sfântului, preoţii le-au dus la corăbiile lor şi au plecat spre Italia, ajungând la Bari într-o zi de duminică. Poporul din Bari, înştiinţat fiind de venirea cinstitelor moaşte ale sfântului, a ieşit în întâmpinarea lor. Moaştele au fost aşezate în biserica Sfântul Ioan Botezătorul, care era lângă mare.

Oamenii care au adus preţiosul odor au făcut legământ să construiască o catedrală în care acestea să-şi găsească odihna veşnică. Cripta a fost finalizată în octombrie 1089 de papa Urban al II-lea. Apoi au mutat cinstitele moaşte ale făcătorului de minuni Nicolae din Biserica Sf. Ioan Botezătorul în biserica cea nouă.

De atunci, s-a consemnat în calendarul creştin-ortodox sărbătoarea aducerii cinstitelor moaşte ale Sfântului Ierarh Nicolae în ziua a noua a lunii mai, cinstindu-se prin acestă sărbătoare ambele aduceri: cea din Mira la Bari, şi cea din Biserica Sfântului Ioan Botezătorul în biserica cea nouă.

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

Vaticanul are un nou Papă: Fumul alb a anunțat alegerea noului papă, Leon al XIV-lea

Publicat

Publicitate

Cardinalii reuniți în conclav la Vatican au ales noul papă iar începând de astăzi Biserica Catolică are un nou lider spiritual.

Joi seară, pe coșul instalat deasupra Capelei Sixtine de la Vatican a ieșit fum alb, semn că un nou Papă a fost ales. Cardinalul protodiacon a ieșit la balconul central al Bazilicii Sfântul Petru pentru a face anunțul „Habemus Papam!” și pentru a dezvălui lumii numele noului suveran pontif.

YouTube video

Cei 133 de cardinali cu vârste sub 80 de ani au început miercuri procesul de vot pentru Suveranul Pontif, închiși în totală izolare pentru a alege un succesor al Papei Francisc.

După fiecare rundă de vot, aceștia ard buletinele și le amestecă cu substanțe chimice pentru a arăta dacă a fost ales un nou Papă.

Negru semnalează că nu a fost încă ales un papă, iar alb care anunță alegerea unui nou Suveran Pontif.

Noul papă, cardinalul american Robert Francis Prevost, va fi cunoscut ca Papa Leon al XIV-lea, potrivit BBC.

Publicitate

Noul Papă a fost întâmpinat cu ovații și aplauze de miile de credincioși reuniți în Piața Sfântul Petru. ‘Trăiască Papa!’, au strigat credincioșii, în timp ce mulți dintre ei se fotografiau la Capela Sixtină cu telefoanele lor mobile.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending