Sâmbăta Mare este ultima zi a postului Paștelui, fiind declarată zi de odihnă. Este ziua în care se prăznuiește îngroparea trupească a Mântuitorului Iisus Hristos, precum și pogorârea Lui în iad, salvând neamul omenesc.

În această zi sfântă, dimineața, copiii și adulții merg, potrivit tradiției, îmbrăcați în haine noi, la biserică pentru a se spovedi și, unii dintre ei, împărtăși.

Seara, în toate bisericile ortodoxe,  se oficiază slujba de Înviere. La slujba de Înviere credincioșii participă în număr foarte mare. Fiecare gospodină aduce cu ea un coș plin cu bucate ce urmează a fi sfințite, pe care la sfârșitul slujbei, le va împărți oamenilor săraci și celor nevoiași.

La miezul nopții, preotul cheamă credincioșii să ia lumină, spunând: “veniți să luați Lumină!”. Aceştia aprind lumânări şi transmit, mai departe, lumina, până când toată lumea are lumânările aprinse în mână.

Sfânta și Marea Sâmbătă

În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea Mântuitorului și pogorârea Sa la iad.

Sâmbăta Mare este o taină, pentru că deși sâmbăta înseamnă odihnă, ea este totuși o lucrare. Apostolul Petru spune că S-a pogorât la iad și „a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare” (I Petru 3: 19), potrivit crestinortodox.ro.

Taina Sâmbetei celei Mari este redată în Sinaxarul acestei zile astfel: „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe tron împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost, toate umplându-le, Acela ce ești necuprins Hristoase, Dumnezeule!”.

Fiul lui Dumnezeu care s-a facut Om pentru mântuirea noastră, nu s-a despărțit de trupul Său din mormânt și nici de sufletul Său coborât la iad.

Trupul Său fiind unit cu dumnezeirea Sa, trecere printr-o schimbare desăvârșită de înduhovnicire. Din acest motiv, trupul Mântuitorului nu intră în descompunere și poate trece cu el prin ușile încuiate, după Învierea Sa.

Există, în tradiţia străveche, un obicei, conform căruia, după ce au luat lumină, credincioşii trebuie să meargă şi la mormintele celor trecuţi în nefiinţă, pentru ca cei de dincolo să ştie că a venitÎnvierea Domnului.

Totodată, tradiţia ne mai spune că este bine ca lumânarea de la Înviere să nu fie stinsă până acasă, unde, de asemena, creştinii obişnuiesc să înconjoare casa de trei ori pentru a-l îndepărta pe cel rău.

Resturile de lumânări de la Înviere sunt păstrate cu credinţă de oameni, deoarece, în vreme de necaz, grindină, furtună, acestea sunt de ajutor prin aprinderea lor şi prin rugăciune.

Urarea  tradiţională de Paşte a creştin-ortodocşilor este  “Hristos a Înviat”,  la care se răspunde cu  “Adevărat a Înviat”

Aceste urări rămân valabile timp de 40 zile după Paşte, până la sărbătoarea Înălţării Domnului.  Urările sunt valabile şi atunci când se ciocnesc ouăle roşii.

Superstiții în noaptea de Înviere

Noaptea de Înviere, poartă, ca de altfel multe sărbători creştine, o serie de superstiţii, dintre care mai cunoscute sunt următoarele:

• În noaptea de Înviere se deschid cerurile, ard comorile pământului, şi acum este moment prielnic pentru vrăji şi farmece;
• Cine se va naşte de Paşte, când se trag clopotele, va fi un om norocos de-a lungul vieţii;
• Se crede că sufletele celor care mor în Sâmbăta mare oscilează între Rai şi iad, între lumea viilor şi lumea morţilor;
• Nu este bine să pui mâna pe sare, pentru că iţi vor asuda mâinile la vară;
• Se crede că în cele trei zile de Paşte ard, în cer, nevăzute, trei candele mari.