Marea Unire n-a fost un eveniment public de două zile, ci a fost posibilă datorită multor ani de muncă politică, internă și externă, a unei generații de politicieni extraordinari, scrie alba24.ro. Cum i-a răsplătit țara pentru ce au făcut: i-a ucis!
Așa că atunci când sărbătoriți ziua națională a României să nu uitați acest lucru: Generația care a înfăptuit Marea Unire a fost exterminată cu brutalitate în beciurile comuniste.
Liderii politici care simbolizau Marea Unire au fost arestați și condamnați, cu proces sau fără, au făcut ani grei de temniță, au fost torturați și cei mai mulți dintre ei au murit în închisori.
Centrul International de Studii asupra Comunismului a reconstituit ”destinul concentraționar al acestor părinți ai democrației.
Fotografiile și textele pe care Botoșani24 vi le prezintă mai jos sunt parte a unui documentar realizat de această instituție, prezentat pe www.memorialsighet.ro.
Publicitate
O galerie tăcută a unor victime care au fost pedepsite pentru ”vina” de a crede în țara lor.
Iuliu Maniu
(1873-1953)
Organizator și participant la Marea Adunare de la Alba Iulia care a proclamat la 1 Decembrie 1918 Unirea Transilvaniei cu România. A fost apoi ales președinte al Consiliului Dirigent (guvernul de tranziție al Transilvaniei până la 4 aprilie 1920), fruntaș al Partidului Național Român, președinte al Partidului Național Țărănesc (din 1926), președinte al Consiliului de Miniștri (1928-1930).
Între 1938 și 1944, se manifesta ca ferm opozant fata de regimurile de esență totalitară ce s-au succedat în fruntea țării: autoritarismul carlist, legionarismul și dictatura militară a lui Antonescu.
Joacă un rol important în preliminariile și actul de la 23 august 1944, devenind într-o primă etapă ministru fără portofoliu în primul Cabinet Sanatescu.
După preluarea puterii de către comuniști, la 6 martie 1945, aceștia și-au propus distrugerea lui Iuliu Maniu și a PNȚ, considerați ca principal obstacol în calea comunizării României.
În iulie 1947, partidul este scos în afara legii, iar Maniu, Mihalache și ceilalți conducători sunt arestați, judecați și condamnați.
În etate de aproape 75 de ani la data arestării, Maniu este condamnat, la 11 noiembrie 1947, la temniță grea pe viață pentru „înalta trădare și spionaj în favoarea anglo-americanilor”.
Este întemnițat întâi în Penitenciarul Galați, iar din august 1951 la Sighet. Aici va fi exterminat la 5 februarie 1953 și aruncat într-o groapă anonimă.
5 februarie 1953: Ultima zi pe pământ a marelui om politic Iuliu Maniu, mort în pușcărie. ”Spre groapa comună și gloria eternă”
În Occident, s-a aflat despre moartea lui Maniu, ca și despre cea a lui Dinu Brătianu, abia în octombrie 1955. Radio „Europa Libera” a redat atunci emoția profundă pe care această veste a trezit-o în străinătate. Salvador de Madariaga, președintele Internaționalei Liberale, declara:
„Maniu a murit în închisoare. Brătianu a murit în închisoare. Regimului care se lauda cu cinism și ipocrizie că este eliberatorul popoarelor i-a fost atât de teamă de Maniu, s-a temut atât de mult de Brătianu, încât a trebuit să-i îngroape de vii pentru ca poporul să nu le mai audă vocea”.
Paul Reynaud, fost prim-ministru al Franței, deplângea „aceste timpuri în care libertatea oamenilor a dispărut de pe o jumătate a feței pământului. Figura lui Iuliu Maniu, spunea el, se înălța, ca una din cele mai mărețe printre rezistenții Europei.
Maniu a fost unul dintre creatorii Națiunii Române. A luptat întreaga viață pentru libertatea popoarelor. A pierit odată cu libertatea”.
Ion Mihalache
(1882-1963)
Combatant în primul război mondial, decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”, învățătorul Ion Mihalache înființează după Unire Partidul Țărănesc, care, prin fuziunea cu Partidul Național din Transilvania, formează în 1926 Partidul Național Țărănesc.
Mihalache participa în guvernele din anii 1928-1933 ca ministru al Agriculturii și ministru de Interne. Împreună cu Iuliu Maniu se opune dictaturii regale și Frontului Renașterii Naționale, când PNȚ este dizolvat.
După război se opune sovietizării țării, fiind arestat în iulie 1947, după înscenarea de la Tămădău, și condamnat în noiembrie la muncă silnică pe viață.
După regimul exterminator din penitenciarele Galați și Sighet, este transferat în 1955 în arestul Ministerului de Interne, unde refuza orice fel de tranzacție cu anchetatorii.
Transferat în închisoarea de la Râmnicu Sărat, moare, la 5 martie 1963, după 16 ani de detenție, la vârsta de 81 de ani.
Iuliu Hossu
(1885-1970)
Episcop greco-catolic de Gherla (din 1917) și apoi de Cluj-Gherla (din 1930), militant pentru Unire, este cel care a citit la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia „Proclamația de Unire cu țara”. Membru al Consiliului Dirigent, a făcut parte din delegația care a prezentat Hotărârea de Unire Regelui Ferdinand, la București. Senator de drept în Parlamentul României.
După dictatul de la Viena, rămâne în Transilvania ocupata de horthyști, protestând în numeroase rânduri împotriva represiunii la care era supusă populația românească, dar și cea evreiască, de către autoritățile maghiare. Arestat la 28 octombrie 1948, va rămâne privat de libertate timp de 22 de ani, trecând prin diverse închisori și locuri de domiciliu obligatoriu.
Intre 25 mai 1950 si 4 ianuarie 1955 a fost inchis impreuna cu alti 50 de preoti si episcopi greco si romano-catolici in penitenciarul Sighet.
I s-a stabilit apoi domiciliu obligatoriu pe termen nelimitat, intai la manastirea Ciorogarla, apoi la manastirea Caldarusani. Grav bolnav, a murit la 28 mai 1970 la Spitalul Colentina din Bucuresti. In martie 1969, Papa Paul al VI-lea il declarase cardinal „in pectore” al Bisericii Catolice.
Silviu Dragomir
(1888-1962)
Istoric, participant la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 si secretar al acesteia, profesor la Universitatea din Cluj, membru titular al Academiei Romane (1928), fost ministru de stat, apoi ministru al Minoritatilor; autorul unor importante lucrari despre istoria Europei de Sud-Est, despre legaturile dintre tarile romane in epoca medievala, despre revolutia de la 1848 din Transilvania, precum si al monografiei conducatorului acesteia, Avram Iancu.
Arestat la 1 iulie 1949, a fost internat la Sighet in mai 1950 pe timp de 24 luni, detentia fiindu-i „justificata” abia peste un an, prin Decizia MAI nr. 334/1951; pedeapsa i-a fost majorata cu 60 luni, conform Deciziei MAI nr. 559/1953. Eliberat in 1955, a trait la Cluj, pana la moartea sa, in 1962.
Ioan Lupaș
(1880-1967) Istoric, participant la Marea Adunare Nationala de la 1 decembrie 1918, demnitar in Consiliul Dirigent, deputat in Parlamentul Romaniei, ministru in mai multe guverne interbelice, membru corespondent al Academiei Romane (1914), apoi membru titular (1916), presedintele Sectiei de Istorie a Academiei Romane (1932-1935), fondator, alaturi de Alexandru Lapedatu, al Institutului de Istorie Nationala din Cluj (1920); lucrari fundamentale despre istoria Transilvaniei.
Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia MAI nr. 334/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, conform Deciziei MAI numarul 559/1953. A fost eliberat la 5 mai 1955.
Ion Nistor
(1876-1962)
Istoric si militant unionist bucovinean, membru al comitetului de organizare al Adunării Nationale de la Cernăuți care a hotărât unirea cu România, în cadrul căruia a redactat actul Unirii. Profesor la universitatile din Viena si Cernauti, rector al universitatii din Cernauti, profesor universitar la Bucuresti, membru al Academiei Romane (1911), director al Bibliotecii Academiei Romane, fruntas al Partidului National Liberal, fost ministru de stat, reprezentand Bucovina, apoi, succesiv, ministru al Lucrarilor Publice, al Muncii si, in final, al Cultelor si Artelor.
Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia MAI nr.334/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, prin Decizia MAI nr. 559/1953. Eliberat la 5 iulie 1955.
Mihai Popovici
(1879-1966)
Demnitar in Consiliul Dirigent, fruntas al Partidului National Taranesc, ministru – succesiv – al Lucrarilor Publice, al Finantelor, de Interne si al Justitiei. Arestat la 21 august 1947, pentru „activitate intensa in Partidul National Taranesc”, a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, incadrat ulterior in Decizia MAI nr. 334/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, prin Decizia MAI nr. 559/1953. Eliberat la 5 iulie 1955.
George Grigorovici
(1871-1950)
Membru fondator al Partidului Social-Democrat din Bucovina, deputat in Parlamentul austro-ungar inainte de 1918, a militat pentru unirea Bucovinei cu Romania. Presedinte al CC al PSDR (1936-1938). Dupa instaurarea regimului comunist, liderii social-democrati, care se pronuntasera in 1921 contra transformarii miscarii social-democrate in partid comunist, printre care a fost si Grigorovici, au fost arestati.
A murit in inchisoarea Vacaresti la 18 iulie 1950.
Pantelimon Halippa
(1883-1979) Publicist si om politic, vicepresedinte (1917) si presedinte (1918) al Sfatului Tarii de la Chisinau, promotor al Unirii cu Romania, ministru al Basarabiei in mai multe guverne de dupa 1918, ministru al Lucrarilor Publice, al Comunicatiilor, al Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, senator si deputat (1918-1934), membru corespondent al Academiei Romane (1918).
Arestat in 1950 si intemnitat la Sighet fara a fi judecat, a fost predat in 1952 autoritatilor sovietice, care l-au condamnat la 25 ani munca silnica.
A fost readus in tara, fiind de asta data inchis la Penitenciarul Aiud pana in 1957.
Ilie Lazăr
(1895-1976)
Doctor in Drept al Universitatii din Cluj. La sfarsitul razboiului, organizeaza impreuna cu alti fruntasi romani administratia romaneasca in comitatul Maramures, organizeaza Garzile Nationale si reprezinta Maramuresul la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, apoi insoteste delegatia ardelenilor la predarea actului Unirii la Bucuresti.
După 1918, a fost deputat, membru in delegatia permanenta a Partidului National Taranesc, organizator al garzilor taranesti „Iuliu Maniu”, sef al organizatiilor muncitoresti centrale.
În timpul dictaturii carliste a fost internat in lagarul de la Turnu (Valcea), iar in timpul celei antonesciene la Targu-Jiu. Arestat prima oara la 27 mai 1946, a fost condamnat la 7 luni inchisoare corectionala, pentru „omisiunea denuntarii complotului” in procesul „Miscarii Nationale de Rezistenta”, fiind eliberat conditionat la 8 decembrie 1946. Implicat in „inscenarea de la Tamadau”, este arestat a doua oara, la 14 iulie 1947.
Anchetat la Ministerul de Interne, a refuzat orice cooperare cu cei care-l anchetau. A fost condamnat la 12 ani de temnita grea, în procesul conducatorilor Partidului Național Țăranesc, pentru „complot in scop de tradare” (noiembrie 1947).
Încarcerat la Galați, Sighet, Ramnicu Sarat, Periprava, a fost eliberat abia la 9 mai 1964. Dupa eliberare a trait la Cluj, unde a murit in 1976.
Ion Flueraș
(1882-1953)
Lider al Partidului Social Democrat din Transilvania, membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918-1920), presedinte al Confederatiei Generale a Muncii (1926-1938). A fost retinut timp de 3 luni, in 1945, de catre autoritatile comuniste pe motiv ca a raspandit „manifeste interzise”.
A fost rearestat in iunie 1948 si condamnat la 15 ani de temnita grea pentru „crima de inalta tradare”. A murit in Inchisoarea Gherla la 7 iunie 1953.
Gheorghe I. Brătianu
(1898-1953)
La 18 ani, dupa ce debutase ca elev in „Revista Istorica” a lui Nicolae Iorga, Gheorghe Bratianu se inroleaza voluntar, avand consimtamantul scris al tatalui sau, Ion I.C. Bratianu, si pleaca pe front. In 1917 este ranit in luptele de pe Valea Trotusului si trimis in spatele frontului. In 1918 revine pe frontul din Bucovina si este ranit din nou.
Studiaza Istoria la Paris, trece prin arhivele de la Geneva si Napoli, obtine doctoratul sub indrumarea lui Nicolae Iorga si, mai tarziu, a lui Ferdinand Lot. Dupa performante istorice stralucite, devine la 30 de ani membru corespondent al Academiei.
In noiembrie 1940 condamna public asasinarea magistrului sau, Nicolae Iorga. Va deveni in anul urmator, la 1 martie, director al Institutului de Istorie Universala fondat de acesta cu cativa mai inainte. In 1943 devine membru al Academiei Romane.
In 1947 i se stabileste arest la domiciliu in Bucuresti, str. Biserica Popa Chitu, unde revizuieste si termina patru din lucrarile sale de istorie. In 1948 este exclus din Academia Romana.
In mai 1950 este arestat fara mandat si dus la Penitenciarul Sighet, unde va muri in 1953. Memoriile unui camarad de suferinta spun ca, in inchisoare, Bratianu desenase pe un perete un plan de istorie universala.
Opera lui Gheorghe Bratianu, fragmentata in scrierea ei de razboi si intrerupta definitiv de anii de detentie, este una din cele mai obiective si convingatoare pledoarii despre unitatea poporului roman in spatiul carpato-pontic.
Aurel Vlad
(1875-1953)
Promotor al Unirii din 1918, membru in Consiliul Dirigent, membru al Partidului National Roman si apoi fondator si fruntas PNT, ministru al Finantelor, ulterior al Cultelor si Artelor.
Arestat de Securitatea din Sibiu in noaptea de 5/6 mai 1950, la 75 ani, a fost internat fara forme legale la Penitenciarul Sighet, unde a murit la 2 iulie 1953. Pedeapsa administrativa i-a fost majorata dupa moarte cu 60 luni, conform Deciziei MAI numarul 559 din 6 august 1953.
Daniel Ciugureanu
(1885-1950)
Fruntas al Partidului National Moldovenesc si unul dintre promotorii Unirii Basarabiei cu Romania. A fost presedinte al Consiliului de Ministri al Republicii Independente Moldovenesti, apoi ministru de stat, reprezentand Basarabia, in patru guverne interbelice.
Arestat la 5/6 mai 1950, ar fi murit – potrivit memoriilor lui C.C. Giurescu – la 6 mai 1950, la Turda, in timpul transportarii fostilor demnitari spre Penitenciarul Sighet. Potrivit evidentelor fostei Securitati, a decedat la 19 mai 1950, in Penitenciarul Sighet, actul de moarte fiindu-i intocmit abia in 1957.
Sever Bocu
(1874-1951)
Om politic si ziarist banatean. Studii la Academia Comerciala din Viena si Hautes …tudes din Paris. A fost unul dintre promotorii activismului politic in sustinerea cauzei nationale in Banat. In perioada Primului Razboi Mondial s-a ocupat de organizarea detasamentelor de voluntari pentru a lupta impotriva Imperiului Austro-Ungar.
Ia parte, la Paris, la tratativele care au premers Conferinta de Pace, aducand argumente de ordin politic, social, etnic, demografic in favoarea unirii Banatului istoric cu Romania.
Din 1921 este deputat in Parlamentul Romaniei din partea PNR; unul din fruntasii PNT din Banat in perioada interbelica.
La alegerile din noiembrie 1946 devine singurul deputat al PNT din judetul Timis-Torontal, dar va refuza sa participe la lucrarile Parlamentului in semn de protest fata de falsificarea scrutinului.
Este arestat in noaptea de 5/6 mai 1950 si incarcerat la Sighet, unde a si murit la 21 ianuarie 1951. Certificatul sau de deces a fost emis abia la 20 iulie 1957.
Ghiță Popp
(1883-1967)
Om politic si publicist transilvanean, cu studii de Drept la Viena si Budapesta. In 1915, condamnat la munca de Curtea Martiala din Cluj pentru ca a cerut guvernului de la Bucuresti intrarea in razboi pentru eliberarea Transilvaniei si Banatului. Se inroleaza in Armata Romana si contribuie la formarea regimentelor de voluntari romani dintre prizonierii Armatei Austro-Ungare aflati in Rusia.
Participant cu drept de vot la Marea Adunare de la Alba Iulia. Trimis de Consiliul Dirigent la Paris, ca ziarist, pe langa misiunea romana de la Conferinta de Pace.
Deputat in Parlamentul Romaniei in perioada interbelica, este apoi delegat in august-septembrie 1944 la Moscova, in Comisia de Armistitiu.
Este condamnat in ianuarie 1948 la 10 ani de inchisoare pentru „insurectie armata”. Dupa ce executa pedeapsa, este internat alti 5 ani in domiciliu obligatoriu la Latesti, in Baragan.
Onisifor Ghibu
(1883-1972)
Pedagog, doctor in filozofie si pedagogie la Jena, militant pentru unire, demnitar in Consiliul Dirigent, profesor la Universitatea din Cluj, unul dintre fondatorii scolii de pedagogie romanesti; lucrari privind istoria invatamantului, membru corespondent al Academiei Romane (1919).
Dupa o prima arestare in 1945, este rearestat la 10 decembrie 1956 si condamnat la 2 ani inchisoare corectionala pentru ca „a intreprins actiuni impotriva regimului democrat-popular al RPR”. A fost eliberat la 13 ianuarie 1958.
Zenovie Pâclișanu
(1886-1957)
Teolog greco-catolic, istoric, secretar al Marii Adunari Nationale de la 1 decembrie 1918, membru al Comisiei de incheiere a Concordatului cu Vaticanul, consilier in Ministerul Afacerilor Externe pentru problemele Ardealului, membru al delegatiei romane la Conferinta de Pace de la Paris, membru corespondent al Academiei Romane (1919).
Arestat la 6 decembrie 1949, eliberat in 1953 si rearestat in aprilie 1957, a murit in arestul „A” MAI Bucuresti la 31 octombrie 1957, cu o saptamana dupa condamnarea sa la 12 ani de temnita grea (recursul declarat a fost respins la 15 saptamani dupa moarte).
Emil Hațieganu
(1878-1959)
Membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, fruntas al Partidului National Roman si apoi al PNT, ministru al Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, apoi ministru de stat, reprezentand Transilvania, in guvernele national-taraniste. Ministru fara portofoliu, reprezentand PNT, in Guvernul Petru Groza (1946).
Arestat pentru „activitate PNT” la 6 noiembrie 1948, a fost condamnat la 3 ani inchisoare pentru „sabotaj”. Internat la Sighet pe timp de 36 luni, conform Deciziei MAI numarul 638/1951; pedeapsa majorata cu 60 luni, conform Deciziei MAI numarul 671/1953. Eliberat la 15 iunie 1955.
Iosif Jumanca
(1893-1949)
Membru al Partidului Social Democrat din Transilvania, membru al Consiliului Naţional Român Central (1918) şi al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918-1920), deputat în Parlamentul României.
În 1921 s-a pronunţat împotriva aderării Partidului Socialist Român la Internaţionala a III-a (comunistă). Arestat de autorităţile comuniste, a murit la Jilava în 1949.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Din Scriptura aflam că magii, sosind la Ierusalim, nu au mai văzut steaua care îi călăuzise până în cetatea sfânta și atunci au început să întrebe unde se afla regele iudeilor. În vremea aceea, regatul evreu era condus de Irod.
Acesta a fost proclamat rege de stăpânitorii romani, împotriva voinței poporului evreu. Vestea că s-a născut un nou rege l-a tulburat. Din acest motiv îi convoacă pe arhierei și cărturari pentru a-i interpreta profețiile legate de nașterea lui Mesia. Aceștia îi vestesc că Mesia se va naște în Betleem, conform profeției lui Mihea.
Irod, orbit de patima puterii lumești și crezând că noul născut îi va lua stăpânirea, va căuta să-l ucidă. Spun orbit pentru că un prunc era incapabil să amenințe. Ii cheamă pe magi „în ascuns” că să afle când s-a arătat pe cer steaua care i-a călăuzit, pentru a identifica vârsta Pruncului. Irod îi va trimite pe magi la Betleem, că urmare a discuției avute cu cărturarii evrei. Însă, că unealta a diavolului, el îi roagă pe magi că atunci când Îl vor găsi pe copil să-i dea și lui de veste spre a merge la el să I se închine.
Dar prin acest indemn, Irod devine o persoana care îi călăuzește pe magi pe drumul cel bun. Nu este singurul caz când o unealta a diavolilor devine un instrument prin care se împlinesc planurile divine. Magii părăsesc Ierusalimul și conform indemnului primit și călăuziți de stea, ajung la Betleem, în locul unde se afla Pruncul. Cad la pământ, I se închină Dumnezeului întrupat și Îi dăruiesc aur, smirna și tămâie. După adorarea Pruncului, magii au primit în vis vestea de nu se mai întoarce pe la Irod. Au ocolit Ierusalimul, întorcându-se pe o altă cale în țara lor.
În același timp, un înger îi vestește lui Iosif să ia Pruncul și mama Lui (Matei 2, 13) și să plece în Egipt, pentru a-L feri de uciderea pe care avea să o aducă porunca lui Irod. Când Irod observa că a fost înșelat de magi, poruncește să fie uciși toți pruncii mai mici de doi ani din Betleem și din jurul acestui oraș. De fapt, magii de la răsărit nu l-au înșelat pe Irod după cum mărturisește Sfântul Nicolae Velimirovici. Ei nu-i făgăduiseră nimic. Evanghelia spune: „Iar ei ascultând pe rege au plecat.” (Matei 2:9). Dar Irod era obișnuit că oricine îi asculta voia lui să i-o împlinească negreșit. Din acest motiv el a socotit că magii l-au înșelat pentru că nu s-au întors la Ierusalim că să-i dea informații despre Pruncul cel sfânt. „După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul că să-L ucidă. Și sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul și pe mama Lui și a plecat în Egipt. Și au stat acolo până la moartea lui Irod, că să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin prorocul: «Din Egipt am chemat pe Fiul Meu»”, spune Sfântul Evanghelist Matei (2, 13-15).
Crima pruncilor mai mici de doi ani din Betleem și din jurul acestui oraș a fost descoperita de prorocul Ieremia prin cuvintele: „Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multa. Rahela își plânge copiii și nu voiește să se mângâie pentru că nu mai sunt” (Ieremia 31:15; Matei 2:18). Sunt Părinți care afirma că diavolul cunoștea că Fiul lui Dumnezeu se întrupase, dar nu Îl identificase.
Publicitate
Duhurile rele se folosesc de pofta de a ucide a lui Irod, pe care o împlinise chiar și în cadrul propriei sale familii și căuta să-L ucidă pe Hristos din frageda copilărie. Irod credea că prin crima să va avea parte de o domnie netulburată, în vreme ce diavolul căuta să-L ucidă pentru a nu se împlini lucrarea de mântuire a omului. Crima aceasta fără seamăn s-a petrecut la un an după Nașterea Mântuitorului, când Irod căuta Pruncul că o fiara sălbatică, că să Îl ucidă. Prin voia lui Dumnezeu, familia sfânta și Pruncul Iisus s-au refugiat în Egipt și astfel a scapăt de mania împăratului. Tot în aceasta vreme, la porunca lui Irod, Zaharia, tatăl Sfanțului Ioan Botezătorul, pentru că nu l-a dat pe fiul la moarte, a fost ucis de către soldați în Templul din Ierusalim. După moartea acestuia, Irod a pus la cale omorârea bătrânilor lui Israel, cei pe care îi întrebase despre Prunc, și care îi spuseseră că are să se nască în Betleemul Iudeii.
Tot atunci au fost uciși: Hircan, Marele Preot, și cei șaptezeci de bătrâni ai Sinedriului. După ziua în care prăznuim nașterea Domnului facem pomenirea martirilor și mucenicilor: pe 27 decembrie a Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, pe 28 decembrie a celor 20.000 de mucenici arși în Nicomidia și pe 29 decembrie a celor 14.000 de prunci din Betleem și împrejurimi uciși de Irod. Acest fapt denota că Mântuitorul Se îndreaptă spre jertfa de la începutul vieții Sale pământești. Cu alte cuvinte, nașterea Domnului poarta în ea sămânța Crucii și a Învierii Sale. „După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt, și i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul și pe mama Lui și a venit în pământul lui Israel.
Și auzind că domnește Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo și, luând poruncă, în vis, s-a dus în părțile Galileii. Și venind a locuit în orașul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proroci, că Nazarinean Se va chema.” Sfântul Evanghelist Matei (2, 19-23).
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
DICȚIONAR SPECIAL
O DEFINIŢIE A SINGURĂTĂŢII:Aparţine lui Manfred Spitzer şi a fost preluată din volumul acestuia, „Singurătatea –boală nerecunoscută”, de Cristian Pătrăşconiu în eseul său „Elefantul din încăpere: singurătatea” (vezi „Ramuri” nr. 7 din 2023). Spune Manfred Spitzer: „Imaginaţi-vă că ar exista o boală care s-ar manifesta tot mai des şi ar provoca dureri cronice – o maladie contagioasă, încă necercetată de oamenii de ştiinţă, care s-ar răspândi atât de rapid încât nu am avea timp să ne imunizăm împotriva ei, şi care ar fi clasificată drept una dintre cele mai frecvente cauze ale mortalităţii în lumea occidentală. O boală care favorizează apariţia altor suferinţe, de la răceli, depresie şi demenţă la infarct, accident vascular cerebral şi cancer. Această boală ar fi, prin urmare, un factor important de risc pentru apariţia altor maladii cu incidenţă crescută şi fatale. În acelaşi timp ar fi înşelătoare, deoarece mulţi dintre cei afectaţi nici nu ar şti că suferă de ea. Această boală chiar există, şi se numeşte SINGURĂTATE”.
SINDROMUL PARIS:L-am găsit explicat de Stela Giurgeanu în “Dilema veche” nr. 1011 din 24-30 august 2023: “Sindromul Paris a fost identificat pentru prima data la mijlocul anilor 1980 de un psihiatru japonez, Hiroaki Ota, care a descoperit că turiştii din Japonia sunt cei mai afectaţi de această tulburare – sindromul poate provoca atacuri de panică, de multe ori caracterizate prin halucinaţii sau chiar atitudini agresive faţă de parizieni. Potrivit lui Ota, cauza principalâ a acestor cazuri este dezamăgirea: turiştii care se aflau pentru prima oară la Paris vin cu nişte aşteptări prea mari şi descoperă la faţa locului că Parisul nu este acel oraş perfect de carte poştală de care s-au îndrăgostit.”
TEORIA SPARGERII SUFLETULUI UNUI POPOR: Aparţine scriitoarei SERENELA GHIŢEANU şi a fost enunţată în cartea sa „Înainte de apocalipsă”. Am întâlnit-o în revista „Orizont” nr. 9 din 2023, preluată într-o cronică a lui Alexandru Oravitzan făcută volumului amintit: „Te-ai gândit că sufletul unui popor se poate sparge sub PRESIUNEA TIMPULUI, în trei bucăţi: una poate să fugă şi să trăiască peste hotare, alta să găsească mijloace să supravieţuiască pe pământul natal, iar alta să se schimonosească, fiind întruchiparea crimelor trecutului, rămase fără dreptate, şi să se întrupeze într-o femeie uriaşă, cu mintea rătăcită, care duhneşte şi horcăie. Poate asta a fost Nebuna, un crâmpei din sufletul rupt în trei al unui popor.” Eu cred că se potriveşte perfect şi poporului român.
ÎNTREBAREA ANA BLANDIANA:Am întâlnit-o într-o „Tabletă de sâmbătă” din „România liberă” (1999): „Există oare, în întreaga noastră evoluţie, cineva care să fi făcut pentru imaginea românilor în ochii celorlalţi
Publicitate
mai mult decât au făcut Brâncuşi sau Enescu, Eliade, Ionesco sau Cioran? Există cineva care să ne fi făcut să existăm cu mare intensitate decât Eminescu sau Creangă sau Caragiale?”
SINDROMUL TRAHANACHE: L-am întâlnit într-un interviu pe care Eugen Simion l-a acordat lui Daniel Cristea-Enache şi publicat în „Adevărul literar şi artistic” din 11 septembrie 2001. Spune Eugen Simion: „E un sindrom de care intelectualii români nu scapă. Toţi facem parte, de la o anumită vârstă şi de la un grad de notorietate, din COMITETE ŞI COMIŢII, chiar şi atunci când ne ferim ca de foc de ele”.
HOMO PREVARICATUS: L-am întâlnit descris de Vladimir Tismăneanu în volumul său „Despre 1989. Naufragiul utopiei” („Humanitas”, 2009):„Tip uman numit astfel de sociologul rus Iuri Levada, ca urmaş al lui homo sovieticus. Homo prevaricatus îşi face prezenţa într-un mod ostentativ fiind dominat de minciună, ca principal element al moştenirii trecutului comunist. Îi este specifică disimularea şi preocuparea de a dezintegra consensul.”
CUM PRONUNŢĂM TREI NUME: Ştefan Melancu, în „Apostrof” nr. 11 / 2023, publică un interviu cu Dragomir Costineanu, coautor la „Dicţionarul bengali-român” şi la „Dicţionarul hindi-român”. La un moment dat, Dragomir Costineanu ne prezintă cum trebuie pronunţate trei nume cunoscute românilor:
METAFORA „TURNULUI ÎNCLINAT”:Aparţine scriitoarei engleze Virginia Woolf şi reprezintă o alternativă la „turnul de fildeş”. Am găsit-o explicată de Teodor Baconschi în „Dileme veche” nr. 1021 din noiembrie 2023: „Metafora „turnului înclinat” trimite la tranziţia de la literatura aristocratică, închise în clase sociale etanşe şi rezervată rarefiatului public educat, către o literatură angajată, anxioasă, prin care romancierii veacului XX s-au văzut forţaţi (de războaie, dictaturi şi revoluţii) să-şi reinventeze umanitatea, deodată cu o conştiinţă civică mai degrabă tragică”.
SPĂIMOLOGUL: „Meserie nouă” inventată de scriitorul Mihai Buzea. L-am întâlnit în articolul său „Toamna vrajbei noastre” şi publicat în „Dilema veche” nr. 1025 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2023. Mihai Buzea descrie astfel această „meserie”: „… foarte la modă, care mai poartă şi alte nume (în limbaj academic, spăimologii se numesc „profeţi apocaliptici”), doar că e concurenţa foarte mare şi nu toţi spăimologii ajung „influenceri”, ci numai unii (foarte puţini, dar foarte bine plătiţi). Specialitatea lor este să anunţe pe toată lumea că vine sfârşitul lumii. Din diverse cauze, că nici spăimologii nu-s proşti, să tabere toţi pe aceeaşi felie de plăcintă: unii s-au autopropus experţi în încălzirea globală, alţii sunt geopoliticieni de înaltă clasă, savanţi de renume mondial care ştiu totul despre războaie. Să nu-i uit pe autodidacţii în ştiinţele economice, oameni care ne explică ce aia „spirala datoriilor” şi cum în curând „se va dărâma toată şandramaua”. Cei mai vechi în branşă sunt desigur experţii în păcate, cei care ştiu exact cât de supărat este pe noi Dumnezeu”.
LOC DE OFTAT: Sintagma aparţine poetului Laurenţiu-Ciprian Tudor, şi constituie titlul unui volum al său de poezii, apărut în 2021 la Editura „Şcoala Ardeleană”. „Locul de oftat” l-am găsit explicat chiar de autor într-un interviu acordat Simonei Preda şi publicat în „Ramuri” nr. 11 din 2023:„Orice spaţiu deschis, descris de artă este un LOC DE OFTAT pentru că oftatul este scăparea de preaplinul acumulat. Un volum de poeme este, astfel, un spaţiu cum nu se poate mai bun pentru oftat. Nu pui aici şi tristeţi, şi bucurie, şi doruri, şi amintiri, şi dorinţe, şi chemări? Ba da. Astfel oftatul nu e doar al oboselii, al negativităţii, al încercărilor. E, mai degrabă, un amestec de bine şi rău, de încurcare şi descurcare, de zâmbete şi de încruntări. Oftezi şi de bine, pentru că ai scăpat, pentru că vezi speranţa, pentru că înţelegi că dracul nu e atât de negru şi că îl poţi învinge, te poţi, deci, descurca. Aşa oftatul este semnul cel mai firesc al vieţii, cu toate ale ei. Aşa e şi poezia. Ea este cea care dă seamă de toate”.
Județul Botoșani se va afla și în continuare sub influența unor fenomene meteorologice specifice sezonului rece, caracterizate prin ninsori, viscol și intensificări ale vântului, potrivit informărilor actualizate transmise de meteorologi.
Autoritățile anunță că, în intervalul următor, vor fi în vigoare mai multe avertizări meteo, cu grade diferite de severitate. Astfel, până mâine, la ora 10:00, este emis un cod galben de ninsori și vânt. În acest interval, va ninge viscolit, vizibilitatea va scădea temporar sub 100 de metri, iar vântul va avea viteze de 50–70 km/h. Local, se va depune un strat de zăpadă cu grosimi cuprinse între 3 și 8 centimetri.
Totodată, până mâine, la ora 02:00, este valabil un cod portocaliu de vânt și ninsori. Meteorologii avertizează că vântul va sufla cu putere, cu rafale de 70–90 km/h, va ninge viscolit, iar vizibilitatea va fi foarte redusă, existând riscul producerii unor situații periculoase.
Un nou cod galben de vânt va intra în vigoare mâine, între orele 10:00 și 23:00, când sunt prognozate intensificări ale vântului cu viteze de 50–70 km/h.
În acest context, Inspectoratul pentru Situații de Urgență Botoșani a înștiințat toate unitățile administrativ-teritoriale din județ cu privire la fenomenele prognozate și a transmis măsurile necesare pentru prevenirea unor evenimente care ar putea pune în pericol siguranța cetățenilor sau ar putea produce pagube materiale.
Evoluția fenomenelor meteorologice este monitorizată permanent prin Centrul Operațional al ISU Botoșani, iar echipajele de pompieri de la toate subunitățile din județ sunt pregătite să intervină, în cel mai scurt timp, în sprijinul populației, acolo unde situația o va impune.
Publicitate
Autoritățile recomandă cetățenilor să manifeste prudență sporită, să evite deplasările neesențiale pe durata avertizărilor și să se informeze din surse oficiale.
Pe de altă parte, ISU Botoșani a transmis că dacă sunteți nevoiți să porniți la drum, informați-vă despre condițiile de trafic. Puneți în mașină lucrurile necesare în caz de urgență: lanțuri antiderapante, lopată pentru zăpadă, lanternă, sac cu nisip, apă, pături și încărcător pentru telefon.
Aveți grijă unde parcați autoturismele, astfel încât acestea să fie în siguranță.
Informați-vă permanent asupra condițiilor meteorologice și a modului în care evoluează acestea.
În perioada cu vânt puternic, fiți foarte atenți dacă vă deplasați în zone cu panouri publicitare, copaci sau stâlpi de electricitate care ar putea fi doborâți. Dacă este posibil, întrerupeți orice activitate în aer liber și adăpostiți-vă în locuințe sau în spații care să vă asigure protecția.
Nu atingeți firele de electricitate căzute la pământ și nu vă adăpostiți aproape de construcții improvizate: corturi, schele sau clădiri cu fațade degradate.
A fost o zi solicitantă pentru pompierii din Botoșani, care au intervenit pe parcursul mai multor ore pentru înlăturarea efectelor produse de vântul puternic, în contextul Codului Portocaliu aflat în vigoare.
Cele mai multe misiuni s-au desfășurat pe strada Pacea din municipiul Botoșani, unde rafalele au provocat situații periculoase pentru participanții la trafic și pietoni.
Pompierii au intervenit pentru degajarea unui copac căzut pe carosabil, în zona cimitirului de pe strada Pacea. La fața locului a fost trimis un echipaj din cadrul Detașamentului de Pompieri Botoșani, cu o autospecială dotată cu accesorii specifice. Arborele a fost tăiat bucată cu bucată, iar circulația în zonă a fost complet blocată.
Tot în zona Pacea, salvatorii au acționat pentru îndepărtarea unui stâlp de electricitate doborât de vânt pe partea carosabilă, dar și pentru tăierea unui copac rupt, care putea să cadă în orice moment.
Intervențiile nu s-au oprit aici. Pompierii au fost solicitați și pentru înlăturarea unei bucăți de tablă desprinse de pe acoperișul unui bloc, care a căzut peste un copac și reprezenta un pericol iminent pentru trecători.
La acțiunile desfășurate pe strada Pacea a intervenit și Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Botoșani, care a sprijinit echipajele operative.
Publicitate
În total, pe parcursul zilei, au fost îndepărtați trei arbori care prezentau risc de prăbușire și un stâlp de electricitate, toate aceste intervenții având ca scop eliminarea pericolelor generate de vântul puternic.
O altă misiune a avut loc la intersecția străzii Pacea cu bulevardul George Enescu, unde un copac a fost smuls din rădăcini de rafalele de vânt și a căzut atât peste o mașină parcată, cât și pe partea carosabilă. Din fericire, nu au fost înregistrate victime.
Pompierii au intervenit cu o autospecială dotată corespunzător, arborele fiind tăiat controlat și îndepărtat pentru degajarea zonei în condiții de siguranță.
Reprezentanții Inspectoratul pentru Situații de Urgență Botoșani anunță că echipajele rămân în teren și continuă monitorizarea zonelor afectate, fiind pregătite să intervină ori de câte ori situația o impune.
Autoritățile le recomandă cetățenilor să manifeste prudență și să evite zonele cu copaci, stâlpi de electricitate sau alte elemente instabile, pe durata manifestării fenomenelor meteorologice periculoase.
Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News
Economie3 ani ago
Eveniment3 ani ago
Eveniment2 ani ago
Eveniment4 ani ago
Actualitate2 ani ago
Actualitate2 ani ago
Eveniment4 ani ago
Eveniment3 ani ago
