Connect with us

Cultura

România, Grădina Maicii Domnului: Cum se sărbătorește Crăciunul în diferite zone ale țării

Publicat

Publicitate

Crăciunul este o sărbătoare foarte răspândită și așteptată atât de cei mici, cât și de cei mari. Sărbătoarea Crăciunului înseamnă timp petrecut cu familia, petreceri, cadouri, bucurie, relatează românia24.ri, însă există unele obiceiuri care variază în funcţie de ţară şi de istoria fiecărui popor.

 

Lingviştii nu s-au pus de acord cu privire la originea cuvântului „Crăciun”. Unii spun că ar fi moştenit din latinescul „creationem”, care înseamnă creaţie sau naştere, iar alte izvoare istorice ar sugera că la originea sa se află un cuvânt mult mai vechi, tracic, de dinainte de romanizarea Daciei.

Alţi specialişti spun că ar proveni din slavă. Cel puţin opt sensuri diferite au fost asociate acestui cuvânt de-a lungul timpului.

Crăciunul este o perioadă a tradiţiilor, a superstiţiilor şi a obiceiurilor transmise din generaţie în generaţie. În toate zonele istorice ale României, în centrul sărbătorior de iarnă se află familia şi credinţa într-un an mai bun şi mai prosper.

În seara de Ajun, casele sunt curate şi pregătite în aşteptarea colindătorilor. Colindul este cea mai larg răspândită tradiţie de Crăciun, alături de împodobirea bradului.

Publicitate

Crăciun în Moldova

Pe lângă împodobirea bradului, în unele gospodării se păstrează un obicei străvechi – decorarea caselor cu plante: busuioc, maghiran şi bumbişor, purtător de noroc.

Bucatele tradiţionale din carne de porc, tobă, caltaboşi, cârnaţi, piftie, sarmale sau poale-n brâu sunt preparate de seară. Tradiţia spune că femeile nemăritate îşi pot vedea ursitorul dacă pun într-o strachină, pe prispă, sub fereastră, câte un pic din toate mâncărurile.

În Moldova, în special în Bucovina, oamenii fac turte de Crăciun şi le păstrează până la primăvară, când sunt puse între coarnele vitelor atunci când pornesc la arat. Se spune că aceşti colaci trebuie să fie rotunzi precum Soarele şi Luna.

Bucovina este, de altfel, recunoscută pentru modul în care sunt păstrate tradiţiile. Aici, în ziua de Ajun, femeile obişnuiesc să ascundă fusele de la furca de tors sau să bage o piatră în cuptor pentru a ţine şerpii departe de gospodărie.

O tradiţie frumoasă, dar care s-a pierdut, este cea de a ieşi afară cu mâinile pline de aluat şi de a atinge fiecare pom din livadă, repetând: „Cum sunt mâinile mele pline de aluat, aşa să fie pomii încărcaţi cu rod tot anul”.

Tot în Bucovina sunt preparate 12 feluri de mâncare de post, între care prune afumate, sarmale cu cartofi, ciuperci tocate cu ustoroi, borş de bureţi, care sunt pentru masa din Ajun – ultima înainte de încheierea postului.

Uneori, sub masă sunt răsfirate câteva fire de fân. Peste masă se petrece un fir de lână roşie, legat sub formă de cruce, iar la colţurile mesei se aşează căpăţâni de ustoroi. În mijlocul mesei este pus un colac rotund, iar în jurul său cele 12 feluri de mâncare.

Odată terminată masa, satele sunt animate de colindele cetelor de flăcăi. În unele zone, ei se îmbracă în portul tradiţional, cu sumane sau cojoace şi cu căiuli împodobite cu mirt şi muşcate.

În unele zone, pe lângă colindători ies pe uliţele satului cetele de mascaţi – „babe şi moşnegi” care prin joc, gesturi şi dialog transmit urări pentru anul care vine.

Crăciun în Transilvania

În satele din Maramureş, colindătorii iau cu asalt uliţele încă din Ajunul Crăciunului şi sunt răsplătiţi cu nuci, mere, colaci sau bani.

Tinerii umblă din casă în casă cu „Steaua” sau cu „Capra”, reprezentaţii răspândite în numeroase zone din România, potrivit cărţii „Tradiţii de Crăciun” realizate de Centrul de Creaţie, Artă şi Tradiţie Bucureşti.

Ceva mai aparte şi consacrat în zona Maramureşului este „Jocul Moşilor”, la originea căruia se crede că au stat ceremoniile cu măşti din nopţile de priveghi, un ritual străvechi de cinstire a morţilor. După ce au colindat toată noaptea, copiii şi tinerii îşi iau bicele şi ies pe uliţele satului.

Cine le ise în cale este „croit” de biciul „moşilor”. „Moşii” maramureşeni poartă, în general, o mască făcută din blană de cornute şi bat la uşile oamenilor pentru a-i speria şi pentru a le ura un an mai bun.

O altă tradiţie nelipsită în acest colţ al României este „Viflaimul” – o piesă de teatru popular în care este recreat momentul apariţiei magilor şi al păstorilor ce prevestesc naşterea lui Iisus.

În jur de 20-30 de tineri pot participa la acest spectacol în care sunt întruchipate personaje biblice precum Maria, Iosif, Irod, vestitorul, hangiul, îngerul, păstorii, cei trei crai de la Răsărit, ostaşii, moartea, dracul, moşul, străjerul şi mulţi alţii, în funcţie de cât de mare este ceata.

Tot aici, de Crăciun nu se dă cu mătura, nu se spală rufe şi nu se dă nimic cu împrumut. Cei care au animale şi păsări în gospodărie obişnuiesc să le dea mâncare pe săturate şi o bucată de aluat dospit, despre care se spune că le-ar feri de boli.

În unele zone, în Ajunul Crăciunului încă se mai leagă pomii fructiferi cu paie pentru a fi mai roditori în anul care vine. Cei superstiţioşi ung cu usturoi vitele, la coarne şi la şolduri, pentru a alunga spiritele rele.

Din străbuni se spune că, dacă vitele se culcă în seara de Ajun pe partea stângă, este semn că iarna va fi lungă şi geroasă.

Tot în Transilvania, se mai păstrează încă, în satele de pe Târnave, „butea feciorilor”. Băieţii se strâng în ceată pentru a aduna, încă din zilele de post, vin pentru petrecrea din ultima săptămână a anului.

Ceata de colindători este organizată după reguli complicate şi fiecare membru are un rol (ghirău, ajutor de ghirău, jude, pârgău mare, pârgău mic). Tot în această zonă se cântă un colind cu rădăcini de peste două milenii, intitulat „Împăratul Romei”.

Colindul redă contextul istoric al naşterii lui Iisus, în timpul împăratului roman Octavian Augustus şi descrie momentul venirii celor trei magi de la Răsărit cu daruri – aur, smirnă şi tămâie.

În satul Limba, din judeţul Alba, se păstrează încă un vechi obicei – „Piţăratul”. Denumirea vine de la „piţărău” – colacul pe care cei mici îl primesc atunci când merg la colindat. El este făcut din aluat care rămâne de la pâine sau de la cozonaci.

În comuna Ilva Mare din Bistriţa-Năsăud, în Ajnul Crăciunului pornesc prin sat „belciugarii” – tineri costumaţi în capră, soldat, urs, preot, jandarm, doctor, mire şi mireasă, care interpretează, în fiecare casă, o mică scenetă. Obiceiul nu este specific creştinismului, dar oamenii de pe Valea Ilvelor cred că gospodăria în care joacă „belciugarii” va fi una bogată în anul care vine. De aceea, toată lumea îi aşteaptă şi îi răsplăteşte.

La Sălişte, în judeţul Sibiu, se păstrează o tradiţie veche din anul 1895. În seara de Ajun, cetele de feciori colindă în toate casele satului, îmbrăcaţi în costume populare. Colindatul începe cu casa primarului şi a preotului, după care feciorii pornesc din casă în casă, până dimineaţă, iar la final se duc direct la „ceată”, unde colindă „gazda”.

În prima zi de Crăciun, la prânz, cetele de feciori colindă în biserică, după încheierea slujbei, fiind ascultaţi de tot satul.

În a patra zi de Crăciun, toate cetele din Mărginime, dar şi din localităţi de dincolo de munţi, din judeţele Vâlcea şi Argeş, sunt invitate la întrunirea cetelor de juni de la Sălişte, care se ţine anual încă de la 1895, cu o singură întrerupere, de zece ani, după al Doilea Război Mondial.

Fiecare ceată îşi prezintă jocurile tradiţionale şi mesajul, după care se prind cu toţii în Hora Unirii.

În Apuseni, în ultima duminică dinaintea Crăciunului are loc „Crăciunul fiarelor” sau „Noaptea lupilor”. În zorii zilei, un flăcău „neînceput” este trimis la marginea satului.

Aici, cu o seară înainte, fetele atârnă într-un copac măşti care reprezintă duhurile pădurii. Flăcăul alege una dintre ele şi devine „vârva” satului – o personificare a lupului, considerat ocrotitorul pădurii şi al vânatului.

Băiatul porneşte prin sat, însoţit de o ceată, iar în calea lor nu are voie să iasă nicio fată sau femeie, pentru că se spune că aceasta va fi bântuită tot anul de lupi.

Bărbaţii îi primesc în curte, unde îi servesc cu băutură şi friptură. Seara, flăcăii merg la huda lupului, o peşteră adâncă, unde aruncă un purcel sau un berbec, jertfă oferită animalelor sălbatice.

Crăciun în Banat

Pe Valea Almăjului, colindătorii iau cu ei un băţ din lemn de alun încrustat în coajă sau afumat la lumânare.

Băţul este lovit de podeaua casei pentru a alunga duhurile rele. Alunul fiind naşul, în folclorul românesc, cu el se alungă şerpii, norii, spre a feri gospodăria de diavoli şi a-i aduce prosperitate.

Bătrânii aruncă în faţa colindătorilor boabe de grâu şi porumb. Oamenii cred că dacă vor amesteca boabele peste care au trecut colindătorii cu sămânţa pe care o vor pune în brazdă vor avea parte de o recoltă bună în anul care vine.

În Ajunul Crăciunului, sârbii din Banat fac focul pentru pentru a arde „badnajak-ul”. Este vorba despre un trunchi de stejar tânăr care este aprins în noaptea de Crăciun în curtea casei. Scânteile focului ar aduce bunăstare gospodăriei.

Crăciun în Oltenia

În satele din Oltenia, în Ajunul Crăciunului se practică „scormonitul în foc”. Toţi membrii familiei se adună în jurul focului şi, pe rând, dau cu o nuia, spunând: „Bună dimineaţa lui Ajun/ Că-i mai bună a lui Crăciun/ Într-un ceas bun/ Oile lânoase/ Vacile lăptoase/ Caii încurători/ Oamenii sănătoşi/ Să se facă bucatele, porumbul, grâul”.

„Piţărăii” este un obicei de pe vremea dacilor care se practică în localităţile de pe Valea Jiului şi care semnifică sacrificiul adus divinităţii drept mulţumire pentru rodnicia holdelor şi a pomilor.

Piţărăii sunt numai bărbaţi, copii sau adolescenţi, organizaţi în cete, îmbrăcaţi în haine populare care se adună în noaptea dinaintea Ajunului pentru a împodobi steaguri cu clopoţei, năframe multicolore, ciucuri şi coroniţe de flori pe care le agaţă de prăjini de câţiva metri lungime. Alaiul porneşte apoi la colindat.

În Oltenia, văile răsună de Colinde în fiecare Ajun. Cea mai răspândită este „Steaua”, care se cântă, în general, în cete de câte patru.

Fiecare membru are un rol: unul ţine Steaua, altul este responsabil cu strânsul banilor, al nucilor şi al covrigilor promişi, în vreme ce alţi doi ţin sacul şi un ciomag, pentru a se apăra de câini.

Tot în Oltenia, în ziua de Crăciun, femeile mai respectă încă un obicei vechi de sute de ani – dimineaţa, ele pleacă la cimitir, unde dau cu tămâie mormintele, după care se întorc acasă şi scot colacii de le copt. Pe fiecare colac sunt puse un ou şi o lumânare, iar apoi se dă de pomană prin vecini.

Crăciun în Dobrogea

Varianta dobrogeană a „Caprei” este „Struţul”. Tradiţionala costumaţie de Crăciun este făcută în această zonă dintr-o ţesătură groasă de lână, de care sunt prinse legături de stuf, plante găsite din abundenţă pe malurile lacurilor dobrogene.

Flăcăii se strâng în cete încă din 6 decembrie, de la Moş Nicolae, pentru a începe repetiţiile. În trecut, cetele erau foarte bine organizate. Fiecare avea un „cap” care se asigura de păstrarea tuturor tradiţiilor, un ajutor, un contabil, un ţuicar, un pisic şi o iapă.

Aceste orânduiri se mai păstrează încă în unele localităţi în care băieţii se mai organizează după vechile obiceiuri.

În nordul Dobrogei, în apropierea Munţilor Măcinului, cetele de feciori au şi „Oleleul” – personaj de origine păgână care intră primul în gospodărie, înconjoară ceata de colindători de două-trei ori, după care o veghează.

Oleleul are misiunea de a speria duhurile rele. El este îmbrăcat în general în cojoc din piele de oaie şi înarmat cu un buzdugan şi cu o sabie din lemn.

Costumaţia este completată cu beteală, clopoţei şi tălăngi pe care „oleleul” le bate din pământ pentru a proteja gospodăriile de spiritele rele.

Tot în zona Dobrogei se găsesc şi aşa-numiţii „moşoi”. Aceşti colindători cu măşti colorate au devenit o emblemă pentru Luncaviţa, singura comună din România în care se mai practică obiceiul.

Colindătorii poartă măşti pentru a simboliza prezenţa spiritelor strămoşeşti care alungă răul din calea naşterii lui Iisus şi vestesc un an mai îmbelşugat, cu linişte şi bucurii.

Moşoii se costumează într-un cojoc lung până în pământ, întors pe dos, din blană de vulpe sau de iepure, măşti făcute din tărtăcuţe, coarne de berbec, panglici colorate, flori şi mărgele colorate.

Sursa foto ilustrativ: Realitatea Dorohoiana.ro

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Tainele pădurii, dezvăluite elevilor de la Liceul Trușești. ,,Profesorii” au fost reprezentanții ocolului silvic din zonă

Publicat

Publicitate

În cadrul Programului Săptămâna Verde, reprezentanții Ocolului Silvic Trușești au primit vizita elevilor de la Liceul „Demostene Botez” Trușești, în cadrul căreia a fost prezentat modul de organizare și funcționare a unui ocol silvic, precum și rolul acestuia în gestionarea durabilă a pădurii. Șeful ocolului, ing. Danilă Marius, dar și inginerii Ciobanu Cătălin, Mateescu Valdi, Spulber Alexandru și Pavăl Octavian le-au descris elevilor activitățile desfășurate în cadrul ocolului pe linie de regenerare a pădurii, lucrările de îngrijire și conducere a pădurii, vânătoare, recoltarea altor produse ale pădurii cum sunt ciupercile, plantele medicinale și fructele de pădure, dar și principalele specii forestiere întâlnite în zonă. Atenția copiilor a fost maximă atunci când au fost prezentate instrumentele principale întâlnite în activitatea zilnică: clupa forestieră cu care se masoară diametrele arborilor, clinometrul și dendrometrul cu pendul pentru măsurarea înălțimilor, precum și ciocanele de marcare a arborilor. Copiii trebuie să cunoască natura, să o respecte și să o sprijine în așa fel încât să o transforme în normativele unei bune relații de prietenie om-natură. Astăzi a fost predată una dintre cele mai frumoase lecții: să fie precum copacii, cu rădăcini adânci, mereu cu picioarele pe Pământ și să continue să crească indiferent de greutăți!

Comunicat de presă

Citeste mai mult

Eveniment

9 Mai, zi cu dublă însemnătate: Independența României și sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial

Publicat

Publicitate

9 Mai – o zi cu dublă semnificație pentru români: Ziua Independenței și Ziua Victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial. Proclamarea Independenței în 1877 a marcat nu doar desprinderea de sub suzeranitatea otomană, ci și un moment definitoriu în conturarea României moderne și afirmarea ei ca stat suveran pe plan internațional, scrie alba24.ro.

Pe 9 mai 1877, România și-a proclamat independența față de Imperiul Otoman, marcând unul dintre cele mai importante momente din istoria națională.

Acest act curajos a reprezentat culminarea unui îndelungat proces istoric și a unor aspirații naționale care au animat generații de români.

Proclamarea independenţei statale la 9 mai 1877 nu a fost un act spontan ci o încununare a strădaniilor tot mai numeroase din acei ani, o aruncare peste bord a ultimei verigi a suzeranităţii otomane.

În acea zi memorabilă, Mihail Kogălniceanu, declara în Parlamentul ţării: „suntem independenţi, suntem naţiune de sine statatoare”.

Independenţa astfel proclamată trebuia consfințită şi apărată pe câmpul de luptă spre a putea fi impusă forţelor militare turceşti şi recunoscută apoi de puterile europene

Publicitate

Ziua Independenței României – 9 mai 1877

Pe 9 mai 1877, România și-a proclamat independența față de Imperiul Otoman, marcând unul dintre cele mai importante momente din istoria națională.

Acest act curajos a reprezentat culminarea unui îndelungat proces istoric și a unor aspirații naționale care au animat generații de români.

Independența a fost proclamată de ministrul de externe Mihail Kogălniceanu în fața Parlamentului României, după ce cu o zi înainte Senatul votase o moțiune care recunoștea starea de război cu Imperiul Otoman.

În discursul său istoric, Kogălniceanu a declarat: „Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare”.

Contextul acestui moment crucial a fost războiul ruso-turc din 1877-1878, în care România a ales să participe alături de Rusia împotriva Imperiului Otoman.

Armata română, sub conducerea domnitorului Carol I, a demonstrat un remarcabil curaj în luptele de la Plevna, Rahova și Vidin, confirmând pe câmpul de luptă independența proclamată în Parlament.

Recunoașterea internațională a independenței României a venit prin Tratatul de la Berlin din 1878, deși cu prețul cedării sudului Basarabiei către Imperiul Rus în schimbul Dobrogei.

9 Mai – Ziua Victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial
La 9 mai 1945, Europa a înregistrat sfârșitul celui mai devastator conflict din istoria modernă, odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste, marcând victoria Aliaților în cel de-al Doilea Război Mondial pe continentul european.

Actul de capitulare

În noaptea de 8 spre 9 mai 1945, la cartierul general sovietic din Berlin-Karlshorst, feldmareșalul Wilhelm Keitel, reprezentantul Înaltului Comandament al Wehrmachtului, a semnat actul de capitulare în fața reprezentanților marilor puteri aliate: mareșalul Gheorghi Jukov din partea URSS, generalul Carl Spaatz din partea SUA și generalul Jean de Lattre de Tassigny din partea Franței.

Deși o primă capitulare fusese semnată la Reims în 7 mai, Uniunea Sovietică a insistat pentru o ceremonie oficială la Berlin, epicentrul puterii naziste înfrânte.

Un preț uriaș

Victoria a venit după aproape șase ani de lupte sângeroase care au început în septembrie 1939, cu invadarea Poloniei de către Germania nazistă. Al Doilea Război Mondial s-a transformat rapid în cel mai letal conflict din istoria omenirii, provocând între 70 și 85 de milioane de victime, dintre care aproximativ 50 de milioane au fost civili.

Uniunea Sovietică a suferit cele mai mari pierderi umane, cu peste 20 de milioane de morți. Polonia a pierdut aproximativ șase milioane de cetățeni, inclusiv trei milioane de evrei uciși în Holocaust. Germania a pierdut între șapte și nouă milioane de oameni.

Semnificația zilei în contextul european

În timp ce în Occident Victoria este sărbătorită pe 8 mai (VE Day – Victory in Europe Day), în Rusia și în multe țări din fostul bloc sovietic, comemorarea are loc pe 9 mai, datorită diferenței de fus orar în momentul semnării capitulării și tradiției stabilite în perioada sovietică.

Pentru Uniunea Sovietică și, ulterior, pentru Rusia, 9 mai reprezintă „Ziua Victoriei” (День Победы), una dintre cele mai importante sărbători naționale, marcată prin parade militare impresionante, în special în Piața Roșie din Moscova.

În Europa contemporană, 9 mai are o semnificație triplă: marchează Victoria în cel de-al Doilea Război Mondial, Ziua Independenței României (proclamată în 1877) și Ziua Europei, în amintirea Declarației Schuman din 1950, care a pus bazele integrării europene.

O moștenire complexă

Victoria Aliaților în 1945 a reconfigurat fundamental ordinea mondială, conducând la împărțirea Europei în două blocuri antagoniste în timpul Războiului Rece. Germania a fost divizată, iar Europa de Est a intrat sub influența sovietică pentru următoarele patru decenii.

În același timp, experiența traumatică a războiului a condus la crearea Organizației Națiunilor Unite și a pus bazele cooperării europene care a evoluat ulterior în Uniunea Europeană, cu scopul de a preveni repetarea ororilor războiului pe continentul european.

La aproape opt decenii distanță, 9 mai rămâne o dată care ne amintește atât de oroarea războiului, de sacrificiile imense făcute pentru învingerea fascismului, cât și de aspirația către pace și cooperare între națiunile europene.

Ziua de 9 Mai mai reprezintă și Ziua Europei, care marchează declarația Schuman ce a pus bazele Uniunii Europene (1950).

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Mutarea moaştelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari

Publicat

Publicitate

Sfântul Nicolae s-a arătat într-o noapte unui preot care locuia în cetatea Bari şi i-a zis: „Mergi şi spune poporului acestuia şi la tot soborul bisericesc ca, ducându-se în Mira, cetatea Lichiei, să ia de acolo moaştele mele şi, aducându-le aici, să le pună în această cetate a Varului, pentru că nu pot să fiu în acel loc pustiu, aşa voind Domnul Dumnezeul meu“.

Preotul a mers în biserică şi a povestit vedenia pe care o avusese. Cei din cetatea Var au luat trei corăbii şi, îmbrăcându-se în haine de negustori, pentru a nu întâmpina probleme pe drum, au mers în Lichia, în cetatea Mirelor. Ajungând acolo şi intrând în biserică, au întrebat de moaştele sfântului, spunând că vor să se închine la ele. Atunci li s-a arătat mormântul, în biserică, unde, sub, pardoseală, în pământ, erau adăpostite moaştele Sfântului Nicolae.

Dând la o parte pardoseala bisericii şi săpând pământul, au găsit racla sfântului, iar când au descoperit-o, au văzut-o plină de mir binemirositor, care izvorâse din cinstitele sale moaşte. Strângând mirul în vase şi luând moaştele sfântului, preoţii le-au dus la corăbiile lor şi au plecat spre Italia, ajungând la Bari într-o zi de duminică. Poporul din Bari, înştiinţat fiind de venirea cinstitelor moaşte ale sfântului, a ieşit în întâmpinarea lor. Moaştele au fost aşezate în biserica Sfântul Ioan Botezătorul, care era lângă mare.

Oamenii care au adus preţiosul odor au făcut legământ să construiască o catedrală în care acestea să-şi găsească odihna veşnică. Cripta a fost finalizată în octombrie 1089 de papa Urban al II-lea. Apoi au mutat cinstitele moaşte ale făcătorului de minuni Nicolae din Biserica Sf. Ioan Botezătorul în biserica cea nouă.

De atunci, s-a consemnat în calendarul creştin-ortodox sărbătoarea aducerii cinstitelor moaşte ale Sfântului Ierarh Nicolae în ziua a noua a lunii mai, cinstindu-se prin acestă sărbătoare ambele aduceri: cea din Mira la Bari, şi cea din Biserica Sfântului Ioan Botezătorul în biserica cea nouă.

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

Vaticanul are un nou Papă: Fumul alb a anunțat alegerea noului papă, Leon al XIV-lea

Publicat

Publicitate

Cardinalii reuniți în conclav la Vatican au ales noul papă iar începând de astăzi Biserica Catolică are un nou lider spiritual.

Joi seară, pe coșul instalat deasupra Capelei Sixtine de la Vatican a ieșit fum alb, semn că un nou Papă a fost ales. Cardinalul protodiacon a ieșit la balconul central al Bazilicii Sfântul Petru pentru a face anunțul „Habemus Papam!” și pentru a dezvălui lumii numele noului suveran pontif.

YouTube video

Cei 133 de cardinali cu vârste sub 80 de ani au început miercuri procesul de vot pentru Suveranul Pontif, închiși în totală izolare pentru a alege un succesor al Papei Francisc.

După fiecare rundă de vot, aceștia ard buletinele și le amestecă cu substanțe chimice pentru a arăta dacă a fost ales un nou Papă.

Negru semnalează că nu a fost încă ales un papă, iar alb care anunță alegerea unui nou Suveran Pontif.

Noul papă, cardinalul american Robert Francis Prevost, va fi cunoscut ca Papa Leon al XIV-lea, potrivit BBC.

Publicitate

Noul Papă a fost întâmpinat cu ovații și aplauze de miile de credincioși reuniți în Piața Sfântul Petru. ‘Trăiască Papa!’, au strigat credincioșii, în timp ce mulți dintre ei se fotografiau la Capela Sixtină cu telefoanele lor mobile.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending