Connect with us

Cultura

România, Grădina Maicii Domnului: Cum se sărbătorește Crăciunul în diferite zone ale țării

Publicat

acum 4 ani

Publicitate

Crăciunul este o sărbătoare foarte răspândită și așteptată atât de cei mici, cât și de cei mari. Sărbătoarea Crăciunului înseamnă timp petrecut cu familia, petreceri, cadouri, bucurie, relatează românia24.ri, însă există unele obiceiuri care variază în funcţie de ţară şi de istoria fiecărui popor.

 

Lingviştii nu s-au pus de acord cu privire la originea cuvântului „Crăciun”. Unii spun că ar fi moştenit din latinescul „creationem”, care înseamnă creaţie sau naştere, iar alte izvoare istorice ar sugera că la originea sa se află un cuvânt mult mai vechi, tracic, de dinainte de romanizarea Daciei.

Alţi specialişti spun că ar proveni din slavă. Cel puţin opt sensuri diferite au fost asociate acestui cuvânt de-a lungul timpului.

Crăciunul este o perioadă a tradiţiilor, a superstiţiilor şi a obiceiurilor transmise din generaţie în generaţie. În toate zonele istorice ale României, în centrul sărbătorior de iarnă se află familia şi credinţa într-un an mai bun şi mai prosper.

În seara de Ajun, casele sunt curate şi pregătite în aşteptarea colindătorilor. Colindul este cea mai larg răspândită tradiţie de Crăciun, alături de împodobirea bradului.

Publicitate

Crăciun în Moldova

Pe lângă împodobirea bradului, în unele gospodării se păstrează un obicei străvechi – decorarea caselor cu plante: busuioc, maghiran şi bumbişor, purtător de noroc.

Bucatele tradiţionale din carne de porc, tobă, caltaboşi, cârnaţi, piftie, sarmale sau poale-n brâu sunt preparate de seară. Tradiţia spune că femeile nemăritate îşi pot vedea ursitorul dacă pun într-o strachină, pe prispă, sub fereastră, câte un pic din toate mâncărurile.

În Moldova, în special în Bucovina, oamenii fac turte de Crăciun şi le păstrează până la primăvară, când sunt puse între coarnele vitelor atunci când pornesc la arat. Se spune că aceşti colaci trebuie să fie rotunzi precum Soarele şi Luna.

Bucovina este, de altfel, recunoscută pentru modul în care sunt păstrate tradiţiile. Aici, în ziua de Ajun, femeile obişnuiesc să ascundă fusele de la furca de tors sau să bage o piatră în cuptor pentru a ţine şerpii departe de gospodărie.

O tradiţie frumoasă, dar care s-a pierdut, este cea de a ieşi afară cu mâinile pline de aluat şi de a atinge fiecare pom din livadă, repetând: „Cum sunt mâinile mele pline de aluat, aşa să fie pomii încărcaţi cu rod tot anul”.

Tot în Bucovina sunt preparate 12 feluri de mâncare de post, între care prune afumate, sarmale cu cartofi, ciuperci tocate cu ustoroi, borş de bureţi, care sunt pentru masa din Ajun – ultima înainte de încheierea postului.

Uneori, sub masă sunt răsfirate câteva fire de fân. Peste masă se petrece un fir de lână roşie, legat sub formă de cruce, iar la colţurile mesei se aşează căpăţâni de ustoroi. În mijlocul mesei este pus un colac rotund, iar în jurul său cele 12 feluri de mâncare.

Odată terminată masa, satele sunt animate de colindele cetelor de flăcăi. În unele zone, ei se îmbracă în portul tradiţional, cu sumane sau cojoace şi cu căiuli împodobite cu mirt şi muşcate.

În unele zone, pe lângă colindători ies pe uliţele satului cetele de mascaţi – „babe şi moşnegi” care prin joc, gesturi şi dialog transmit urări pentru anul care vine.

Crăciun în Transilvania

În satele din Maramureş, colindătorii iau cu asalt uliţele încă din Ajunul Crăciunului şi sunt răsplătiţi cu nuci, mere, colaci sau bani.

Tinerii umblă din casă în casă cu „Steaua” sau cu „Capra”, reprezentaţii răspândite în numeroase zone din România, potrivit cărţii „Tradiţii de Crăciun” realizate de Centrul de Creaţie, Artă şi Tradiţie Bucureşti.

Ceva mai aparte şi consacrat în zona Maramureşului este „Jocul Moşilor”, la originea căruia se crede că au stat ceremoniile cu măşti din nopţile de priveghi, un ritual străvechi de cinstire a morţilor. După ce au colindat toată noaptea, copiii şi tinerii îşi iau bicele şi ies pe uliţele satului.

Cine le ise în cale este „croit” de biciul „moşilor”. „Moşii” maramureşeni poartă, în general, o mască făcută din blană de cornute şi bat la uşile oamenilor pentru a-i speria şi pentru a le ura un an mai bun.

O altă tradiţie nelipsită în acest colţ al României este „Viflaimul” – o piesă de teatru popular în care este recreat momentul apariţiei magilor şi al păstorilor ce prevestesc naşterea lui Iisus.

În jur de 20-30 de tineri pot participa la acest spectacol în care sunt întruchipate personaje biblice precum Maria, Iosif, Irod, vestitorul, hangiul, îngerul, păstorii, cei trei crai de la Răsărit, ostaşii, moartea, dracul, moşul, străjerul şi mulţi alţii, în funcţie de cât de mare este ceata.

Tot aici, de Crăciun nu se dă cu mătura, nu se spală rufe şi nu se dă nimic cu împrumut. Cei care au animale şi păsări în gospodărie obişnuiesc să le dea mâncare pe săturate şi o bucată de aluat dospit, despre care se spune că le-ar feri de boli.

În unele zone, în Ajunul Crăciunului încă se mai leagă pomii fructiferi cu paie pentru a fi mai roditori în anul care vine. Cei superstiţioşi ung cu usturoi vitele, la coarne şi la şolduri, pentru a alunga spiritele rele.

Din străbuni se spune că, dacă vitele se culcă în seara de Ajun pe partea stângă, este semn că iarna va fi lungă şi geroasă.

Tot în Transilvania, se mai păstrează încă, în satele de pe Târnave, „butea feciorilor”. Băieţii se strâng în ceată pentru a aduna, încă din zilele de post, vin pentru petrecrea din ultima săptămână a anului.

Ceata de colindători este organizată după reguli complicate şi fiecare membru are un rol (ghirău, ajutor de ghirău, jude, pârgău mare, pârgău mic). Tot în această zonă se cântă un colind cu rădăcini de peste două milenii, intitulat „Împăratul Romei”.

Colindul redă contextul istoric al naşterii lui Iisus, în timpul împăratului roman Octavian Augustus şi descrie momentul venirii celor trei magi de la Răsărit cu daruri – aur, smirnă şi tămâie.

În satul Limba, din judeţul Alba, se păstrează încă un vechi obicei – „Piţăratul”. Denumirea vine de la „piţărău” – colacul pe care cei mici îl primesc atunci când merg la colindat. El este făcut din aluat care rămâne de la pâine sau de la cozonaci.

În comuna Ilva Mare din Bistriţa-Năsăud, în Ajnul Crăciunului pornesc prin sat „belciugarii” – tineri costumaţi în capră, soldat, urs, preot, jandarm, doctor, mire şi mireasă, care interpretează, în fiecare casă, o mică scenetă. Obiceiul nu este specific creştinismului, dar oamenii de pe Valea Ilvelor cred că gospodăria în care joacă „belciugarii” va fi una bogată în anul care vine. De aceea, toată lumea îi aşteaptă şi îi răsplăteşte.

La Sălişte, în judeţul Sibiu, se păstrează o tradiţie veche din anul 1895. În seara de Ajun, cetele de feciori colindă în toate casele satului, îmbrăcaţi în costume populare. Colindatul începe cu casa primarului şi a preotului, după care feciorii pornesc din casă în casă, până dimineaţă, iar la final se duc direct la „ceată”, unde colindă „gazda”.

În prima zi de Crăciun, la prânz, cetele de feciori colindă în biserică, după încheierea slujbei, fiind ascultaţi de tot satul.

În a patra zi de Crăciun, toate cetele din Mărginime, dar şi din localităţi de dincolo de munţi, din judeţele Vâlcea şi Argeş, sunt invitate la întrunirea cetelor de juni de la Sălişte, care se ţine anual încă de la 1895, cu o singură întrerupere, de zece ani, după al Doilea Război Mondial.

Fiecare ceată îşi prezintă jocurile tradiţionale şi mesajul, după care se prind cu toţii în Hora Unirii.

În Apuseni, în ultima duminică dinaintea Crăciunului are loc „Crăciunul fiarelor” sau „Noaptea lupilor”. În zorii zilei, un flăcău „neînceput” este trimis la marginea satului.

Aici, cu o seară înainte, fetele atârnă într-un copac măşti care reprezintă duhurile pădurii. Flăcăul alege una dintre ele şi devine „vârva” satului – o personificare a lupului, considerat ocrotitorul pădurii şi al vânatului.

Băiatul porneşte prin sat, însoţit de o ceată, iar în calea lor nu are voie să iasă nicio fată sau femeie, pentru că se spune că aceasta va fi bântuită tot anul de lupi.

Bărbaţii îi primesc în curte, unde îi servesc cu băutură şi friptură. Seara, flăcăii merg la huda lupului, o peşteră adâncă, unde aruncă un purcel sau un berbec, jertfă oferită animalelor sălbatice.

Crăciun în Banat

Pe Valea Almăjului, colindătorii iau cu ei un băţ din lemn de alun încrustat în coajă sau afumat la lumânare.

Băţul este lovit de podeaua casei pentru a alunga duhurile rele. Alunul fiind naşul, în folclorul românesc, cu el se alungă şerpii, norii, spre a feri gospodăria de diavoli şi a-i aduce prosperitate.

Bătrânii aruncă în faţa colindătorilor boabe de grâu şi porumb. Oamenii cred că dacă vor amesteca boabele peste care au trecut colindătorii cu sămânţa pe care o vor pune în brazdă vor avea parte de o recoltă bună în anul care vine.

În Ajunul Crăciunului, sârbii din Banat fac focul pentru pentru a arde „badnajak-ul”. Este vorba despre un trunchi de stejar tânăr care este aprins în noaptea de Crăciun în curtea casei. Scânteile focului ar aduce bunăstare gospodăriei.

Crăciun în Oltenia

În satele din Oltenia, în Ajunul Crăciunului se practică „scormonitul în foc”. Toţi membrii familiei se adună în jurul focului şi, pe rând, dau cu o nuia, spunând: „Bună dimineaţa lui Ajun/ Că-i mai bună a lui Crăciun/ Într-un ceas bun/ Oile lânoase/ Vacile lăptoase/ Caii încurători/ Oamenii sănătoşi/ Să se facă bucatele, porumbul, grâul”.

„Piţărăii” este un obicei de pe vremea dacilor care se practică în localităţile de pe Valea Jiului şi care semnifică sacrificiul adus divinităţii drept mulţumire pentru rodnicia holdelor şi a pomilor.

Piţărăii sunt numai bărbaţi, copii sau adolescenţi, organizaţi în cete, îmbrăcaţi în haine populare care se adună în noaptea dinaintea Ajunului pentru a împodobi steaguri cu clopoţei, năframe multicolore, ciucuri şi coroniţe de flori pe care le agaţă de prăjini de câţiva metri lungime. Alaiul porneşte apoi la colindat.

În Oltenia, văile răsună de Colinde în fiecare Ajun. Cea mai răspândită este „Steaua”, care se cântă, în general, în cete de câte patru.

Fiecare membru are un rol: unul ţine Steaua, altul este responsabil cu strânsul banilor, al nucilor şi al covrigilor promişi, în vreme ce alţi doi ţin sacul şi un ciomag, pentru a se apăra de câini.

Tot în Oltenia, în ziua de Crăciun, femeile mai respectă încă un obicei vechi de sute de ani – dimineaţa, ele pleacă la cimitir, unde dau cu tămâie mormintele, după care se întorc acasă şi scot colacii de le copt. Pe fiecare colac sunt puse un ou şi o lumânare, iar apoi se dă de pomană prin vecini.

Crăciun în Dobrogea

Varianta dobrogeană a „Caprei” este „Struţul”. Tradiţionala costumaţie de Crăciun este făcută în această zonă dintr-o ţesătură groasă de lână, de care sunt prinse legături de stuf, plante găsite din abundenţă pe malurile lacurilor dobrogene.

Flăcăii se strâng în cete încă din 6 decembrie, de la Moş Nicolae, pentru a începe repetiţiile. În trecut, cetele erau foarte bine organizate. Fiecare avea un „cap” care se asigura de păstrarea tuturor tradiţiilor, un ajutor, un contabil, un ţuicar, un pisic şi o iapă.

Aceste orânduiri se mai păstrează încă în unele localităţi în care băieţii se mai organizează după vechile obiceiuri.

În nordul Dobrogei, în apropierea Munţilor Măcinului, cetele de feciori au şi „Oleleul” – personaj de origine păgână care intră primul în gospodărie, înconjoară ceata de colindători de două-trei ori, după care o veghează.

Oleleul are misiunea de a speria duhurile rele. El este îmbrăcat în general în cojoc din piele de oaie şi înarmat cu un buzdugan şi cu o sabie din lemn.

Costumaţia este completată cu beteală, clopoţei şi tălăngi pe care „oleleul” le bate din pământ pentru a proteja gospodăriile de spiritele rele.

Tot în zona Dobrogei se găsesc şi aşa-numiţii „moşoi”. Aceşti colindători cu măşti colorate au devenit o emblemă pentru Luncaviţa, singura comună din România în care se mai practică obiceiul.

Colindătorii poartă măşti pentru a simboliza prezenţa spiritelor strămoşeşti care alungă răul din calea naşterii lui Iisus şi vestesc un an mai îmbelşugat, cu linişte şi bucurii.

Moşoii se costumează într-un cojoc lung până în pământ, întors pe dos, din blană de vulpe sau de iepure, măşti făcute din tărtăcuţe, coarne de berbec, panglici colorate, flori şi mărgele colorate.

Sursa foto ilustrativ: Realitatea Dorohoiana.ro

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Eveniment

Au crescut prețurile la carburanți. Cât costă litrul de benzină și motorină în 1 ianuarie 2026

Publicat

acum 10 minute

joi, 01.01.2026

de

Publicitate

Au crescut prețurile la carburanți. Șoferii plătesc începând de astăzi mai mult pentru benzină și motorină, după ce prețurile la pompă au crescut cu 33-34 de bani pe litru pentru benzină și 30-31 de bani pe litru pentru motorină, informează alba24.ro.

Pentru un autoturism cu un rezervor de 50 de litri, creșterea se traduce printr-un cost suplimentar de 15 – 17 lei la un plin.

Potrivit Codului Fiscal, de la 1 ianuarie 2026 a fost majorat nivelul accizelor pentru bere, vin și alcool etilic.

Au crescut prețurile la carburanți. Prețurile la carburanți pe 1 ianuarie 2026, în Botoșani

Benzină standard:

  • Petrom – 7,59 lei/l (7,25 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,34 lei/l)
  • Lukoil – 7,61 lei/l (7,28 lei/l în 31 decembrie 2025)  (+ 0,33 lei/l)
  • OMV – 7,65 lei/l (7,31 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,34 lei/l)
  • Rompetrol – 7,65 lei/l (7,31 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,34 lei/l)
  • Mol – 7,65 lei/l (7,31 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,34 lei/l)

Benzină premium:

Publicitate
  • Petrom – 8,16 lei/l (7,82 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,34 lei/l)
  • Lukoil – 8,31 lei/l (7,98 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,33 lei/l)
  • OMV – 8,38 lei/l (8,04 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,34 lei/l)
  • Rompetrol – 8,38 lei/l (8,04 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,34 lei/l)
  • Mol – 8,38 lei/l (8,04 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,34 lei/l)

Motorină standard:

  • Petrom – 7,78 lei/l (7,47 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,31 lei/l)
  • Lukoil – 7,8 lei/l (7,5 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,3 lei/l)
  • Rompetrol – 7,84 lei/l (7,53 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,31 lei/l)
  • OMV – 7,85 lei/l (7,54 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,31 lei/l)
  • Mol – 7,85 lei/l (7,54 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,31 lei/l)

Motorină premium:

  • Lukoil – 8,16 lei/l (7,86 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,3 lei/l)
  • Petrom – 8,2 lei/l (7,89 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,31 lei/l)
  • Rompetrol – 8,41 lei/l (8,1 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,31 lei/l)
  • OMV – 8,41 lei/l (8,1 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,31 lei/l)
  • Mol – 8,41 lei/l (8,1 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,31 lei/l)

GPL:

  • Lukoil – 3,97 lei/l (3,92 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,05 lei/l)
  • Rompetrol – 3,95 – 3,99 lei/l (3,95 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,04 lei/l)
  • Mol – 4,02 lei/l (3,99 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,03 lei/l)

Scumpirile vine într-un context în care, pe parcursul anului 2025, prețul petrolului a scăzut pe piețele internaționale.

Cu cât au crescut accizele

Acciza la benzina fără plumb a crescut de la 1 ianuarie 2026 la 3.059,80 lei pentru 1.000 de litri, de la 2.781,64 lei. Pentru benzina cu plumb, acciza a crescut la 3.598,98 lei pentru 1.000 de litri, de la 3.271,80 lei.

În cazul motorinei, acciza a urcat la 2.804,29 lei pentru 1.000 de litri, față de 2.549,35 lei la finalul anului 2025.

În același timp au crescut și accizele la băuturile alcoolice.

Pentru bere, acciza a ajuns la 5,83 lei pe hectolitru grad Plato, de la 5,30 lei.

Pentru vinurile liniștite, acciza a crescut la 11 lei pe hectolitru, iar pentru vinurile spumoase la 83,81 lei, de la 76,19 lei.

Acciza pentru alcoolul etilic s-a majorat la 5.848,49 lei pe hectolitru de alcool pur, de la 5.316,81 lei, iar pentru alcoolul produs în micile distilerii la 2.924,23 lei, de la 2.658,39 lei.

sursa: monitorulpreturilor.info

Citeste mai mult

Eveniment

Istoria Anului Nou: Cum a fost stabilită data de 1 ianuarie ca prima zi din an

Publicat

acum 43 de minute

joi, 01.01.2026

de

Publicitate

Istoria Anului Nou. Anul Nou este astăzi un moment de bucurie și sărbătoare în întreaga lume, marcat de petreceri, artificii și urări de bine. Puțini știu însă că această dată nu a fost întotdeauna fixată la 1 ianuarie și că drumul către stabilirea ei a fost unul lung și plin de schimbări, scrie alba24.ro.

Până în urmă cu câteva sute de ani, Crăciunul (25 decembrie) era considerat prima zi a anului din punct de vedere religios. Abia în 1691, Papa Inocențiu al XII-lea a stabilit oficial data de 1 ianuarie ca prim moment al noului an calendaristic.

Decizia a venit ca o standardizare necesară, întrucât multe state foloseau deja această dată din motive comerciale, după exemplul Veneției din 1522.

În funcţie de calendar oamenii şi-au planificat agricultura, vânătoarea şi sărbătorile. Multe culturi primitive foloseau săptămâna de 4 zile, posibil după cele patru puncte cardinale. Asirienii foloseau calendarul în care săptămâna avea 6 zile. Romanii foloseau calendarul în care săptămâna avea 8 zile.

Grecii şi egiptenii au împărţit lunile de 30 de zile în 3 părţi a câte 10 zile, numite decade. Azi se folosesc aproximativ 40 de calendare din care cele mai importante sunt calendarul gregorian, calendarul islamic şi calendarul iudaic.

Istoria Anului Nou. Anul Nou în antichitate
În cele mai vechi civilizații, începutul anului nu era legat de o dată fixă, ci de ciclurile naturale. În Babilon, Anul Nou a fost celebrat pentru prima dată cum aproximativ 4000 de ani. În jurul anului 2000 î.Hr., Anul Nou babilonian începea cu prima lună plină după Solstiţiul de Iarnă (prima zi de primăvară). Celebrarea babiloniană a Anului Nou dura 15 zile.

Publicitate

În Egiptul Antic, Anul Nou era sărbătorit în momentul în care Nilul ieşea din matcă, eveniment ce se petrecea pe la sfârşitul lui septembrie şi fără de care recoltele nu erau posibile.

Și în Europa antică, începutul anului era diferit față de cel actual.

La romani, anul începea inițial la 1 martie, lună dedicată zeului Marte și asociată cu reînceperea activităților militare și agricole. În 46 î.Hr., împăratul Iulius Caesar a introdus calendarul iulian, pe baza calendarului solar egiptean, un sistem de 365 de zile cu o zi bisectă la fiecare 4 ani, având un an mediu de 365,25 zile. Acesta a stabilit oficial ca 1 ianuarie să fie prima zi a anului, o dată deja asociată cu Ianus, zeul începuturilor.

Anul Iulian este cu aproximativ 11 minute mai lung decât anul astronomic (tropical) real, ducând în timp la acumularea unei diferențe de circa 7 zile la fiecare 1000 de ani.

Evul Mediu și lipsa unei reguli clare

După căderea Imperiului Roman, Europa a intrat într o perioadă în care începutul anului varia de la o regiune la alta. În unele zone, anul începea la 25 martie, de sărbătoarea Bunei Vestiri. În altele, Crăciunul sau Paștele marcau începutul noului an.

Biserica privea cu reticență sărbătorirea Anului Nou la 1 ianuarie, considerând că multe obiceiuri aveau origini păgâne. Din acest motiv, timp de secole, nu a existat o standardizare clară a datei de început a anului.

Calendarul Gregorian

O schimbare a avut loc în 1582, când Papa Grigore al XIII-lea a introdus calendarul gregorian, pentru a corecta erorile calendarului iulian. Calendarul Gregorian a ajustat regula anilor bisecți, pentru a fi mai precis.

Noul calendar stabilea mai exact durata anului solar și a fost adoptat treptat de majoritatea statelor europene.

Chiar și după această reformă, nu toate țările au adoptat imediat data de 1 ianuarie ca început oficial al anului. În multe regiuni, tranziția s a făcut lent, pe parcursul mai multor decenii.

Istoria Anului Nou. Stabilirea definitivă a datei de 1 ianuarie

Stabilirea oficială a datei de 1 ianuarie ca prima zi din an, inclusiv din punct de vedere religios, a avut loc în 1691, de către Papa Inocențiu al XII-lea. Această hotărâre a venit în contextul în care numeroase state europene foloseau deja 1 ianuarie ca început de an din motive comerciale și administrative (de exemplu Veneția, de la 1522).

Înainte de această dată, la unele popoare din emisfera nordică, mai ales la cele cu rădăcini antice, anul nou începea primăvara, la 1 martie.

În a opta zi de la naștere sunt amintite în Evanghelie (Luca 2,21) tăierea împrejur și botezul  pruncului Iisus – la fel și în bisericile evanghelice. În biserica ortodoxă, la 1 ianuarie este și ziua Sfântului Vasile, episcop de Cezareea Cappadociei.

În epoca contemporană, Anul Nou este întâmpinat în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie — noaptea de Revelion (din limba franceză: Réveillon, ceea ce înseamnă aproximativ „trezire”, aici cu sensul de ospăț la miezul nopții) — cu petarde și artificii; rudelor, prietenilor și cunoștințelor li se fac urări de noroc și sănătate.

Dezvoltarea unei gândiri laice, generalizarea reperului gregorian, au condus la stabilirea convenţională a datei de 1 ianuarie ca start al unui nou ciclu temporal pentru toate ţările lumii.

În Regatul României calendarul pe stil nou a fost introdus în anul 1919. Astfel, în Vechiul Regat data de 1 aprilie 1919 a devenit data de 14 aprilie 1919. În Transilvania calendarul gregorian fusese introdus în anul 1590, iar în Bucovina în anul 1773.

Citeste mai mult

Eveniment

Incendiu într-un bloc din Dorohoi, în noaptea de Revelion, din cauza artificiilor. 28 de intervenții ale pompierilor botoșăneni, în ultimele 24 de ore

Publicat

acum 3 ore

joi, 01.01.2026

de

Publicitate

28 de intervenții ale pompierilor botoșăneni, în ultimele 24 de ore

 

În ultimele 24 de ore, pompierii botoșăneni au avut 28 de misiuni.

 

Acestea au vizat:

 

Publicitate

▪ acordarea asistenței medicale de către echipajele SMURD în 19 situații;

 

▪ cinci alte intervenții (asigurare măsurilor p.s.i. pe timpul unor manifestări cu public numeros, transport persoane supraponderale);

 

▪ stingerea a patru incendii produse în locuințe / gospodării, astfel:

 

– 31 decembrie 2025, într-o casă din localitatea Broscăuți, unde ardeau bunurile dintr-un hol. Pompierii militari din Dorohoi au acționat rapid astfel încât flăcările să nu se extindă la întreaga construcție. Cauza probabilă a fost stabilită ca fiind scurtcircuitul.

 

– 31 decembrie 2025, la o casă din localitatea Hudești, unde s-a aprins funinginea depusă pe pereții interiori ai coșului de fum. Pentru înlăturarea pericolului au acționat pompierii de la Punctul de Lucru Darabani.

 

– 31 decembrie 2025, în localitatea Broscăuți, unde mai multe articole textile adunate în curtea casei, ardeau. Au intervenit pompierii din cadrul Detașamentului Dorohoi. Cauza probabilă a fost stabilită ca fiind acțiunea intenționată.

 

– 1 ianuarie 2026, într-un bloc de locuințe din municipiul Dorohoi. La fața locului s-au deplasat, în cel mai scurt timp, pompierii din cadrul Detașamentului Dorohoi, cu o autospecială de stingere și o ambulanță SMURD. Aceștia au constatat că ardea o porțiune din podeaua de lemn a unei terase situate la etajul I, incendiul fiind însoțit de degajări mari de fum. Proprietarul locuinței și fiul acestuia au fost evacuați preventiv de către pompieri, deoarece fumul a pătruns în apartament. Până la sosirea forțelor de intervenție, alți zece locatari au ieșit din bloc. Toate persoanele au fost evaluate la fața locului de echipajul SMURD, fără a necesita îngrijiri medicale. Cel mai probabil, incendiul s-a produs după ce materialele combustibile de pe terasă s-au aprins de la jarul rămas în urma utilizării artificiilor.

 

În continuare, pompierii militari rămân mobilizați, 24 de ore din 24, pentru gestionarea operativă a situaţiilor de urgenţă şi acordarea primului ajutor medical specializat persoanelor aflate în dificultate.

 

Nu uitați! Informații despre modul de comportare în cazul producerii unor situații de urgență pot fi obținute prin accesarea platformei naționale de pregătire în situații de urgență httups://fiipregatit.ro.

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2026: Sfântul Ierarh Vasile cel Mare

Publicat

acum 3 ore

joi, 01.01.2026

de

Publicitate

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare – 1 ianuarie

 

Marele ierarh şi dascăl Vasile cel Mare s-a născut în Cezareea Capadociei, din părinţi creştini. Mama sa Emilia era fiică de martir, iar bunica sa Macrina era o femeie cu frica lui Dumnezeu. Amândouă l-au crescut pe Vasile în focul dragostei pentru Hristos. Tânărul Vasile era dăruit de Dumnezeu cu minte ageră şi cu suflet mare. De aceea el a şi putut să înveţe tot ce se ştia în acea vreme. În Atena a legat el prietenie trainică cu Grigorie de Nazianz, prietenie care i-a fost de folos în toată viaţa. Vasile a intrat încă de tânăr în viaţa călugărească. A întemeiat el însuşi o mănăstire, în ţinutul Pontului şi a strâns acolo o mulţime de călugări cucernici. Toţi urmau pilda vieţii lui şi se conduceau după regulile monahale (călugăreşti) aşezate de el. Călugării Bisericii noastre se conduc şi astăzi după aceleaşi reguli. La vârsta de 35 de ani, Vasile a ajuns episcop în Cezareea. Atunci a izbucnit pe acolo o foamete mare şi mulţi oameni ar fi pierit, dacă nu ar fi fost lângă ei grija ierarhului Vasile. El a întemeiat un azil, unde erau adăpostiţi toţi săracii şi neputincioşii. În curând s-a lăţit în partea locului şi o molimă nemiloasă. Ierarhul Vasile a întemeiat îndată un spital. Acesta e întâiul spital din lume. Dar tocmai în acele vremi se întindea erezia lui Arie, iar Vasile era un mare apărător al credinţei orto¬doxe. Voind să îl atragă în partea arienilor, împăratul Valens, care era un mare sprijinitor al rătăciţilor, îl trimise la Vasile pe un general al său cu numele Modest. Acela a încercat în tot felul să clatine credinţa marelui ierarh. Însă Vasile i-a răspuns: „În zadar mă ameninţi cu luarea averilor, căci nu vei găsi la mine decât aceste haine purtate şi câteva cărţi. De exil nu mă tem, căci tot pământul este al Domnului căruia eu servesc. De moarte iarăşi nu mă tem, căci ea mă va uni mai degrabă cu Domnul meu în fericirea cerească, pe care o doresc atât de mult”. Iar Modest se întoarse fără să fi putut schimba cu ceva tăria de credinţă a lui Vasile. De la Sfântul Vasile cel Mare ne-au rămas multe scrieri însemnate, cuvântări alese, un Cuvânt către tineri, predici şi o liturghie, care se slujeşte de zece ori pe an. Obosit şi trudit, slăbit de posturile îndelungate pe care le ţinea, Sfântul Vasile cel Mare a închis ochii la 1 ianuarie din anul 379, înainte de a împlini 50 de ani. Biserica noastră îl numără între dascălii ei şi îl sărbătoreşte la 1 şi la 30 ianuarie din fiecare an.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending