Luna august aduce, ca în fiecare an, un eveniment deosebit cunoscut drept Perseide, un spectaculos fenomen astronomic, în care, pe cer, se văd circa 10-20 de ”stele căzătoare” pe oră.

Fenomenul astronomic caracteristic lunii august este curentul de meteori Perseide. Deşi activitatea sa începe la 14 iulie şi se încheie la 1 septembrie, cel mai important moment este cel al fazei maxime a curentului, care în 2022 este atins în noțile zilelorde 11 -13 august.

Perseidele coincid în 2022 cu faza de Lună Plină

În acest an coincidenţa cu faza de Lună Plină (12 august) face mai greu de observat fenomenul astronomic, potrivit International Meteor Organization

În perioada maximă, pe un cer senin şi în faza de Lună Nouă, se pot observa 100 de meteori într-o oră, potrivit NASA.

Cel mai bun loc pentru a admira „ploaia de stele”, la fel ca şi în cazul majorităţii ploilor de meteori, este locul cel mai întunecat, departe de lumina artificială a oraşelor.

Cea mai bună perioadă de observare este după miezul nopţii până dimineaţa. Orice meteor al cărui traiectorie inversă ajunge în constelaţia Cassiopeia (între Cassiopeia şi Perseu) este o „perseidă”.

Ce este fenomenul  ”stele căzătoare”

Fenomenul de „stea căzătoare” este foarte bine cunoscut. Pentru o fracţiune de secundă se vede acest fenomen, denumit de astronomi „meteor” (stea căzătoare), produs de particula de praf cosmic care arde în atmosferă.

Fragmentul care cade pe Pământ, se numeşte meteorit, potrivit astro-urseanu.ro.

Perseidele, cunoscute şi sub denumirea de „stele căzătoare” vor putea fi admirate de pe teritoriul României, curentul înregistrând un maxim în noaptea de 12 spre 13 august, informează site-ul Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.

Ce sunt perseidele. De unde provine denumirea

Denumite după constelația din care par că vin, Perseidele reprezintă unul dintre numeroasele roiuri de meteori activi într-un an. Perseidele sunt cunoscute pentru că este perioada concediilor și a vacanțelor, perioada din an când oamenii petrec mai mult timp sub cerul liber, noaptea.

Fenomenul de stea căzătoare este arhicunoscut. Dâra luminoasă de pe cer este lăsată de o particulă sub 1 mm diametru care aprinde aerul când intră în atmosfera Pământului. Pentru o fracțiune de secunda vedem acest fenomen, denumit de astronomi meteor. Particula de praf cosmic care arde în atmosferă se numește meteoroid, iar pietroiul care uneori cade pe Pământ se numește meteorit.

Toate aceste particule de praf vin de la cometa 109P/Swift-Tuttle, care, când trece pe lângă Soare, sublimează şi praful cosmic prins în nucleul îngheţat este eliberat în spaţiu.

Cum poți vedea Perseidele

Pentru Perseide perioada de activitate este între 17 iulie și 26 august. În această perioadă se pot observa, pe lângă meteorii ce nu aparțin unui curent, și meteori care par că vin din constelația Perseus.

Maximul curentului va veni cândva în noaptea de 12 spre 13 august, la ora 04 TLR. Cu o noapte înainte vom putea observa panta ascendentă, în noaptea de maxim vom observa maximul și cu o noapte după, panta descendenta a maximului, în intervalul 11-14 august.

Cea mai buna perioadă de observare este după miezul nopții până dimineața. Orice meteor al cărui traiectorie inversă ajunge în constelația Cassiopeia (între Cassiopeia și Perseu) este o „perseidă”.

Luna, cel mai mare inamic al perseidelor

Cel mai mare inamic al Perseidelor — Luna, care poate împiedica observarea fenomenului, se va afla în noaptea în care activitatea curentului de meteori ajunge la maxim, aproape de faza de Lună Nouă.

Anul acesta Luna se va afla în faza de Lună Plină, va fi strălucitoare și se va vedea toată noaptea. Va rămâne pe cer toată noaptea și va dăuna foarte mult observațiilor. Chiar și din locurile cu cer bun, din cauza Lunii se vor vedea foarte puține Perseide.

Fenomenele astronomice se urmăresc cel mai bine din locurile cu cer curat, lipsit de lumini parazite. Așa că din orașele mari nu se pot observa mulți meteori. Cel mai bun este un loc la țară sau la munte. Este bun și un loc de observații aflat la marginea orașelor mari. Cei ce vor observa din zonele cu cer curat, pot vedea maxim 100 de meteori pe oră. Cei ce observa din orașe vor vedea 10-20 de meteori pe oră.

Cum poți vedea meteorii?

Pentru a vedea meteori nu aveți nevoie de un instrument astronomic. Vă trebuie ceva pe care să stați întins, un sac de dormit sau un șezlong. Vă mai trebuie îmbrăcăminte groasă pentru că nopțile de august sunt destul de răcoroase.

Pentru a vedea cât mai mulți meteori, este nevoie să priviți cerul măcar o oră. Cu cât observați mai mult cu atât vedeți mai mulți meteori. Desigur, uneori este binevenită o pauză scurtă pentru dezmorțire.

De unde vine denumirea de ”stele căzătoare”

Urmărind bolta cereasca veți vedea stelele și Calea Lactee. Uneori o dâra luminoasa, ce va dura mai puțin de o secundă, se va vedea printre stele. În vechime părea că una din stelele de pe cer a căzut, de aici venind numele de „stea căzătoare”.

Desigur că stelele nu au cum sa cadă, de fapt ați observat o particulă foarte mică, sub 1 mm diametru, care a intrat în atmosfera Pământului și la frecarea cu aerul a făcut ca acesta să emită lumină (ionizare).

Predicțiile spun că se vor vedea maxim 100 de meteori pe oră, în condiții ideale, însa în mod normal se vede cam jumătate din numărul estimat. În timpul maximului perseidelor se poate vedea cam un meteor pe minut.

Perseidele, observate de cel puțin 2000 de ani

Curentul de meteori al Perseidelor este cel mai cunoscut, de populaţia întregului Pământ, dintre toţi curenţii majori de peste an, atât datorită faptului că el a prezentat de-a lungul timpului o activitate regulată (fiind observat de cel puţin 2.000 de ani), cât şi pentru simplul motiv că perioada sa de activitate îndelungată oferă condiţii ideale de observare pentru cei din emisfera nordică.

Este unul dintre cei mai dinamici curenţi meteori, datorită trecerii, în 1992, a cometei-părinte, Swift-Tuttle, la periheliu – punctul cel mai apropiat de Soare – ocazie cu care s-a produs o intensificare a activităţii.

Frecvenţa meteorilor a fost de 400 pe oră în 1991 şi 1992, apoi a scăzut la circa 100 pe oră în 1999.

În mişcarea sa pe orbită, Pământul întâlneşte curenţii de meteori în aceleaşi zone, punctul lor maxim de activitate producându-se într-o anumită perioadă a anului.

Aceşti curenţi de meteori poartă denumirea constelaţiei sau a stelei în dreptul căreia este situat radiantul: Perseide, Leonide, Aqaride, Capricornide.

Primele observații despre ”stelele căzătoare”

Primele observaţii despre vizibilitatea unui astfel de fenomen se găsesc în cronici chinezeşti, unde se spune că, în anul 36, într-o singură noapte au fost văzuţi peste 100 de meteori.

Primul observator care a determinat rata orară a curentului de meteori al Perseidelor a fost Eduard Heis, care, în 1839, a numărat 160 de meteori pe oră. Calculul orbitei Perseidelor a fost realizat între 1864-1866 de Giovanni Schiparelli (1835-1910).

El a constatat o strânsă legătură a fenomenului cu orbita cometei Swift-Tuttle, care trece prin apropierea Soarelui o dată la 120 de ani. Numele de Perseide a fost dat tot de Schiparelli în 1866.

surse: Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”, International Meteor Organization, Agerpres