Sfântul Marele Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305), s-a născut în Capadocia, într-o familie creștină de origine greacă și a fost învățat din tinerețe în dreapta credință. Când tatăl său a trecut la cele veșnice, Sfântul s-a mutat cu mama sa din Capadocia în Palestina, unde se aflau originile familiei sale și unde mai aveau moșteniri. Ajuns la vârsta desăvârșirii și fiind frumos la chip și viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere și destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut remarcat și prețuit și în scurtă vreme a cucerit cele mai mari cinstiri, până la dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului. Se știe că, deși era păgân, împăratul Dioclețian nu a luat nici o măsură împotriva creștinilor până la anul 303. Acest lucru a îngăduit creștinilor vrednici să urce până la cele mai înalte slujbe în împărăție. În anul 303 însă, din îndemnul ginerelui său Galeriu pe care Dioclețian l-a luat ca însoțitor la domnie (tetrarh), a aprins prigoana împotriva creștinilor. Istoria creștinătății stă martoră că, din anul 303 și până la 313 (anul Edictului de la Milan, prin care Sfântul împărat Constantin cel Mare garanta tratarea creștinilor cu bunăvoință), Biserica a trecut printr-o cutremurătoare încercare și o sângeroasă probă: creștinii au fost siliți să aleagă, cu prețul vieții lor, între zeii păgâni și Iisus Hristos. Cunoscând decretul de prigonire împotriva creștinilor, îndată Gheorghe s-a înfățișat singur înaintea împăratului Dioclețian și, înaintea întregii curți împărățești, a mărturisit deschis că este creștin și că înțelege să slujească în oastea împăratului ca ucenic al lui Hristos. Uimit de această mărturisire și îndemnat de Galeriu, Dioclețian a dat poruncă să fie dus în temniță și supus la chinuri, ca să se lepede de credință. Și a fost trecut prin toate vămile muceniciei: loviri cu sulița, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapă cu var, încălțăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou. Toate acestea și altele asemenea le-a îndurat cu bărbăție Sfântul Mucenic Gheorghe rămânând tare în credință. Mucenicii sunt creștini aleși, luminați de Dumnezeu pentru a duce lupta împotriva păgânătății și a diavolului. Drept aceea, în toiul prigonirilor și în clipele când sunt puși la încercările cele mai sângeroase, Mântuitorul îi luminează cu puteri dumnezeiești care le ocrotesc trupul împotriva suferințelor. Deci, mulți dintre cei de față, văzând chinurile de moarte prin care trecea Sfântul Marele Mucenic Gheorghe și că rămâne viu și nevătămat, s-au lepădat de idoli și au venit la credința în Hristos, slăvind într-un glas pe Dumnezeul creștinilor. Mai mult, în vremea ținerii lui în temniță, Sfântul Gheorghe a înviat un mort, doar atingându-se de el. Însăși împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, văzând acestea, a mărturisit credința în Hristos, fiind și ea trecută în rândul sfinților mucenici. În cele din urmă, împăratul a încercat să-l înduplece cu onoruri și cu făgăduințe, dar Sfântul a ales să rămână pentru totdeauna cu Hristos. În fața acestei mărturisiri și, văzând că toate încercările lui sunt zadarnice, Dioclețian a dat porunca să li se taie capetele, și Mucenicului și împărătesei Alexandra. Așadar, ostașii i-au scos afară din cetate, dar, pe drum, înainte de a ajunge la locul de tăiere, împărăteasa, slăbind cu trupul, și-a dat duhul. Iar, când au ajuns la locul hotărât, Sfântul și-a ridicat glasul și s-a rugat cu căldură, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Astfel, rugându-se, cu bucurie și-a plecat capul sub sabie în ziua de 23 aprilie, păzind până la capăt credința fără prihană și luând cununa cea neveștejită din mâna lui Hristos, Domnul său. Trupul său a fost aruncat în groapa comună a sclavilor, iar mai târziu a fost luat de creștini și dus în orașul Lida din Palestina.

Un incendiu violent a izbucnit, în această după-amiază, în orașul Săveni. O clădire dezafectată, unde a funcționat o moară de cereale, a fost cuprinsă de flăcări. Alarma a fost dată de oamenii care locuiesc în zonă.

La caz s-au deplasat, în cel mai scurt timp, pompierii de la Stația Săveni, cu două autospeciale de stingere cu apă și spumă, dar și Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Săveni. Ulterior, forțele și mijloacele de intervenție au fost suplimentate cu autospeciala de intervenție și salvare de la înălțime din cadrul Detașamentului de Pompieri Botoșani.

În acest moment, incendiul este localizat și se lucrează pentru stingerea flăcărilor și înlăturarea efectelor. Intervenția este una de durată, având în vedere suprafața mare afectată, aproximativ 300 de metri pătrați.

Publicitate

Mii de oameni au participat la procesiunea cu moaștele Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, un eveniment intens așteptat de credincioșii din Botoșani, care a avut loc astăzi, începând cu ora 18.00. Procesiunea va rămâne cu siguranță în istoria județului prin amploarea sa, la eveniment fiind prezenți preoți numeroși, dar și trei ierarhi. De remarcat numărul mare de tineri, care au mers în fruntea alaiului, îmbrăcați în costumul tradițional.

Sărbătoarea Sfântului Mucenic Gheorghe, ocrotitorul municipiului Botoșani, a adus și anul acesta bucurii duhovnicești deosebite pentru credincioșii din oraș, dar și de pe întreg județul. Cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, au fost aduse spre închinare moaștele Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei.

După slujba Vecerniei cu Litie, în jurul orei 18.00, a avut loc o procesiune pe următorul traseu: Biserica Sf. Gheorghe – Str. Ion Pillat – Calea Naţională – Str. 1 Decembrie Biserica Uspenia- Str. Poştei- Biserica Sf. Gheorghe.

Publicitate

„Dumnezeu să vă răsplătească osteneala tuturor. A fost o frumoasă ceremonie, o binecuvântată procesiune prin care am mărturisit împreună cu Sfântul Gheorghe și cu Sfântul Iosif că lucrul cel mai de preț este credința. Că se cuvine a cere precum Sfântul Gheorghe lui Dumnezeu ca să devenim și noi biruitori și se împlinește aceasta prin credință, nădejde și dragoste. Îi cerem lui Dumnezeu să tindem și noi întrucâtva spre ceea ce a fost odinioară Sfântul Iosif cel Milostiv, încercând a înțelege că un creștin adevărat este un om cu inimă mare, un om care suferă pentru sine, dar suferă și pentru ceilalți încercând să-i introducă în inima sa care se cuvine a fi tot mai largă pentru a cuprinde pe toți și pe toate. Slavă lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate”. Amin!”, a spus în cuvântul său Înalt Preasfințitul Teofan.

Mâine pe 23 aprilie, de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, lăcașul de cult va îmbrăca haină de sărbătoare, pregătit pentru o slujbă arhierească cu un sobor de ierarhi. Programul menționează că la ora 9.00 va avea loc primirea ÎPS Teofan și a celorlalți ierarhi invitați, după care va fi săvârșită  Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a darurilor mai înainte sfinţite, la care se va alătura ierarhilor pentru slujire un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi.

La sfârşitul slujbei, fiecare credincios participant va primi sărmăluţe, cozonac de post şi un pahar de vin oferit de Primăria Botoşani.

Publicitate

Cu binecuvântarea IPS Teofan, Sfintele Moaște ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe vor rămâne spre venerare la biserica din municipiul Botoșani care îl are ca ocrotitor până  în Duminica Floriilor, pe 24 aprilie, ora 13:00.

Despre Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei

Acest mare mitropolit al Moldovei – Iosif al II-lea Naniescu – numit „cel milostiv”, a fost cel mai strălucit ierarh al Bisericii Ortodoxe Române din a doua jumătate a secolului XIX după Sfântul Calinic de la Cernica. Era fiul preotului Anania (Nane) Mihalache și al presviterei Teodosia, din satul Răzălăi, raionul Bălți, născut la 15 iulie 1818. Tatăl său a murit după doi ani, iar mama rămâne văduvă cu doi copii, Ioan și Ieremia. În anul 1831, ierodiaconul Teofilact, unchiul său, aduce la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași pe copilul Ioan, pentru a învăța carte. Aici deprinde scrisul, cititul, tipicul și muzica psaltică. În anul 1834 ierodiaconul Teofilact este numit egumen la Mănăstirea Sfântul Prooroc Samuil din Focșani, unde aduce și pe nepotul său. În anul 1835, ierodiaconul Teofilact ajunge ecleziarh la episcopia Buzăului, sub vestitul episcop Chesarie, împreună cu tânărul Ioan.

La 23 ianuarie 1835 rasoforul Ioan este călugărit sub numele de Iosif, în catedrala episcopală, iar a doua zi este hirotonit diacon. Ca ucenic al episcopului Chesarie, în anul 1836, ierodiaconul Iosif Naniescu intră la seminarul din Buzău, atunci înființat, pe care îl termină în anul 1840. Apoi, între anii 1840-1847 urmează Colegiul Sfântul Sava din București. În anul 1849 este numit egumen la Mănăstirea Șerbănești din Râmnicu-Vâlcea, iar la 29 august 1850 este hirotonit preot în București. În noiembrie 1852 este făcut protosinghel de Sfântul Calinic, episcopul Râmnicului. În 1857 este numit egumen la Mănăstirea Găiseni, județul Dâmbovița, iar după 4 ani este făcut arhimandrit de mitropolitul primat Nifon și numit în 1863 egumen la Mănăstirea Sărindar din București. Între anii 1864-1870 arhimandritul Iosif Naniescu a activat ca profesor de religie la Gimnaziul Gheorghe Lazar și la Liceul Matei Basarab din București, iar ultimii doi ani (1870-1871) a fost director la Seminarul Central. La 23 aprilie 1872 arhimandritul Iosif Naniescu este hirotonit arhiereu, iar în ianuarie 1873 este numit episcop de Argeș. La 10 iunie 1875 este ales mitropolit al Moldovei, iar la 6 iulie același an este instalat la Iași. Timp de 27 de ani venerabilul mitropolit Iosif Naniescu păstorește cu o rară blândețe și înțelepciune Mitropolia Moldovei. Aici a depus cea mai bogată activitate duhovnicească, teologică, pastorală și socială din toată viața sa, rămânând pentru urmași un exemplu viu și greu de imitat. În data de 26 ianuarie 1902 mitropolitul Iosif Naniescu „cel sfânt si milostiv” părăsește pe fiii săi duhovnicești și se strămută la cereștile lăcașuri, pentru a sta în fața marelui Arhiereu Iisus Hristos.

Canonizarea oficială a Mitropolitului Iosif Naniescu a avut loc în  data  de 25 martie 2018, la Catedrala Mitropolitană din Iași, de Patriarhul României împreună cu paisprezece ierarhi români, cu data de prăznuire 26 ianuarie

Publicitate

Compania Naţională ”Poşta Română” a comunicat că programul de lucru al subunităţilor poştale, în perioada 1-6 mai 2024. Practic, Poșta Română a anunțat programul de sărbători și cel al distribuirii pensiilor în perioada de Paște.

Programul de lucru al subunităților poștale va fi următorul:

• 1 Mai 2024, Ziua Muncii, toate subunităţile poştale din mediul rural și urban vor fi închise
• 2 mai 2024, toate subunităţile poştale din mediul rural și urban vor funcționa conform programului normal de lucru
• 3 mai, Vinerea Mare – 6 mai, luni, a doua zi de Paște, toate subunităţile poştale din mediul rural și urban vor fi închise.

Începând de marți, 7 mai 2024, toate subunităţile poştale îşi vor relua programul normal de lucru.

Publicitate

Programul anunţat este în conformitate cu prevederile Codului Muncii. Potrivit acestora, Vinerea Mare (ultima zi de vineri înaintea Paștelui), precum și prima și a doua zi de Paști sunt declarate zile de sărbătoare legală, nelucrătoare, preluate și în Contractul Colectiv de Muncă.

Anunțul pentru pensionari

Poşta Română mai anunță că ”distribuirea drepturilor sociale (pensii) va începe cu data de 2 mai, în termenul asumat cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale”.

Potrivit calendarului oficial, achitarea pensiilor prin poștă se face în intervalul 1 – 15 ale lunii, la domiciliul beneficiarilor.

Publicitate

Conform Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP), achitarea pensiilor pe carduri se face în data de 12 a fiecărei luni, dar nu mai târziu de data de 13 a fiecărei luni.

Pentru pensionarii avizaţi (cei care nu sunt găsiți la domiciliu) drepturile bănești și documentul de plată se pot ridica de la ghişeele poştale, în termen de 2 zile lucrătoare după ultima zi de plată a lunii respective.

În caz contrar, pensiile se întorc la casa teritorială de pensii de unde pot fi solicitate pentru reordonanțare la plată.