Astăzi a fost prilej de sărbătoare și de bucurie în Parohia „Sfântul Gheorghe”, din municipiul Botoșani, unde enoriașii au omagiat-o pe prezbitera Cătălina-Maria Mateciuc, primul ajutor al părintelui Dumitru în misiunea sa pastorală. Exemplu de răbdare desăvârșită, de rezistență, putere și curaj, dar și de bunătate ca „pâinea lui Dumnezeu”, preoteasa Cătălina a reușit să lase urme adânci ale pașilor săi pe drumul vieții. Chiar dacă a făcut ca lucrurile să pară simple și parcursul lin, viața ei este o poveste despre tenacitate, despre încercări, despre dragostea de Hristos și de aproapele. Este o candelă aprinsă ce luminează şi încălzeşte atât propriul cămin, cât şi comunitatea bisericească.

„Nu eu am vrut să fiu preoteasă, Dumnezeu m-a ales”

Acum 35 de ani, Cătălina-Maria a devenit soția lui Dumitru Mateciuc, care era deja un teolog tobă de carte. În acel moment, Dumnezeu îi pregătea calea pentru a deveni femeia puternică din spatele preotului care urma să zidească biserici în inimile credincioșilor. Câteva luni mai târziu, ACASĂ nu mai însemna o cameră, ci o parohie întreagă. Părintele Dumitru Mateciuc devenise propovăduitorul prin cuvânt al adevărurilor de credinţă, iar prezbitera Maria-Cătălina propovăduitoarea exemplului, al rolul pe care îl are soţia preotului în viaţa parohiei, devenind „mâna dreaptă”  a părintelui în misiunea sa pastorală. Deși avea doar 20 de ani a înțeles imediat că trebuie să reprezinte un reper spiritual şi moral pentru comunitatea din Sârbi, unde fusese trimis părintele Dumitru să facă misiune, pentru că altfel oricât de frumos ar fi predicat soțul ei în fața Altarului, dacă nu s-ar fi reflectat  în modul său de viaţă şi al familiei, atunci slujirea nu ar fi fost deplină. De dragul ei, enoriașii din Sârbi s-au mobilizat exemplar și veneau în număr mare la slujbe, dar și la activitățile la care se cerea efort colectiv. Astfel încât, atunci când a fost transferat la Biserica „Sfântul Gheorghe” din municipiul Botoșani, în inimile enoriașilor din Sârbi s-a lăsat o tristețe iremediabilă. „Sunt la Altar de 35 de ani și pe 20 august facem și 35 de ani de când ne-am căsătorit. În 1989 pe 20 august ne-am căsătorit și în 1990 am fost preoțit. A fost alături de mine în tot ce am făcut…Și când am construit Biserica de la Sârbi, făcea mâncare la muncitori, când am făcut casa…Este o foarte bună gospodină și o bucătăreasă desăvârșită. Și a fost alături și de enoriașii de la Sârbi. Chiar și acum când mergem acolo ne primesc cu bucurie. Când preoteasa este alături de preot și la slujbe și peste tot, enoriașii sunt atrași și vin la biserică în număr mare și cu multă bucurie. Și chiar aici, la Biserica Sfântul Gheorghe, că au fost atâte…, când cădeam în deznădejde mă încuraja: Lasă că va fi bine și va ieși soarele și pe strada ta! Și până la urmă am reușit”, a spus părintele Dumitru Mateciuc.

Preoteasa Maria Mateciuc a scris cu litere de iubire în inimile enoriașilor, dar a știut să clădească și în inima soțului său o fortăreață în care iubirea, fidelitatea și respectul nu au putut fi atinse de încercările acestei lumi, de drumul lung, de călătoria obositoare,  de nevoile foarte multe care au frământat comunitatea parohială. Astfel încât, acum, după de 35 de ani de căsătorie, este mai iubita decât oricând, respectată și susținută de „părintele” ei. Pentru că dacă o întrebi despre omul ei, niciodată nu spune „soțul meu”, ci „părintele”.

„Dacă ar fi să enumăr trei calități ale Mariei aș putea spune: o mamă iubitoare, o soție iubitoare și o preoteasă exemplară. Dacă ar fi să mă mai căsătoresc o dată , tot pe ea aș alege-o pentru că o iubesc enorm de mult. I-am scris multe poezii, pe care le-a apreciat cu lacrimi de emoție. Cele mai mari bucurii ale ei au fost atunci când s-au născut copiii. Regretele Mariei? Poate că am fost foarte puțin în concediu, pentru că pe timpul verii ori eram eu ocupat, ori nu putea ea. Avem și socrii la țară ,alături de care trebuie să fim în permanență. N-am mai fost în concediu de când am făcut căsătoria de 25 de ani, deci avem deja zece ani. Eu nu prea mă pricep să-i cumpăr cadouri. Ea îmi cumpără mie și de fiecare dată toate mi se potrivesc”, a dezvăluit părintele Mateciuc.

La rândul său prezbitera Maria Mateciuc spune că în orice clipă ar lua-o de la capăt pentru că preoteasă nu a ales să fie. Nu a întrebat-o nimeni. A fost voia lui Dumnezeu, față de care s-a supus, s-a smerit și a făcut până acum tot ce i-a stat în putință ca să împlinească misiunea nobilă. Cu bucurie! Cu nădejde! A sprijinit orice om întristat sau în nevoi, cu timp și fără timp, purtând crucea după rânduiala lui Dumnezeu.

Preoteasa Maria Mateciuc este un exemplu de evlavie, hărnicie, bună-cuviință, un om care are un cuvânt bun pentru oricine i-ar cere un sfat. Rezultatele pastoral-misionare sunt evidente, lucru remarcat și de ÎPS Teofan la slujba de sfințire a bisericii din municipiu. Nu a ascuns lumina sub oboroc și a arătat și altora cum se construiesc familii frumoase, trainice și devotate lui Dumnezeu. Astfel că, astăzi, se poate mândri cu mai multe perechi de fini, alături de care a stat la fiecare pas al lor și i-a călăuzit, i-a încurajat, printre aceștia regăsindu-se părintele- director al Seminarului Teologic Botoșani, Daniel Dascălu, și soția, o doctoriță îndrăgită în oraș, dar și părintele Lucian Marcu, care la rândul său are o familie de nota zece. Și desigur mai sunt și alte nume sonore sau mai puțin cunoscute. Cu toții o respectă, însă, și o iubesc ca pe o mamă spirituală.

La mulți ani, doamna preoteasă Maria-Cătălina Mateciuc, vă urează și colectivul Redacției Botoșani24.ro.

Bunul Dumnezeu să vă dăruiască în continuare răbdare, dragoste şi ajutor în toată fapta bună. Lucrurile mici pe care le faceți şi le spuneți uneori  par nesemnificative, însă au o mare importanţă în timp. Un gest frumos poate lua povara celor obosiţi, un cuvânt bun poate aduce, într-o inimă îndurerată, bucuria unei ploi de vară.