Connect with us

Actualitate

OPINII Cătălin Silegeanu: Conflictul interminabil dintre Doina Federovici și Valeriu Iftime seamănă cu o ceartă între elevii corigenți

Publicat

Publicitate

Conflictul interminabil dintre Doina Federovici și Valeriu Iftime pe marginea celei mai stringente probleme cu care se confruntă județul Botoșani – furnizarea deficitară a apei și handicapurile operatorului Nova Apaserv – seamănă cu o ceartă între elevii corigenți. Niciunul dintre ei nu și-a făcut temele, nu sunt capabili nici să lucreze la un proiect comun pentru a trece clasa, dar se acuză reciproc și inundă spațiul public cu lamentări pentru ca profesorul, adică electoratul, să acorde o șansă unuia dintre ei.

În cea mai delicată situație se află actuala conducere a Consiliului Județean, care reprezintă tabăra PSD. În patru ani nu s-a mișcat un deget pentru redresarea companiei Nova Apaserv. Nu s-a făcut nimic pentru atragerea experților care ar fi putut elabora o strategie coerentă și proiecte fezabile de dezvoltare a operatorului de apă. Toate plângerile și eșecurile care includeau Nova Apaserv au fost ascunse sub preș și ignorate, până când atenția publicului se îndrepta spre alte situații revoltătoare. Culmea, nici în campania electorală nu a îndrăznit nimeni din PSD să comenteze starea jalnică în care se află Nova Apaserv.

Singurul aspect cu care s-au lăudat managerii unși de PSD este acel compartiment antifraudă, pentru a induce botoșănenilor că hoții sunt unicii responsabili pentru declinul financiar al companiei. Și când directorul anunța pierderi de apă de aproape 70%, cantități rezultate din avarii uriașe, uitate săptămâni la rând, cine era de vină? După mintea lor, probabil Ceașescu, pentru că nu a găsit să cumpere și să îngroape magistrale care să reziste sute de ani. Nu s-a gândit că după el vin turme de incompetenți și leneși care se uită la conducte, se uită la ghiduri de finanțare, se plâng, iar se uită la conducte. Și doar se uită, pentru că nu știu să rezolve nici cu o armată de consultanți plătiți regește din banul public.

Este un adevăr pe care echipa de profesioniști PSD îl recunoaște abia acum, când cere cu disperare soluții din partea unui om fără niciun fel de funcție sau demnitate publică, care nu încasează niciun leu pentru a oferi soluții. PSD ar face bine să ceară soluții de la premierul pe care ni-l bagă pe gât în fiecare zi, să ceară soluții de la tinerii specialiști cu care se mândresc din cale afară, că tare i-a plăcut fiecăruia să devină director sau administrator peste noapte deși învârt doar trei idei în cap. Abia de la acești oameni se cuvine ca, la finalul unui mandat de conducere și putere decizională totală, președintele Doina Federovici să ceară soluții.

Cât despre Valeriu Iftime, este cât se poate de evident că imaginea tehnocratului pregătit să tranșeze orice problemă într-o manieră metodică nu mai bate cu realitatea unui începător depășit. Nu i-a plăcut deloc această etichetare în campania electorală, dar este o realitate pe care nu o mai poate masca sub experiența de antreprenor. Mersul lucrurilor este cu totul altul în administrație decât în mediul privat. A promis mari schimbări, măsuri, planuri și soluții privind Nova Apaserv, pentru că știa că PSD a eșuat total în această direcție și costul electoral s-a revărsat în bazinul PNL. Pus în fața faptului împlinit pe nepregătite, se pare că Valeriu Iftime este la fel de om ca toți ceilalți și nicidecum vreun geniu fantastic, pentru că evită să prezinte strategia pe care ar implementa-o începând cu luna octombrie. Se străduiește și el cu niște consultanți, la fel cum s-au strofocat PSD-iștii în ultimii patru ani.

Totuși, nu poate fi trecut cu vederea un aspect esențial, care poate fi cheia de interpretare a acestui circ politic care pe botoșăneni îi costă enorm. Să nu uităm că prin consiliile de administrație succedate la vârful Nova Apaserv s-au perindat și directori PNL, și directori PSD.

Publicitate

Ambele partide au căpușit această societate și au creat haos intern, exact așa cum viermii parazitează ugerul unei bovine pline de lapte. Laptele s-a stricat și viermii se mănâncă între ei. Asta este clasa lor politică.

Cătălin Silegeanu – PRIM-VICEPREȘEDINTE AUR BOTOȘANI

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Incendiu la primele ore ale dimineții în Băiceni: Casă și garaj cuprinse de flăcări. Intervenție în forță a pompierilor

Publicat

Publicitate

Pompierii botoșăneni intervin și în aceste momente, pentru stingerea unui incendiu care a cuprins o locuință din localitatea Băiceni, comuna Curtești. Alarma a fost dată puțin înainte de ora 06:00, când flăcările au fost observate la nivelul casei.

La fața locului s-au deplasat în cel mai scurt timp pompierii militari din cadrul Detașamentul Botoșani, care au intervenit cu trei autospeciale de stingere. De asemenea, la intervenție participă o ambulanță SMURD, precum și un echipaj aparținând Serviciului Județean de Ambulanță Botoșani, pentru acordarea primului ajutor medical, dacă situația o impune.

Ajunși la fața locului, salvatorii au constatat că incendiul se manifesta generalizat, atât la nivelul locuinței, cât și al garajului. Flăcările s-au extins rapid, existând riscul propagării incendiului și la alte construcții din gospodărie.

Incendiul a fost localizat, iar pompierii intervin în continuare pentru stingerea ultimelor focare și pentru lichidarea completă a acestuia. Operațiunea este una complexă, fiind necesară îndepărtarea elementelor arse și verificarea zonelor ascunse pentru a preveni reaprinderea focului.

Deocamdată, nu au fost comunicate informații oficiale cu privire la cauza probabilă a incendiului sau la existența unor victime. Autoritățile urmează să stabilească împrejurările exacte în care a izbucnit focul, după finalizarea intervenției.

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

Incendiu violent la Stânești: Casă de 70 mp distrusă complet de flăcări. Proprietarul a suferit un atac de panică

Publicat

Publicitate

Un incendiu violent a izbucnit în această dimineață în localitatea Stânești, comuna Lunca, unde o locuință a fost cuprinsă în totalitate de flăcări. Alarma a fost dată la primele ore ale dimineții, iar la fața locului au intervenit de urgență pompierii.

Potrivit primelor concluzii, incendiul ar fi fost provocat, cel mai probabil, de un coș de fum neprotejat termic față de materialele combustibile din apropiere. Focul s-a extins rapid, iar în momentul sosirii echipajelor de intervenție, casa ardea generalizat.

La caz s-au deplasat pompierii militari din cadrul Detașamentul Botoșani și ai Punctului de Lucru Flămânzi, alături de Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Lunca. În total, au fost mobilizate trei autospeciale de stingere, precum și un echipaj al Serviciului Județean de Ambulanță.

Locuința, cu o suprafață de aproximativ 70 de metri pătrați, a fost distrusă complet de flăcări. Pompierii au intervenit mai bine de o oră pentru stingerea incendiului și pentru înlăturarea efectelor acestuia, reușind să împiedice extinderea focului la o anexă aflată în apropiere.

Proprietarul casei a suferit un atac de panică și a primit îngrijiri medicale la fața locului din partea echipajului SAJ. Acesta a refuzat transportul la spital.

Pompierii reamintesc cetățenilor importanța verificării și izolării corespunzătoare a coșurilor de fum, mai ales în sezonul rece, pentru a preveni astfel de evenimente cu urmări grave.

Publicitate

Pentru prevenirea unor situații similare, ISU Botoșani vă reamintește:

– verificaţi coşurile de evacuare a fumului, pentru ca acestea să nu prezinte fisuri care să permită scânteilor să incendieze materialele combustibile ale planșeului sau acoperișului (grunzi, astereală etc.);

– curățați periodic coșurile de fum pentru eliminarea depunerilor de funingine care se pot aprinde sau pot obtura canalele de evacuare;

– tencuiți şi văruiți partea din pod a coşului de fum, în scopul sesizării imediate a fisurilor (căldura sau scânteile care ies prin fisurile unui coş de fum deteriorat constituie surse de aprindere, dacă în zona lor există elemente de construcţie sau structuri din lemn: grinzi, bârne, suport acoperiş etc.);

– îngrășați zidăria coşului la trecerea prin planşee, lăsând un spaţiu între această zidărie şi elementele combustibile ale planşeului;

– păstrați distanţa dintre faţa exterioară a coşurilor şi elementele combustibile ale acoperişului.

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. A doua zi de Crăciun

Publicat

Publicitate

După ce ne-am închinat în ziua dinainte, împreună cu îngerii, cu magii și cu păstorii, lui Dumnezeu Care S-a făcut om și S-a născut ca un prunc pentru mântuirea noastră, se cuvine să cinstim în această zi pe Maica Sa, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Biserica o înfățișează lângă prunc, în peșteră, arătând-o și ca unealtă aleasă și pregătită de Dumnezeu de-a lungul generațiilor, în vederea împlinirii marii taine a întrupării Sale, dar și ca pe noua Evă, prima și cea mai de seamă reprezentantă a omenirii înnoite.

Cum ar putea oare mintea omenească să înțeleagă chipul uimitor ales de Dumnezeu pentru a veni printre oameni? Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, născut din veșnicie din Tatăl, fără amestecare și fără împărțire, este zămislit în pântecele Fecioarei, fără participarea vreunui om, prin lucrarea Duhului Sfânt, și Se supune de bunăvoie legilor nașterii și creșterii, înnoindu-le. Fără a-Și părăsi natura, fără a înceta să locuiască în sânul Tatălui, Cuvântul lui Dumnezeu ia asupra Sa firea omenească și devine singurul Fiu al Fecioarei, țesând în pântecele ei fecioresc veșmântul de purpură al trupului Său. Două nașteri: una dumnezeiască și veșnică, alta omenească și supusă timpului, dar un singur Fiu, Cuvântul lui Dumnezeu făcut Om.

O singură Persoană se naște din ea, Dumnezeu-Omul (Theanthropos): fără mamă, după natura Sa dumnezeiască, și fără tată, după firea omenească. El unește atât de strâns ceea ce era despărțit printr-un adânc de netrecut, încât, fără să se amestece, însușirile firii dumnezeiești și cele ale firii omenești se împletesc în El în chip tainic (perihoreză). Așa cum, aruncându-se în foc o bucată de fier, focul primește de la fier tăria, iar fierul dobândește lumina și căldura focului, la fel și aici, Dumnezeirea pătimește de bunăvoie slăbiciunea trupului și omenirea se îmbracă în slava lui Dumnezeu, așa încât Preasfânta poate fi numită pe bună dreptate Născătoare de Dumnezeu (Theotokos). „Acest nume constituie toată taina întrupării”, scrie Sfântul Ioan Damaschin, căci, „dacă aceea care a născut este Născătoare de Dumnezeu, negreșit și cel născut din ea este Dumnezeu și, negreșit, este și om”.

Pruncul culcat în iesle nu este un om oarecare, chemat să primească mai târziu harul dumnezeiesc ca răsplată a virtuților sale, precum sfinții și prorocii, un ales al lui Dumnezeu sau un om îndumnezeit (purtător de Dumnezeu, teofor), ci este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi, Care a luat asupra Lui firea omenească pentru a o înnoi, pentru a o recrea și pentru a reface în El Însuși chipul lui Dumnezeu, întunecat și schimonosit de păcat.
Rai duhovnicesc al celui de-al doilea Adam, Templu al dumnezeirii, Pod care leagă pământul de Cer, Scară pe care Dumnezeu Se pogoară pe pământ și omul urcă la Cer, Maica Domnului s-a făcut mai cinstită decât heruvimii, serafimii și toate puterile cerești. Primindu-L pe Hristos, pântecele său a devenit „mai încăpător decât cerurile”, fiindcă este de acum Tronul lui Dumnezeu. Prin ea, omul este înălțat mai sus decât îngerii și slava Dumnezeirii strălucește în trupul său.

În fața unei astfel de taine, minții omenești cuprinse de uimire nu-i rămâne decât să se închine în tăcere, cu credință, „căci acolo unde Dumnezeu voiește, se biruiește rânduiala firii”. Dimpreună cu Iosif cel tăcut, scăldat în lumina aceasta străină care strălucește în întunericul peșterii, firea întreagă o contemplă pe Preasfânta, liniștită și luminoasă, așezată lângă Pruncul pe Care L-a înfășat ea însăși, așezându-L în iesle. Nicio urmă a durerilor și a ostenelii care urmează de obicei nașterii; căci se cuvenea ca aceea cu trup și suflet feciorelnic, nezămislind în patimi, să nu nască în dureri. Fecioară întru zămislire, fecioară întru naștere și după nașterea Mântuitorului, ea vestește astfel femeilor bucuria și izbăvirea de blestemul pus asupra Evei, cea dintâi mamă, în ziua căderii (Facerea 3, 16).

Un nou fel de viețuire începe astăzi pentru firea omenească: căci, precum Dumnezeu a ales fecioria pentru a Se naște după trup în lumea aceasta, tot așa, prin feciorie, El voiește să intre și să crească în chip duhovnicesc în sufletul fiecărui creștin care viețuiește luând ca pildă purtarea Maicii lui Dumnezeu.

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

De ce este sărbătorit Crăciunul pe 25 decembrie. Originea și semnificația Nașterii Domnului

Publicat

Publicitate

Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători creștine, însă puțini cunosc motivele pentru care Nașterea Domnului Iisus Hristos este celebrată pe 25 decembrie, dată aleasă cu o semnificație aparte în istoria creștinismului, relatează alba24.ro.

Alegerea zilei de 25 decembrie a fost mai degrabă simbolică decât exactă. Biserica a stabilit această dată cu multe secole în urmă, pentru a înlocui vechile sărbători păgâne de iarnă, dedicate soarelui, precum cultul lui Mitra, Saturnaliile sau Juvenaliile.

Crăciunul nu era sărbătorit de la început pe 25 decembrie

Crăciunul, sărbătoarea Nașterii Domnului, este primul praznic împărătesc cu dată fixă din viața lui Iisus Hristos și una dintre cele mai iubite sărbători ale creștinătății. Deși astăzi pare firesc să fie celebrat pe 25 decembrie, această dată nu a fost unanim acceptată de la început.

Drumul Crăciunului spre calendarul creștin a fost unul lung, marcat de tradiții vechi, calcule simbolice și adaptări culturale.

În primele secole ale creștinismului, accentul nu era pus pe Nașterea Mântuitorului, ci pe moartea și Învierea Sa.

Comunitățile creștine moșteniseră din lumea antică ideea că momentul decisiv al unei divinități este moartea și triumful asupra ei. Calendarele bisericești nu au păstrat datele nașterii mucenicilor și ale Sfinților, ci datele morții lor.

Publicitate

„De aceea, Nașterea Domnului este considerată în general ca o sărbătoare de origine mai nouă decât Pastile. Vechimea ei se poate urmări retrospectiv în documente până pe la sfârșitul secolului III, când – după o tradiție consemnată de istoricul bizantin Nichifor Calist – pe timpul prigoanei lui Diocletian și Maximian, o mare mulțime de creștini au pierit arși de vii într-o biserică din Nicomidia, în care ei se adunaseră să prăznuiască ziua Nașterii Domnului”, spune Pr. Prof. Ene Braniște, potrivit Basilica.

De ce sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie. Diferențe între Răsărit și Apus

Deși sărbătorită în toată lumea creștină, totuși, la început era deosebire între creștinii din Apus și cei din Răsărit în ceea ce privește data acestei sărbători.

În Apus, mai ales la Roma, Nașterea Domnului era sărbătorită ca și azi, la 25 decembrie, cel puțin din secolul al III-lea.

„După Sf. Ioan Gură de Aur, tradiția aceasta este foarte veche la Roma și acolo, spune el, Nașterea Domnului s-ar fi serbat de la început la 25 decembrie. Cam același lucru afirma, puțin mai târziu, și Fericitul Ieronim, într-o cuvântare ținută de el la Ierusalim, în ziua de 25 decembrie; convingerea că în această zi S-a născut Hristos, spune el, este veche și universală. De asemenea, după Fericitul Augustin, consensul Bisericii fixează ziua nașterii Domnului în ziua a opta a calendelor lui ianuarie (25 decembrie)”, explică Pr. Prof. Ene Braniște.

În Răsărit, în schimb, Crăciunul era unit cu Botezul Domnului și celebrat pe 6 ianuarie, sub numele de Arătarea Domnului sau Epifania.

„Practica răsăriteană se întemeia pe tradiția că Mântuitorul S-ar fi botezat în aceeași zi în care S-a născut, după cuvântul Evangheliei, care spune că, atunci când a venit la Iordan să Se boteze, Mântuitorul avea ca la 30 ani (Luca III, 23)”, mai explică preotul.

Potrivit acestuia, de fapt, atât în Orient cât și în Occident, Nașterea Domnului a fost serbată de la început la aceeași dată, în legătură cu aceea a solstițiului de iarnă, numai că orientalii au fixat-o, după vechiul calcul egiptean, la 6 ianuarie, pe când Apusul, în frunte cu Roma, a recalculat-o, fixând-o în funcție de data exactă la care cădea atunci solstițiul, adică la 25 decembrie.

De ce sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie

Momentul în care creștinismul a început să devină religia principală a Imperiului Roman a venit odată cu împăratul Constantin cel Mare, la începutul secolului al IV-lea. Anul 313 a reprezentat o cotitură majoră: prin Edictul de la Milano, semnat de Constantin împreună cu colegul său Licinius, creștinismul a fost legalizat, iar persecuțiile au luat sfârșit. Constantin, devenit el însuși creștin, a promovat cu entuziasm noua religie în toate provinciile imperiului.

Primul document care menționează 25 decembrie ca zi a nașterii lui Iisus datează din 336, cu puțin înaintea morții lui Constantin. Această înregistrare face parte dintr-un calendar religios mai amplu, ceea ce sugerează istoricilor că o liturghie de Crăciun era deja organizată la acea dată. Așadar, mulți cercetători plasează în anul 336 prima celebrare oficială a Crăciunului din istorie.

Unificarea datei, în secolul al IV-lea

Separarea definitivă a Crăciunului de Botezul Domnului s-a produs în a doua jumătate a secolului al IV-lea.

„Se consideră că sărbătoarea Nașterii s-a despărțit pentru prima dată de cea a Botezului, serbându-se la 25 decembrie, în Biserica din Antiohia, în jurul anului 375, apoi la Constantinopol în anul 379. Peste câțiva ani, se introducea dată de 25 decembrie, pentru prăznuirea Crăciunului, și la Antiohia, după cum dovedește Omilia la Nașterea Domnului, ținută la Antiohia de Sf. loan Gură de Aur în 386, și amintită mai înainte. În Constituțiile Apostolice, redactate spre sfârșitul, secolului IV, Nașterea Domnului e numărată ca cea dintâi dintre sărbători, recomandându-se serbarea ei la 25 decembrie, iar în alt loc e amintită ca o sărbătoare deosebită de cea a Epifaniei.

Cu timpul, și anume prin prima jumătate a secolului V, ziua de 25 decembrie ca dată a sărbătorii Nașterii a fost introdusă și în Biserica Alexandriei, apoi în cea a Ierusalimului, generalizându-se astfel în creștinătatea răsăriteană.

Numai armenii serbează încă până astăzi Nașterea Domnului tot la 6 ianuarie (odată cu Botezul Domnului), ca în vechime”, precizează părintele.

Motivația culturală a stabilirii Crăciunului la 25 decembrie: înlocuirea sărbătorilor păgâne

Stabilirea Crăciunului la 25 decembrie a avut și o motivație culturală. În lumea romană, această perioadă era marcată de sărbători păgâne dedicate soarelui, precum cultul lui Mitra, Saturnaliile sau Juvenaliile.

„La fixarea zilei de 25 decembrie că dată a sărbătorii Nașterii Domnului, s-a avut în vedere probabil și faptul că mai toate popoarele din antichitate aveau unele sărbători solare care cădeau în jurul solstițiului de iarnă (22 decembrie), sărbători care erau împreunate cu orgii și petreceri desantate și pe care Crăciunul creștin trebuia să le înlocuiască.

Biserica a vrut să contrapună o sărbătoare creștină mai ales cultului lui Mitra, zeul soarelui, cult de origine orientală, care prin sec. III făcea o serioasă concurenta creștinismului, îndeosebi în rândurile armatei romane, și a cărui sărbătoare centrală cădea în jurul solstițiului de iarnă (22-23 decembrie), ea fiind privită ca zi de naștere a zeului Soare, învingător în lupta contra frigului și a întunericului, și Ziua de naștere a Soarelui nebiruit, pentru că de aici înainte zilele încep să crească, iar nopțile să scadă”, spune Pr. Prof. Ene Braniște.

De ce sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie: Simbolismul solar al calendarului creștin

Preotul spune că tot în legătură cu fenomenele naturii erau și sărbătorile de iarnă ale romanilor, ca Saturnaliile (sărbătoarea lui Saturn) și Juvenaliile (sărbătoarea tinerilor sau a copiilor), care cădeau cam în același timp.

„De aceste sărbători ale strămoșilor noștri romani erau legate o mulțime de datini și obiceiuri vechi, pe care poporul nostru le păstrează până azi, dar le-a pus în legătură cu Nașterea Domnului și le-a împrumutat sens și caracter creștin, că de exemplu: colindele, sorcova, plugușorul s.a., la care cu timpul s-au adăugat și altele, de origine și concepție pur creștină, că : Vicleiemul, Irozii, Steaua s.a., care fac din sărbătoarea Crăciunului una dintre cele mai populare sărbători ale Ortodoxiei românești”, mai explică părintele.

La toate acestea s-a adăugat și un simbolism legat de cursul anului solar.

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost așezată pe 24 iunie, la solstițiul de vară, când zilele încep să scadă, în acord cu cuvintele sale: „Aceluia se cade să crească, iar mie să mă micșorez”.

În oglindă, Nașterea lui Hristos a fost fixată după solstițiul de iarnă, când zilele încep să se mărească.

Crăciunul, al doilea mare reper al anului bisericesc

Odată stabilit, Crăciunul a devenit al doilea mare reper al anului bisericesc, după Paști. În jurul lui au fost organizate numeroase alte sărbători cu dată fixă, iar calendarul liturgic a căpătat forma cunoscută astăzi.

Modul de sărbătorire era unul solemn, cu post înainte, slujbe speciale, ajunare, botezuri, oprirea muncilor și a spectacolelor publice. Multe dintre obiceiurile populare românești, precum colindele sau plugușorul, își au originea în vechi tradiții precreștine, reinterpretate însă în spiritul Nașterii Domnului.

„În ceea ce privește modul sărbătoririi, ziua Nașterii Domnului, fiind privită ca una dintre cele mai mari sărbători creștine, era prăznuita cu mare solemnitate. În ziua precedentă se ajuna (obicei existent încă din sec. IV), se făcea slujbă în cadrul căreia se botezau catehumenii, ca și la Paști și la Rusalii, și se citeau Ceasurile mari sau împărătești, numite așa pentru că la Bizanț luau parte la ele și împărații, iar la noi domnitorii cu toată curtea lor.

Tot în ajun, slujitorii Bisericii (preoții și cântăreții) umblau, ca și azi, cu icoana Nașterii pe la casele credincioșilor, pentru a le vesti măritul praznic de a doua zi. Cu timpul, s-a instituit și postul Crăciunului, ca mijloc de pregătire sufletească pentru întâmpinarea sărbătorii.

Ziua sărbătorii însăși era zi de repaus; până și sclavii erau scutiți în această zi de corvezile obișnuite. Erau oprite, prin legi civile, spectacolele și jocurile de teatru și cele din palestre și circuri. Era interzisă, de asemenea, plecarea genunchilor, atât în ziua Nașterii cât și în tot timpul până în ajunul Bobotezei, regulă pe care, în virtutea tradiției, o păstrează până astăzi cărțile noastre de slujbă”, precizează Pr. Prof. Ene Braniște.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending