Mineriada din 15 iunie 1990 rămâne unul dintre cele mai dureroase și controversate episoade din istoria recentă a României. La doar câteva luni după prăbușirea regimului Ceaușescu, țara traversa o perioadă fragilă de tranziție, marcată de instabilitate politică, frământări sociale și lupte pentru putere. În acest context tensionat, autoritățile de la București au apelat la intervenția minerilor pentru a elibera Piața Universității, loc devenit simbol al protestelor anti-comuniste și al aspirațiilor democratice, relatează alba24.ro. Reprimarea violentă care a urmat a avut un impact profund asupra societății românești, afectând parcursul democratizării și lăsând răni încă nevindecate în memoria colectivă.

În primăvara anului 1990, România se confrunta cu provocări majore în procesul de tranziție către democrație.

Frontul Salvării Naționale (FSN), condus de Ion Iliescu, se afla la putere, dar legitimitatea sa era contestată de diverse grupuri politice și civile.

Opoziția acuza FSN-ul că este format din foști comuniști care doresc să perpetueze vechiul sistem sub o nouă formă.

Tensiunile s-au intensificat după alegerile din mai 1990, când Ion Iliescu a câștigat președinția cu o majoritate covârșitoare, iar FSN a obținut controlul Parlamentului.

Cu toate acestea, rezultatul electoral a fost contestat de opoziție, care a denunțat fraude și manipulări.

Începutul protestelor

În zilele premergătoare evenimentelor din 15 iunie, Piața Universității din București devenise epicentrul protestelor antiguvernamentale.

Demonstranții, în principal studenți și intelectuali, cereau îndepărtarea foștilor comuniști de la putere și organizarea de noi alegeri.

Atmosfera s-a încins treptat, iar autorităților le-a devenit din ce în ce mai greu să mențină ordinea publică.

Media internațională urmărea cu atenție evoluțiile din România, iar imaginea țării în străinătate suferea din cauza instabilității politice.

Apelul către mineri

La 13 iunie 1990, președintele Ion Iliescu a făcut un apel dramatic la televiziunea națională, solicitând „oamenilor muncii” să vină la București pentru a apăra democrația împotriva „huliganilor” și „legionarilor” care, conform declarațiilor sale, încercau să destabilizeze țara.

Acest apel a fost interpretat de mulți ca o invitație deschisă către minerii din Valea Jiului să intervină prin forță.

Apelul a avut un ecou puternic în Valea Jiului, unde minerii se bucurau de un statut privilegiat și de o organizare solidă. Aceștia au fost mobilizați rapid și au pornit către București cu trenuri speciale puse la dispoziție de autorități.

Evenimentele din 15 iunie 1990

În dimineața zilei de 15 iunie, aproximativ 10.000 de mineri din Valea Jiului au sosit la București, înarmați cu bâte, pietre și alte obiecte contondente.

Aceștia au fost întâmpinați și coordonați de forțele de ordine, iar acțiunea lor a avut un caracter organizat și sistematic.

Europa liberă a publicat o galerie foto cu principalele momente ale mineriadei.

Minerii au atacat violent demonstranții din Piața Universității, dar și pe trecătorii care aveau aspectul de intelectuali sau studenți.

Violențele s-au extins rapid în întreaga capitală, vizând nu doar protestatarii, ci și sediile partidelor de opoziție, redacțiile ziarelor independente și locuințele unor personalități critice la adresa guvernului.

Mineriada din 1990. Violențele și victimele

Acțiunile minerilor au fost marcate de o brutalitate extremă. Aceștia au bătut cu cruzime demonstranții, i-au umillit public și au devastat proprietăți private și publice.

Sediul Universității din București a fost vandalizat, iar biblioteca acesteia a suferit pagube considerabile.

Bilanțul oficial al evenimentelor vorbește despre șase morți și peste 1.000 de răniți, dar cifrele reale ar putea fi mai mari.

Multe victime au fost bătute atât de grav încât au suferit traumatisme pe viață, atât fizice, cât și psihologice.

În loc să intervină pentru a opri violențele, autoritățile au părut să încurajeze acțiunile minerilor. Ion Iliescu însuși i-a mulțumit public minerilor pentru „ajutorul” oferit în „apărarea democrației”.

Forțele de ordine au rămas pasive în fața violențelor sau au colaborat direct cu minerii.

Consecințele pe termen scurt și lung

Impact politic

Mineriada a avut consecințe politice majore pentru România. Pe plan intern, ea a consolidat temporar puterea FSN-ului, dar a compromis grav legitimitatea democratică a guvernului.

Opoziția a fost descurajată și fragmentată, iar multe voci critice au fost reduse la tăcere prin intimidare.

Consecințe internaționale

Pe plan internațional, evenimentele din iunie 1990 au afectat dramatic imaginea României. Comunitatea internațională a condamnat ferm violențele, iar procesul de integrare europeană a țării a fost întârziat.

Ajutorul financiar occidental a fost redus, iar România a fost izolată diplomatic pentru o perioadă.

Impactul asupra societății civile

Mineriada a avut un efect devastator asupra societății civile românești. Multe organizații non-guvernamentale și-au încetinit activitatea, iar mediul academic și cultural a fost profund traumatizat.

Generații întregi de români au trăit aceste evenimente ca pe o tragedie națională.

Mineriada din 1990: infracțiuni multe și un eșec major al Justiției

Din probatoriul administrat în cauză a reieșit următoarea situație de fapt:

În luna iunie 1990, cei mai înalți factori decizionali în statul român la acel moment – Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, ajutați de alte persoane apropiate puterii sau care o sprijineau, printre care Măgureanu Virgil – directorul Serviciului Român de Informații, Sârbu Adrian – consilierul prim-ministrului, au lansat o politică de represiune împotriva populației civile din capitală, în urma căreia au fost ucise 4 persoane, 2 persoane au fost violate, s-a vătămat integritatea fizică și/sau psihică a peste 1300 de persoane şi au fost persecutate prin lipsirea nelegală de libertate peste 1.200 de persoane.

Începând cu 22 aprilie 1990, în Piața Universității din municipiul București a avut loc o manifestație ce s-a întins pe durata mai multor săptămâni, până la data de 13 iunie 1990.

Manifestația avea caracterul unei opoziții la puterea nou instaurată în România după Revoluţia din 1989, manifestanții solicitând verbal, prin comunicate și prin alte forme de protest ruperea de regimul comunist abia înlocuit în decembrie 1989, promovarea unor persoane care nu aveau un trecut de activist de partid, înființarea unei televiziuni libere și alte astfel de solicitări de factură democratică.

În acest context, Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, Măgureanu Virgil şi alte persoane din conducerea statului sau a Frontului Salvării Naţionale au lansat un atac împotriva manifestanților aflați fizic în Piața Universității, care reprezenta în fapt un pretext menit să mascheze acțiunea represivă împotriva persoanelor care au participat anterior la aceste manifestații, în special liderii de opinie, precum și împotriva oricărei persoane care manifesta o oarecare formă de opoziție sau care se încadra în categorii care, în opinia lor, puteau manifesta o potenţială opoziţie, în special studenţi, intelectuali sau persoane care exprimau apropierea de valorile occidentale.

Un rol important în crearea cadrului de punere în aplicare a atacului a constituit-o comunicarea publică, manipulativă, insidioasă cu privire la pericolul pe care îl reprezentau manifestanții pentru valorile democratice, de a căror implementare se „ocupa” noua putere.

Având în vedere amploarea atacului, punerea în aplicare a acestuia a necesitat pentru planificatorii atacului și atragerea unui număr impresionant de persoane, care au acţionat în cunoștință de acest atac, alături de un număr mare de persoane care au acționat fără să cunoască existența atacului, ca urmare a manipulării la care au fost supuse de persoanele care au orchestrat atacul.

În acest sens, pentru punerea în aplicare a atacului, conducerea statului, în special Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, precum și conducerea Serviciului Român de Informații, respectiv Măgureanu Virgil, cu participarea lui Sârbu Adrian, consilier al primului-ministru, au constituit un grup criminal de tip sistemic, eterogen, de natură politică, administrativă, militară și civilă, înlăuntrul căruia a fost implicat un număr mare de persoane, cu o contribuție de natură și conținut diferite la fapte produse la o scară impresionantă.

În tabloul infracțional, persoanele care au efectuat în mod fizic actele de natură criminală au ocupat o poziție inferioară în ierarhia grupului, însă conceperea și orchestrarea comiterii infracțiunilor a revenit conducerii politice a statului român de la acel moment, prin persoanele menționate.

Din probele administrate a rezultat conivența la nivelul planificării și orchestrării planului infracțional, Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican și Măgureanu Virgil jucând rolurile cheie, însă modalitatea prin care au ales să o pună în aplicare a fost prin intermediul altor persoane neparticipante la înțelegere.
Începând cu data de 13 iunie 1990, inculpații au pus în practică acțiunea represivă împotriva manifestanților aflați în Piaţa Universităţii din Bucureşti.

În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării.

Ce fapte au fost comise la Mineriadă

Acțiunea represivă a avut caracterul unui atac generalizat și sistematic, în cadrul căruia au fost comise următoarele fapte:

• moartea prin împușcare a 4 persoane;
• violul a două persoane;
• vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1311 persoane;
• persecutarea prin privarea nelegală de privarea de dreptul fundamental la libertate și siguranță și restrângerea acestui drept, pe motive de ordin politic, a unui număr total de 1211 persoane.

Punerea în aplicare a acțiunii represive s-a realizat în dimineața zilei de 13 iunie 1990, când peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate în Unitatea Militară 0575 Măgurele a Ministerului de Interne, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.

Concomitent, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură și al Universității din București, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au fost evacuate prin acte de violenţă.

Conform hotărârii luate de către preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, primul-ministru al Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, care s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele aflate în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forțele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor.

Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii.

S-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal 4 persoane.

Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii.

În acest context, minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție, locuințele principalilor lideri politici din opoziție și sedii ale publicațiilor de presă independente și ale unor instituții de învățământ.

De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureștiului, sub pretextul că aceștia au legătură cu manifestațiile din Piața Universității.

Persoanele care au fost ridicate din Piața Universității, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestațiile, au fost duse cu forța în Unitatea Militară 0575 Măgurele și în incinta Școlii Militare Superioare de Ofițeri de la Băneasa, fiind private de libertate într-un mod nelegal și în spații total improprii pentru deținerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 22 iunie 1990.

Cazarea civililor aduşi de pe străzile Bucureştiului s-a realizat în condiţii total improprii, în garaje, atât bărbaţi cât şi femei, minori şi bătrâni.

În permanenţă, aceste persoane s-au aflat sub pază militară, inclusiv atunci când trebuiau să meargă la toaletă.

Pe durata aceste perioade, persoanelor vătămate nu li s-a permis să ia legătura cu rudele sau cu altcineva din exterior, nu au primit asistență medicală adecvată și au fost supuse la tratamente înjositoare și degradante (inclusiv prin simularea unor execuții colective sau prin gazarea colectivă prin eliberarea gazelor de eșapament în spațiile de deținere).

Facem precizarea că starea de fapt reținută și încadrarea juridică a faptelor au la bază exclusiv probatoriul administrat după data de 04.06.2021, la care cauza a fost restituită la parchet, ca urmare a parcurgerii procedurii de cameră preliminară, în urma căreia au fost anulate toate probele administrate anterior anului 2017 și s-a constatat nulitatea actelor de urmărire anterior efectuate.

Cauza a fost înaintată, spre competentă soluţionare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Precizăm că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale şi trimiterea rechizitoriului la instanţă, spre judecare, situaţie care nu poate în niciun fel să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.

Mineriada din 1990. Concluzii

Mineriada din 15 iunie 1990 rămâne una dintre cele mai dureroase amintiri din istoria României post-comuniste.

Pentru multe familii ale victimelor, traumele nu s-au vindecat niciodată complet. Societatea românească încă se confruntă cu necesitatea unei reconcilieri naționale și a unei evaluări oneste a acestor evenimente.

Anual, în 15 iunie, sunt organizate ceremonii de comemorare a victimelor, iar Piața Universității găzduiește momente de reculegere.

Aceste ritualuri de memorie sunt esențiale pentru păstrarea adevărului istoric și pentru educația generațiilor tinere.

Mineriada din 15 iunie 1990 reprezintă un moment de cotitură în istoria României democratice, ilustrând fragilitatea instituțiilor în perioada de tranziție și pericolele utilizării violenței pentru rezolvarea conflictelor politice. Evenimentele acestei zile au demonstrat că drumul către democrație nu este niciodată simplu și că price-ul pentru stabilitate nu trebuie să fie libertatea și demnitatea umană.

Lecțiile acestei tragedii naționale rămân relevante și astăzi, amintindu-ne de importanța respectării drepturilor omului, a statului de drept și a valorilor democratice.

România de astăzi este profund diferită de cea din 1990, dar memoria acestor evenimente ne obligă să rămânem vigilenți în apărarea libertăților fundamentale și să nu permitem niciodată repetarea unor astfel de tragedii.

Peste 500 de persoane au fost legitimate și zeci de șoferi testați cu aparatul etilotest și drugtest, în urma unei ample razii desfășurate în noaptea de 14 spre 15 iunie, în municipiul Botoșani. Acțiunea a fost organizată de Poliția Botoșani, cu efective mărite și sprijinul mai multor structuri din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean și al Jandarmeriei, fiind vizată menținerea ordinii publice și prevenirea faptelor antisociale.

Acțiunea a fost coordonată de Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani și a cuprins polițiști din ordine publică, investigații criminale, criminalitate economică, acțiuni speciale și rutieră, sprijiniți de jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean, dar și de polițiști din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate.

Operațiunea a început în zona Centrului Vechi, considerată un punct nevralgic în materie de ordine publică, și a continuat pe raza întregului oraș, vizând în special barurile, localurile frecventate noaptea, dar și zonele cu săli de jocuri și pariuri sportive.

În cadrul raziei, au fost verificate 11 societăți comerciale, iar peste 500 de persoane au fost legitimate. De asemenea, au fost controlate 232 de vehicule, toate verificate inclusiv prin aplicația eDAC, iar 86 de șoferi au fost testați cu aparatul etilotest și drugtest.

Au fost aplicate în total 65 de sancțiuni contravenționale, însumând peste 40.000 de lei. Dintre acestea, 40 de amenzi au vizat abateri la regimul rutier, iar 16 au fost aplicate pentru încălcarea normelor de conviețuire socială. Totodată, două sancțiuni, în valoare totală de 35.000 de lei, au fost aplicate unor societăți comerciale care nu respectau obligația legală de utilizare a caselor de marcat electronice.

Ca măsuri complementare, forțele de ordine au reținut 13 permise de conducere și 8 certificate de înmatriculare.

Unul dintre cele mai relevante cazuri din timpul acțiunii a fost identificat în jurul orei 19:30, pe Șoseaua Iașului. Un autoturism condus de un tânăr de 35 de ani, din județul Iași, a fost oprit într-un filtru al poliției. Din cauza comportamentului suspect al șoferului, polițiștii au decis testarea acestuia cu aparatul drugtest, rezultatul fiind pozitiv. Bărbatul a fost condus imediat la spital, unde i-au fost recoltate probe biologice, în vederea stabilirii cu exactitate a substanțelor consumate.

Autoritățile transmit că astfel de acțiuni vor fi intensificate, în special în weekenduri, pentru combaterea infracționalității și reducerea riscurilor din trafic, cu accent pe consumul de alcool și droguri în rândul conducătorilor auto.

Iată și câteva imagini surprinse cu această ocazie:

Doi bărbați din județul Botoșani, urmăriți internațional, au fost aduși în țară de polițiștii români la finele acestei săptămâni, în cursul zilei de vineri, 13 iunie 2025. Aceștia aveau emise pe numele lor mandate de executare a pedepsei cu închisoarea, emise de instanțele din Botoșani și Dorohoi, pentru fapte grave, comise în trecut.

Unul dintre aceștia, un bărbat în vârstă de 58 de ani, din municipiul Botoșani, era urmărit internațional pentru contrabandă. El a fost localizat în Cehia și adus în țară de autoritățile române, în baza unui mandat emis de Judecătoria Dorohoi. Bărbatul are de executat o pedeapsă de 3 ani și 4 luni de închisoare.

Cel de-al doilea, un botoșănean de 31 de ani, era urmărit pentru comiterea de infracțiuni la regimul rutier. A fost identificat și reținut în Olanda, iar ulterior extrădat în România. Judecătoria Botoșani a emis pe numele său un mandat de executare a unei pedepse privative de libertate de 2 ani.

Ambii au fost escortați în unități de detenție, unde vor începe executarea pedepselor. Acțiunea face parte dintr-o operațiune coordonată de Inspectoratul General al Poliției Române, în cadrul căreia zece persoane urmărite internațional au fost aduse în România într-o singură zi, din mai multe state europene, precum Italia, Germania, Olanda, Marea Britanie, Suedia, Elveția și Cehia.

Postul închinat sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel începe anul acesta pe 16 iunie. Lăsatul secului se face de regula in Duminica Tuturor Sfinților, adică in prima duminica după Rusalii. Aceasta duminica nu are o data fixa. Ea se sărbătorește in funcție de data Sfintelor Pasti și de Rusalii. Anul acesta, Lăsata secului pentru Postul Sfinților Petru și Pavel are loc pe 15 iunie.

Postul Sfinților Apostoli nu este aspru, sâmbătă și duminica se poate manca peste. In zilele de luni, miercuri și vineri se mănâncă legume pregătite fără untdelemn, iar marți și joi se poate consuma untdelemn și vin. In cazul in care avem parte de o sărbătoare mai mare, in zilele de miercuri și vineri avem dezlegare la untdelemn și vin, iar in zilele de luni, marți și joi, avem dezlegare la peste.

Sfântul Proroc Amos s-a născut în satul Tecoa de lângă Betleem și a trăit în secolul al VIII lea i.Hr. A păzit turmele de porci ale unui om bogat din Ierusalim, până la alegerea să că proroc.

Începutul prorocirii lui a fost pe vremea împăratului Iudeei Ozia, cel din Ierusalim, și în vremea împăratului lui Israel Ieroboam, cel din Samaria. Amos l-a certat pe regele Ozia și pe preoțîi lui păgâni pentru închinarea la idoli și a întors poporul de la închinarea la vieții de aur.

Îi vestește lui Amaziah, căpetenia preoților păgâni, că asirienii îi vor ucide fiii și pe regele lui Israel, profeți care s-au și întâmplat.

A fost lovit cu toiagul în frunte de fiul preotului idolesc. Își va da duhul în satul Tecoa.

Facem precizarea că Sfântul proroc Amos nu este tatăl lui Isaia. Amos, tatăl lui Isaia, a fost din semintia împăraților Iudeii, s-a născut și a petrecut în Ierusalim, pe când prorocul Amos a fost de neam sărac, din cetateaTecoa. Mai mult, tatăl lui Isaia nu se numără printre proroci și nici nu a primit moarte de mucenic.

Troparul Sfântului Prooroc Amos

A proorocului Tău Amos pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.

Condacul Sfântului Prooroc Amos

Curăţindu-ţi prin Duhul inima cea strălucitoare de lumină, Mărite Proorocule Amos, ai primit de sus harul proorociei şi la margini cu mare glas ai strigat: Acesta este Dumnezeul nostru şi nu se va adăuga altul către Dânsul.

Tot astăzi, facem pomenirea:

– Sfântului Mucenic Dula;

– Soborului Preasfintei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu de la Maranachiu;

– Sfântului Mucenic Narsi;

– Sfântului Fortunat;

– Sfântului Apostol Ahaic;

– Sfântului Apostol Ștefan;

– Sfântului Mucenic Isihie;

– Cuviosului Ortisie;

– Sfintei MuceniȚe Gravs.