Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (93)

Publicat

acum 3 ani

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Revista „Cafeneaua literară”  nr. 4 din 2022 publică răspunsuri la ancheta  literară  „Eminescu şi poezia contemporană” primite de la Nicolae Georgescu (eminescolog), Nicolae Silade (poet), Aureliu Goci (critic literar), Adrian Dinu Rachieru (critic literar), Iulian Chivu (critic literar) şi Daniel Corbu (poet, critic literar).  Reţin:

  1. Nicolae Georgescu: a) „Poezia lui Eminescu, recitită în formele iniţiale, cu punctuaţia şi scenarizarea (ordinea de autor) genuine, este profund mistică. Sistemele de editare / difuzare se întrec s-o simplifice, pentru a fi înţeleasă mai ales de cititorii tineri, dar pentru aceasta scot fiorul mistic, îl înlocuiesc cu un fel de psihologie. Am explicat acest lucru pe baza poemului „Te duci…”, care în ediţii devine un fel de romanţă de divorţ, pe când în forma genuină este o gravă meditaţie despre destin. Omul de geniu, Orfeu,  misticul poet, poate da viaţă petrei, dar nu-i poate da destin; imediat ce învie, EA se duce, nu-şi iubeşte creatorul. Mitul lui Pygmalion şi al Galateei de aici devine, prin schimbarea punctuaţiei, o plângere masculină după femeia trădătoare…” b) „Pe Eminescu eu îl pun alături de Eschil, în primul rând, apoi lângă Horaţiu – iar dintre poeţii erei noastre îl mai văd în preajma lui Dante, a lui Shakespeare, desigur – dar mi-e greu să-l aduc spre secolele noastre. Fiind prea clasic, este ubicuu – şi mai ales în rădăcini”; c) „Eminescu a influenţat mai ales poeţii minori sau de valoare medie, care l-au cunoscut în formele prelucrate, lustruite, din ediţii.  Dacă aţi urmări o proporţionalitate, aţi putea observa că Eminescu a influenţat mai mult filosofii decât poeţii români”;
  2. Nicolae Silade: „Evident că, raportată la cerinţele estetice ale poeziei majore de astăzi, o parte (doar o parte) din poezia lui Eminescu poate părea desuetă, în formă, dar raportată la poezia majoră dintotdeauna, eu cred că va rezista totdeauna.”;
  3. Aureliu Goci: a) „Poezia lui Eminescu este un monument al limbii române şi al conştiinţei naţionale, performanţa estetică superlativă în pragul secolului XX. Eminescu rămâne unic, dar se răsfrânge în milioane de chipuri de cititori. În diversitatea psihologiilor şi gusturilor umane pot exista şi inaderenţe, incompatibilităţi, ostilităţi, însă în ansamblul cititorilor de limbă română, el este absolutul, centrul canonului literaturii române. După teoria lui Thibaudet (fiul, tatăl şi bunicul, sau 33 +33 +33 de ani), s-ar putea aproxima că astăzi este activă a cincea generaţie de cititori, care se poate identifica performant şi coerent cu opera eminesciană. Dar se poate observa şi faptul că opera eminesciană a devenit receptabilă la vârste din ce în ce mai mici”; b) „Încercarea unor scriitori tineri, unul din jurul revistei „Dilema”, de a diminua şi chiar de a desfiinţa poezia lui Eminescu, este un act de imaturitate şi absenţă a conştiinţei estetice. Istoriceşte, au mai existat asemenea încercări, dar care n-au reuşit să clintească măcar un cuvânt din strălucirea operei eminesciene. Interesant şi vrednic de meditaţie este actul de negaţie al unor poeţi optzecişti, care – la un secol de la strălucita amplitudine eminesciană – au negat creaţia celui mai textualist poet al poeziei româneşti. Textualiştii, toţi la un loc, nu au elaborat o artă poetică textualistă mai complexă decât „Scrisoare II”; c) „Unii poeţi (Tudor Arghezi, Aron Cotruş, Nichita Stănescu) au recunoscut că nu se pot compara cu el, deoarece Eminescu afirmă o conştiinţă cu structură bipolară: pe de o parte, varianta astrală, luciferică, a abstragerii din civilizaţie, pe de alta – ipostaza angajată, militantă, implicată în toate formele existenţei, evidentă în publicistică”;
  4. Adrian Dinu Rachieru: a) „Eminescu să încăpăţânează să rămână o permanenţă. „Problema Eminescu” animă şi agită spiritele, încât posteritatea eminesciană e expansivă, şi controversele iscate îi asigură o longevitate străină de supravieţuirea muzeală. Sunt, aşadar, semne că „odihna” eminescologiei, întreţinută o vreme de dulcea hibernare post-călinesciană, a fost curmată. Ca reper absolut, Eminescu are dreptul la o „posteritate vie”; b) „Vermuiala literaţilor e întreţinută de o obsesie: „ajustarea canonului”. Şi în numele „ajustării”, Eminescu e repus, periodic, în discuţie. Ceea ce, desigur, e benefic. Doar că propunându-şi „detronarea”, atacând centralitatea eminesciană ca maladivă, mortificantă etc., discuţiile cad în încrâncenare, provocând polarizări: fie exagerări pioase, fie furii demolatoare, ignorând tocmai aprofundarea analitică”;
  5. Iulian Chivu: a) „Eminescu a fost, la noi, omul cu cel mai larg orizont cultural al vremii sale, ocazionat de conexiuni ale lecturii de la textele vedice la literatura occidentală, la filosofia germană, la cunoştinţe de drept, de economie, de fizică şi astronomie aşa de bogate, şi toate astea să le decodezi prin spiritul poetului care refuză actualizări vetuste, categorisiri sedioase, prezumţioase, versatile. Poetul rămâne steaua polară a vremii sale şi, fiindcă s-a statornicit pe coordonatele istorico – destinale ale spiritului românesc, rămâne să vibreze odată cu acesta pentru totdeauna, să se identifice cu el şi să-l călăuzească îndelung. Eminescu se detaşează de dulcegăriile poeziei noastre de până la el, de tonul căutărilor şi incertitudinilor, de facil, de folcloric, deşi reţine din acest univers tonuri teme şi armonii de eternă actualitate – Eminescu a avut simţul universalului! Astfel, scrie o poezie de excepţie, cu care iese din canonul folcloric al înaintaşilor săi şi din literatura „traducţiilor” şi întemeiază lirica cultă pe care o canonizează după propriul destin”; b) „Poezia lui Eminescu este judecata aspră a poeziei româneşti care i-a urmat. Exigenţele ei se sting în neputinţe sau în rătăciri. Dacă poezia românească ar fi avut la fiecare generaţie un Eminescu, azi ar fi fost mai sigură de sine, scutită de contestaţii, şi poate am fi avut şi un Nobel pentru literatură. „Şocul” Eminescu nu a cutremurat doar poezia generaţiilor precedente, ci a pretins răspunsuri concrete celor care au urmat – neputinţele s-au întors insidios împotriva poetului. Valori autentice au fost tot mai sporadice şi debusolate, experienţe personale, iar nu spirit naţional. Eminescu a paralizat mediocrităţile pe termen lung”;
  6. Daniel Corbu: „În ce mă priveşte, spun că Eminescu rămâne un model în absolut pentru români, nu mai vorbesc pentru oarecare scriitor român, adevărat răsărit peste timp. Eminescu este cel care a ordonat şi ordonează şi azi cultura română. Să ne reamintim şi rândurile lui Emil Cioran din „Schimbarea la faţă a României”: „Suntem prea obligaţi faţă de geniul lui şi faţă de tulburarea pe care ne-a vărsat-o în suflet. Ce a căutat pe aici acel pe care şi un Budha ar fi gelos?” Prin urmare, şi pentru filosoful Cioran, Mihai Eminescu este modelul în absolut de gândire. Să nu ignorăm în acest sens o frază dintr-o scrisoare trimisă de la Paris, din mansarda sa din Rue de l`Odeon, fratelui său Aurel Cioran, şi datată 24 martie 1975: „…într-un anume sens, eu descind din „Rugăciunea unui dac”, al cărei ton violent, rostit ca un blestem, şi nu ca o iertare, mi-a plăcut dintotdeauna.” Când acelaşi Emil Cioran a spus, în 1990, „Eminescu este sursa României. România poate să facă toate prostiile, şi Eminescu le compensează”, n-a spus doar ca să ne liniştească, ci ca să accentueze un adevăr”; b) „Mi-i dat să cred că Eminescu este un dar al Marelui Creator pentru români. Eminescu nu numai că a modificat total sensibilitatea naţională, dar i-a oferit o metafizică ce-o personalizează. Trebuie să spunem că un spirit precum Mihai Eminescu nu putea să rămână în cultura română doar prin simple afirmaţii encomiastice de genul: „spirit tutelar”, „cel mai mare poet”, „personalitate monumentală”, „geniu naţional” etc. De fiecare dată trebuie făcută o coborâre în epocă, în timpul său, pentru a urmări structurile culturale existente în apariţia sa, realizate de înaintaşii veneraţi în „Epigonii”, trebuie urmărită anvergura operei eminesciene şi influenţa ei pe o distanţă de peste o sută de ani. Prin urmare, Eminescu trebuie discutat prin „Eminescu înainte de Eminescu” şi „Eminescu după Eminescu”.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Eveniment

Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” Botoșani invită publicul la mai multe vernisaje

Publicat

acum 14 minute

miercuri, 17.09.2025

de

Publicitate

În perioada 18-21 septembrie 2025, Botoșaniul găzduiește Festivalul de Literatură pentru Copii și Adolescenți ‘APOLODOR’, un eveniment dedicat artei, literaturii și imaginației. Festivalul propune publicului expoziții ce reflectă tendințele actuale din ilustrația de carte românească, aduce în premieră ilustrații inedite ale marii artiste Tia Peltz și oferă o privire spre viitorul acestei arte prin prezentarea lucrărilor unor tineri elevi și absolvenți pasionați de desen și culoare.

Biblioteca Județeană ‘Mihai Eminescu’ Botoșani invită publicul la următoarele vernisaje:

Joi, 18 septembrie 2025

‘Ilustrații la poveștile lui Ion Creangă’ – expoziție cu lucrări inedite de Tia Peltz, curator: Dana Lungu, ora 11,00, Sala de Lectură a Bibliotecii Județene ‘Mihai Eminescu’ Botoșani

Dana Lungu a pregătit o expoziție care ne poartă în universul artistic al Tiei Peltz (1923-1999), una dintre cele mai mari graficiene române, celebră pentru delicatețea, umanismul și luminozitatea stilului său. Biblioteca Județeană are onoarea de a aduce în fața publicului botoșănean șase desene inedite, realizate pentru un volum cu poveștile lui Ion Creangă, un proiect editorial din anii ’60 care nu a mai fost finalizat și care, până acum, a rămas necunoscut publicului larg. Redescoperite acum, aceste lucrări devin nu doar un prilej de emoție estetică, ci și o adevărată restituire culturală de mare valoare, prin care Botoșaniul se înscrie pe harta marilor evenimente artistice naționale
‘Maria Baciu, copilării cu autograf’, curator: Anemone Blanche, ora 12,00 – Secția de Împrumut Carte pentru Copii a Bibliotecii Județene ‘Mihai Eminescu’ Botoșani

Scriitoare botoșăneană, profesoară și autoare iubită de copii, Maria Baciu a dăruit cititorilor cărți pline de sensibilitate, umor și spirit ludic. Expoziția oferă vizitatorilor ocazia de a descoperi volume cu autograf și alte mărturii care reconstituie universul său literar și uman.

Publicitate

Vineri, 19 septembrie 2025

‘Ilustrații de poveste’ – expoziție cu lucrări realizate de elevii Liceului de Artă ‘Ștefan Luchian’ Botoșani, curator: prof. Genoveva Dolhescu, ora 11,00 – Sala de Lectură a Bibliotecii Județene ‘Mihai Eminescu’ Botoșani
Această expoziție aduce prospețimea și energia generației tinere: elevii dau viață poveștilor copilăriei prin imagini pline de expresivitate, de la interpretări clasice până la viziuni moderne și surprinzătoare. Prin lucrările lor, privim viitorul ilustrației românești prin ochii unor tineri pasionați de artă.

Trei expoziții, trei moduri diferite de a privi copilăria: prin opera unei mari artiste, prin amintirile unui scriitor îndrăgit și prin creația tinerilor care dau viață basmelor de mâine.

Biblioteca Județeană ‘Mihai Eminescu’ Botoșani  invită cu drag să luați parte la aceste vernisaje și pentru a celebra împreună magia poveștilor!

Citeste mai mult

Eveniment

Beneficiile mersului rapid: De ce ritmul contează mai mult decât timpul. Studiu

Publicat

acum o oră

miercuri, 17.09.2025

de

Publicitate

Beneficiile mersului rapid. Persoanele care merg mai repede au un risc semnificativ mai mic de a dezvolta cancer, în special cancer pulmonar, potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Hong Kong, informează alba24.ro.

Astfel, cercetarea sugerează că viteza mersului pe jos poate fi mai importantă decât numărul de pași pentru prevenirea cancerului, scrie Mediafax.

Studiul a analizat datele a peste 430.000 de participanți din Marea Britanie și Hong Kong, urmărindu-i în medie aproape 11 ani.

Rezultatele au fost impresionante: persoanele care merg repede au avut un risc general de cancer cu 13% mai mic în Marea Britanie și cu 45% mai mic în Hong Kong.

Beneficiile mersului rapid. Reducerea riscului de cancer pulmonar cu până la 53%

Potrivit rezultatelor, la cancerul pulmonar, reducerea riscului a ajuns până la 53%.

„Cercetarea noastră sugerează că beneficiile pentru sănătate ale mersului pe jos nu țin doar de cât de mult mergi, ci și de cât de repede mergi”, explică profesorul Cheung Ching-lung, care a condus studiul publicat în Journal of Cachexia, Sarcopenia and Muscle, citat de Mediafax.

Publicitate

Cercetătorii au descoperit că aproximativ un sfert din efectul protector se datorează nivelurilor mai scăzute ale markerilor inflamatori și metabolismului lipidic îmbunătățit la persoanele care merg rapid.

Așadar, viteza mersului pe jos reflectă starea generală de sănătate și funcția fizică, fiind considerată un „semn vital” al organismului.

Studiul oferă medicilor un instrument simplu pentru identificarea persoanelor cu risc crescut de cancer.

Spre deosebire de alte forme de exercițiu, mersul pe jos este accesibil tuturor și poate fi evaluat rapid într-un cabinet medical.

Descoperirea deschide noi perspective pentru strategiile de prevenție a cancerului, sugerând că încurajarea mersului energic ar putea fi o măsură de sănătate publică eficientă și ușor de introdus.

Citeste mai mult

Eveniment

Sesizările în cazuri de hărțuire în universități vor putea fi depuse anonim. Modificări la Codul de etică universitară

Publicat

acum o oră

miercuri, 17.09.2025

de

Publicitate

Ministerul Educației a pus în dezbatere un proiect ce aduce modificări la Codul-cadru de etică și deontologie universitară. Prin aceste schimbări, la comisiile de etică din universități vor putea fi înregistrate sesizări anonime în cazuri de hărțuire sexuală și morală, informează alba24.ro.

În prezent, Codul-cadru prevede că toate sesizările trebuie să fie însoțite de semnătura celui care sesizează, datele de identificare ale acestuia, o motivare argumentată, scrie edupedu.ro.

Modificări propuse

Potrivit proiectului, se propune ca:

”sesizările anonime sau cele în care nu sunt menționate datele de identificare ale petiționarului, care se referă la cazuri de hărțuire pe criteriu de sex ori de hărțuire morală sunt analizate de comisiile de etică universitară

În urma analizării sesizărilor, dacă rezultă că acestea ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni în condițiile prevăzute de legea penală, de hărțuire sexuală, agresiune sexuală sau folosirea abuzivă a funcției în scop sexual, comisiile de etică universitară înștiințează de îndată conducerile instituțiilor de învăţământ superior pentru sesizarea organelor de urmărire penală.”

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfânta Muceniţă Sofia şi fiicele sale, botezate cu numele celor trei virtuţi teologice : Pistis – credinţă, Elpis – nădejde şi Agapis – dragoste

Publicat

acum 2 ore

miercuri, 17.09.2025

de

Publicitate

Sfânta Muceniţă Sofia şi fiicele sale, Pistis, Elpis şi Agapis au vieţuit în Italia şi au pătimit în timpul domniei împăratului Adrian (117-138). Sofia, nume grecesc, înseamnă înţelepciune. Ea a avut trei fiice pe care şi le-a botezat cu numele celor trei virtuţi teologice: Pistis – credinţă, Elpis – nădejde şi Agapis – dragoste.

Prefectul provinciei, Antioh, le-a denunţat împăratului Adrian că sunt creştine. Împăratul le-a poruncit să aducă jertfă zeiţei Artemis. Pentru că au refuzat, împăratul a poruncit să fie omorâte doar fiicele, că mama să sufere mai mult, nu doar chinurile pedepselor ci şi pierderea fiicelor. Fetele au fost martirizate în anul 137. Când au primit moartea Pistis avea 12 ani, Elpis 10 ani şi Agapis 9 ani.

Sofia a luat trupurile celor trei fiice şi le-a îngropat pe un deal, în afară cetăţii. După trei zile de rugăciune la mormântul acestora, şi-a dat duhul în mâinile Domnului.
Mormintele Sfintei Sofia şi a fiicelor sale Pistis, Elpis şi Agapis au fost localizate pe drumul roman Via Aurelia. Deasupra acestor morminte s-a ridicat Biserica “Sfântul Mucenic Pangratie“.

Din anul 1992, Sfânta Muceniţă Sofia este ocrotitoarea capitalei Bulgariei.
Ziua Sfintei Sofia împreună cu fiicele ei Pistis (Credinţa), Elpis (Nădejdea) şi Agapis (Dragostea) este un bun prilej pentru Biserica lui Hristos de a vedea cum izvorăşte harul în oameni prin sfinţenie, feciorie şi jertfă preacurată de sine. Căci aceste tinere fecioare, trei la număr, pline de înţelepciunea Treimii celei mai presus de fire, au înţeles taina veacului viitor, adică iubirea cea infinită dăruită de Dumnezeu oamenilor care se unesc cu El în rugăciune, şi au preţuit această taină mai mult decât întregul univers, mai mult decât viaţa lor, şi au câştigat nemurirea. Şi au fost făcătoare de minuni în viaţă, în moarte şi în veşnicie. Şi mama lor, purtătoare a numelui lui Dumnezeu, care le-a născut şi şi-a văzut fiinţa crescând în ele, care le-a privegheat în moarte şi în înviere, a murit de durere după trei zile, pe mormântul fiicelor ei, închipuind moartea şi învierea lui Hristos în inima lor şi în inima ei, pentru veşnicie.

CREDINŢA, NĂDEJDEA, DRAGOSTEA

Sunt cununa de virtuţi teologice şi nu numai. În drumul vieţii omul se poate întâlni cu acestea dacă doreşte să trăiască cu adevărat. A crede în ceva, în cineva, în tine dă un sens vieţii. A avea nădejde înseamnă că ceea ce crezi se v-a întâmpla. Nădejdea este de fapt o amprentă repetată a credinţei. Dragostea este cea mai puternică forţă a omului pentru că face parte din ceea ce înseamnă Dumnezeu. Dumnezeu înseamnă dragoste. Omul creat de Dumnezeu a primit această parte a Divinului, a Sacrului, a lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu a dorit ca omul să fie fiinţa ce îl poartă pe El aici pe Pământ. În fiecare om există Dumnezeu pentru că el, omul a primit Lumina lui Dumnezeu, adică Dragostea. Lumina cea mai mică alungă orice întuneric.

Publicitate

Credinţa cea mai mică aduce nădejdea, adică speranţa. Speranţa înseamnă gând. Gândul poate însemna faptă, adică realitatea adusă în faţa omului prezent. Prezentul este poarta viitorului. Să ne folosim darurile primite şi ne vom putea bucura de viitorul care ni se va arăta clar în faţă.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending