Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (91)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

„România literară” nr. 48 – 49 din 18 noiembrie 2022.    Jean Dumitraşcu publică articolul „Când s-a născut Eminescu?”  Autorul consideră că foarte uşor s-a reţinut ca oficială data naşterii lui Eminescu  drept 15 ianuarie 1850,  care nu ar fi cea  reală.  Articolul ocupă aproape două pagini tip „România literară” şi vrea să ne convingă un lucru: Eminescu s-ar fi  născut  pe 20 decembrie 1849.  Reţin: 1. „…Eminescu ar fi spus el însuşi că s-a născut în 1849. Nu numai că se mărturisea astfel prietenilor, dar şi scria acest lucru. Publicându-l în 1892 pe N. D. Giurescu (cel cu descoperirea actului de botez), Iacob Negruzzi adăuga o notă, prea puţin luată în seamă, din păcate: „Eminescu a scris cu mâna lui, în rubrica „Data naşterii”, următoarea însemnare:1849, decembrie 1849 (Sf. Ignat) Botoşani” (după I. E. Torouţiu, „Studii şi documente literare”, IV, 1933). Ciudată manieră de ignorare a acestei însemnări de către eminescologi, atenţi, de regulă, la orice literă sau apostrof  din manuscrisele poetului (celebra lecţiune „totuşi/totul este trist pe lume” sau, de dată mai recentă, o nouă ediţie a „Luceafărului”, realizată de Nicolae Georgescu într-o formă ortografică sensibil schimbată”;

  1. „Revenind la data din „Psaltire”, un împătimit cercetător al vieţii lui Eminescu, Augustin Z. N. Pop, arată că e „mai probabil data scrisă de tatăl poetului”, adică de 20 decembrie 1849, decât cea din 15 ianuarie anul următor. De fapt, există şi alte variante. Veşnic derutantul Octav Minar propune 24 decembrie 1849. Într-o primă fază, căpitanul Matei Eminovici lansează data de 8 noiembrie 1849, legând-o de sărbătoarea Sfinţilor Mihail şi Gavriil (ce ar explica şi prenumele primit). Constanţa de Dunca-Schiau merge şi mai departe, avansând data de 21 mai 1849, plasând locul naşterii la Dumbrăveni, unde Gh. Eminovici se îngrijea de moşia boierului Costache Balş. Într-un fel îl înţelegem pe George Călinescu, cel care, în „Viaţa lui Mihai Eminescu”, după ce prezintă o serie de variante, încheie plictisit: „bunul-simţ cere să păstrăm ca dată a naşterii ziua de 15 ianuarie 1850”. Dar, tocmai bunul-simţ trebuie să oblige un istoric literar să cântărească toate probele şi argumentele, înainte dea trage o concluzie. De ce, procedând precum G. Călinescu, să nu luăm în calcul, din bun-simţ, şi argumentele ce susţin data de 20 decembrie 1849?”
  2. „Să recapitulăm: pentru 20 decembrie 1849 avem însemnarea de la „Junimea” a lui Eminescu însuşi, calculul din manuscrise, mărturiile sale, redate de Ştefanelli, Maiorescu iniţial, Iosif Vulcan, V. Gr. Pop, , Mite Kremnitz, Aglae şi Matei Eminovici ş. a, însemnare din „Psaltire”,pledoariile unor Lecca Morariu, N. Iorga, D. Popovici, D. Murăraşu, I. D. Marin, Augustin Z. N. Pop, Ioana Em. Petrescu (dubii). De partea cealaltă, susţinătorii actului de botez descoperit de Giurescu: Maiorescu, G. Călinescu, N. Manolescu, E. Simion, George Munteanu, Petru Vintilă, autorii de dicţionare şi manuale. După cum am încercat să demonstrăm, certificatul de botez nu conţine data reală de naştere a lui Eminescu, aceasta fiind 20  decembrie 1849. Până când nu o să ascultăm de gândul lui Eminescu, de notaţia sa din albumul „Junimii” şi de calculele din manuscrise, preferând să ne  „odihnim” întru Călinescu, vorba lui Noica?”;

 

„România literară” nr. 48 – 49 din 18 noiembrie 2022.  Nicolae Manolescu, în rubrica „Ochiul magic”, face referiri la problema pusă de Jean  Dumitraşcu: „Publicăm în acest număr un informat studiu al lui Jean Dumitraşcu referitor la vechea controversă legată de data naşterii lui Mihai Eminescu. Ne-am permis una sau două intervenţii care nu ating fondul chestiunii, ci atenuează unele formulări prea drastice („minciună” etc.). Studiul strânge în mănunchi mai toate punctele de vedere exprimate de-a lungul vremii referitoare la data şi locul naşterii poetului, de la cele ale apropiaţilor lui Eminescu, la cele ale istoricilor literari. Jean Dumitraşcu e foarte categoric în opinia d-sale, şi anume aceea că Eminescu s-ar fi născut la 20 decembrie 1849 şi nu la 15 ianuarie 1850, punând pe două coloane opiniile exprimate sau înregistrări în matricole bisericeşti şi şcolare. Îl rugăm să reflecteze la următoarele trei observaţii: 1) reluarea discuţiei nu aduce nicio probă nouă în dosarul cu pricina (ceea ce, de altfel, nici nu cred că mai e posibil); 2) nici în ce priveşte argumentaţia, autorul studiului nu produce lucruri noi, limitându-se la a opune în chip meticulos şi ordonat argumentele sale; 3) concluzia, favorabilă datei de 20 decembrie 1849, nu devine neapărat mai convingătoare decât până acum, din cauză că e un pic prea tendenţioasă, mizând oarecum riscant pe veridicitatea unor mărturii incerte sau contradictorii, cum ar fi însemnarea căminarului pe marginea „Psaltirii” pe care n-a văzut-o nimeni în afară de Matei Eminovici, fratele poetului, considerat de toţi eminescologii nu tocmai demn de încredere, sau datele comunicate în diferite împrejurări de poetul însuşi care sunt, chiar şi ele, diferite. Publicăm în acest număr studiul lui Jean Dumitraşcu nu numai fiindcă este temeinic informat şi bine scris, dar şi fiindcă orice readucere în actualitate a lui Eminescu ni se pare importantă azi, când, se ştie, în ochii noii generaţii , peste trecut s-a aşternut umbra grea a uitării. În ce ne priveşte, nu credem că vechea controversă legată de naşterea lui Eminescu va fi vreodată lămurită definitiv”;

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Publicitate

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Când vor fi cele mai scurte zile ale anului 2025. Ce explicații au experții pentru acest fenomen

Publicat

Publicitate

Cea mai scurtă zi din an: Ziua de 9 iulie a fost cu 1,3 milisecunde mai scurtă decât media. Astronomii spun că alte două zile din această vară vor fi și mai scurte.

Astfel, ziua de 9 iulie a fost cu 1,3 milisecunde mai scurtă decât media zilelor. Acest lucru s-a întâmplat din cauza accelerării rotației Pământului în jurul axei sale.

Totuși, aceasta nu este cea mai rapidă zi a anului, deoarece pe 22 iulie și 5 august zilele vor fi și mai scurte, cu 1,38 și respectiv 1,52 milisecunde, scrie Mediafax.

Fenomenul se datorează poziției Lunii față de ecuator. Pe aceste trei date, Luna se află la cea mai mare distanță de ecuator, ceea ce modifică impactul gravitațional asupra rotației Pământului, potrivit Live Science.

Câte secunde are o zi în mod obișnuit

O zi pe Pământ durează în mod normal aproximativ 86.400 de secunde sau 24 de ore. Dar viteza rotației depinde de mai mulți factori, inclusiv poziția Soarelui și Lunii și câmpul gravitațional terestru.

Pentru majoritatea oamenilor, pierderea unei milisecunde trece neobservată. Însă computerele, GPS-ul, sistemele bancare, telescoapele mari și rețelele electrice se bazează pe sincronizarea precisă pentru a funcționa. Pentru aceste sisteme, fiecare milisecundă contează.

Publicitate

„Transmitem date atât de repede, iar toate trebuie să fie marcate cu ora, astfel încât computerele să știe ce date merg unde”, explică David Gozzard, cercetător la Universitatea din Australia de Vest, specializat în măsurători de precizie, citat de Mediafax.

În ultimele două miliarde de ani, rotația Pământului a încetinit din cauza îndepărtării treptate a Lunii, ceea ce a dus la prelungirea zilelor. Cercetătorii au descoperit că în urmă cu 1-2 miliarde de ani, o zi pe Pământ dura doar 19 ore.

Însă începând din 2020, oamenii de știință au observat că Pământul a început să se rotească puțin mai repede.

„Zilele sunt acum puțin mai scurte decât în ultimii 50 de ani”, confirmă Dirk Piester, șeful Grupului pentru difuzarea timpului la institutul național de meteorologie din Germania.

Citeste mai mult

Eveniment

Rochii de mireasă și accesorii de lux, dar fără acte: Captură inedită a polițiștilor de frontieră botoșăneni

Publicat

Publicitate

Polițiști de frontieră botoșăneni au descoperit într-un autoturism, în urma unui control efectuat în trafic, mai multe rochii de mireasă precum și accesorii pentru care conducătorul auto nu deținea documente legale de proveniență.

În data de 10 iulie a.c., în jurul orei 11.00, pe timpul desfăşurării unei misiuni specifice de supraveghere în zona de competenţă, un echipaj al poliţiei de frontieră din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Dorohoi–ITPF Iași, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe raza localității Dersca, a oprit pentru control un autoturism înmatriculat în Ucraina, condus de către un bărbat, cetățean ucrainean, în vârstă de 46 de ani.

Cu ocazia efectuării controlului, în mijlocul de transport au fost descoperite 17 rochii de lux (de mireasă și de ocazie) precum și diverse accesorii pentru rochii și evenimente. Colegii noștri au solicitat prezența unui echipaj din cadrul Direcției Regionale Vamale Iași, care a constatat că cetățeanul nu deținea documente pentru produsele respective.
Conform prevederilor legale, persoana au fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 8.000 de lei, iar bunurile, în valoare totală de aproximativ 23.000 de lei au fost ridicate în vederea confiscării.

Citeste mai mult

Eveniment

Poliția intensifică controalele pe un drum din Flămânzi unde se întâmplă frecvent accidente: 45 de permise de conducere reținute într-o singură zi

Publicat

Publicitate

Vineri, polițiștii din cadrul Serviciului Rutier Botoșani au desfășurat o acțiune punctuală pe drumul județean DJ282 B, într-o zonă cu risc ridicat de producere a accidentelor rutiere, produse pe fondul vitezei excesive.

În cadrul acțiunii, au fost depistați 45 de conducători auto care au depășit viteza legală, fiindu-le reținute permisele de conducere.

Scopul acestor activități este creșterea siguranței rutiere și reducerea numărului de accidente grave. Viteza excesivă rămâne una dintre principalele cauze generatoare de accidente cu urmări tragice.

Acțiunile vor continua și în perioada următoare, cu accent pe sancționarea abaterilor grave și comportamentelor care pun în pericol viața participanților la trafic.

Circulați cu prudență și respectați limitele legale de viteză!

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Cinstirea Sfintei Icoane Prodromița de la Muntele Athos

Publicat

Publicitate

Icoana Maicii Domnului Prodromiţa (adică Înaintemergătoarea) este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”, din tezaurul Schitului românesc Sfântul Ioan Botezătorul – Prodromu de la Sfântul Muntele Athos, supranumit Grădina Maicii Domnului.

Este cea mai importantă icoană a comunității românești de la Muntele Athos, pentru că sunt puține icoane nefăcute de mână omenească în toată lumea ortodoxă. Istoria acestei icoane începe în anul 1863, în timpul lucrărilor de construire ale Schitului Prodromu de la Muntele Athos, când cuvioșii ctitori Nifon şi Nectarie căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului cu totul deosebită, aşa cum aveau toate mănăstirile de la Sfântul Munte. În plus, ei cereau condiții stricte pentru cel care se va angaja la executarea lucrării, precum curăția trupească şi sufletească, spovedania la duhovnic, post şi rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe toată durata lucrării.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, cuvioșii Nifon şi Nectarie îl găsesc pe iconarul Iordache Nicolau din Iași, om bătrân și credincios, care se supune cu evlavie rânduielilor celor doi călugări și, în anul 1863, se apucă de lucru. Iconarul a început lucrarea la Mănăstirea Bucium din Iași, care era pe atunci metoc al Schitului Prodromu, iar în câtva timp a ter¬mi¬nat de pictat veşmin-tele şi ce¬lelalte părți ale icoanei, lăsând ca Sfin¬te¬le Feţe (cea a Maicii Domnului şi cea a Pruncului Iisus), să le picteze la sfârșit, după cum este tehnica picturii tradiționale de icoane. După ce a terminat de zugrăvit cum s-a pri¬ce¬put mai bi¬ne veșmintele şi fondul icoanei, a început a lucra la Sfintele Feţe silindu-se cu toată priceperea, însă în mod inexplicabil sfintele feţe ale Fecioarei Maria şi Pruncului Iisus din brațele ei nu puteau fi zugrăvite, iar icoana a rămas nedesăvârșită.

Deși era un pictor cu experiență, speriat și mâhnit că poate şi-a uitat meșteșugul, bătrânul iconar a acoperit icoana, a încuiat atelierul şi a amânat lucrul pentru a doua zi. În dimineața următoare însă, a descoperit icoana desăvârșit pictată, cu fețele luminoase şi pline de dumnezeiesc har, fără să înțeleagă însă cum se petrecuse această minune. Dimensiunile icoanei sunt de 100 / 70 cm. Chipul Maicii Domnului și al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, nuanța de galben a grâului. Există mărturii că Sfintele Fețe se schimbă, uneori întunecându-se, alteori luminându-se.

O alta caracteristică este aceea că icoana, cercetată la microscop, nu prezintă urme de pensulă, acest lucru întărind credința că Sfintele Fețe au fost pictate miraculos de mână nepământească. Se spune că portretele zugrăvite pe icoană sunt identice cu portretele reale ale Fecioarei și Pruncului Iisus așa cum au fost consemnate de martorii oculari contemporani.

De-a lungul vremii au fost făcute câteva copii, dintre care unele au rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România, toate fiind făcătoare de minuni.

Publicitate

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending