O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

„România literară” nr. 48 – 49 din 18 noiembrie 2022.    Jean Dumitraşcu publică articolul „Când s-a născut Eminescu?”  Autorul consideră că foarte uşor s-a reţinut ca oficială data naşterii lui Eminescu  drept 15 ianuarie 1850,  care nu ar fi cea  reală.  Articolul ocupă aproape două pagini tip „România literară” şi vrea să ne convingă un lucru: Eminescu s-ar fi  născut  pe 20 decembrie 1849.  Reţin: 1. „…Eminescu ar fi spus el însuşi că s-a născut în 1849. Nu numai că se mărturisea astfel prietenilor, dar şi scria acest lucru. Publicându-l în 1892 pe N. D. Giurescu (cel cu descoperirea actului de botez), Iacob Negruzzi adăuga o notă, prea puţin luată în seamă, din păcate: „Eminescu a scris cu mâna lui, în rubrica „Data naşterii”, următoarea însemnare:1849, decembrie 1849 (Sf. Ignat) Botoşani” (după I. E. Torouţiu, „Studii şi documente literare”, IV, 1933). Ciudată manieră de ignorare a acestei însemnări de către eminescologi, atenţi, de regulă, la orice literă sau apostrof  din manuscrisele poetului (celebra lecţiune „totuşi/totul este trist pe lume” sau, de dată mai recentă, o nouă ediţie a „Luceafărului”, realizată de Nicolae Georgescu într-o formă ortografică sensibil schimbată”;

2. „Revenind la data din „Psaltire”, un împătimit cercetător al vieţii lui Eminescu, Augustin Z. N. Pop, arată că e „mai probabil data scrisă de tatăl poetului”, adică de 20 decembrie 1849, decât cea din 15 ianuarie anul următor. De fapt, există şi alte variante. Veşnic derutantul Octav Minar propune 24 decembrie 1849. Într-o primă fază, căpitanul Matei Eminovici lansează data de 8 noiembrie 1849, legând-o de sărbătoarea Sfinţilor Mihail şi Gavriil (ce ar explica şi prenumele primit). Constanţa de Dunca-Schiau merge şi mai departe, avansând data de 21 mai 1849, plasând locul naşterii la Dumbrăveni, unde Gh. Eminovici se îngrijea de moşia boierului Costache Balş. Într-un fel îl înţelegem pe George Călinescu, cel care, în „Viaţa lui Mihai Eminescu”, după ce prezintă o serie de variante, încheie plictisit: „bunul-simţ cere să păstrăm ca dată a naşterii ziua de 15 ianuarie 1850”. Dar, tocmai bunul-simţ trebuie să oblige un istoric literar să cântărească toate probele şi argumentele, înainte dea trage o concluzie. De ce, procedând precum G. Călinescu, să nu luăm în calcul, din bun-simţ, şi argumentele ce susţin data de 20 decembrie 1849?”
3. „Să recapitulăm: pentru 20 decembrie 1849 avem însemnarea de la „Junimea” a lui Eminescu însuşi, calculul din manuscrise, mărturiile sale, redate de Ştefanelli, Maiorescu iniţial, Iosif Vulcan, V. Gr. Pop, , Mite Kremnitz, Aglae şi Matei Eminovici ş. a, însemnare din „Psaltire”,pledoariile unor Lecca Morariu, N. Iorga, D. Popovici, D. Murăraşu, I. D. Marin, Augustin Z. N. Pop, Ioana Em. Petrescu (dubii). De partea cealaltă, susţinătorii actului de botez descoperit de Giurescu: Maiorescu, G. Călinescu, N. Manolescu, E. Simion, George Munteanu, Petru Vintilă, autorii de dicţionare şi manuale. După cum am încercat să demonstrăm, certificatul de botez nu conţine data reală de naştere a lui Eminescu, aceasta fiind 20  decembrie 1849. Până când nu o să ascultăm de gândul lui Eminescu, de notaţia sa din albumul „Junimii” şi de calculele din manuscrise, preferând să ne  „odihnim” întru Călinescu, vorba lui Noica?”;

„România literară” nr. 48 – 49 din 18 noiembrie 2022.  Nicolae Manolescu, în rubrica „Ochiul magic”, face referiri la problema pusă de Jean  Dumitraşcu: „Publicăm în acest număr un informat studiu al lui Jean Dumitraşcu referitor la vechea controversă legată de data naşterii lui Mihai Eminescu. Ne-am permis una sau două intervenţii care nu ating fondul chestiunii, ci atenuează unele formulări prea drastice („minciună” etc.). Studiul strânge în mănunchi mai toate punctele de vedere exprimate de-a lungul vremii referitoare la data şi locul naşterii poetului, de la cele ale apropiaţilor lui Eminescu, la cele ale istoricilor literari. Jean Dumitraşcu e foarte categoric în opinia d-sale, şi anume aceea că Eminescu s-ar fi născut la 20 decembrie 1849 şi nu la 15 ianuarie 1850, punând pe două coloane opiniile exprimate sau înregistrări în matricole bisericeşti şi şcolare. Îl rugăm să reflecteze la următoarele trei observaţii: 1) reluarea discuţiei nu aduce nicio probă nouă în dosarul cu pricina (ceea ce, de altfel, nici nu cred că mai e posibil); 2) nici în ce priveşte argumentaţia, autorul studiului nu produce lucruri noi, limitându-se la a opune în chip meticulos şi ordonat argumentele sale; 3) concluzia, favorabilă datei de 20 decembrie 1849, nu devine neapărat mai convingătoare decât până acum, din cauză că e un pic prea tendenţioasă, mizând oarecum riscant pe veridicitatea unor mărturii incerte sau contradictorii, cum ar fi însemnarea căminarului pe marginea „Psaltirii” pe care n-a văzut-o nimeni în afară de Matei Eminovici, fratele poetului, considerat de toţi eminescologii nu tocmai demn de încredere, sau datele comunicate în diferite împrejurări de poetul însuşi care sunt, chiar şi ele, diferite. Publicăm în acest număr studiul lui Jean Dumitraşcu nu numai fiindcă este temeinic informat şi bine scris, dar şi fiindcă orice readucere în actualitate a lui Eminescu ni se pare importantă azi, când, se ştie, în ochii noii generaţii , peste trecut s-a aşternut umbra grea a uitării. În ce ne priveşte, nu credem că vechea controversă legată de naşterea lui Eminescu va fi vreodată lămurită definitiv”;

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News