Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (80)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

ZIGZAG  EMINESCOLOGIC

Mihai Zamfir, în „România  literară” nr. 4 din 2018, privind o analiză a poeziei pornind de la originea cuvintelor folosite: 1. „Să ne imaginăm o clipă că am întreba un poet român contemporan de valoare de unde vine în limba noastră cutare cuvânt, dacă un anumit termen utilizat în poezia lui e de origine latină, slavă sau maghiară. Artistul ar da din umeri şi ar spune că asta nu-l priveşte deloc. În realitate poeţii autentici – chiar dacă au habar de etimologie şi de istoria limbii – simt instinctiv etimologia cuvintelor alese şi procedează în consecinţă. Cu un al şaselea simţ, ei intuiesc fără greş originea vocabulelor şi îşi dau întotdeauna seama dacă ele pot fi alăturate într-un anumit context. Cum fac asta? Mister!”; 2. „Când a scris faimoasa sa „Psaltire în versuri”, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Dosoftei avea strânse legături cu Ucraina, îşi făcea studiile pe „slovenie” şi trăia exilat în Polonia, unde avea să şi moară. Cufundat cultural într-o mare slavă, inspirat în poezia sa de exemplul altei psaltiri în versuri compuse un secol mai devreme de Jan Kochanowski, primul nostru poet extraordinar, Dosoftei, a scris versurile româneşti în metri caracteristici limbilor neolatine şi a folosit predilect cuvinte de origine latină (peste 60% din total). Limba noastră literară era abia în formare şi nimeni nu ştia ce cale va urma ea; poetul Dosoftei însă ştia şi a optat decis pentru limbajul de origine latină. Cum a fost posibil? Uite că a fost!”; 3. „Peste două secole, poezia românească trăia prin Eminescu momentul fixării tiparului ei lingvistic. Natural, fără să scrie prefeţe, fără a se lansa în polemici, Eminescu orienta limbajul poeziei româneşti moderne doar prin forţa propriului său exemplu. În chip la fel de natural ca Dosoftei cu două secole în urmă, romanticul Eminescu s-a îndreptat tot către termenii de origine latină, punându-i tot pe ei la baza  limbii noastre literare. Rezultatul: conform statisticii întreprinse de Mihai Dinu, procentul cuvintelor latine moştenite din poezia eminesciană a rămas acelaşi – după două sute de ani – cu acela din poezia lui Dosoftei (63%), iar proporţia de utilizare aproximativ 85%”;

Alex Ştefănescu, în „România literară” nr. 4 din 2018, despre poezia lui Mihai Eminescu „De ce să mori tu?”: 1. „Poemul „De ce să mori tu?” (scris probabil în 1869 şi publicat pentru prima oară de Ilarie Chendi în 1903, în revista „Semănătorul”) începe cu o replică de efect: „Tu nu eşti frumoasă, Marta…”.  Eminescu, un expert în flatarea femeilor, contrazice brutal aşteptările noastre declarându-i unei femei (pe care o şi numeşte!), pe un ton categoric-constatativ, că nu e frumoasă! Nu mai există în toată opera lui poetică o asemenea impoliteţe”; 2. „După cum am mai spus, poezia poate fi privită ca un portret de femeie, dar şi ca o demonstraţie de retorică amoroasă. Există şi un al treilea fel de-a o citi: ca pe o lecţie de bunătate creştină. La Dostoievski sunt numeroase astfel de discursuri, de o duioşie fără margini, având drept scop salvarea unor suflete pierdute. La Eminescu acesta este singurul şi de aceea pare neeminescian”; 3. În poeziile sale de dragoste, Eminescu face de multe ori iubitei propuneri extravagante, dintr-un fel de nesaţ al multiplicării modurilor de a iubi. Îi propune să fugă împreună în lume, să-l părăsească printre străini, să-l uite,  să se arunce odată cu el în ocean,  să vină la o întâlnire în codru, să accepte ca după moarte să fie înmormântată în acelaşi sicriu cu el etc.”;

Nicolae Mareş, în „România literară” nr. 4 din 2018, publică un fragment din cartea sa „Eminescu – Universal; Receptarea personalităţii şi a creaţiei poetice în limba polonă”, în curs de apariţie.  Reţinem: „Printre cei douăzeci de poeţi polonezi care au tradus din lirica eminesciană din anii `30 ai secolului trecut până în prezent, prin tălmăcirile ei fără de cusur, Kazimiera Illiekowiczowna a dovedit mult curaj, înţelegere şi o mare măiestrie artistică în mânuirea slovei polone. Am spus curaj, deoarece în 1947, când despre Eminescu nu se vorbea sau se vorbea în şoaptă în România „democrată” de atunci, autoarea plachetei de versuri „Zborurile lui Ikar” a publicat în cunoscutul săptămânal cracovian – „Tygodnik Katolicki”, „Rugăciunea” eminesciană, acea înălţătoare rugă mariană.  Curaj a fost şi faptul că a păstrat până la moarte (1983), în sertar, pentru că cenzura poloneză la fel de vitregă ca şi „autocenzura” românească, nu i-a permis să publice plânsul şi blestemele din „Doina”: „De la Nistru pân` la Tisa / Tot Românu  plânsu-mi-s-a”. Ca pe o ofrandă a lăsat textul respectiv posterităţii diplomata şi poeta refugiată pe Someş, cea care a iubit atât de mult poporul român pentru ospitalitatea pe care  Clujul şi clujenii i-au asigurat-o din 1939 până în 1947, convinsă că va veni timpul ca slovele în polonă ale „Doinei” să fie publicate de generaţiile viitoare, că acestea vor înţelege mai bine ţara ei  de adopţie, România. Şi aşa s-a întâmplat”;

Publicitate

Gellu Dorian publică în „România literară” nr. 4 din 2018 un interviu cu Aurel Pantea, laureatul Premiului Naţional „Mihai Eminescu” (2017). Reţinem: 1.”Trebuie să precizez că mediul şi personalitatea revistei „Echinox” îmi erau cunoscute graţie poetului Vasile Dan, născut în acelaşi sat cu mine, cu ceva mai vârstnic. Trăitor în Cluj, Bazil venea din când în când pe acasă şi îmi povestea despre ce se întâmplă cu poezia la Cluj.  Vasile Dan mi-a deschis, prin cărţile pe care mi le împrumuta şi prin dialogurile cu el, apetitul pentru lectură şi pentru adevărata poezie. La vârsta de 14 ani, când ne-am întâlnit spiritual, eu citeam Eminescu, Coşbuc, Goga, Labiş, Ion Horea. Lecturi sărace şi haotice. Prin Vasile Dan am avut acces la marea poezie a lumii. Bazil mi-a dat să citesc Rilke, Gottfried Benn, Paul Celan, Georg Trakl, Eugenio Montale etc., dar şi Franz Kafka, Dostoievski, Albert Camus etc. Lecturi grele pentru un copil de 14 ani”; 2. „La revista „Vatra” din Târgu Mureş am început să lucrez din 1990. O propunere de a lucra la revistă a venit înainte de 1989 din partea redactorului-şef al revistei, scriitorul Romulus Guga, cu care m-am întâlnit absolut întâmplător la o trecere a sa prin Alba Iulia. N-a fost să fie atunci, deoarece dosarul meu de cadre nu corespundea exigenţelor cenzurii comuniste. Lucrul la revista „Vatra” împreună cu Al. Cistelecan, Cornel Moraru, Virgil Podoabă, Mihai Sin, Dumitru Mureşan (fie iertat) a fost cea mai frumoasă perioadă din existenţa mea”; 3. „Cartea mea de debut a fost scrisă, alimentat fiind de energii polemice şi ironice în raport cu un anume mod de a se scrie poezie. Energiile polemice ale cărţii erau îndreptate, în fond, împotriva felului cum înţelegeam spiritul poetic. Eram marcat de-o religiozitate în raport cu spiritul poetic, religiozitate ce mă conducea adesea spre solemnităţi nefuncţionale liric”; 4. „A doua carte de poezie a apărut la Editura Dacia din Cluj-Napoca, redactorul ei fiind poetul Vasile Igna. Cartea se numeşte „Persoana de după-amiază”. Această carte poate fi considerată şi chiar o consider astfel fundamentul realului poetic, pe care l-am edificat, atât cât mi-a fost dat, în următoarele cărţi”;

Gellu Dorian publică în „România literară” nr. 4 din 2018 un interviu cu Aurel Pantea, laureatul Premiului Naţional „Mihai Eminescu” (2017). Continuăm să reţinem din interviul respectiv: 5. „Oricum, lucrurile s-au schimbat, în sensul că valoarea unui scriitor locuitor în provincie nu mai este obturată atât de mult ca în  situaţiile dinainte de 1989 când raportul centru-provincie era în măsură să denatureze condiţia unui scriitor sau a altuia”; 6. „Critică literară am scris şi înainte de 1989. Era un fel de exerciţiu al dialogului cu alte conştiinţe poetice. Am scris şi mai scriu din când în când critică literară pentru a-mi exersa simpatia pentru un poet sau altul, înţelegând prin simpatie potenţialul de identificare cu imaginarul altui poet”; 7. „Lirismul e o manifestare esenţială a spiritului poetic, începând din antichitate până azi. Lirismul e confesiune integrală, se naşte din dorinţa de a edifica o identitate fără rest. A fi liric înseamnă a elimina până la totală dispariţie deosebirile dintre subiectul poetic şi un „tu” cu care conştiinţa  lirică intră în relaţie. Lirismul este, aşadar, un fel de melodicizare a relaţiei subiect-obiect. Acest adevăr l-am urmărit în toate poemele mele”;  8. „Da, cred [în viitorul poeziei, n.n.]. Credinţa aceasta îmi este nutrită de convingerea că prin această sublimă artă se naşte un tip de real ireductibil la altele: realul poetic. Realul poetic este, după credinţa mea, inepuizabil. Fiecare poet, cu fiecare poem, dar şi fiecare cititor produc real poetic. Înţeleg, deci,  că realul poetic e o formă esenţială a umanului”; 9. “Pănă la urmă, promovarea poeziei o fac în continuare editorii, librarii, revistele de literatură şi de poezie, toate acestea alimentate de spiritul critic”; 10. “Nu-mi pare că există prea multe premii naţionale. Cele care conferă cu adevărat prestigiu poetului ce primeşte un astfel de premiu stau sub semnul unor mari poeţi: Eminescu, Arghezi, Blaga, Bacovia. Nu aş şti să ierarhizez importanţa acestor premii, dar sper că e clar pentru toată lumea că Premiul Eminescu posedă o unicitate ireductibilă”.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

 

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Bărbat de 51 de ani, din Botoșani, urmărit internațional pentru nerespectarea obligațiilor din domeniul jocurilor de noroc, adus cu escortă din Franța

Publicat

Publicitate

Vineri, Poliția Română a adus în țară 8 persoane, pe numele cărora au fost emise mandate de executare a unor pedepse privative de libertate.

Astfel, a fost adus în țară un bărbat, de 41 de ani, urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Acesta a fost adus din Germania, având emis, pe numele său, de către Judecătoria Sibiu, un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea de un an și 11 luni.

De asemenea, a fost adus un bărbat, de 26 de ani, din Brașov, urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor. Acesta a fost adus din Germania, având emis, pe numele său, de către Tribunalul Brașov, un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea de 3 ani și 6 luni.

La aceeași dată, a fost adus în țară un bărbat, de 38 de ani, din Bihor, urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Acesta a fost adus din Germania, având emis, pe numele său, de către Judecătoria Oradea, un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea de un an și trei luni.

Totodată, a fost adus în țară un bărbat, de 28 de ani, din Bihor, urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Acesta a fost adus din Irlanda, având emis, pe numele său, de către Judecătoria Aleșd, un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea de 3 ani și 4 luni.

La aceeași dată, a fost adus în țară un bărbat, de 46 de ani, din Botoșani, urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Acesta a fost adus din Marea Britanie, având emis de către Judecătoria Dorohoi, pe numele său, un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea de 2 ani și 7 luni și 10 zile.

Publicitate

De asemenea, a fost adus un bărbat, de 56 de ani, din Alba, urmărit internațional pentru săvârșirea de infracțiuni la regimul stupefiantelor. Acesta a fost adus din Spania, având emis, pe numele său, de către Tribunalul Alba, un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea de 3 ani și 9 luni.

La aceeași dată, a fost adus în țară un bărbat, de 31 de ani, din Alba, urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Acesta a fost adus din Spania, având emis de către Judecătoria Aiud, pe numele său, un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea de 2 ani.

Totodată, a fost adus un bărbat, de 51 de ani, din Botoșani, urmărit internațional pentru nerespectarea obligațiilor din domeniul jocurilor de noroc. Acesta a fost adus din Franța, având emis, pe numele său, de către Judecătoria Constanța, un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea de un an și 9 luni.

Cei în cauză au fost introduși în unități de detenție, în vederea executării mandatelor.

Citeste mai mult

Eveniment

Botoșănenii care au aprins focul la grătare în cimitirul Eternitatea, de Paștele Blajinilor, au fost amendați de jandarmi

Publicat

Publicitate

Nerespectarea legislației privind activitățile de picnic s-a soldat în această dimineață cu aplicarea de către jandarmii botoșăneni a cinci sancțiuni contravenționale, în valoare totală de 4000 de lei, unor persoane care au aprins focul la grătare în cimitirul Eternitatea, la Paștele Blajinilor.

Pe lângă aceste amenzi, jandarmii au mai aplicat și 14 sancțiuni contravenționale însumând tot 4000 de lei, de această dată pentru fapte de tulburare a ordinii și liniștii publice săvârșite în același loc.

„Aducem la cunoștința cetățenilor că aprinderea focului este permisă doar în zonele special amenajate pentru activităţile de picnic – zonele aparţinând domeniului public ori privat al statului şi/sau al unităţilor administrativ-teritoriale, dotate cu utilităţi şi facilităţi pentru desfăşurarea activităţilor de picnic”, au transmis jandarmii.

Persoanele care desfășoară activități de picnic au obligația să supravegheze în permanență focul, să lase locul curat și nealterat la plecare și să respecte ordinea publică și bunele moravuri, conform prevederilor legislației în vigoare.
Cunoscută oficial ca Legea 54/2012, Legea Picnicului are rolul de a proteja mediul înconjurător și de a preveni distrugerea ecosistemelor naturale, iar persoanele care organizează picnicuri în afara zonelor special amenajate riscă amenzi cuprinse între 100 de lei și 50.000 de lei, în funcție de gravitatea faptelor.

Citeste mai mult

Eveniment

Doi tineri din Ripiceni, prinși la pescuit în zona lacului de acumulare Stânca-Costești

Publicat

Publicitate

Polițiștii din cadrul Biroului de Poliție Județean Transporturi au desfășurat activități pentru prevenirea pescuitului ilegal în perioada de prohibiție, în zona lacului de acumulare Stânca-Costești și pe râul Prut, în cooperare cu lucrători din cadrul Serviciului Teritorial al Poliției de Frontieră Botoșani.

În cadrul activităților desfășurate au fost constatate două infracțiuni în flagrant delict.

Exemplu:
Polițiștii au depistat în flagrant doi tineri, de 32, respectiv 30 de ani, din localitatea Ripiceni, județul Botoșani, în timp ce pescuiau comercial în lacul Stânca-Costești, pe raza localității Ripiceni, fără autorizație de pescuit comercial folosind o ambarcațiune si două unelte tip setcă din plasă plurifilament , fără a avea mărci ANPA.

Cele două plase plurifilament in lungime de 150 de metri și ambarcațiunea au fost ridicate în vederea confiscării, valoarea acestora fiind de aproximativ 3.400 de lei.

În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: ,,pescuit comercial al resurselor acvatice vii, fără autorizație și licență” și “deținerea sau folosirea la pescuit de către persoane neautorizate a setcilor”, fapte prev. și ped. de art.56, alin.1, lit. a și g din Legea 176/2024.

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

VIDEO: Părintele Emil a zidit biserici vii în inimile celor care l-au cunoscut. „A fost o parte din copilăria noastră”. Când va avea loc înmormântarea

Publicat

Publicitate

Există oameni care nu trec prin viețile noastre ca niște străini, ci le modelează cu iubire, blândețe și credință. Un astfel de om a fost părintele Emil Stroișteanu, pentru fiecare zâmbet pe care  l-a oferit fără zgomot, pentru fiecare ajutor tăcut pe care l-a dăruit credincioșilor, fără să ceară nimic în schimb, pentru exemplul de omenie și credință pe care l-a lăsat în sufletul celor pe care i-a păstorit.

Pentru mulți dintre foștii săi enoriași, părintele Emil a fost mai mult decât un slujitor al altarului. A  fost o parte din copilăria lor, din formarea lor ca oameni. Cu răbdare, cu blândețe și cu o credință neclintită, i-a învățat pe toți să iubească biserica, să se respecte unii pe alții, să fie buni și să nu uite niciodată puterea unei vorbe bune sau a unui gest simplu, dar sincer.

A slujit cu râvnă și cu inima deschisă în Burlești, Trușești, Cătămărăști-Vale și, mai apoi, la Botoșani, în parohia „Sfântul Cuvios Antonie cel Mare”. Peste tot pe unde a mers, părintele Emil nu a construit doar biserici din piatră și lemn, ci a zidit biserici vii în inimile celor care l-au cunoscut. A știut să adune în jurul său oameni de toate vârstele, pe care i-a călăuzit cu sfaturi pline de înțelepciune, cu rugăciuni spuse din suflet și cu o prezență caldă, mereu dătătoare de speranță.

Astăzi, când părintele Emil nu mai este printre noi, golul lăsat în urmă este adânc și dureros. Oamenii îl regretă, pentru că el nu a fost doar un preot al comunității, ci un prieten, un sfătuitor, un părinte în adevăratul sens al cuvântului. Tuturor va lipsi glasul său blând, binecuvântările rostite cu smerenie și acea lumină discretă, dar puternică, pe care o aducea pe oriunde pășea.

Dar, dincolo de lacrimi, părintele Emil rămâne viu în amintirile și în inimile tuturor. Rămâne viu prin rugăciunile pe care i-a învățat pe fiii săi duhovnicești să le spună, îndemnându-i să fie buni, convinși fiind că prin fiecare faptă bună pe care o vor face își vor aminti de el.

„Cu sufletul greu, astăzi vreau să vă spun câteva cuvinte despre un om care a însemnat enorm pentru mine și pentru mulți dintre cei care am copilărit în comuna Trușești: părintele Emil Stroișteanu.

Publicitate
M-am născut și am crescut într-o familie modestă, dar niciodată nu m-am simțit mic sau mai prejos atunci când părintele era prin preajmă. Îl vedeam des, venind către noi cu zâmbetul pe chip, cu vorbe bune și, de multe ori, cu un ajutor concret, atunci când aveam cea mai mare nevoie.
Avea o milostenie naturală, o grijă adevărată față de oameni, pe care nu o afișa cu mândrie, ci o trăia cu modestie și dragoste.
Pentru mine și pentru mulți alții din sat, părintele Emil a fost o parte din copilăria noastră, din formarea noastră ca oameni. A slujit cu râvnă și cu inima deschisă în Burlești, Trușești, Cătămărăști-Vale și, mai apoi, la Botoșani, în parohia „Sfântul Cuvios Antonie cel Mare”. Peste tot unde a mers, a adunat în jurul său oameni pe care i-a îndrumat cu credință și cu blândețe”,  scris pe pagina de socializare îndrăgitul Daniel Câșlariu, președintele Asociației Grup Civic Botoșani.
Părintele Emil Stroieșteanu a trecut la cele veșnice la 72 de ani.  Cine dorește să-i aducă un omagiu o poate face la Biserica „Sfântul Cuvios Antonie cel Mare din Botoșani”, acolo unde este depus trupul său, unde a slujit cu atâta bucurie, iar în ziua de marți, 29 aprilie, la ora 10,30. va fi condus pe ultimul drum, la Cătămărăști-Vale, în cimitirul bisericii Sfinții Împărați Constantin și Elena.
Slujba de prohodire va fi săvârșită de un sobor de preoți, în fruntea căruia se va afla un reprezentant al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei
Dumnezeu să îl ierte!

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending