Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (71)

Publicat

acum 3 ani

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

„Dilema veche” nr. 960 din 1-7 septembrie 2022.   Profesor de drept, Valeriu Stoica transferă partea teoretică a  meseriei pe care o practică, cea de avocat, în domeniul atât de delicat al poeziei, publicând în acest număr al „Dilemei vechi” eseul „Legile poeziei – libertate şi constrângere”. Valeriu Stoica pleacă de la ideea că „raportul dintre libertate şi constrângere este o temă recurentă nu numai în etică, în filosofia politică şi în teoria juridică, ci şi în arta poetică”. O explicaţie de substanţă o constituie partea de debut a eseului: „Proporţia dezirabilă dintre libertate şi constrângere depinde de modul în care sunt elaborate normele sau canoanele din fiecare domeniu şi de imaginaţia destinatarilor, dublată de experienţa acestora.  În sfera etică şi în cea estetică, la normele şi canoanele exterioare se adaugă reguli proprii, pe care fiecare persoană şi le creează pentru sine, pe temeiul experienţei de viaţă sau al celei artistice. Există canoane specifice diferitelor epoci şi curente artistice.  În plus, fiecare artist îşi elaborează propriile reguli în cadrul acestor canoane. Substanţa şi matricea creaţiei personale suportă atât constrângerea normelor specifice unei anumite epoci şi unui anumit curent artistic, cât şi autoconstrângerea rezultată din regulile proprii. Paradoxal, această autoconstrângere este expresia libertăţii creatoare. Oricum, se verifică încă o dată afirmaţia că nu există libertate fără constrângere.” Valeriu Stoica  face o evidenţă a transformărilor care au vizat mecanismele creaţiei poetice de-a lungul timpului: 1. „până în zorii modernităţii, legile prozodiei erau comune pentru toate genurile, poezia fiind considerată numitorul comun al tuturor genurilor literare”; 2. „au urmat secole după care singura schimbare importantă a fost înlocuirea piciorului metric format din silabe lungi şi silabe scurte cu acela format din silabe accentuate şi silabe neaccentuate”; 3. „o transformare radicală s-a produs  în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când poezia a încetat să mai fie numitorul comun al tuturor genurilor literare, devenind sinonimă cu genul liric”; 4. „treptat, poezia s-a eliberat şi de legile prozodiei, ceea ce nu înseamnă că versul alb este lipsit de ritm şi armonie, de muzică interioară. Acestea nu se mai nasc însă din aplicarea unor legi obiective, ci sunt creaţia personală a fiecărui poet”. Ca studiu de caz în descifrarea raportului dintre libertate şi constrângere, cum se putea altfel, Valeriu Stoica îl alege pe Eminescu, poetul nostru naţional, cu poezia „Sara pe deal”: „Aşadar, poetul îşi creează trei reguli şi îşi asumă tot atâtea constrângeri, care organizează formal materia poetică, născută din liberele asocieri ale inspiraţiei. În urzeala asocierilor vizuale (sub un salcâm; lângă salcâm; înaltul; vechiul salcâm; frunza cea rară, valea-i în fum) şi a asocierilor sonore, cu intensităţi molcome sau urcătoare (buciumul sună cu jale; scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână; fluiere murmură-n stână;  toaca răsună mai tare; clopotul vechi împle cu sunetul lui sara; satul în vale-amuţeşte) se desfăşoară mişcarea pastoral-agricolă (turmele-l urc; osteniţi oameni cu coasa-n spinare; vin de la câmp) şi mişcarea cosmică  (stele le scapără-n cale; apele curg clar izvorând din fântâne; luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară; stelele nasc umezi pe bolta senină; nourii curg). Tabloul idilic este îmbogăţit de emoţiile îndrăgostiţilor.

Eseul, pe care eu îl consider o sclipire a lui Valeriu Stoica, e şi un îndemn la studiul  poeziei eminesciene şi din altă perspectivă: „ dacă descifrarea raportului dintre libertate şi constrângere  ar continua şi cu alte poezii scrise de Eminescu, s-ar putea ajunge la concluzia că poeţii români fie au intrat (precursorii), fie au ieşit (succesorii) din „manta” celui care „nu credea să-nveţe a muri vreodată”.

„România literară” nr. 36 din 9 septembrie 2022.  Gellu Dorian publică un articol intitulat „Bastarzii” lui Eminescu”, pornind de la constatarea că „de o bucată de vreme, prin diverse medii, a apărut ideea „progeniturilor”lui Eminescu”. Pe lângă valoarea documentară a articolului, eu cred că este şi unul scris cu intenţia de a-l pune la punct pe un personaj care e din Botoşani şi se revendică „strănepot” al lui Eminescu. Pe baza unei documentări serioase, Gellu Dorian vine cu referiri la: 1. „Faptul că din relaţia lui Eminescu cu Veronica Micle, spre finalul vieţii, ar fi apărut un copil, o fată, despre care nu aflăm nimic din corespondenţa acestora, aşa cum nici biografii poetului nu fac caz de aşa ceva, ar putea avea şi un dram de adevăr, dacă numele copilei nu ar fi acelaşi cu al primei fete a Veronicăi Micle, Valeria, născută în 1864. Se spune că , pentru a ascunde această aventură cu rod, comuniştii ar fi devastat mormântul Valeriei Sturdza, soţie de moşier, şi ar fi distrus şi orice alt semn al existenţei acesteia. Această Valerie s-ar fi născut chiar în anul morţii părinţilor ei. Însă cum am putea să ne imaginăm că o mamă şi-ar lua zilele când avea un copil de nici o lună, ştiind că Veronica s-a sinucis în ziua de 3 august 1889? Sau aceasta să nu-i fi spus nimic lui Eminescu, intrat iarăşi în crizele bolii fatale, „ascuns” de prieteni şi autorităţi în spitalul doctorului Şuţu?  Şi e greu de presupus ca Eminescu, după atâtea tratamente dure să mai fi fost fertil! Întrebări îndreptăţite, chiar dacă retorice.”;  2. „Însă dacă ar fi să-l credem pe Mihai Drăgan, această  presupusă fiică a lui Eminescu, devenită Valeria Sturdza după  căsătoria cu Mihai Sturdza, a existat cu adevărat, a scris chiar şi poezii, ca presupuşii ei părinţi, a avut un copil, deci nepot al lui Eminescu, pe Ghighi Sturdza, fugit la Paris odată cu întreaga familie odată cu venirea comuniştilor la putere. Valeria Sturdza a murit în anul 1929, la vârsta de 39 de ani, vârstă speculată de „cercetătorii” poetei ca fiind izvorâtă din gena presupuşilor părinţi. Or, Valeria Micle,  prima fiică a Veronicăi Micle, a avut un prim soţ, pe Nicolae Gh. Nanu, cu care a avut doi copii, iar pe cel de-al doilea soţ, pe Dimitrie-Mihai (Popovici) Sturdza, l-a cunoscut abia în 1904, la Paris, pe când era cântăreaţă de operă. A murit în 1929, la vârsta de 65 de ani. Acestei fiice a Veronicăi Micle i se atribuie o afirmaţie, nefondată însă, că din dragostea lui Eminescu cu Veronica ar fi rezultat un copil, care a murit la naştere, în 1880. Chestiuni care nu pot fi luate în calcul decât ca fabulaţii.”

Gellu Dorian consideră că adevăraţii urmaşi ai poetului sunt „cei ce se trag din Matei Eminescu, tatăl lui Gheorghe Eminescu, a cărui fiică, Yolanda, a născut-o pe Roxana Eminescu, al cărui fiu trăieşte la Paris cu numele Ion Teodor Eminescu-Iacobescu şi care, probabil, are şi el urmaşi. Despre presupusul nepot al lui Eminescu, Ghighi Sturdza, fiul Valeriei, nu se ştie nimic, dar cert este că nu are nici o legătură de sânge cu Eminescu”

            În ceea ce priveşte „strănepotul” care trăieşte în oraşul pe care l-a dat lumii pe Eminescu”, şi al cărui nume îl bănuiesc, despre care , pe un ton maliţios, Gellu Dorian spune că este robul unor „cercetări acribioase, dar şi susţinute şi de dorinţa expresă de a se afla pe ultima creangă a arborelui genealogic eminescian”,  s-ar fi declarat urmaş direct al lui Eminescu pornind de la o relaţie a poetului cu o femeie frumoasă, slujnică în casa Eminovicilor. Augustin Z. N. Pop ar fi spus-o  tangenţial, dar I. D. Marin, un eminescolog botoşănean, a stabilit exact relaţia lui Eminescu cu Ipoteştii şi relaţia Eminescu – fata din casă nu apare. Continuă Gellu Dorian: „Chestiunea a rămas în aer, până la acest auto-presupus strănepot de la Botoşani, care stabileşte, peste alte lucruri încetăţenite deja de cercetători, după ce consultă pas cu pas arhivele unui întreg secol, că adevărul este altul, şi anume cel pe care el îl scoate la iveală.”

Publicitate

Noi, cititorii, ce să zicem? „Auto-presupusul strănepot de la Botoşani”, dacă se recunoaşte în acest articol, este obligat să vină cu documente. Pentru că, dacă are dreptate? N-ar afecta cu nimic biografia lui Eminescu, mai mult, ar completa-o.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de duminică, 8 februarie 2026

Publicat

acum 11 ore

duminică, 08.02.2026

de

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 8 februarie 2026, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 8 februarie 2026:

Loto 6/49: 22, 16, 11, 44, 28, 20

Loto 5/40: 32, 11, 20, 29, 22, 34

Joker: 1, 2, 36, 23, 31 + 6

Noroc: 2 7 3 3 8 9 6

Publicitate

Noroc Plus: 9 9 8 7 6 0

Super Noroc: 0 7 7 5 5 3

Citeste mai mult

Eveniment

Două zile de ninsoare, polei și ger: Vremea se răcește până la -15 grade și ninge în toată țara până marți seara

Publicat

acum 11 ore

duminică, 08.02.2026

de

Publicitate

Administrația Națională de Meteorologie a emis, duminică, o informare meteo care anunță două zile de ninsoare, răcire accentuată a vremii și intensificări ale vântului în mare parte din țară.

Intervalul vizat este 8 februarie, ora 10:00 – 10 februarie, ora 20:00, perioadă în care sunt așteptate precipitații predominant sub formă de ninsoare, depuneri de strat de zăpadă și, izolat, polei.

Potrivit meteorologilor, ninsorile vor fi prezente duminică și în noaptea de duminică spre luni în Moldova, estul și sud-estul Transilvaniei. Ulterior, începând de luni seara și până marți seara, aria precipitațiilor se va extinde în special în Oltenia, Banat, Transilvania și la munte.

Cantitățile de apă vor ajunge local la 5–10 litri pe metrul pătrat, iar în zona montană și în sud-vestul teritoriului pot atinge aproximativ 15 litri pe metrul pătrat. Stratul de zăpadă va avea, în general, grosimi de 5–10 centimetri, în timp ce la munte se pot acumula în jur de 15 centimetri.

Meteorologii avertizează și asupra formării izolate de polei sau ghețuș, fenomen care poate îngreuna circulația rutieră. În același timp, vântul va avea intensificări în sud-vestul, sudul și estul țării, cu viteze de 45–50 km/h. În Munții Banatului și la altitudini mari din vestul Carpaților Meridionali, rafalele pot depăși 80–90 km/h, viscolind temporar ninsoarea.

Vremea va deveni deosebit de rece în regiunile extracarpatice și geroasă în noaptea de luni spre marți, în special în Moldova și estul Transilvaniei. Temperaturile maxime se vor situa între −6 și 3 grade Celsius, iar cele minime vor coborî, în general, între −15 și −5 grade.

Publicitate

Administrația Națională de Meteorologie precizează că mesajul poate fi actualizat în funcție de evoluția fenomenelor, inclusiv prin avertizări nowcasting pentru fenomene severe imediate.

Citeste mai mult

Eveniment

FC Botoșani învinge clar Metaloglobus, scor 3-0, și urcă pe locul 5 în Superligă după un meci dominat total pe Municipal

Publicat

acum 12 ore

duminică, 08.02.2026

de

Publicitate

FC Botoșani a obținut o victorie convingătoare pe teren propriu, scor 3-0 cu Metaloglobus București, în etapa a 26-a din Superligă, rezultat care readuce formația pregătită de Leo Grozavu în zona play-off-ului. Pe Stadionul „Municipal”, botoșănenii au controlat jocul de la un capăt la altul și au confirmat diferența de valoare dintre cele două echipe, aflate la poli opuși ai clasamentului.

Gazdele au început ofensiv și au ratat prima ocazie importantă încă din minutul 10, când Gavrilaș a respins cu dificultate șutul lui Ongenda. Presiunea s-a concretizat rapid, iar în minutul 14 FC Botoșani a deschis scorul după ce Sava, talonat de Lopez, a deviat mingea în propria poartă de la aproximativ cinci metri.

Echipa lui Grozavu a continuat să atace, iar în minutul 34 portarul oaspeților a avut o nouă intervenție spectaculoasă la execuția lui Kovtalyuk din apropiere. Superioritatea s-a reflectat din nou pe tabelă în minutul 42, când Lopez a înscris cu capul din câțiva metri, după o fază simplă în care a rămas cu poarta goală. La pauză, FC Botoșani conducea meritat cu 2-0.

După reluare, jocul a curs în aceeași direcție, cu gazdele în control și cu Metaloglobus încercând fără succes să reducă diferența. Botoșănenii au forțat desprinderea, iar golul al treilea a venit în minutul 84, când Cîmpanu a finalizat cu un șut puternic la colțul scurt, după pasa lui Mailat, stabilind scorul final, 3-0.

Succesul vine după eșecul la limită suferit etapa trecută în fața campioanei FCSB și o readuce pe FC Botoșani în primele locuri ale clasamentului. Cu cele trei puncte obținute duminică, moldovenii urcă pe poziția a cincea și reintră în lupta pentru play-off, confirmând forma bună de pe teren propriu.

De partea cealaltă, Metaloglobus rămâne pe ultimul loc în Superligă, cu un total redus de puncte și cu perspective tot mai complicate în tentativa de salvare de la retrogradare.

Publicitate

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (428)

Publicat

acum 12 ore

duminică, 08.02.2026

de

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

AȘTEPTÂND CURGEREA NOPȚII

Citind poeme de Ana Blandiana am întâlnit și  pe cel intitulat „Omphalos” („O piatră e un zeu care/ Se mișcă atât de încet/ Încât ochiul meu repede muritor/ Nu-i în stare/ Să-i recunoască mișcarea/ Așa cum nu poți să-i ceri/ Unui val/ Unui nor/ Să înțeleagă ce-i marea,/ Când totul se năruie/ Și-apoi se dizolvă/ Într-un toxic amestec/ De ieri și de mâine,/ O piatră e sâmburul lumii/ Viu încă? Sensul chircit ce rămâne/ Omphalos și mugur din care întreg/ Universul ucis/  Va mai crește o dată/ Când zeu-mpărțit?/  Între pietre egal/ Se va strânge-ntr-o baricadă.”). În acest context ni-am amintit că am în bibliotecă un volum de poezii al lui Dumitru Necșanu intitulat „Omphalos” ( Editura „Axa”, Botoșani, 2007).

Dumitru Necșanu a debutat cu placheta „Vânătoare de frig” (1979), „Omphalos”, al doilea în cronologia aparițiilor, este și cel care l-a impus ca poet pur-sânge al literaturii române. Au urmat volumele „Labirintul gol”(2009), apoi reluarea volumului de debut, „Vânătoarea de frig” (2011), adus la calitatea de antologie. Urmează volumul „Paing” (2013), volum care îl impune și ca membru titular al Uniunii Scriitorilor din România.

 Revenind la „Omphalos”, oricât aș încerca să mă îndepărtez de Ana Blandiana, după citirea acestei cărți nu pot să nu  sesizez acel sentiment al înnoptării. Acel  permanent refugiu în noapte cu scopul de a redescoperi acolo poezia, armonizată cu definiția dată de Gellu Naum („acea vietate de noapte cu ochi de pisică, cu simțuri la pândă, agilă, elastică, lucidă”) precum și cu sine însuși („singurătatea – animal plăpând” sau „mă bântuie pustiitul lor întuneric”). Însă Dumitru Necșanu speră la mai mult, să redescopere lumina pe calea exemplificată de „lichtung”-ul lui Heidegger, adică să descoperi licăririle dosite („noaptea ascunde galopul unor aburinde stele”), să le înlături ascunzătorile pentru a  le releva valoarea spirituală și a-l supune unei binefăcătoare abluțiuni. Poemele sunt rezultatul unor experimente de disecție a nopții („noaptea e sângele pietrei” „obrazul livid al nopții”, „fântâna unei nopți”, „noaptea rupe malul luminii”, „coasa iute a nopții”, „nopți ruginite”, „subpământurile nopții”, „noaptea roade cântecul”, „turmele nopții” etc.). Experimentul poetic al lui Dumitru Necșanu, pentru că întregul volum este un experiment ce nu-l putem încadra ușor, se produce  pe durata a două nopți, aspect delimitat în volum de două capitole a câte 18 poeme,  intitulate chiar astfel: „prima noapte” și „a doua noapte”.  Poetul supune experimentului său o „familie” poetică („sora noastră piatra/ și fratele nostru soarele/ dragostea noastră marea/ și carnea noastră pământul/ durerea noastră pasărea/ și sângele nostru cuvântul”) pornind de la „noiembrie”  ca lună ce duce spre întuneric: „cum să fii vesel când calul tău moare/ când soarele tău se înfășoară pe iarba/ arsă de ploi iar iubita/ pleacă plutind într-o vorbă// nu îți mai îngădui forma flăcării/ sau a plânsului limpede/ de trece înecat un zeu/ vameșul se crede nebun iar copacii/ cad precum grâul/ sub coasa iute a nopții// și/ ca să prinzi ultima/ caleașcă spre tine însuți/ trebuie să lași mai întâi să treacă/ noiembrie” („să treacă noiembrie”.  Așteptând această trecere, Dumitru Necșanu  se pregătește  apelând la un fel de teurgie personală prin exerciții de derelativizare a timpului, de invocare a gândurilor ca aștri negri, de un fel de cenzurare a conștiinței, toate subordonate unei geometrii în mișcare  a înconjurului: („o lamă de cuțit/ soarele alunecă pe ea/ soarele botezat noiembrie/ soarele botezat muiere fățarnică/ soarele ca o osie/ soarele crai îmbrăcat în vești/ alunecă spre miazănoapte// dar miazănoaptea rămâne locului/ înșelată se lasă/ abandonată se lasă/ a opta mare minune/ și-a optsprezecea/ șade ascunsă încă acolo/ pe lama cuțitului numit orizont” („lama de cuțit”).

Dumitru Necșanu nu este de acord cu o filozofie care se tot propagă, aceea că n-ar trebui să căutăm un centru special, el fiind oriunde, pe când marginea nicăieri. De aceea el și-a ales ca centru  Omphalos-ul din Delphi, locul unde Zeus a așezat piatra, la care speră să ajungă cândva, când se va întâmpla să fie „intrarea în primăvară” („nostalgic se rup de mine/ săptămânile acestui an alungat/ din toate turmele nopții// ieșirea din somn/ se lasă așteptată – intrarea/ în primăvară s-a făcut/ cu uneltele ascuțite de lună fără/ spaimă trec prin efluviile acestor/ galaxii anonime// undeva/ dincolo de vârstele lumii semn/ aștept despre voința aproapelui”). Coperta a patra este înnobilată de un punct de vedere al lui Gellu Dorian din care rețin: „Și această primă carte confirmă că poezia lui a învins erodarea pe care timpul o face asupra poeziei multor poeți”.

Publicitate

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending