Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (71)

Publicat

acum 3 ani

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

ZIGZAG EMINESCOLOGIC

Există pe  „facebook” un filmuleţ documentar (doar 1 minut şi 40 de secunde) despre Mihai Eminescu. Ideea filmuleţului este de a scoate în relief şi faptul că „toată viaţa lui Mihai Eminescu a fost marcată de boală, sărăcie şi tragedie”.  Iată secvenţele: 1. „Există doar 4 portrete cu Mihai Eminescu”; 2. „Mihai Eminescu a avut 10 fraţi”; 3. „Niculae, mai mare cu 7 ani, s-a sinucis”; 4. „Şerban, cu 9 ani mai mare, a murit de tuberculoză, bolnav mintal”, 5. „Matei a fost singurul dintre fraţi care a lăsat urmaşi direcţi cu numele Eminescu”; 6. „Mihai Eminescu a repetat clasa a II-a din cauza problemelor la învăţătură”; 7. „Iosif Vulcan, de la revista „Familia” l-a convins să-şi schimbe numele din Eminovici în Eminescu”; 8. „Revista „Familia” mai există şi azi”; 9. „Eminescu l-a introdus pe Creangă în Societatea „Junimea”; 10. „La 20 de ani, Eminescu l-a cunoscut pe Al. I. Cuza, în Austria”; 11. „Prima limbă în care a fost tradus Eminescu a fost maghiara”; 12. „9495 Eminescu este un asteroid descoperit în 1971 la Observatorul Palomar din California”; 13. „Eminescu şi Veronica Micle au avut împreună un copil care s-a născut mort”; 14. „Veronica Micle s-a sinucis la 50 de zile după moartea lui Eminescu”; 15. „Eminescu a murit intoxicat cu mercur”, 16. „Pe planeta Mercur există un crater care poartă numele lui Eminescu”;

În  „ Ziarul Lumina” din 15 decembrie 2017,  este reluat sub titlul „Pelerinajul Regelui Mihai I la Văratic şi Neamţ”, un fragment din volumul „Maica Benedicta (Acad. Zoe Dumitrescu Buşulenga) – Chipuri de lumină la Văratic – convorbiri cu Fabian Anton”. Reţin din acest fragment: „M. Sa a mers apoi la Şcoala Nr. 1 „Grigore Ghica Vodă”, unde I. Creangă a învăţat clasa 3-a primară. M. Sa a admirat îndelung cei 7 plopi, rămaşi din cei 9, pe care Eminescu i-a cântat atât de frumos („pe lângă plopii fără soţ adesea am trecut…”) în timp ce făcea vizite lui Creangă şi Veronicăi Micle, care a locuit vis-a-vis de şcoală”.  În acest context, întreb: Unde, până la urmă, a localizat istoria literară aceşti plopi? Eu îi ştiam undeva, pe la Iaşi;

Din “Lumină lină / Gracious Light” nr. 4 din 2017, reţinem poezia “Eminescu şi marea” a lui Ion Haineş: “Poetu-avea un singur dor, / Să-şi doarmă somnul lin, / Pe ţărm, într-un sublim décor, / La Pontul Euxin. // Dorea, pe-ntinsele poteci, / Să lumineze luna, / Să aibă-alături, veci de veci, / A codrului cununa. // Şi numai toamna glas să dea / Tristeţii-nseninate, / Izvoarele care-or cădea / Să amintească toate // Că nu va fi nicicând pribeag / Şi că-n eternitate / L-or pomeni cu toţi cu drag, / Iar vara, pe-nserate, // Când de pe ţărm va străjui / Întinsurile-albastre / Statuia lui va-nsufleţi / În inimile noastre // Şi-nfioraţi, vom recita / Poemele pe maluri / Când umbra lui s-o proiecta / În ape, valuri-valuri.”;

Publicitate

Valentin Coşereanu, în „Lumină lină / Gracious Light” nr. 4 din 2017,  scrie despre europenismul eminoviceştilor. În acest context este prezentat traseul european al fraţilor lui Eminescu. Reţinem pasajul rezervat lui Şerban: „Primul care o face este Şerban, fratele cel mare, care, după ce trece mai întâi pe la National Hauptschule, apoi la Ober Gymnazium-ul cernăuţean, va urma medicina la Viena şi va obţine un doctorat la Erlangen, în Bavaria. În 1873 se afla la Berlin, funcţionând ca secretar al consulatului român de acolo. Era atât de talentat în domeniul chirurgiei şi obţinuse atâta încredere şi stimă între colegii doctori, încât, deşi era încă student, i se permitea să opereze. Astăzi încă, nu se realizează pe deplin cât însemna aceasta în regulile atât de stricte ale societăţii germane, care nu se abătea cu o iotă de la regulă. Iată ce spune despre Şerban, fratele său, Mihai, omul care nu a minţit şi nu a fabulat niciodată în legătură cu nimeni: „Pe Şerban îl văd foarte rar, căci şede foarte departe de mine (…). Altfel el o duce destul de pasabil; are amici, cunoştinţe cu doctori germani şi societatea lui e foarte căutată. El e şi membru la o societate ştiinţifică medicală. Ce sunt  Românii  care învaţă medicina aicea pe lângă el? Pot să zic că dispar” (Scrisoarea din Berlin, datată 18 iulie 1873, expediată părinţilor). Din păcate, acest frate al poetului va muri la Berlin, la numai 33 de ani, bolnav de tuberculoză”;

Horia Vicenţiu Pătraşcu, în „Contemporanul.Ideea europeană” nr. 11 (788) din 2017, despre Eminescu şi Bacovia: „Chiar şi poetul nostru naţional, Mihai Eminescu, dovedeşte aceeaşi arhetipală insensibilitate la potenţialul maritim  al mării – căci pentru el marea este un element cosmologic opus cerului în povestea lui Hyperion, decorul funebru al elegiei „Mai am un singur dor” sau, cum ziceam, stimulent al unor cuminţi reverii romanţioase. În orice caz, de departe, Eminescu preferă lacul – lichid static, aqua firma, ce poate fi cuprins cu privirea şi traversat, fără pericole, dintr-un loc în altul, a se citi dintr-un loc ştiut în alt loc ştiut. Cât despre apa „pluvială” a lui Bacovia – simbol macabru al unei întunecate viziuni asupra zădărniciei universale – nu mai e nevoie să insistăm”;

Valentin Coşereanu, în „Lumină lină / Gracious Light” nr. 4 din 2017,  scrie despre europenismul eminoviceştilor. Reţinem  pasajul dedicat lui Nicolae, alt frate al lui Eminescu: „Nicolae, alt frate al poetului, poartă cu el un destin de excepţie. După ce studiază dreptul, practică avocatura la Timişoara, pe lângă un anume Emmerich Christiani, cunoscut şi el pentru studiile făcute în străinătate. Pe lângă tatăl său, care deprinsese gustul de a cumpăra cărţi, Nicolae a fost acela care a adunat aproape întreaga bibliotecă a familiei. Era un om de o sensibilitate ieşită din comun, iar acasă era poreclit Niculae cel prost, întrucât, dacă i se făcea o cât de fină observaţie – fire introvertită la maxim -, se retrăgea în sine şi se închidea în bibliotecă, unde rămânea să citească până noaptea, târziu. El a fost acela care l-a îndrumat pe Mihai, în vastul şi totodată ascunsul domeniu al filozofiei indice. Atins de Nirvana, Nicolae se sinucide la 41 de ani, mărturisind că s-a săturat de viaţă şi că vrea să atingă stadiul liniştii eterne. Eminescu însuşi va fi cuprins de filozofia indică, întrucât ea constituia boala vremii şi o va sintetiza / decanta cu asupra de măsură, în poetica sa”;

Theodor Codreanu, în “Contemporanul. Ideea europeană” nr. 11 din 2017, despre romantismul eminescian: “La începutul anilor `80 ai secolului trecut, am încercat, în premieră, să-l smulg pe Eminescu de sub eticheta „romantic întârziat”, găsind aprobare din partea unor eminescologi de mare prestigiu ca Edgar Papu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi George Munteanu. De altfel, George Munteanu va scrie, ulterior, despre „triada precursoare a poeziei moderne: Edgar Poe, Charles Baudelaire şi Mihai Eminescu”. În ce mă priveşte, mergeam până la o radicală scoatere a poetului de sub umbrela curentului literar manifestat, în Europa, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Îmi fundamentam opţiunea pe studiile lui Titu Maiorescu. Liderul Junimii, altminteri, n-avea aderenţă la romantism, scriind defavorabil despre paşoptişti, ceea ce însă nu s-a întâmplat cu Eminescu, admirator al acestor înaintaşi. Aderenţa poetului la romantism nu însemna o solidarizare cu un curent cultural şi literar devenit anacronic, ci aderenţă la un romantism fundamental, cum îl va numi între cele două războaie mondiale poetul Alexandru Philippide. Modernitatea lui Eminescu izvora tocmai din latura perenă a romantismului. Cel dintâi, la noi, care înţelesese acest lucru, a fost A. C. Cuza”;

Valentin Coşereanu, în „Lumină lină / Gracious Light” nr. 4 din 2017,  scrie despre europenismul eminoviceştilor. Reţinem  pasajul dedicat lui George (Iorgu), alt frate al lui Eminescu: „După ce trece şi el şcolile cernăuţene ale imperiului, George(Iorgu) moare, împuşcându-se  la numai 29 de ani. Făcuse studii militare strălucite tot în Europa  centrală – în Prusia. A obţinut gradul de sublocotenent şi – după mărturia dramaturgului I. L. Caragiale: în câteva luni a speriat Academia militară cu talentele-i şi a dat un examen care l-a făcut pe mareşalul Moltke să se intereseze foarte aproape de soarta lui, hotărât să-l ia pe lângă dânsul. Acelaşi frate, întors în ţară, pleacă, însoţit de alţi doi ofiţeri cu o corespondenţă secretă de la regele României, Carol I,  la  cancelarul Bismark, în 1868. Acesta îl remarcă şi, după ce stă de vorbă cu el aproape un ceas (enorm pentru timpul lui Bismark!), îl recomandă pentru a participa la manevrele militare din Brandenburg, unde fratele lui Eminescu se remarcă din nou în mod sclipitor şi oferă cea mai bună soluţie tactică dată manevrelor militare în desfăşurare. Fapt cu totul excepţional, Iorgu este lăudat în faţa trupelor de către acelaşi mareşal Moltke – strategul Europei timpului. La 21 de zile după toate acestea, vine la Ipoteşti şi se împuşcă, dintr-un motiv care, în lipsa documentelor, scapă şi astăzi”.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (395)

Publicat

acum o oră

miercuri, 15.10.2025

de

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

DÂND O ȘANSĂ FRUMOSULUI

Citesc intens şi cu plăcere cărţile scrise de scriitorii coborâtori din munţii sălbatici ai Vrancei. fiindcă sunt un bun cunoscător al căilor întortocheate ale acestui ținut.. Ştiu Păuleştii, am fost în Coza invitat de colegul meu de liceu Toader Răduţă, am mers pe firul Putnei, am mers pe cel al Zăbalei până la Nereju, am trecut puntea de la Spulber şi am ajuns la Tojani şi de acolo, pe jos, peste văi prăpăstioase până la Andreiaşu, am mers cu celebrul trenuleţ Odobeşti – Burca, am ajuns pe la Vizantea. Vrâncenii sunt vecini cu trei mari zone româneşti: Moldova, Muntenia şi Ardealul. Ei au împrumutat caractere de la toţi ceilalţi. Puseurile de melancolie, visarea ca şi tendinţa de a fi conservatori prin valorificare exagerată a trecutului au fost luate de la moldoveni. De la munteni şi-au însuşit ambiţia şi puterea de muncă, asezonate cu elemente de balcanism sau chiar aventură. Gândul aşezat, timpul acela maxim de cugetare adâncă înainte de a face un pas au fost luate de la ardeleni. Din această psihologie a apărut în 2020 volumul „Coviltirul cu zâne”. Acest vehicul este unul stelar cu care umblă poezia prin lume. Sub acest acoperiş fragil, care poate ceda oricând în faţa unei primejdii cât de mici, îşi poartă metaforele ca pe nişte zâne. Trece prin lume şi numai cei însemnaţi de divinitate opresc să-şi aleagă zâne precum culegi stele de pe firmament. Căruţa aceasta a trecut de multe ori pe lângă Toader Răduţă, dar luat cu alte treburi nu s-a apropiat de ea, decât mai târziu. Născut în Coza Vrancei, undeva aproape de codrii cei merei ai acestor munţi, dacă nu chiar în inima lor, Toader Răduţă nu putea să se despartă de spiritualitatea celor din rândul cărora a plecat în lume. Cu această carte Toader Răduţă acoperă romantismul generaţiei noastre de liceeni. El stătea în mijlocul nostru precum o veioză între cărţi. Stăpân al limbii române încă de pe vremea când profesorul Vasile Lefter ne recomanda să aderăm la ideile mari ca să fim noi, versurile vin ca o mângâiere pentru generaţia de care vorbeam, una ajunsă la vârsta când deasupra capului stă sabia despărţirii de această lume.

În cel de-al doilea volum, „Șoapte în amurg” (2020), Toader Răduță apelează la „practica reamintirii”, destul de frecventă ca metodă în poemele acestui volum, dar și al poeziei sale în general. Aspectul mă face să cred, păstrând proporţiile, că Toader Răduţă este un mic Platon. Drumul invers ales de poet, unul către începuturi, este calea recomandată de filosoful grec pentru a ajunge la esenţa unor lucruri, fenomene, întâmplări etc., pe care n-o putem parcurge decât prin poezie. Ciclul „Şapte zeci” (copilăria, adolescenţa, mână-n mână, drum în doi, viaţa în oglindă, un semi…mai mult de jumătate şi sexagenari), pus sub semnul cifrei şapte, este de departe un rezultat al transmigraţiei sufletului poetului. O transmigraţie pe care Toader Răduţă o scoate din chingile teoretice ale metempsihozei, sufletul său picurându-se farmaceutic în amintiri.

Cel de-al treilea volum, „Secundele iubirii”(2023) ne amintește că autorul s-a născut într-un ţinut în care brazii stau cu vârfurile înfipte în cer, şi unde oamenii locului umblă printre ei cu o lejeritate specifică doar vrânceanului de la munte, Toader Răduţă transferă aceste semeţii versului său, dându-i un farmec special şi prin prezenţa unei solemnităţi specifică eului său. Poezia acestui volum este o ordonare pe orizontală a ideilor, o aşezare a acestora într-un timp care nu e lăsat să treacă asemenea unui vizitator grăbit. Poetul recuperează tot din propria viaţă, valorizând superior atât momentele de linişte cât şi pe cele de nelinişte. Orice poem este expresia unui sentiment, o sublimare a stărilor interioare, metafora îndeplinind două funcţii: estetică şi sensibilizatoare. I-aş aşeza întreaga poezie sub semnul unui citat din Rilke: „Totul este să preamăreşti. În poezie , noi vorbim de cele mai multe ori despre creaţia lui Dumnezeu. În momentul în care ştii să preamăreşti smerit un om, un copac, o floare, o întâmplare din viaţă, o taină, se naşte poezia.”

Publicitate

Cartea în discuție azi, „Veșnicii de-o clipă”(2025), se pliază pe mai vechea concepție a autorului despre frumos și pe care și-o prezintă printr-o concretețe dezarmantă. Față de Ela Răduță din a cărei operă frumosul poate fi controversat, la Toader Răduță frumosul are o direcție clară, explicită. Bănuiesc faptul că Toade Răduță nu acceptă aprioric frumosul. El și l-a clădit etapă cu atapă, ajungând să fructifice fiecare clipă. Poezia sa se desprinde din frumosul natural, urmărind să pună în evidență aspecte reale ale referențialului ales: iubita, copilăria, Muncelușul și Coza, părinții, starea de bunic, cenaclul „Miorița”, profesorul Vasile Lefter, Țara Vrancei cu oamenii săi etc.

Arhitectural vorbind, poemele se construiesc pe întrebări ce pornesc de la CUM și CE, răspunsurile mulându-se pe CÂND și CUM. Poemele lui Toader Răduță construiesc un discurs acrotatic în sensul dat de Marin Tarangul: „de îndată ce sufletul resimte evidenţa propriei sale adâncimi, se cufundă în ea ca în ceva care îi aparţine de drept şi prin asta devine nespus de adânc”. Poezia lui Toader Răduţă nu este una aridă, una specifică postbacovianismului, cât despre criptare nici vorbă. E o poezie dulce, foşnitoare. Cititorul trebuie să intre în acest volum ca şi cum ar circula pe o alee mărginită de flori, neavând cum să nu fie de acord cu acest poet care dă o şansă frumosului.

 

Citeste mai mult

Eveniment

Bărbat de 53 de ani, salvat de pompieri după ce a fost prins sub o căruță cu lemne, la Hilișeu-Horia

Publicat

acum 2 ore

miercuri, 15.10.2025

de

Publicitate

Un bărbat, în vârstă de 53 de ani, a fost salvat de pompieri, după ce a fost prins sub o căruță încărcată cu lemne. Evenimentul a avut loc în localitatea Iezer, în această după-amiază.

La caz au intervenit salvatorii din cadrul Detașamentului de Pompieri Dorohoi, cu o autospecială de intervenție, precum și un echipaj al Serviciului Județean de Ambulanță.

Pompierii au scos bărbatul de sub atelaj. Acesta era conștient și cooperant, fiind preluat de echipajul medical și transportat la spital pentru îngrijiri medicale de specialitate.

Cazul a rămas în atenția Poliției, care urmează să stabilească împrejurările exacte în care s-a produs incidentul.

Citeste mai mult

Cultura

„Îmbătați de dragoste”, pe scena Teatrului „Mihai Eminescu”, la sfârșit de săptămână

Publicat

acum 2 ore

miercuri, 15.10.2025

de

Publicitate

Teatrul „Mihai Eminescu” invită botoșănenii în acest sfârșit de săptămână, la spectacolele „La Academie” de Alexandra Felseghi și „Îmbătați de dragoste” după Pierre de Marivaux.

Iubitorii de artă sunt invitați sâmbătă, 18 octombrie, de la ora 1900, la Teatrul „Mihai Eminescu” la spectacolul „La Academie” de Alexandra Felseghi, regizat de Andrei Măjeri. Scenografia spectacolului este semnată de Adrian Balcău, coregrafia de Victoria Bucun, iar sound-design-ul de Adrian Piciorea. Din distribuția spectacolului fac parte: Gina Patrașcu-Zamfirache, Dana Bucătaru, Crenola Muncaciu, Cezar Amitroaei, Ioan Crețescu, Răzvan Amitroaei, Gheorghe Frunză, Sorin Ciofu, Radu Dragoș și elevii Ionuț Crețu, Matei Său.

„LA ACADEMIE este prima mea abordare a ceea ce se cheamă «teatru popular», un tribut adus mediului rural românesc, căruia îi aparțin și de la care mă revendic. Am lăsat toți porii deschiși către durerea celor care urlă din spatele unui mare râs, a unor grimase exprimate prin ludic și grotesc. Pociți, sleiți de forțe și adunați de spate, de munci, de abandon și bătrânețe, ei reușesc să-și descrețească frunțile, organizându-și propriile bucurii, imaginându-și libertăți și înșfăcându-și soarta chiar de gât. Ei sunt puternici, mândri și frumoși. Sunt liberi. Spectacolul nostru poate fi receptat ca o comedie pastorală, agrestă, bucolică, câmpenească, rustică sau rurală… Pe scurt, cu țărani. Dar poate fi și, totodată, răsturnat spre o tragedie în desfășurare. Spre un iminent cataclism.” (Andrei Măjeri)

Durata spectacolului: 1 h 50 min. (fără pauză)

Duminică, 19 octombrie de la ora 1900, vă invităm la spectacolul „Îmbătați de dragoste” după Pierre de Marivaux, regia Alexandru Vasilachi.

 Scenografia spectacolului este realizată de Mihai Pastramagiu, iar coregrafia de Victoria Bucun.

Publicitate

Distribuția:

Cezar Amitroaei – D-nul Orgon, bătrân gentilom

Petruț Butuman – Mario, fiul său

Silvia Răileanu – Silvi, fiica sa

Sorin Ciofu – Dorian, pretendentul Silviei

Lidia Uja – Lizet, camerista Silviei

Răzvan Amitroaei – Victoire, valetul lui Dorian

              Să fie adevărat că haina-l face pe om? Se poate interzice dragostea pe motiv de apartenență la paliere sociale diferite? Este loc în suflet și pentru dragoste și pentru rațiune? E adevărat că dragostea-i oarbă și rațiunea rece precum gheața?

              Veți găsi aceste întrebări nu doar în spectacol, dar și în inimile fiecărui îndrăgostit. Hai să ne îmbătăm de dragoste, de teatru!

Biletele se găsesc la Agenția teatrală din Teatrul „Mihai Eminescu”, intrarea din strada Cuza Vodă.

Preț bilet : 50 – stal; 60  – lojă;

Tel. 0735.779.821 ▪marți-vineri: 10°°-18°° ▪ sâmbătă, duminică: 13°°-19°°

 https://eventbook.ro/program/teatrul-mihai-eminescu-botosani

Citeste mai mult

Educație

Lecție de empatie și siguranță: Polițiștii botoșăneni i-au învățat pe elevii din Hănești și Borolea cum să spună „NU” violenței și bullyingului

Publicat

acum 4 ore

miercuri, 15.10.2025

de

Publicitate

Elevii de la Școala Gimnazială „Teofil Vâlcu” Hănești și de la unitatea arondată, Școala Gimnazială „Platon Ciucă” din Borolea, au trăit în această săptămână o lecție diferită – una despre prietenie, empatie și curajul de a cere ajutor atunci când este nevoie.

Activitatea a fost organizată de reprezentanții Poliției Botoșani, în cadrul proiectului educațional interinstituțional „Copilărie în siguranță”, care aduce împreună polițiști, profesori și elevi în lupta împotriva violenței și bullyingului.

Într-un cadru prietenos, polițiștii le-au explicat copiilor, pe înțelesul lor, ce înseamnă violența fizică și verbală, cum pot recunoaște semnele bullying-ului și, mai ales, cum să reacționeze atunci când ei sau colegii lor devin victime. Discuțiile au fost presărate cu exemple concrete, întrebări, jocuri de rol și momente de reflecție.

Un accent special a fost pus pe siguranța în mediul online, acolo unde pericolele pot părea invizibile, dar sunt la fel de reale. Elevii au aflat cât de important este să își protejeze datele personale, să nu accepte prietenii necunoscuți pe rețelele sociale și să anunțe un adult de încredere dacă sunt abordați în mod suspect.

„Este esențial ca elevii să înțeleagă că orice formă de violență are consecințe și că este în regulă să ceară ajutor atunci când se simt amenințați sau în pericol. Doar prin colaborarea dintre școală, familie și poliție putem construi un mediu sigur pentru copii”, au transmis reprezentanții Poliției Botoșani.

Copiii au fost extrem de receptivi. Au pus întrebări, au povestit întâmplări din viața lor și au învățat că empatia și respectul pot schimba atmosfera dintr-o clasă, dintr-o comunitate, dintr-o lume.

Publicitate

Reprezentanții școlilor au subliniat că astfel de activități vor continua, scopul comun fiind prevenirea comportamentelor deviante și promovarea unei culturi a respectului.

„Ne dorim ca fiecare elev să se simtă în siguranță, ascultat și valorizat. Copiii au nevoie de repere pozitive și de adulți care să le arate că lumea poate fi un loc bun, dacă alegem să fim buni unii cu alții”, au transmis cadrele didactice implicate.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending