Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

„România literară” nr. 33 din 19 august 2022.  Nicolae Oprea, sub titlul „Romanul „schismei” familiale”, publică o cronică la volumul lui Gellu Dorian „Schisme ( o tragedie românească) – Editura „Cartea Românească”, Bucureşti, 2022.  Reţinem din cronica  publicată de revistă la pagini 11: 1. „Poet la începuturi – debutând cu volumul întârziat „Poeme introductive” în 1986 – Gellu Dorian înclină balanţa exprimării artistice, peste un deceniu, către proză. După „Scriitorul” din 1986, a publicat alte şapte romane cu problematică de actualitate, pe suportul unor veridice reconstituiri istorice. Romanul recent, „Schisme (o tragedie românească)”, se situează în continuitatea tematică a celui intitulat „Cartea de la Uppsala”, unde prozatorul problematiza fenomenul emigraţiei românilor în America, urmărind certificarea adevărului istoric.”; 2. „Sub  aparenţa unei confesiuni literare, vocea auctorială este reprezentată de jurnalistul de investigaţie Andrei Asaftei care lucrează la un studiu despre depresie şi angoasă – în cazurile dramatice ale emigrării unor familii destrămate.”; 3. „Pe fundalul reconstituirii istoriei seculare a familiei, între geneză şi dezintegrare, Gellu Dorian evocă ilustrativ evenimentele istorice cu rezonanţă naţională.”; 4. „Poet, dramaturg şi eseist, Gellu Dorian se dovedeşte un prozator de cursă lungă. Greu de încadrat într-o categorie anume, „Schisme (o tragedie românească)” este un roman compact deopotrivă istoric, social-politic şi psihologic. Complexitatea lui derivă din înclinaţia prozatorului spre documentarea profundă (inclusiv livrescă) pentru realizarea configuraţiei particulare a ţinutului istoric cu rezonanţe tradiţional-simbolice. Este ilustrativ şi episodul evocării ilustrului înaintaş născut la Botoşani, Mihai Eminescu, al cărui bust dăruit oraşului de studenţii români adunaţi la congres în septembrie 1890 este vandalizat de câţiva studenţi de altă etnie.”

„România literară” nr. 34-35 din 26 august 2022.  Acest număr dublu al revistei publică o anchetă care vizează viitorul: Spre ce fel de lume ne îndreptăm? Lumea cea nouă va fi tot lumea veche, ştiută, sau va fi altfel?  Şi cum va arăta omul care va locui lumea ce va să fie: va fi diferit faţă de noi? Ancheta este realizată de Cristian Pătrăşconiu pe o temă propusă de Gabriel Chifu. Reţinem din răspunsurile date: ADRIAN ALUI GHEORGHE – „Deşi ştiu lucrul acesta, deşi îi dau crezare lui Malraux care spunea că „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, am o teamă insinuată în sânge, în inimă. E teama că ar putea să sune la uşă cineva, să deschid şi acolo să fie cyborgul care să îmi spună, cu glas metalizat, care nu acceptă nicio emoţie umană, care nu este dispus la nicio concesie: bau!”;  ADRIAN BODNARU  – „Suntem în siguranţă, dar trebuie să fim cu ochii-n patru pe deciziile ce vor fi anunţate. Nu şi pe deciziile noastre, ale fiecăruia dintre noi? Dar asta e o întrebare mai bună  pentru omul din lumea ce va să fie decât pentru cel din lumea de-acum.  Pentru omul din lumea de mâine, pe care-l văd mai puţin decisiv, mai puţin erou şi mai mult el…însuşi. Cu vulnerabilităţi la vedere, ca un pachet de ţigări în buzunarul de la pieptul cămăşii albe. Un om maipuţin adaptat la propria fiinţă, cam ca îndrăgostitul cu speranţă ridicată de viaţă de azi.”; HANNA BOTA – „Ştiu că diferenţierea se va adânci: cei care „constrânşi” de informaţie, au pornit vertiginos înainte, vor parcurge porţiuni mari, creând şi mai mare distanţă între ei şi ceilalţi. Dar când se va forma o masă critică a celor evoluaţi, primii le vor fi de ajutor celorlalţi. Cred în puterea binelui şi a frumosului, şi nu voi argumenta cu credinţa în divinitate, ci ştiinţific: stările de bucurie, de linişte interioară, de pace, de admirare a frumosului creează o neurochimie cu stări de bine şi unde cerebrale coerente mult mai plăcute şi de dorit, decât undele cerebrale disonante ale nesiguranţei, fricii, violenţei. Evolutiv, în imaginaţia mea, direcţia „de bine” va avea de câştigat.”;  ALEXANDRU COLŢAN  – „Chiar dacă vom locui Matrix-uri anti-atomice, înconjuraţi de clone, de holograme şi roboţi, chiar dacă vor încerca să ne colonizeze, din nou, viitorul, memoria şi visele, continui să sper că omul de mâine va rămâne, totuşi,  omul de azi sub aspectul valorilor tari la care se raportează, pe care încercau să le identifice anticii.”;   ION CRISTOFOR – „E sigur că vremurile sunt în schimbare, dar teamă mi-e că suntem deja cu un pas într-o epocă a oamenilor spălaţi pe creier, a „oamenilor găunoşi” spre a reaminti expresia poetului T. S. Eliot”;  VASILE DAN- „…cred că Lumea va supravieţui, dar numai dacă omul e liber. (…) Vreau să spun că a trăi trebuie să urmeze o singură poruncă: a fi liber!”; NICHITA DANILOV – „Dacă vor citi cu atenţie romanul lui Rabelais, cu siguranţă vor găsi acolo şi compromisul. Romanul lui Rabelais le va oferi o soluţie salvatoare pentru ieşirea din impas.”; HORIA GÂRBEA – „…omul, ca fiinţă, nu se va modifica esenţial, sau nu într-un termen de decenii sau secole, nici anatomic, nici emoţional. Va avea aceleaşi griji.”; GHEORGHE GRIGURCU – „Măcinarea normelor anterioare ale civilizaţiei, un „progres” galopant cu consecinţe nu o dată regresive, o dezordine confuză a lumii de tip occidental extinsă acum pe cea mai mare parte a mapamondului, par a confirma „declinul” său, intuit încă de la începutul veacului trecut. Dar viitorul, cum ai putea vedea tu, în chip neconvenţional, viitorul, mă iscodeşte un confrate. Îi răspund: arta de a prevedea viitorul a fost socotită de antici drept darul funest la culme pe care l-a căpătat omul din partea zeilor.”; DAN GULEA – „… viitorul omului şi omul viitorului nu arată strălucit; în plus, dacă din punct de vedere psihologic nu s-a schimbat nimic în ultimele câteva zeci de mii de ani, nici într-un viitor asemănător nu se va produce o asemenea schimbare, în mod real”; VASILE IGNA – „… cred, împreună cu Dostoievski, că „frumuseţea va salva lumea” şi sper, asemenea Sf. Pavel că „dacă din toate rămân doar trei: credinţa, nădejdea şi iubirea, atunci, cu siguranţă „cea mai mare din toate e iubirea”. Iubirea e bucurie şi comuniune, deci speranţă!”; NICOLAE MANOLESCU – „Nu ştiu cum va fi lumea de mâine. Nici cum va fi omul de mâine. Un lucru este cât se poate de sigur, şi anume că lumea de mâine nu va semăna cu cea de astăzi şi nici omul nu va fi acelaşi. (…) Aşa cum nu cred într-o vârstă de aur la începuturile umanităţii, nu cred nici într-o vârstă de bronz aflată la sfârşitul ei, cu atât mai mult cu cât, dacă măsurăm timpul cu unităţi omeneşti, nu sunt tulburat de un eventual apus al umanităţii.”; ANGELO MITCHIEVICI – „… lumea care vine este o lume în care totul este accelerat, o lume în care totul trece mai repede de la anotimpuri la propriile noastre vieţi, o lume pusă pe fast forward, o lume în care răgazul şi reflecţia îşi au tot mai puţin locul pentru că frânează marile salturi înainte.”; OVIDIU PECICAN – „… bunătatea şi răutatea, ura şi exaltarea, resentimentul şi asentimentul rămân tot cele ştiute, chiar dacă se exprimă în alte medii, uneori cu alte mijloace.”; IRINA PETRAŞ – „Omul nu-i făcut pentru fericire. Oricâte binefaceri ai îngrămădi pe capul lui „îşi va pune confortul în pericol şi-şi va dori cu încăpăţânare vreo mizerie dăunătoare, vreun gunoi costisitor, îşi va apăra visele fantasmatice şi această degradantă stupiditate.”; DAN STANCA – „Lumea aceasta, aşa cum o ştim, va pieri. Renaşterea adevărată nu va avea nicio legătură cu ce a fost în urmă cu secole, dar va fi cu atât mai expresivă. Seminţele au început deja să încolţească.”

Publicitate

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News