Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (66)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

„Arta poetică eminesciană” (1998), autor Titus Bărbulescu.  În 1970, profesorul şi scriitorul Titus Bărbulescu scrie, la Paris,  „Structure metrique et rythmique des vers de Mihai Eminescu”. Manuscrisul inedit va fi tradus de Mihai Popescu şi publicat în 1998 simultan la două edituri din Bucureşti: „Saeculum I. O.” şi „Vestala”.  Pe 180 de pagini autorul face o prezentare a metricii şi ritmicii versurilor lui Eminescu, întrebându-se în acelaşi timp: „va fi oare suficientă pentru a face înţelegerea cântecului interior al poetului mai clară, mai bogată, mai densă?” Volumul este important fiindcă, spune autorul, până la publicarea lui, mai există o singură monografie închinată prozodiei lui Eminescu: „Die Metrik Eminescu” (1904) de Alexandru Bogdan, însă „una greu lizibilă datorită caracterului mecanic de catalog – ba chiar şi acest catalog este incomplet şi simplu conceput”. Titus Bărbulescu a studiat o vastă bibliografie, dar ţine să precizeze că a urmat pas cu pas două lucrări: 1.  ediţia Perpessicius (Mihai Eminescu, „Opere” – 6 volume apărute  la Bucureşti la „Editura Fundaţiilor Regale” şi „Editura Academiei Române” între anii 1939 – 1963) pentru ortografia şi punctuaţia fidele manuscriselor eminesciene; 2. lucrarea „Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu” (apărută la Paris în 1963), autor Alain Guillermou, din care a urmărit calea lăuntrică a creaţiei lui Eminescu.

Prima parte a cărţii se referă la „Metrică”, accentul punându-se pe silabă, vers, strofă şi rimă. Titus Bărbulescu a contabilizat în opera poetică a lui Eminescu din timpul vieţii un total de 55.270 de silabe, „tot atâtea pulsaţii de viaţă, exprimate în formă definitivă, după numeroase tatonări, într-o perioadă aparentă de la 12/24 ianuarie 1866 – când a publicat poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” – până la „Kamadeva”, ultima poezie publicată în iulie 1877, în „Convorbiri literare”). Structura silabică este analizată  după cele două denumiri ale silabei: deschisă (care se termină printr-o vocală) şi închisă (nucleul vocalic este urmat de una sau mai multe consoane). Astfel că, spune Titus Bărbulescu: „sistemul silabic al lui Eminescu are o evoluţie crescătoare de la 72% la 80% pentru silabele deschise, corespunzându-i o scădere de la 28% la 20% pentru silabele închise. El se alătură, ba chiar anticipează sistemul silabic al poeziei române moderne şi contemporane”.

Versul, ca unitate metrică superioară silabei, au fost  înregistrate de autor, în primul rând, după lungime: „Versurile lui Eminescu au între 3 şi 16 silabe. Dintr-un total de  90 de poezii tipărite în timpul vieţii ( 88 în Tabla de materii a ediţiei Perpessicius, din care 3 sonete, au fost socotite câte o singură poezie, adică 88 plus 2 egal 90), noi am numărat 4829 de versuri din care 2140 versuri scurte (de la 3 la 9 silabe) şi 2752 versuri lungi (de la 10 la 16 silabe). Versul din 3 silabe este foarte rar. El figurează, ca refren, într-o singură poezie cu rimă ( „De tine” în poezia „Adio”). Versul din 3 silabe mai apare o dată şi într-o poezie în vers liber ( „Lângă el” în poezia „Mănuşa”).   Eminescu foloseşte mai multe tipuri metrice în poeziile sale (P)  tipărite în timpul vieţii, astfel: 17 poezii în metru uniform (U), 56 de poezii cu tipuri metrice apropiate (A), 7 poezii cu tipuri metrice  complementare (C) şi 10 poezii în metri diferiţi (D). Ecuaţia pe care o dă din această analiză Titus Bărbulescu este: 17U + 56A + 7C + 10D = 90P.  Din această statistică autorul rezumă următoarea concluzie: “…poetul îndrăgeşte versurile cu tipuri metrice apropiate, pe care le foloseşte în 56 din cele 90 de poezii; metrii uniformi (17) sunt folosiţi în marile poeme de maturitate; cei diferiţi (10) se găsesc mai ales în primele poezii; metrii complementri (7) sunt relativ puţin numeroşi în raport cu ansamblul tipurilor metrice”.

Din totalul general de  4892  de versuri, Eminescu le foloseşte cel mai des pe cele octosilabice (11l8 de versuri), iar cele mai rare sunt  decasilabicele (6 versuri). O altă statistică  este şi aceasta: din totalul de 4892 de versuri, 399 de versuri sunt parisilabice (63%), remarcându-se preferinţa netă pentru versul parisilabic, iar  1793 sunt imparisilabice (37%).

Strofa este  analizată de Titus Bărbulescu în sensul cel mai general, adică:  “o suită de versuri cu tip metric uniform sau diferit, înlănţuite printr-un joc de rime şi formând o unitale logică şi ritmică”. În multitudinea diferitelor tipuri de strofe şi cuplete folosite de Eminescu în poeziile sale antume, autorul a găsit: catrene (42 de poezii), cu 5 versuri (5 poezii), cu 6 versuri (8 poezii), cu 7 versuri (1 poezie), cu 8 versuri (4 poezii), combinate 4-8 versuri (4 poezii),  cuplete de 12 versuri (2 poezii), cuplete de 13 versuri (1 poezie), cuplete de 14 versuri (1 poezie), cuplete de 18 versuri (1 poezie), cuplete de 25 de versuri (11 poezii), formă fixă (9 poezii) şi vers liber (1 poezie), în total 90 de poezii.

Publicitate

Referitor la rimă, în cele 42 de poezii în catrene, statistica făcută de Titus Bărbulescu este următoarea: rime încrucişate (20 de poezii), rime îmbrăţişate (7 poezii), rime simple (2 poezii) şi catrene aranjate pe două rime (13 poezii). În celelalte 48 de poezii, Eminescu face un “joc al rimelor” diferit, încât autorul studiului simte nevoia să  să le analizeze pe fiecare.  Iau ca exemplu doar pe cele a căror strofe au 8 versuri: “Doar 4 poezii antume sunt aranjate în strofe de 8 versuri: “De-aş avea…”, “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, “La o artistă” şi “Diana”. Prima poezie, “De-aş avea…”, care dă titlul şi începe fiecare strofă, formată din patru distihuri cu rime simple (AA BB CC DD). A doua poezie este compusă din 4 strofe, fiecare bazată pe două catrene cu rime încrucişate (A B A B C D C D). Poezia “la o artistă” este compusă din 4 strofe, fiecare fiind construită din două catrene cu rime încrucişate (A B A B C D C D). Poezia “Diana” cuprinde 4 strofe, fiecare fiind formate din două catrene cu rime încrucişate (A B A B C D C D). Şi analiza continua pentru fiecare grupare de strofe.  În ceea ce priveşte “Ritmica” şi “Poeziile postume”  în “Momentul cultural” următor.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Nu scăpăm de ceață! Atenție la condițiile de trafic! Meteorologii au prelungit avertizarea de COD GALBEN de ceață pentru judeţul Botoșani

Publicat

Publicitate

Nu scăpăm de ceață! Atenție la condițiile de trafic! Meteorologii au prelungit.

 

Codul galben de ceață pentru judeţul Botoșani până la ora 11:00.

Din această cauză, pe drumurile din județ se va reduce vizibilitatea sub 200 de metri, izolat sub 50 de metri.

În funcție de condițiile locale, se poate forma ghețuș sau chiciură.

Pentru evitarea producerii unor evenimente nedorite, conduceți prudent, reduceți viteza, folosiți sistemul de iluminare, măriți distanța dintre autovehicule, evitați orice manevră riscantă, iar dacă sunteți pietoni, fiți atenți la drum pentru a nu aluneca!

Publicitate

Pompierii militari sunt la datorie 24 de ore din 24, gata pentru a vă sprijini în situații de urgență.

Citeste mai mult

Eveniment

Rețea de corupție la examenele auto: Nouă persoane trimise în judecată, anchetă cu examinator infiltrat

Publicat

Publicitate

Procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava au dispus trimiterea în judecată a nouă inculpați – șase instructori auto și trei examinatori – într-un amplu dosar de corupție la examenele pentru obținerea permisului de conducere categoria B, scrie newsbucovina.ro.

Ancheta, desfășurată pe parcursul a aproximativ un an, a beneficiat de colaborarea unui examinator auto infiltrat, care a permis documentarea detaliată a mecanismelor infracționale.

Cercetările au evidențiat o implicare generalizată a unor examinatori din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (SPCRPCIV) Suceava și a unui număr mare de școli de șoferi și instructori auto. Fenomenul infracțional, cu rădăcini anterioare anului 2015 (deși unele cazuri au fost investigate anterior de DNA), implica facilitarea fraudării probei practice prin remiterea de sume de bani (de obicei 200-250 euro/candidat) direct sau prin intermediari, către examinatori.

Metode conspirate și „specializare” infracțională

Inculpații au folosit semnale codificate pentru identificarea candidaților „plătitori”: clipsuri colorate (albastru sau roz) pe dosare, mesaje cu afișare unică sau expresii precum „ai mei sunt la tine”, „fata e ok”. Probele au demonstrat o „specializare” a conduitei, cu intermediari stabili și preocupare constantă pentru sumele obținute ilicit de alți examinatori.

Colaboratorul autorizat – un examinator auto infiltrat – a fost esențial în conturarea modului de operare. Acesta a primit direct sumele de mită și a documentat legăturile dintre examinatori și instructori.

Publicitate

Inculpații și acuzațiile principale (detalii din rechizitoriu):

  • Un instructor auto: 3 infracțiuni de dare de mită și 8 de complicitate (ex.: remitere 8.900 lei pentru 3 candidați; 350 euro pentru alți 6; intermediere 500-600 euro).
  • Doi examinatori auto: Multiple fapte de dare de mită și complicitate (ex.: remitere 200-250 euro/candidat; intermediere sume de la instructori).
  • Alți cinci instructori: Dare de mită și complicitate (sume între 140 lire și mii de euro pentru promovarea candidaților).

Fenomenul era generalizat, cu „standarde” de 200-250 euro/candidat, creat în timp și cunoscut de toți implicați.

Dosarul a fost înaintat spre soluționare Tribunalului Suceava.

Citeste mai mult

Eveniment

Garaj în flăcări, la Leorda. Alarma a fost dată de vecini

Publicat

Publicitate

Sâmbătă dimineață, în localitatea Leorda, a izbucnit un incendiu la un garaj, cu pericol de propagare la construcțiile învecinate. Alarma a fost dată de vecini.

La fața locului au intervenit, în cel mai scurt timp, pompierii din cadrul Detașamentului Botoșani, cu două autospeciale de stingere. Aceștia au acționat prompt și au reușit să împiedice extinderea flăcărilor la locuințele din zonă. Până la sosirea echipajelor, proprietarul a reușit să scoată autoturismul din garaj.

Cauza probabilă a incendiului a fost stabilită ca fiind un scurtcircuit.

Pentru înlăturarea riscului de incendiu, ISU Botoșani recomandă:

▪ verificați periodic instalaţia electrică, cu ajutorul personalului autorizat. Orice modificare a acesteia poate fi făcută doar cu avizul distribuitorului de energie şil numai de specialiști în domeniu;

▪ nu folosiţi instalaţii electrice improvizate. Fie că este vorba de reparaţia unui aparat electrocasnic, de prelungirea traseului unui cablu sau de repararea unei siguranţe, improvizaţiile pot conduce la un incendiu. Orice eroare de prindere sau de izolaţie poate crea un scurtcircuit sau o descărcare de curent;

Publicitate

▪ la suplimentarea receptoarelor asiguraţi-vă că instalaţia existentă poate prelua consumul adiţional;

▪ verificaţi periodic cordoanele de legătură ale aparatelor electrice şi înlocuiţi-le atunci când sunt uzate;

▪ nu folosiţi prize sau întrerupătoare slăbite. În cazul în care observaţi că priza se mişcă sau că în jurul întrerupătorului există orificii libere, cereţi ajutorul unui specialist pentru schimbarea prizei/întrerupătorului şi pentru izolarea zonei respective. De asemenea, acordaţi atenţie modului în care introduceţi sau extrageţi cablurile de alimentare din priză;

▪ nu suprasolicitaţi o priză deoarece unele incendii se produc din cauza solicitării excesive a unei surse de curent. Avertismentul vizează alimentarea mai multor electrocasnice de putere electrică mare (frigider, maşină de spălat etc.) de la aceeași priză. Alocaţi, pe cât posibil, fiecărui aparat câte o priză. În cazul în care folosiți mai multe aparate la o singură sursă, aceasta se poate încălzi și provoca un incendiu;

▪ instalaţi şi utilizaţi aparatura electrocasnică respectând indicaţiile producătorului din prospectul produsului. În cazul în care sesizaţi că produsul respectiv şi-a schimbat parametri de funcţionare, se încălzește foarte repede sau emană un miros de ars, scoateţi-l imediat din funcţiune şi adresaţi-vă unui specialist. În cazul aparatelor mari, asigurați un spaţiu de aerisire pentru a se putea emana căldura acumulată în timpul funcţionării;

▪ amplasaţi şi utilizaţi aparatele electrice departe de mediile umede. Unele accidente de natură electrică se produc din cauza folosirii curentului electric în apropierea sau la contactul cu apa.

În continuare, pompierii militari rămân mobilizați, 24 de ore din 24, pentru gestionarea operativă a situaţiilor de urgenţă şi acordarea primului ajutor medical specializat persoanelor aflate în dificultate.

Evenimentele înregistrate la nivel județean rămân în atenția Centrului Operațional, pentru dispunerea imediată a măsurilor menite să asigure optimizarea misiunilor de răspuns orientate spre salvarea de vieți.

Informații despre modul de comportare în cazul producerii unor situații de urgență pot fi obținute prin accesarea platformei naționale de pregătire în situații de urgență https://fiipregatit.ro.

Citeste mai mult

Eveniment

Tradițiile românilor: Ziua de Ignat. Obiceiuri străbune legate de 20 decembrie și pregătirea pentru masa de Crăciun

Publicat

Publicitate

Ziua de 20 decembrie – Ignatul – este încărcată de obiceiuri şi de tradiţii la români. Reprezintă, relatează alba24, cu precădere în mediul rural, ziua în care este sacrificat porcul din care se pregătesc apoi toate preparatele pentru masa de Crăciun.

În credinţa vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinităţii întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la Solstiţiul de iarnă (ziua de 21 decembrie).

Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci. După aceea, ziua începea să crească şi Crăciunul devenea o sărbătoare a luminii şi a vieţii, conform volumului ”Cartea de Crăciun” (Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997).

Ritualul sacrificării porcului – superstiții

În desfăşurarea sacrificării porcului se respectau anumite condiţii de timp şi spaţiu. Sacrificarea nu putea fi începută înainte de ivirea zorilor şi nici nu putea depăşi apusul soarelui. Trebuia să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina putea ţine la distanţă, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice care ar putea anula virtuţile sacrificiului. Pe de altă parte, locul ales pentru sacrificarea porcului era supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat şi stropit cu apă sfinţită, pentru a îndepărta duhurile necurate.

Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului aminteşte de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Într-un moment cum este pragul dintre anul vechi şi anul nou, prin acest sacrificiu, echivalent semantic al anului ce se stinge, o nouă viaţă se naşte, aceea a noului an.

Publicitate

Ritualul sacrificării porcului – origini

Folcloristul Petru Caraman considera că obiceiul tăierii porcului din ziua de Ignat îşi află rădăcinile în tradiţiile antichităţii romane. Lumea romană practica acest sacrificiu la Saturnalii, între 17 şi 30 decembrie, consacrându-l lui Saturn, la origine zeu al semănăturilor.

Porcul era considerat drept o întruchipare a acestei divinităţi, a cărei moarte şi reînviere se consumă la cumpăna dintre anul vechi şi anul nou. Însă este vorba despre un „transfer” al obiceiului/tradiţiei – de la data la care se celebra iniţial anul nou în lumea romană (începutul primăverii, al semănatului, la sărbătorile ce precedau Calendele lui Janus, adică la Saturnalii), precizează cartea amintită.

Prilej de reunire a familiei

În prezent, momentul sacrificării porcului a devenit un prilej de reunire a familiei. De obicei, mai ales la sat, la acest eveniment participă toţi membrii familiei şi el este pregătit în cele mai mici amănunte. Cu o seară înainte, oamenii de la sat pregătesc mai multe cuţite bine ascuţite, o butelie de gaz sau paie – pentru pârlit, dar şi vasele în care vor pune carne, slănină şi şoric. Cei care se ocupă de sacrificarea animalului sunt bărbaţii.

După sacrificare, porcul este spălat, apoi este pârlit pe primele paie secerate în vară, puse deoparte, special pentru Ignat. În foc mai sunt aruncate ramuri de lemn câinesc şi de iasomie, ca să iasă şoricul aromat, mai scrie volumul ”Cartea de Crăciun”.

 

Ion Creangă povesteşte în ”Amintiri din copilărie” despre acest moment: „La Crăciun, când tăia tata porcul şi-l pârlea, şi-l opărea, şi-l învelea iute cu paie, de-l înnăduşa, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor şi făceam un chef de mii de lei, ştiind că mie are să-mi dea coada porcului s-o frig şi beşica s-o umplu cu grăunţe, s-o umflu şi s-o zurăiesc după ce s-a usca…”.

Pregătirea pentru masa de Crăciun

Rolul femeilor din gospodărie începe după tăierea porcului, pârlirea acestuia şi când bărbatul care a sacrificat porcul termină tranşarea lui. Femeile împart carnea pe categorii – pentru cârnaţi, caltaboşi, tobă, pentru friptura de la pomana porcului, iar picioarele se opresc pentru piftie. Fiecare bucată din porc este folosită – începând de la urechi şi coadă (folosite la piftie), de la carnea macră şi slănina pusă la afumat, până la intestinele bine curăţate, spălate şi opărite, folosite pentru a fi umplute cu carne tocată, usturoi şi condimente – care se transformă în cârnaţi – ori cu organe (ficat, splină, rinichi) – care se transformă în tobă, lebăr sau caltaboşi. Toate aceste preparate urmează să fie puse pe masă în ziua Naşterii Domnului.

După tranşarea şi sortarea cărnii, gospodina casei pregăteşte o masă – numită tradiţional „pomana porcului” – pentru toţi oamenii care au ajutat la tăierea animalului. Ea prăjeşte, într-un ceaun ori o cratiţă mare, carne tăiată din toate părţile porcului şi face o mămăligă mare, să ajungă pentru toţi mesenii. De obicei, masa cu „pomana porcului” se aşează în curte, unde oamenii mănâncă în picioare şi beau ţuică fiartă.

Ignatul – tradiții și obiceiuri

Deşi Ignatul cade întotdeauna în postul Crăciunului, obiceiurile şi tradiţiile românilor sunt foarte puternic înrădăcinate şi uneori sunt încălcate regulile stricte impuse de Biserică în ceea ce priveşte postul.

Gospodina casei pregăteşte, în zilele următoare Ignatului, produsele destinate sărbătorilor de Crăciun, Anul Nou şi Bobotează: cârnaţi, piftie, tobă, caltaboşi, carne friptă. O parte din carnea porcului se conservă pentru a fi consumată peste an. La sate era obiceiul de a prăji carnea şi cârnaţii şi a le păstra într-un vas, acoperite cu untură topită, la temperatura scăzută. În vremurile de acum, carnea şi cârnaţii se păstrează la congelator.

Există, în tradiţia românească, unele obiceiuri legate de Ignat. Astfel, în ajunul Ignatului se fierbe grâu, capul familiei îl tămâiază şi îl binecuvântează. Din acest grâu fiert mănâncă toţi membrii familiei, iar ce rămâne se dă dimineaţa la păsări.

Tradiţia spune că în ziua de Ignat nu este permisă nicio altă activitate – spălatul rufelor, spartul lemnelor, cusutul/tricotatul, măturatul casei ori al curţii.

O altă tradiţie este legată de faptul că după Ignat, se pregăteşte făina din care femeile urmează să prepare un fel de turte, numite ”cârpele Domnului Hristos” – întinse în foi foarte fine, subţiri, uscate şi apoi unse cu miere şi presărate cu nucă pisată ori măcinată – care se mănâncă în ajunul Crăciunului.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending