O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
„Contemporanul. Ideea europeană” nr.1 (838), ianuarie 2022. Declarată ca revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă, numărul din ianuarie nu putea trece fără a se referi la Eminescu. Maria-Ana Tupan în „Eminescu, epistemologul”, porneşte de la „interesul profund şi uneori divinatoriu al lui Eminescu pentru ştiinţă, alături de enorma cultură umanistă”. Autoarea face referire la însemnările făcute de poetul nostru naţional în celebrele sale „Caiete”: „Studentul Facultăţii de filozofie a Universităţii din Viena din anii 1869 – 1872 emite din laboratorul „Caietelor” idei uimitor de apropiate de epistema contemporană. Din sfera celor mai populare idei ale epocii noastre păşim în textul eminescian ca şi când am deschide o uşă pe acelaşi palier, uşa fiind timpul. Lumea sa este construită, istoricizată şi descrisă interpretării fenomenologice. Imaginea sa despre univers nu este nici sublimă, nici pitorească, în spiritul romantismului, ci semiotică, apropiindu-se de metafora cognitivă a platoului lui Deleuze”. Conceptul numit „platoul lui Deleuze” este o alcătuire de cristalizări de forme temporare ale fluxului imanent de materie şi energie, el fiind adeptul unei „filozofii a diferenţei”. Gilles Deleuze, secondat de Felix Guattari, e convins că tocmai în aceste diferenţe este realul. Ontologia deleuziană pune accent pe rolul real al ştiinţelor. E preocupat de domeniul fizicii, interesat fiind de termodinamică din care a făcut un model ontologic. Are şi tentative de ontologizare a matematicii, sau de folosire a dublei funcţii pe care o îndeplineşte biologia. Citate din „Caietele” lui Eminescu anticipează teoria deleuziană. Un text precum „Pentru a-şi închipui cineva metaforic lumea ar putea să ieie o bucată de lut – eterna aceeaşi, care, prin urmare nu cunoaşte timp – şi să-i dea cele mai felurite forme, pe când una, când alta, când aşa, când aşa. Lutul rămâne în orice caz acelaşi”, obligă pe Maria-Ana Tăuşan să concluzioneze: „Este uimitor cum a putut Eminescu să anticipeze descrierea funcţiei de undă, aceeaşi în esenţă cu formula intrată în istoria fizicii o jumătate de secol mai târziu de Schrodinger”. Articolul se continuă cu o serie de alte texte eminesciene care anticipează, într-o sistematizare şi formulare a autoarei, şi alte teorii ale altor personalităţi, cum ar fi Hedegger, Matthew Arnold sau Kant: 1. „universul ca o însumare de stări virtuale a căror interferenţă rezultă într-o stare reală”; 2. „cultura a fost pentru Eminescu norul de forme create de munca fiecărei generaţii pe un substrat etern de forme simbolice”, anticipând ceea ce Heidegger spunea că realitatea dispare în semne; 3. „există în manuscris şi aceste însemnări asupra palimpsestului de interpretări date fiinţei şi condiţiei umane patetice de succesivele generaţii care au fost” anticipându-l pe Arnold”; 4. „deşi e considerat, pe bună dreptate un kantian, în privinţa distincţiei dintre ştiinţă şi umanităţi, divizate de Kant în sfere care apelează la incompatibile forme de imaginaţie creatoare, Eminescu se situează mai aproape de holismul epocii noastre, reprezentându-şi cultura ca pe un tot, o utopie semiologică”.
Botoşăneanul Alexa Visarion, născut la 11 septembrie 1947 la Băluşeni, publică un eseu consistent intitulat „A fi poporul lui Eminescu”. Textul debutează cu o serie de citate ce aparţin unor importante personalităţi culturale româneşti în ceea ce-l priveşte pe Eminescu şi pe ideea sa permanentă de a fi aproape de popor. Sunt prezenţi: Nicolae Steinhardt („îl iubesc pe Eminescu. Ziua de 15 ianuarie este pentru mine o zi sfântă, nu uit, când sunt în Bucureşti, să depun şi eu o floare la statuia din faţa Ateneului, opera sculptorului Gh. Anghel…”), Lucian Blaga (cu fericita formulă a ideii de Eminescu), Zoe Dumitrescu-Buşulenga ( „altitudinea la care se află poetul naţional derivă nu dintr-o simplă calitate a spiritului său, ci dintr-un raport constant în care se află cu neamul său”), Titu Maiorescu (Eminescu „rămâne cea mai înaltă încorporare a inteligenţei române”), Nicolae Iorga („expresia integrală a sufletului românesc”) şi Octavian Goga („dacă ar fi să se caute, totuşi, pe lângă zbuciumul nostru personal şi un patron comun, a cărui aureolă să ne fi unit pe toţi în aceeaşi tabără, atunci acesta e, desigur, Eminescu, în a cărui religie artistică şi ideologie naţională am crescut”). Este evident că nu am reluat în extenso citatele redate de Alexa Visarion, dar o idee a sa merită reluată în toată plenitudinea. Spune, astfel, marele regizor: „De aceea fenomenul Eminescu este un dar de esenţă cu care a fost botezat poporul român. La tonalităţile cele mai diverse pe toate palierele gândurilor, imaginilor şi afectelor trăirea româno-eminesciană se vădeşte indisolubilă până la nivelul nuanţelor şi detaliilor. Liniile melodice ale imaginilor dintre cele două fiinţe-structuri se suprapun fără greşeală, rezonanţa e maximă, subtilităţile se armonizează după structura celor mai misterioase alcătuiri, aşa cum există ele în nucleul unui atom. Poetul şi neamul par a fi două ipostaze, două feţe ale aceleiaşi identităţi. Aceasta este trăsătura originală a fenomenului Eminescu valabilă dintotdeauna şi pentru totdeauna”.
Venind în realitatea de azi, în care Alexa Visarion vede doar ipocrizie, degradare, mistificare, un permanent bâlci al zădărniciei, un spectacol mascaradă şi o bufonadă a derizoriului înălţat la rang statal, crede că „Eminescu trebuie, astăzi mai mult ca oricând, să fie semn al permanenţei, duratei şi identităţii noastre în cultură, pildă prin excelenţă a angajaării totale a unui poet în destinul poporului, în tradiţiile, suferinţele, luptele şi izbânzile acestuia, în direcţiile devenirii sale istorice”.
Dintre articolele care acoperă cele 40 de pagini ale revistei, cu interes se citesc cele semnate de Ioan-Aurel Pop (“România ca proiect de stat”), Theodor Codreanu (“Dezlănţuirea barbariei”), interviul cu Victor Voicu, Mirel Taloş (“Revanşa lui Marx. Identitatea de idei între Marxism şi corectitudinea politică”), Simona Modreanu (“Eugen Simion şi timpul trăirii, timpul nedesăvârşirii”) sau Adrian Majuru (“Ce este în realitate România?”).
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Ministerul Educației a anunțat vineri publicarea programelor școlare pentru învățământul liceal, ce vor intra în vigoare începând cu clasa a IX-a a anului școlar 2026 – 2027, informează alba24.ro.
Programele școlare asociate fiecărui an de studiu sunt valabile pe o perioadă de 8 ani, începând cu anii școlari:
2026-2027 pentru clasa a IX-a,
2027-2028 pentru clasa a X-a,
2028-2029 pentru clasa a XI-a,
2029-2030 pentru clasa a XII-a.
Potrivit reprezentanților ministerului, programele școlare aferente disciplinelor din învățământul liceal (conform planurilor-cadru), aprobate prin Ordinul de ministru nr. 6.930/2025, au fost publicate în Monitorul Oficial.
Documentele sunt disponibile AICI, (în format PDF).
Publicarea programelor, ce vor intra în vigoare începând cu clasa a IX-a a anului școlar 2026 – 2027, este urmată, ca etape în procesul de reformă curriculară, atât de elaborarea manualelor, cât și de formarea profesorilor, precum și de finalizarea standardelor naționale de evaluare pentru fiecare programă școlară.
Programele școlare nu sunt documente autonome, ci funcționează într-un sistem curricular integrat, în care:
planurile-cadru stabilesc lista disciplinelor și arhitectura timpului de studiu;
standardele naționale de evaluare vor preciza nivelurile de performanță așteptate.
Potrivit Ministerului Educației, programele școlare pentru învățământul liceal sunt construite în mod unitar pe paradigma competenței, asumată explicit în legislația națională și în documentele de politici educaționale europene și internaționale.
Publicitate
Elaborarea programelor școlare pentru disciplinele/modulele de pregătire obligatorii pentru învățământul liceal s-a realizat pe baza unui set coerent de principii curriculare fundamentale, cu rol de asigurare a calității, coerenței și relevanței curriculare.
Principiul coerenței curriculare
Coerența constituie o condiție esențială pentru unitatea și stabilitatea curriculumului național și este asigurată la două niveluri:
coerența verticală, între diferitele niveluri și ani de studiu;
coerența orizontală (intra-, inter-) între domeniile proprii unei discipline, între disciplinele din aceeași arie curriculară și dintre arii diferite, prin evitarea suprapunerilor nejustificate și prin susținerea abordărilor interdisciplinare.
Asigurarea coerenței verticale între ciclul gimnazial și ciclul liceal se realizează prin:
corelarea competențelor generale liceale cu cele formate la nivel gimnazial;
asigurarea progresiei nivelului de complexitate cognitivă, de la achiziții fundamentale la operare teoretică și până la analiză critică, modelare și decizie;
evitarea suprapunerilor inutile de conținuturi și a reluărilor nefuncționale;
reconstrucția conținuturilor din perspectivă formativă și aplicativă, specifică vârstei elevilor de liceu.
Principiul selecției, al relevanței și al ierarhizării culturale
Programele școlare reflectă un decupaj riguros și actualizat al domeniilor de cunoaștere, realizat în raport cu:
evoluțiile științifice, tehnologice, economice și culturale;
elementele de noutate în domeniile cu relevanță educațională (psihologia învățării, abordări inovative în predare, priorități în evaluare etc.)
cerințele societății contemporane;
profilul de formare al absolventului.
Conținuturile învățării au fost selectate astfel încât să:
evite supraîncărcarea informativă;
favorizeze înțelegerea conceptelor fundamentale;
permită transferul achizițiilor în contexte variate.
Principiul centrării pe elev
Din perspectiva acestui principiu, programele școlare urmăresc să promoveze:
o învățare activă, în care elevul este direct implicat în propria învățare, în rezolvarea de probleme din viața reală;
o învățare contextuală, în care noile achiziții se construiesc pornind de la baza preexistentă de cunoaștere;
o învățare socială, care sprijină cooperarea și colaborarea între elevi;
o învățare responsabilă, cu accent pe pregătirea elevilor de a-și formula obiective și priorități în învățare.
Principiul calității măsurabile și al evaluării orientate spre competențe
Programele școlare sunt elaborate astfel încât să permită:
formularea unor competențe clare, observabile și evaluabile;
corelarea acestora cu standardele naționale de evaluare;
utilizarea evaluării nu doar ca instrument de certificare, ci ca mijloc de reglare a învățării.
Evaluarea este concepută integrat în procesul didactic, cu accent pe:
feedback formativ;
autoevaluare;
progres și dezvoltare.
Principiul corelării cu particularitățile de vârstă ale elevilor
Structura competențelor și selecția conținuturilor sunt adaptate la:
particularitățile de dezvoltare cognitivă, emoțională și socială ale elevilor de liceu;
ritmurile diferite de învățare;
interesele și aspirațiile personale și nevoile de orientare școlară și profesională.
Principiul subsidiarității, al flexibilității și al parcursului individual
Programele școlare permit:
parcurgerea programei în raport cu logica internă a fiecărei discipline;
adaptarea demersului didactic la nivelul clasei și al elevilor;
personalizarea învățării;
utilizarea diferențiată a resurselor educaționale.
Un rol central îl are utilizarea timpului aflat la dispoziția cadrului didactic (25%), ca rezervă de ore care nu au fost luate în considerare în raport cu încărcarea programelor, dar care au fost avute în vedere pentru posibile activități de completare, consolidare, remediere, aprofundare, performanță și/sau extindere și transfer în contexte reale.
Astfel, se asigură echilibrul dintre obligațiile ce decurg din programa școlară și autonomia profesională a cadrului didactic.
Principiul egalității de șanse și al educației incluzive
Programele școlare pentru învățământul liceal:
propun același set de competențe specifice pentru toți elevii, în cadrul aceleiași discipline și aceluiași tip de parcurs educațional;
asigură acces echitabil la achizițiile fundamentale de învățare;
sunt deschise spre adaptări pedagogice pentru elevii cu ritmuri diferite de învățare sau cu cerințe educaționale speciale.
Principiul funcționalității
Funcționalitatea internă a programelor școlare este asigurată prin:
corelarea competențelor specifice cu exemplele de activități de învățare;
corelarea competențelor specifice cu conținuturile învățării;
corelarea competențelor cu sugestiile metodologice.
Aceste niveluri de corelare garantează faptul că fiecare programă are coerență internă, este orientată efectiv spre formarea competențelor și este aplicabilă în viața de zi cu zi și în raport cu viitoare contexte profesionale.
Principiul racordării la social, la viața reală și la piața muncii
Programele școlare sunt fundamentate pe documente actuale de politici publice, pe cercetări educaționale și pe analiza dinamicii sociale și economice, urmărind:
relevanța învățării pentru viața cotidiană;
dezvoltarea competențelor necesare inserției profesionale;
stimularea spiritului civic și a responsabilității sociale;
adaptarea la transformările generate de digitalizare, globalizare și tranziția ecologică.
Principiul educației pentru valori și etică
Programele școlare pentru învățământul liceal promovează explicit:
respectul pentru demnitatea umană;
gândirea critică;
dialogul și cooperarea;
responsabilitatea față de sine, față de ceilalți și față de mediu;
integritatea intelectuală și etica utilizării informației.
Dimensiunea axiologică – sistemul de valori, atitudini, principii etice și repere morale – este considerată parte integrantă a competențelor formulate la nivelul tuturor disciplinelor de studiu, nu doar a unor discipline specifice. Integrarea acestei dimensiuni este esențială pentru formarea elevului ca:
Sfântul Antipa s-a născut în anul 1816, în zona Bacăului, fiind crescut de mama sa care a rămas văduvă. În jurul vârstei de 20 de ani intră ca frate în mănăstirea Căldăruşani. După o perioadă de pregătire în care s-a deprins cu rugăciunea, privegherea, postul şi ascultarea, stareţul l-a tuns în monahism punându-i numele Alipie.
Auzind de la călugării bătrâni din mănăstire despre viaţa „în curăţie trupească şi sufletească, în sărăcie de bunăvoie, în ascultare şi neîncetată rugăciune”, a monahilor din Sfântul Munte, cu binecuvântarea stareţului pleacă la Athos. Se aşează, pentru început la schitul românesc Lacu unde vieţuiau peste 80 de pustnici de neam român. După o vieţuire timp de 15 ani în rugăciune, post şi aspre nevoinţe pustniceşti, la schitul Lacu, se îndreaptă către mănăstirea Esfigmen.
Aici a rămas patru ani, trăind în bună înţelegere cu părinţii şi fraţii de diferite neamuri, ce se aflau acolo. În această aşezare monahală el primeşte „schima cea mare” a călugăriei, devenind schimonahul Antipa. Tot aici a fost hirotonit ierodiacon. Pentru că era smerit şi nu dorea „slava şi lauda oamenilor”, în anul 1860, la aproape 20 de ani de la venirea în Sfântul Munte, luându-şi rămas bun de la fraţi, pleacă înapoi în Moldova. Din Moldova pleacă în Rusia la mănăstirea Valaam. Această aşezare monahală l-a impresionat atât de mult, încât s-a stabilit aici pentru totdeauna. Şi-a continuat pravila călugărească, pe care o respectase cu stricteţe toată viaţa, încă de 17 ani.
Pentru multele sale nevoinţe a primit Sfânta Taină a Preoţiei, devenind în acest fel părintele duhovnicesc al multor vieţuitori ai acestei mănăstiri. Vestea despre vieţuirea sfântă şi faptele sale minunate s-a răspândit în întreaga Rusie, încât mulţi credincioşi veneau să-i asculte învăţăturile şi să primească binecuvântare. După o viaţă întreagă închinată slujirii lui Dumnezeu în mai multe aşezări monahale şi după o vieţuire de 17 ani aici la Valaam, Cuviosul Antipa s-a mutat la Domnul, în ziua de 10 ianuarie 1882, având vârsta de 66 de ani. A fost înmormântat în gropniţa mănăstirii. Sfântul Sinod al Bisericii noastre l-a introdus, în urma şedinţei din 20 iunie 1992, în calendarele şi cărţile sale de slujba. De atunci, pomenirea sa se face, în fiecare an la 10 ianuarie, ziua morţii sale.
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean Botoșani, vernisează expoziția Secvențe ipoteștene a artistului plastic Aurel Azamfirei. Evenimentul face parte din programul Zilelor Eminescu – Ziua Culturii Naționale și va avea loc miercuri, 14 ianuarie 2026, la ora 13:00, în Sala Portaluri a Memorialului Ipotești.
Expoziția Secvențe ipoteștene este parte din proiectul „Galeria pictorilor botoșăneni”, prin care Memorialul Ipotești își propune să promoveze artiștii locali.
Aurel Azamfirei a absolvit Școala de Arte din Botoșani. A participat la numeroase expoziții colectiveși saloane de artă organizate la Galeriile de Artă „Ștefan Luchian” din Botoșani. Lucrează în diverse tehnici – ulei pe pânză, acuarelă, pastel.
Pictura mea se naște din dorința de a reda frumusețea discretă a locurilor din jurul meu – străzile vechi ale orașului, arhitectura tradițională, peisajele urbane și colțurile de Botoșani care păstrează farmecul unei lumi de altădată. Îmi place să spun că încerc să surprind „evocări cromatice” ale Botoșaniului, printr-un limbaj plastic ce îmbină emoția, culoarea și memoria locului. – Aurel Azamfirei
Ministerul Finanțelor a publicat lista actualizată a proiectelor de investiții publice semnificative. Documentul centralizează proiectele cu o valoare totală de peste 100 milioane lei, ierarhizate conform metodologiilor de selecție și prioritizare.
Publicarea acestei liste reprezintă un instrument de monitorizare a eficienței cheltuielilor de capital și a impactului acestora în economie.
În prezent, portofoliul monitorizat cuprinde 195 de proiecte, cu o valoare totală de 457,7 miliarde lei, ierarhizate după punctajul obținut în urma evaluării indicatorilor tehnico-economici.
În cadrul procesului de ierarhizare realizat la nivelul ordonatorilor principali de credite, următoarele obiective de investiții ocupă poziții prioritare:
Infrastructură Rutieră: Autostrada A7 (Ploiești – Pașcani), Autostrada A1 (Secțiunile Sibiu – Pitești) și Autostrada A8 (Târgu Mureș – Iași – Ungheni);
Infrastructură Feroviară: Modernizarea liniei de cale ferată Caransebeș – Timișoara – Arad și reabilitarea liniei Brașov – Sighișoara;
Sănătate: Construcția celor trei Spitale Regionale de Urgență (Iași, Cluj-Napoca și Craiova) și a unităților spitalicești noi finanțate prin programe strategice;
Transport Urban: Extinderea rețelei de metrou prin Magistrala 6 (Legătura rețelei de metrou cu Aeroportul Internațional Henri Coandă);
Mediu și Managementul Apelor: Proiecte de protecție a zonei costiere și amenajări hidrotehnice în bazinele hidrografice cu risc ridicat de inundații. „Ministerul Finanțelor monitorizează permanent execuția acestor proiecte pentru a asigura o alocare bugetară optimă și pentru a sprijini ordonatorii de credite în atingerea jaloanelor de performanță. Prioritizarea corectă permite direcționarea resurselor către proiectele cu cea mai mare rată de rentabilitate socială și economică”, au punctat reprezentanții Ministerului Finanțelor.