Connect with us

Eveniment

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (6)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

„Contemporanul. Ideea  europeană” nr.1 (838), ianuarie 2022.  Declarată ca revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă,  numărul din ianuarie nu putea trece fără a se referi la Eminescu.  Maria-Ana Tupan în „Eminescu, epistemologul”, porneşte de la „interesul profund şi uneori divinatoriu al lui Eminescu pentru ştiinţă, alături de enorma cultură umanistă”. Autoarea face referire la însemnările făcute de  poetul nostru naţional în celebrele sale „Caiete”: „Studentul Facultăţii de filozofie a Universităţii din Viena din anii 1869 – 1872 emite din laboratorul „Caietelor” idei uimitor de apropiate de epistema contemporană. Din sfera celor mai populare idei  ale epocii noastre păşim în textul eminescian ca şi când am deschide o uşă pe acelaşi palier, uşa fiind timpul.  Lumea sa este construită, istoricizată şi descrisă interpretării fenomenologice. Imaginea sa despre univers nu este nici sublimă, nici pitorească, în spiritul romantismului, ci semiotică, apropiindu-se de metafora cognitivă a platoului lui Deleuze”.  Conceptul numit „platoul lui Deleuze” este o alcătuire de cristalizări de forme temporare ale fluxului imanent de materie şi energie, el fiind adeptul unei „filozofii a diferenţei”. Gilles Deleuze, secondat de Felix Guattari,  e convins că tocmai în aceste diferenţe este realul. Ontologia deleuziană pune accent pe rolul real al ştiinţelor. E preocupat de domeniul fizicii, interesat fiind de termodinamică din care a făcut un model ontologic. Are şi tentative de ontologizare a matematicii, sau  de folosire  a dublei funcţii pe care o îndeplineşte biologia. Citate din „Caietele” lui Eminescu anticipează teoria deleuziană. Un text precum „Pentru a-şi închipui cineva metaforic lumea ar putea să ieie o bucată de lut – eterna aceeaşi, care, prin urmare nu cunoaşte timp – şi să-i dea cele mai felurite forme, pe când una, când alta, când aşa, când aşa. Lutul rămâne în orice caz acelaşi”, obligă pe Maria-Ana Tăuşan să concluzioneze: „Este uimitor cum a putut Eminescu să anticipeze descrierea funcţiei de undă, aceeaşi în esenţă cu formula intrată în istoria fizicii o jumătate de secol mai târziu de Schrodinger”. Articolul se continuă cu o serie de alte texte eminesciene care anticipează, într-o sistematizare şi formulare a autoarei, şi alte teorii ale altor personalităţi, cum ar fi Hedegger, Matthew Arnold sau Kant: 1. „universul ca o însumare de stări virtuale a căror interferenţă rezultă într-o stare reală”; 2. „cultura a fost pentru Eminescu norul de forme create de munca fiecărei generaţii pe un substrat etern de forme simbolice”, anticipând ceea ce Heidegger spunea că realitatea dispare în semne; 3. „există în manuscris şi aceste însemnări asupra palimpsestului de interpretări date fiinţei şi condiţiei umane patetice de succesivele generaţii care au fost” anticipându-l pe Arnold”;  4. „deşi e considerat, pe bună dreptate un kantian, în privinţa distincţiei dintre ştiinţă şi umanităţi, divizate de Kant în sfere care apelează la incompatibile forme de imaginaţie creatoare, Eminescu se situează mai aproape de holismul epocii noastre, reprezentându-şi cultura ca pe un tot, o utopie semiologică”.

Botoşăneanul Alexa Visarion, născut la 11 septembrie 1947 la Băluşeni,  publică un eseu consistent intitulat „A fi poporul lui Eminescu”. Textul debutează cu o serie de citate ce aparţin unor importante personalităţi culturale româneşti în ceea ce-l priveşte pe Eminescu şi pe ideea sa permanentă de a fi aproape de popor. Sunt prezenţi: Nicolae Steinhardt („îl iubesc pe Eminescu. Ziua de 15 ianuarie este pentru mine  o zi sfântă, nu uit, când sunt în Bucureşti, să depun şi eu o floare la statuia din faţa Ateneului, opera sculptorului Gh. Anghel…”), Lucian Blaga (cu fericita formulă a ideii de Eminescu), Zoe Dumitrescu-Buşulenga ( „altitudinea la care se află poetul naţional derivă nu dintr-o simplă calitate a spiritului său, ci dintr-un raport constant în care se află cu neamul său”), Titu Maiorescu (Eminescu „rămâne cea mai înaltă încorporare a inteligenţei române”), Nicolae Iorga („expresia integrală a sufletului românesc”) şi Octavian Goga („dacă ar fi să se caute, totuşi, pe lângă zbuciumul nostru personal şi un patron comun, a cărui aureolă să ne fi unit pe toţi în aceeaşi tabără, atunci acesta e, desigur, Eminescu, în a cărui religie artistică şi ideologie naţională am crescut”). Este evident că nu am reluat în extenso citatele redate de Alexa Visarion, dar o idee a sa merită reluată în toată plenitudinea. Spune, astfel, marele regizor: „De aceea fenomenul Eminescu este un dar de esenţă cu care a fost botezat poporul român. La tonalităţile cele mai diverse pe toate palierele gândurilor, imaginilor şi afectelor trăirea româno-eminesciană se vădeşte indisolubilă până la nivelul nuanţelor şi detaliilor. Liniile melodice ale imaginilor dintre cele două fiinţe-structuri se suprapun fără greşeală, rezonanţa e maximă, subtilităţile se armonizează după structura celor mai misterioase alcătuiri, aşa cum există ele în nucleul unui atom. Poetul şi neamul par a fi două ipostaze, două feţe ale aceleiaşi identităţi. Aceasta este trăsătura originală a fenomenului Eminescu valabilă dintotdeauna şi pentru totdeauna”.

Venind în realitatea de azi,  în care Alexa Visarion vede doar ipocrizie, degradare, mistificare, un permanent bâlci al zădărniciei, un spectacol mascaradă şi o bufonadă a derizoriului înălţat la rang statal, crede că „Eminescu trebuie, astăzi mai mult ca oricând,  să fie semn al permanenţei, duratei şi identităţii noastre în cultură, pildă prin excelenţă a angajaării totale a unui poet în destinul poporului, în tradiţiile, suferinţele, luptele şi izbânzile acestuia, în direcţiile devenirii sale istorice”.

                Dintre articolele care  acoperă cele  40 de pagini ale revistei, cu interes se citesc  cele  semnate de Ioan-Aurel Pop (“România ca proiect de stat”), Theodor Codreanu (“Dezlănţuirea barbariei”), interviul cu Victor Voicu, Mirel Taloş (“Revanşa lui Marx. Identitatea de idei între Marxism şi corectitudinea politică”), Simona Modreanu (“Eugen Simion şi timpul trăirii, timpul nedesăvârşirii”) sau Adrian Majuru (“Ce este în realitate România?”).

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Publicitate

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (305)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

DESPRE  CONSTANTIN  PILIUŢĂ (1)

 

Constantin Piliuţă s-a născut pe 4 februarie 1929 la Botoşani şi a decedat pe  3 mai 2003 la Bucureşti. Absolvent al Institutului de Arte  Plastice „Nicolae Grigorescu”, Facultate de „Arte Decorative”, la clasa lui Alexandru Ciucurencu, Constantin Piliuţă se alătură marelui grup de genii pe care l-a dat spaţiul botoşănean.

„Piliuţă – spune Cornel Radu Constantinescu –  face parte dintre acei artişti apţi prin talent să transforme scheme, detalii, conotaţii literare în structură picturală, în expresie cromatică deo marcată elocvenţă, care-şi va căuta mereu în subiect şi tensiune emoţională o motivaţie adâncă a artei sale”. Marius Tiţa, într-un supliment al ziarului „Jurnalul Naţional” din 4 februarie 2008, referindu-se la alte preocupări ale lui Piliuţă, spune: „Copilăria din Botoşaniul interbelic rămâne magia care i-a umplut viaţa cu căldură şi culori. În scrierile sale recreează tablouri ample, în care descrierile detaliate dau toată viaţa. Oralitatea scrierilor pictorului Constantin Piliuţă este atât de naturală şi prezentă, încât ai impresia că îl auzi pe artist vorbind, că simţi frigul peisajului înzăpezit sau căldura verilor sub cireşi, că simţi mirosul târgurilor şi al magazinelor, al fructelor şi legumelor, că gustul lor şi al mâncărurilor cu nume cifrat în regionalism îţi inundă cerul gurii, iar vinurile rămân fără umbră de secret atunci când sunt „aruncate în prăpastie”.  Apelez  la dosarul cu extrase din presă privindu-l pe Piliuţă, dosar pe care îl am în biblioteca mea:

Publicitate

„adevărul.ro” din 4 februarie 2014.  Este publicat articolul „De ce semna Piliuţă desenând un pahar”.  Reţin: 1. „Cine a rămas impresionat ăn faţa tablourilor semnate de Constantin Piliuţă probabil nu va ghici niciodată că undeva, în străfundurile artistului, se ascundea un mare regret: acela de a nu fi fost actor. De la Ana Maria Piliuţă, soţia maestrului, am aflat că admiterea la Arte Plastice, a urmat unui eşec la Teatru, însă acest lucru nu l-a făcut niciodată pe maestru să se îndepărteze de această artă, ci dimpotrivă. Ultimul spectacol pentru care a făcut scenografie a fost în regia lui Ion Cojar şi a fost cel din urmă în care a jucat Rauţchi.  La un moment dat, însă,  spectacolul nu a mai putut fi jucat, deoarece pânzele desenate şi colorate de el, au dispărut”; 2. „Cum asemenea multor colegi importanţi de generaţie a fost nevoit să trăiască într-o Românie închisă, îmbâcsită de totalitarism, o curiozitate firească este aceea dacă pictorul ar fi vrut să locuiască şi să creeze în altă ţară. Oriunde pleca simţea nevoia să se întoarcă acasă.  Era atât de român încât n-ar fi putut să se dezrădăcineze niciodată. Cu toate acestea, românii din Europa sau America au fost cumpărători fideli ai reacţiilor maestrului, printre temele favorite ale acestora aflându-se iernile din Nordul Moldovei, caii şi peisajele, toate amintind de casă, de România”; 3. „Toţi oamenii din partid l-au criticat că e beţiv, că nu pictează realist-socialist, şi de atunci, în semn de protest, a început să semneze cu paharul. Pentru el băutura era un mod de a fi cu prietenii. Niciodată n-a băut singur. Băutura însemna prieteni şi însemna discuţii. De aici şi dragostea lui pentru cârciumă”; 4. „Pe orice,  pe fiecare bucată de hârtie, pe şerveţele, făcea de cel mai multe ori portrete. Spunea deseori: „Pe mine băutura m-a salvat de la funcţii” şi „Cârciuma a fost agenţia mea de publicitate”;

Cornel Radu Constantinescu în articolul „Constantin Piliuţă, un mare pictor în tradiţia simţirii româneşti”:  1. „Nu are ambiţii şi crispări programatice, obsesia bolnăvicioasă a frigizilor artei pentru „progres”; simte doar nevoia să comunice preocupările, nealteratele sale rezerve de tandreţe şi umor. Constantin Piliuţă e un pictor franc, direct, de o caldă activitate.  N-are complexe, n-are snobisme. De aceea nu-şi deghizează talentul, nu-şi transformă condiţia artistică în personaj”; 2. „Flori şi naturi moarte subtile, delicate, în care culorile estompate par doar  aluzii la culoare.  Seninătate, calm, simplitate remarcabilă anulând orice aplecare spre retorică sentimentalistă, definesc aceste  pânze, antologice în pictura noastră contemporană. În astfel de lucrări, Piliuţă scoate la lumină fina structură în materie de gust a ţăranului român”; 3. „În peisaje, natura îşi revendică mai accentuata sa vitalitate, fireşte în acelaşi regim al catifelării şi economiei cromatice, al pastelării distinse, care nu deturnează adevărul realităţii, ci îl aşază în acea lumină poetică, care face din el un adevăr al esenţei. Peisajele sunt „proprietăţile” exclusive şi vechi ale lui Constantin Piliuţă, ţărănist de când se ştie, fără de partid”;

 

 

Citeste mai mult

Economie

Prețul mediu al locuințelor a trecut de 1.700 euro/mp

Publicat

Publicitate

Românii care vor să cumpere o locuinţă în această perioadă trebuie să plătească, în medie, cu 14% mai mult decât cei care au făcut acest pas la finele lui 2023, reiese dintr-o analiză de specialitate. Scumpirea caselor și apartamentelor se explică prin numărul tot mai restrâns de proprietăţi disponibile, în paralel cu cererea mare din partea potenţialilor cumpărători. Preţul mediu solicitat pentru apartamentele aflate la vânzare a depăşit, pentru prima oară, pragul de 1.700 euro/mp util, scrie ziarullumina.ro.

Pe de altă parte, arată ana­liza Imobiliare.ro, ofertele de cre­ditare, cu dobândă fixă, de care beneficiază acum persoanele care vor să facă o achiziţie imobiliară sunt mai avantajoase decât cele la care au avut acces cumpărătorii în 2023, în perioada Crăciunului. În prezent, cea mai bună ofertă de dobândă fixă disponibilă este de 4,9%, față de 5,89% și 5,75% în trimestrele III și, respectiv, IV ale anului trecut.

„Într-un context socio-economic stabil, ne aşteptăm ca, în 2025, preţurile apartamentelor să continue aceeaşi tendinţă din 2024, de consolidare, dar într-un ritm mai puţin accelerat”, a declarat Daniel Crainic, director Imobi­liare.ro, citat de Agerpres.

Studiul remarcă, pentru ultimele 12 luni, un avans al prețurilor la ­imobiliare cu 14%, în medie, la nivel naţional și depășirea pragului de 1.700 euro/mp util. Având în vedere că preţul mediu solicitat era de 1.000 de euro/mp la sfârşitul lui 2017, rezultă o scumpire cu 70% în doar 7 ani.

Evoluţii mai spectaculoase s-au înregistrat în marile oraşe, pe segmentul locuințelor noi. În Cluj-Napoca, pentru apartamentele mai noi de 4 ani, cumpărătorii trebuie să achite 3.114 de euro/mp, cel mai ridicat preț din țară, scumpirea în acest oraş fiind cu 11% în ultimul an. În București, apartamentele nou construite costă în medie 2.142 euro/mp (+28%). La Brașov, pentru apartamentele noi proprietarii și dezvoltatorii cer un preţ mediu de 2.406 euro/mp (+18%), iar la Iași 1.733 euro/mp (+14%).

În cazul apartamentelor vechi, cea mai mare scumpire a fost în ultimul an la Braşov, cu un avans cu 20%, până la preţul mediu de 1.960 euro/mp. Însă nu apartamentele vechi din Braşov sunt cele mai scumpe, ci cele din Cluj-Napoca, unde un apartament cu 2 camere costă cu circa 50.100 de euro mai mult decât la Brașov. În Timișoara, un apartament vechi costă 1.638 euro/mp (+10%), în Constanța 1.720 euro/mp (+12%).

Majorări au putut fi observate şi pe pieţele imobiliare secundare. În Craiova (1.776 euro/mp) şi în Sibiu (1.750 euro/mp), locuințele sunt cu 17% mai scumpe decât acum un an, iar la Oradea (1.644 euro/mp), cu 13%, potrivit Imobiliare.ro.

Publicitate

Analiza indică și că volumul cre­ditelor imobiliare noi în primele zece luni din 2024, de aproape 40 de miliarde de lei, a depăşit valoarea întregului an 2023, de 31,2 miliarde de lei, creștere explicată prin ofertele cu dobândă fixă avantajoasă cu care au venit băncile.

Citeste mai mult

Eveniment

Patriarhia: BOR apără valorile credinţei creştine şi ale democraţiei europene, spre binele poporului român

Publicat

Publicitate

Biserica Ortodoxă Română a transmis miercuri un comunicat în care subliniază că „nu este indiferentă faţă de prezentul şi viitorul României, ci apără şi promovează în societate valorile credinţei creştine şi ale democraţiei europene, spre binele poporului român”.

„În acest sens, în calitate de prim semnatar al ‘Declaraţiei cultelor pentru integrarea României în Uniunea Europeană’ din 16 mai 2000, Biserica Ortodoxă Română reafirmă angajamentul ferm faţă de apartenenţa României la Uniunea Europeană, spaţiu al prosperităţii şi cooperării între popoarele Europei, ai cărei părinţi fondatori au fost profund ancoraţi în creştinism”, transmite, miercuri, Biroul de presă al Patriarhiei Române.

Potrivit sursei citate, întrucât, potrivit articolului 7 alineatul 1 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, cultele sunt „factori ai păcii sociale”, Sfântul Sinod a hotărât, în mod repetat, începând cu anul 2008, că arhiereului, preotului, diaconului, monahului şi monahiei din Biserica Ortodoxă Română le este interzis să facă politică partinică sau să participe la campanii electorale în calitate de susţinător(oare).

„Astfel, Biserica Ortodoxă Română îşi afirmă clar neutralitatea în timpul campaniilor electorale, în mod similar cu Armata Română. Opţiunea electorală a clericilor trebuie să fie exprimată doar prin votul personal secret, şi nu prin partizanat politic, aşa cum cadrelor militare în activitate le este interzis să îşi exprime în public opinii politice, să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice, să desfăşoare propagandă prin orice mijloace sau activităţi în favoarea acestora ori a unui candidat pentru funcţii publice. În concluzie, poporul român are nevoie, în acelaşi timp, de libertate şi de unitate, de prosperitate şi de stabilitate”, mai transmite Patriarhia. AGERPRES

Citeste mai mult

Eveniment

SRI: Rețeaua „Georgescu” avea peste 25.000 de conturi de TikTok. Cum funcționa campania. DOCUMENTE declasificate de Președinție

Publicat

Publicitate

Rețeaua ”Georgescu” avea peste 25.000 de conturi de TikTok, arată raportul SRI desecretizat miercuri de președintele Iohannis. Câteva sute erau create din 2016, dar erau fără activitate. Mașinăria a fost pornită, potrivit SRI, în data de 11 noiembrie, scrie alba24.ro

Modul de operare, precum și amploarea atacurilor cibernetice asupra infrastructurilor IT folosite în procesul electoral conduc la concluzia ca atacatorul dispune de resurse considerabile, corelate cu un mod de operare specific unui atacator statal.

Informația apare în analiză SRI, desecretizată miercuri de CSAT. Nu se menționează însă despre ce stat ar fi vorba.

SRI: Rețeaua ”Georgescu”

”Rețeaua de conturi asociată direct campaniei lui Călin GEORGESCU a fost formată inițial din 25.000 de conturi la nivelul platformei TikTok, care au devenit foarte active cu două săptămâni înainte datei scrutinului electoral.

Campania de promovare a avut o organizare deosebit de bună, numărul urmăritorilor crescând semnificativ.

S-a observat faptul că 797 dintre conturile care au format inițial rețeaua de susținere au fost create încă din anul 2016.

Publicitate

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending