Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (59)

Publicat

acum 3 ani

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

ZIGZAG EMINESCOLOGIC:

Dr. Valeriu Lupu publică în „Lumina” nr. 76(3668) din 1 aprilie 2017 eseul „Eminescu, din perspectivă religioasă”. Reţinem: 1. „să nu uităm că Eminescu avea din familie o puternică formaţie religioasă, fapt mai puţin subliniat în abordările biografice, şi atunci doar de o manieră superficială”; 2. „religiozitatea familiei sale era o caracteristică pe ambele linii: maternă şi paternă, dar cu deosebire pe linie maternă”; 3. „gândirea eminesciană nu putea decât să penduleze între diverse concepte filosofice, mituri, tradiţii şi religii, în căutarea adevărului. Şi nici nu se putea altfel, atâta timp cât pentru Eminescu teza morţii (a trecerii în nefiinţă) şi nădejdea învierii (revenirii la viaţă după judecată) erau cele două aspecte care oglindeau, pe de o parte, pesimismul schopenhauerian şi, pe de altă parte, speranţa învierii adusă lumii prin Iisus Hristos”; 4. „răspunsurile la marile întrebări existenţiale au variat în opera eminesciană de la dezamăgire la entuziasm, de la un pesimism ireductibil la o optimism debordant, în funcţie de starea lui de spirit, de asperităţile vieţii pe care trebuia să le înfrunte, de conjuncturile socio-politice cu care era în război şi, desigur de evoluţia cunoaşterii”; 5. „Eminescu însă, prin afinitatea sa absolută pentru tradiţia şi istoria poporului său, nu putea fi decât un om al credinţei strămoşeşti, pentru că el şi-a iubit patria şi neamul cu toată puterea fiinţei sale, s-a contopit cu trăirea şi aspiraţia neamului său, prin urmare, conceptual, în gândire şi în faptă, nu poate fi decât în sânul Bisericii Ortodoxe naţionale”;

Pictorul basarabean Ion Daghi (născut la 16 august 1936 în Olişcani, Orhei) cu privire la modul cum l-a descoperit pe Eminescu: „De mic (mai ales toamna, când se organizau clăcile la ţară) cântam împreună cu alţi săteni melodii pe versurile lui Eminescu: „De ce nu-mi vii”, „Mai am un singur dor”, „Pe lângă plopii fără soţ”…, dar declamam şi „Revedere”, „Dorinţa”, „La steaua” etc. Cel mai straniu era că eu nu cunoşteam titlurile acestor opere şi nici autorul lor. Abia mai târziu, fiind deja student la Şcoala de Arte Plastice din Chişinău (1953), am cumpărat clandestin de la un evreu o carte de poezii de-ale lui Eminescu. Şi mare mi-a fost mirarea când am aflat că operele lui mi-au însoţit copilăria, au pus prima piatră de formare a atitudinii mele faţă de lume, natură şi societate şi m-au făcut să mă simt fericit în cele mai grele momente ale vieţii noastre sub jugul ocupaţiei ruseşti, sovietice” (revista „Limba română” nr. 1-2 din 2010);

Cassian Maria Spiridon despre Mihai Eminescu: „Mihai Eminescu, pentru naţiunea română, a devenit un mit, alături de „Mioriţa”, de „Meşterul Manole”, de „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” şi alături chiar de poemul lui, „Luceafărul”.  După cum Ştefan cel Mare a devenit sfânt în ochii poporului, înainte ca  Biserica noastră să-l canonizeze, aşa şi Eminescu a devenit exponenţial pentru naţiunea noastră. El a fost cel care ne-a scos din mediocritate, ne-a ridicat la acelaşi nivel cu marile culturi ale lumii. Spun aceasta pentru că Eminescu este unul dintre poeţii comparabili cu Dante, Goethe, Baudelaire: este un poet, şi clasic, şi modern şi romantic, având toate faţetele. O dovadă la cele spuse este şi faptul că poeţii care l-au urmat pe Eminescu, precum Bacovia, Blaga, Barbu, Arghezi, se revendică din Eminescu şi sunt toţi eminescieni vrând-nevrând, pentru că direcţia pe care a dat-o marele poet în cultura naţională este una pe care Titu Maiorescu o prevedea, afirmând că veacul al XX-lea va fi sub semnul lui Eminescu. Iată, ne aflăm în veacul al XXI-lea şi tot sub semnul lui Eminescu existăm, pentru că el este o valoare care ne obligă şi care ne dă şansa de a fi în rândul marilor culturi ale lumii. Mai mult decât atât, Eminescu a dat matricea limbii pe care o vorbim astăzi” (din prezentarea făcută în cadrul activităţii „În umbra versului eminescian”, la Colegiul Tehnic de Transporturi şi Construcţii Iaşi);

Publicitate

Cassian Maria Spiridon despre Mihai Eminescu şi atitudinea sa faţă de religie:  „Eminescu a fost un credincios şi ţinea foarte mult la învăţătura creştin-ortodoxă, dovadă fiind articolele despre religie foarte frumoase din publicistica lui, dintre care unul de excepţie, despre sărbătoarea Paştelui. Aduc aici şi un amănunt interesant, mai ales că astăzi există numeroase discuţii despre necesitatea construirii Catedralei Neamului, anume că Eminescu a susţinut ideea ridicării unei Catedrale a Neamului în Bucureşti. În China există un parc uriaş, în care se găsesc cele mai importante monumente ale lumii. Unul dintre aceste monumente prezente în acest parc este Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, ceea ce spune multe despre importanţa unor biserici reprezentative pentru poporul român. Revenind la Eminescu, acesta a fost un susţinător al ideii că avem nevoie de o Catedrală a Neamului, şi, probabil, dacă ar fi contemporan cu noi, ar fi scris pozitiv despre acest lucru. De asemenea, el nu era exclusivist, arătând importanţa romano-catolicismului pentru cultura lumii, însă a fost un creştin ortodox autentic, vorbind despre cei trei stâlpi pe care s-a ridicat şi s-a menţinut neamul nostru: credinţa, tradiţia şi limba (vezi „Ziarul Lumina” din 14 ianuarie 2014);

Despre Eminescu în „România literară” nr. 19 din 28 aprilie 2017: Ştefan Cazimir în „Amintirea lui Petru Creţia” : „Petru Creţia va prelua ducerea mai departe şi îngrijirea filologică a ediţiei Eminescu începute de Perpessicius. Acribia lui exemplară va depăşi operaţie în sine a editării, adăugându-i reconstituirea, din membra disjecte, a unor poeme eminesciene inedite. Şi tot lui i se datorează prestigiul Centrului de la Ipoteşti, dedicat promovării studiilor despre viaţa şi opera poetului naţional” ; Mircea Mihăieş în „Urmaşii lui Don Basilio”: Deşi am întrebat câţiva oameni competenţi, niciunul nu a putut să evoce o împrejurare în care, de pildă, Eminescu, să fi participat la „linşarea” vreunui confrate. Dimpotrivă, a fost chiar el victimă a numeroase cabale – iar post-mortem atacurile s-au înmulţit exponenţial (dacă se poate spune aşa)”;Alex Ştefănescu în „Ce bine se scria pe vremuri!”: „Unii scriitori nu-i văd pe semenii lor, văd doar cerul înstelat (este cazul unor poeţi). Alţii văd existenţa umană şi o descriu, uneori în pagini zguduitoare, dar atât fac, o descriu. Alţii, puţini la număr, văd comedia existenţei umane. Printre aceştia se numără Gogol, comparabil din acest punct de vedere cu Balzac şi cu…Eminescu”; Gheorghe Grigurcu, în „Eminescu în Gorj”, despre cartea „Mihai Eminescu – drumuri şi popasuri în Gorj” scrisă de Zenovia Cârlugea: 1. „Ce s-ar putea spune cu exactitate, de pildă, despre trecerea lui Eminescu, la vârsta de 16 ani, prin Novaci? E o ipoteză asupra unei verigi a traseului pe care cu siguranţă l-a parcurs de la Răşinari, prin Horezu, până la Giurgiu”; 2. „Stând de vorbă cu „venerabilul cărturar novăcean” Gheorghe Ciorogariu, scriitorul Ion Filipoiu, citat de Z. Cârlugea, primeşte informaţii asupra prezenţei poetului în localitatea gorjeană, în 1986, în termenii următori:”Dar interlocutorul meu nu vorbea despre o amintire colectivă, ci despre o amintire personală, rămasă în familia bătrânului dascăl Constantin Flitan, din comuna Cernădia, în casa căruia adolescentul pribeag fusese găzduit, spălat şi primenit cu ţoale curate, şi care e dascăl, după atingerea notorietăţii de către poet, evoca, mândru, întâmplarea de – atunci, iar el,  Gheorghe Ciorogariu, o ştia de la socrul său, fostul învăţător Ion Giugiulan, care, la rându-i, o aflase în „cercul învăţătorimii novăcene”; 3. „Istoria literară a aruncat însă o lumină suficient de puternică  asupra unui alt episod al vieţii lui Eminescu., cel al vacanţei petrecute la Floreşti, în vara anului 1878. Aici a fost oaspetele lui Nicolae Mandrea, amic al său, junimist cu studii la Berlin, profesor la Facultatea de Drept din Iaşi”;

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

 

 

 

 

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Eveniment

9 Mai, zi cu dublă însemnătate: Independența României și sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial

Publicat

acum 34 de minute

vineri, 09.05.2025

de

Publicitate

9 Mai – o zi cu dublă semnificație pentru români: Ziua Independenței și Ziua Victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial. Proclamarea Independenței în 1877 a marcat nu doar desprinderea de sub suzeranitatea otomană, ci și un moment definitoriu în conturarea României moderne și afirmarea ei ca stat suveran pe plan internațional, scrie alba24.ro.

Pe 9 mai 1877, România și-a proclamat independența față de Imperiul Otoman, marcând unul dintre cele mai importante momente din istoria națională.

Acest act curajos a reprezentat culminarea unui îndelungat proces istoric și a unor aspirații naționale care au animat generații de români.

Proclamarea independenţei statale la 9 mai 1877 nu a fost un act spontan ci o încununare a strădaniilor tot mai numeroase din acei ani, o aruncare peste bord a ultimei verigi a suzeranităţii otomane.

În acea zi memorabilă, Mihail Kogălniceanu, declara în Parlamentul ţării: „suntem independenţi, suntem naţiune de sine statatoare”.

Independenţa astfel proclamată trebuia consfințită şi apărată pe câmpul de luptă spre a putea fi impusă forţelor militare turceşti şi recunoscută apoi de puterile europene

Publicitate

Ziua Independenței României – 9 mai 1877

Pe 9 mai 1877, România și-a proclamat independența față de Imperiul Otoman, marcând unul dintre cele mai importante momente din istoria națională.

Acest act curajos a reprezentat culminarea unui îndelungat proces istoric și a unor aspirații naționale care au animat generații de români.

Independența a fost proclamată de ministrul de externe Mihail Kogălniceanu în fața Parlamentului României, după ce cu o zi înainte Senatul votase o moțiune care recunoștea starea de război cu Imperiul Otoman.

În discursul său istoric, Kogălniceanu a declarat: „Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare”.

Contextul acestui moment crucial a fost războiul ruso-turc din 1877-1878, în care România a ales să participe alături de Rusia împotriva Imperiului Otoman.

Armata română, sub conducerea domnitorului Carol I, a demonstrat un remarcabil curaj în luptele de la Plevna, Rahova și Vidin, confirmând pe câmpul de luptă independența proclamată în Parlament.

Recunoașterea internațională a independenței României a venit prin Tratatul de la Berlin din 1878, deși cu prețul cedării sudului Basarabiei către Imperiul Rus în schimbul Dobrogei.

9 Mai – Ziua Victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial
La 9 mai 1945, Europa a înregistrat sfârșitul celui mai devastator conflict din istoria modernă, odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste, marcând victoria Aliaților în cel de-al Doilea Război Mondial pe continentul european.

Actul de capitulare

În noaptea de 8 spre 9 mai 1945, la cartierul general sovietic din Berlin-Karlshorst, feldmareșalul Wilhelm Keitel, reprezentantul Înaltului Comandament al Wehrmachtului, a semnat actul de capitulare în fața reprezentanților marilor puteri aliate: mareșalul Gheorghi Jukov din partea URSS, generalul Carl Spaatz din partea SUA și generalul Jean de Lattre de Tassigny din partea Franței.

Deși o primă capitulare fusese semnată la Reims în 7 mai, Uniunea Sovietică a insistat pentru o ceremonie oficială la Berlin, epicentrul puterii naziste înfrânte.

Un preț uriaș

Victoria a venit după aproape șase ani de lupte sângeroase care au început în septembrie 1939, cu invadarea Poloniei de către Germania nazistă. Al Doilea Război Mondial s-a transformat rapid în cel mai letal conflict din istoria omenirii, provocând între 70 și 85 de milioane de victime, dintre care aproximativ 50 de milioane au fost civili.

Uniunea Sovietică a suferit cele mai mari pierderi umane, cu peste 20 de milioane de morți. Polonia a pierdut aproximativ șase milioane de cetățeni, inclusiv trei milioane de evrei uciși în Holocaust. Germania a pierdut între șapte și nouă milioane de oameni.

Semnificația zilei în contextul european

În timp ce în Occident Victoria este sărbătorită pe 8 mai (VE Day – Victory in Europe Day), în Rusia și în multe țări din fostul bloc sovietic, comemorarea are loc pe 9 mai, datorită diferenței de fus orar în momentul semnării capitulării și tradiției stabilite în perioada sovietică.

Pentru Uniunea Sovietică și, ulterior, pentru Rusia, 9 mai reprezintă „Ziua Victoriei” (День Победы), una dintre cele mai importante sărbători naționale, marcată prin parade militare impresionante, în special în Piața Roșie din Moscova.

În Europa contemporană, 9 mai are o semnificație triplă: marchează Victoria în cel de-al Doilea Război Mondial, Ziua Independenței României (proclamată în 1877) și Ziua Europei, în amintirea Declarației Schuman din 1950, care a pus bazele integrării europene.

O moștenire complexă

Victoria Aliaților în 1945 a reconfigurat fundamental ordinea mondială, conducând la împărțirea Europei în două blocuri antagoniste în timpul Războiului Rece. Germania a fost divizată, iar Europa de Est a intrat sub influența sovietică pentru următoarele patru decenii.

În același timp, experiența traumatică a războiului a condus la crearea Organizației Națiunilor Unite și a pus bazele cooperării europene care a evoluat ulterior în Uniunea Europeană, cu scopul de a preveni repetarea ororilor războiului pe continentul european.

La aproape opt decenii distanță, 9 mai rămâne o dată care ne amintește atât de oroarea războiului, de sacrificiile imense făcute pentru învingerea fascismului, cât și de aspirația către pace și cooperare între națiunile europene.

Ziua de 9 Mai mai reprezintă și Ziua Europei, care marchează declarația Schuman ce a pus bazele Uniunii Europene (1950).

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Mutarea moaştelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari

Publicat

acum o oră

vineri, 09.05.2025

de

Publicitate

Sfântul Nicolae s-a arătat într-o noapte unui preot care locuia în cetatea Bari şi i-a zis: „Mergi şi spune poporului acestuia şi la tot soborul bisericesc ca, ducându-se în Mira, cetatea Lichiei, să ia de acolo moaştele mele şi, aducându-le aici, să le pună în această cetate a Varului, pentru că nu pot să fiu în acel loc pustiu, aşa voind Domnul Dumnezeul meu“.

Preotul a mers în biserică şi a povestit vedenia pe care o avusese. Cei din cetatea Var au luat trei corăbii şi, îmbrăcându-se în haine de negustori, pentru a nu întâmpina probleme pe drum, au mers în Lichia, în cetatea Mirelor. Ajungând acolo şi intrând în biserică, au întrebat de moaştele sfântului, spunând că vor să se închine la ele. Atunci li s-a arătat mormântul, în biserică, unde, sub, pardoseală, în pământ, erau adăpostite moaştele Sfântului Nicolae.

Dând la o parte pardoseala bisericii şi săpând pământul, au găsit racla sfântului, iar când au descoperit-o, au văzut-o plină de mir binemirositor, care izvorâse din cinstitele sale moaşte. Strângând mirul în vase şi luând moaştele sfântului, preoţii le-au dus la corăbiile lor şi au plecat spre Italia, ajungând la Bari într-o zi de duminică. Poporul din Bari, înştiinţat fiind de venirea cinstitelor moaşte ale sfântului, a ieşit în întâmpinarea lor. Moaştele au fost aşezate în biserica Sfântul Ioan Botezătorul, care era lângă mare.

Oamenii care au adus preţiosul odor au făcut legământ să construiască o catedrală în care acestea să-şi găsească odihna veşnică. Cripta a fost finalizată în octombrie 1089 de papa Urban al II-lea. Apoi au mutat cinstitele moaşte ale făcătorului de minuni Nicolae din Biserica Sf. Ioan Botezătorul în biserica cea nouă.

De atunci, s-a consemnat în calendarul creştin-ortodox sărbătoarea aducerii cinstitelor moaşte ale Sfântului Ierarh Nicolae în ziua a noua a lunii mai, cinstindu-se prin acestă sărbătoare ambele aduceri: cea din Mira la Bari, şi cea din Biserica Sfântului Ioan Botezătorul în biserica cea nouă.

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

Vaticanul are un nou Papă: Fumul alb a anunțat alegerea noului papă, Leon al XIV-lea

Publicat

acum 12 ore

joi, 08.05.2025

de

Publicitate

Cardinalii reuniți în conclav la Vatican au ales noul papă iar începând de astăzi Biserica Catolică are un nou lider spiritual.

Joi seară, pe coșul instalat deasupra Capelei Sixtine de la Vatican a ieșit fum alb, semn că un nou Papă a fost ales. Cardinalul protodiacon a ieșit la balconul central al Bazilicii Sfântul Petru pentru a face anunțul „Habemus Papam!” și pentru a dezvălui lumii numele noului suveran pontif.

YouTube video

Cei 133 de cardinali cu vârste sub 80 de ani au început miercuri procesul de vot pentru Suveranul Pontif, închiși în totală izolare pentru a alege un succesor al Papei Francisc.

După fiecare rundă de vot, aceștia ard buletinele și le amestecă cu substanțe chimice pentru a arăta dacă a fost ales un nou Papă.

Negru semnalează că nu a fost încă ales un papă, iar alb care anunță alegerea unui nou Suveran Pontif.

Noul papă, cardinalul american Robert Francis Prevost, va fi cunoscut ca Papa Leon al XIV-lea, potrivit BBC.

Publicitate

Noul Papă a fost întâmpinat cu ovații și aplauze de miile de credincioși reuniți în Piața Sfântul Petru. ‘Trăiască Papa!’, au strigat credincioșii, în timp ce mulți dintre ei se fotografiau la Capela Sixtină cu telefoanele lor mobile.

Citeste mai mult

Administratie

Drumul Buzeni – Zăicești va fi asfaltat: Contractul a fost semnat astăzi. Lucrările încep în curând

Publicat

acum 12 ore

joi, 08.05.2025

de

Publicitate

Primarul comunei Bălușeni, Claudiu Doroftei, a anunțat marți, 7 mai, că a fost semnat contractul pentru execuția lucrărilor de asfaltare a drumului comunal DC50, care leagă satele Buzeni și Zăicești.

Contractul a fost atribuit firmei S.C. VULTURII S.R.L., în urma unei licitații publice.

„Facem apel către cetățenii care locuiesc pe tronsonul de asfaltare să se branșeze la rețeaua de apă și canalizare, deoarece în următoarele săptămâni va începe execuția lucrărilor!”, a transmis edilul pe o rețea de socializare.

Acesta a subliniat importanța finalizării lucrărilor de utilități înainte de turnarea asfaltului, pentru a evita intervențiile ulterioare care ar putea afecta noua infrastructură rutieră.

Asfaltarea acestui tronson este parte a strategiei administrației locale de modernizare a infrastructurii rutiere din comună. Investiția este una așteptată de locuitori, întrucât va îmbunătăți semnificativ condițiile de trafic și va contribui la dezvoltarea zonei.

„Continuăm dezvoltarea!”, a conchis primarul Claudiu Doroftei.

Publicitate

 

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending