O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

(DICȚIONAR SPECIAL)

 PREDICA PĂSĂRILOR:   Aparţine lui Francesco d`Assisi şi a fost găsită de Constantin Ţoiu pe o uşă interioară a bisericii Saint Germain des Pres. A fost publicată în „România literară” nr. 50 din 2003: „Surori ale mele, păsări. Dumnezeu vă susţine fără ca voi să semănaţi şi să seceraţi. El vă dă izvoare şi gârle ca să beţi din ele când sunteţi însetate, coline şi munţi ca să vă găsiţi adăpost, în ele arbori, înalţi ca să vă faceţi acolo cuiburile.; şi fiindcă nu ştiţi nici să coaseţi, nici să toarceţi, tot EL vă procură veşmintele trebuincioase atât vouă cât şi odraslelor voastre. Creatorul v-o fi iubind pe voi mult de tot, dacă vă face atâtea favoruri. Astfel, dragele mele surori, nu fiţi ingrate, ci sărbătoriţi neîncetat, aduceţi laude celui ce vă copleşeşte cu atâtea faceri de bine…”.

Constantin Ţoiu adaugă: „Unul din cele mai simple, mai sincere, mai frumoase texte citite de mine în viaţa mea”. 

TELEFONUL VÂNTULUI:   Explicaţia am întâlnit-o în „România literară” nr. 16 din 2021: „În nord-estul Japoniei, în zona regiunii Iwate, a fost instalată în urmă cu câţiva ani o cabină telefonică în curtea unei case. Amplasată undeva la poalele Muntelui Kujira-yama (Mintele Balenei, în traducere), cabina telefonică este în imediata apropiere a oraşului Otsuchi – localitatea fiind una dintre cele mai grav lovite de tsumami-ul din 11 martie 2011 (cu un bilanţ infiorător cel puţin 15800 de morţi şi peste 3900 de dispăruţi). În interiorul cabinei telefonice mai înainte menţionate se găseşte un telefon vechi, negru – care însă nu este conectat la nicio linie telefonică şi care poartă în văzduh glasurile celor care vin să vorbească la acest aparat. Cu o faimă mondială – i se spune „TELEFONUL VÂNTULUI”. Anual, multe mii de persoane vin în pelerinaj în acest loc”. Mai nou, această cabină telefonică şi telefonul care tronează în centrul acesteia, au devenit subiecte de roman şi film.”

SOCIETATEA CA O FRACŢIE;   Formularea aparţine doctorului în psihiatrie Aurel Romilă şi a fost enunţată în 2014 într-un interviu acordat revistei „Formula As”. Petre Guran îl reia într-un eseu al său din „Dilema veche” nr. 888 din 2021: „Dacă socoţi societatea ca o fracţie, atunci o să observi la mijloc un strat subţire, care e al oamenilor normali. Crucea normalilor e că sunt foarte puţini, au devenit o minoritate fragilă, din care se tot desprind în sus şi în jos. Cei de sub acest strat, de dedesubt, sunt depresivii. Aproape o treime din populaţie suferă într-o formă sau alta de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalităţii, pentru psihopaţi, care au ocupat toate posturile cheie în ţară.”

JOCUL RADU JORGENSEN:  Scriitorul şi matematicianul român Radu Jorgensen, acum conferenţiar universitar în domeniul matematicii în SUA, acordă un interviu lui Cristian Pătrăşconiu, publicat în „Orizont” nr. 4 din 2021. La un moment dat Cristian Pătrăşconiu îl întreabă: „Mai cad statui?”. Răspunde Radu Jorgensen: „Ştii cum e… dacă scoatem FULGUL din prima strofă a lui Coşbuc, ai acolo răspunsul perfect: „A-nceput de ieri să cadă / Câte-un FULG, acum a stat, / Norii s-au mai răzbunat / Spre apus, dar stau grămadă / Peste sat.”

Eu am scos cuvîntul FULG şi am pus pe rând MINISTRU, PRIM-MINISTRU, POLITICIAN, ŞEF etc., intrând în „Jocul Radu Jorgensen”.

E un joc cu o trimitere reală şi amuzantă. 

OBLOMOVISMUL:  Proiecţia lui în prezent aparţine lui Iacob Florea. El a fost generat de anul pandemiei care a alienat lumea. L-am întâlnit în „România literară” nr. 30 din 2021, într-o descriere făcută de Horia Gârbea în urma lecturii studiului/eseului autorului amintit: „Un halat pentru un secol. Oblomovism în răspăr” (Editura „Tracus Arte”, Bucureşti, 2021).  Oblomovismul, ca şi bovarismul sau quijotismul, a devenit, prin eseul lui Iacob Florea,  un substantiv comun.  Sistematizează Horia Gârbea: 1. „Personajul este unul din secolul XIX, Ilia Ilici Oblomov, când a fost creat de părintele său literar I. A. Goncearov”; 2. „Oblomov, spre deosebire de alte personaje ilustre ale activităţii şi întreprinderilor, precum Jean Valjean, Rastignac, Vitoria Lipan, Scarlett O’Hara, nu este măreţ prin ceea ce face, ba dimpotrivă. El e faimos prin ceea ce nu face”; 3. „Fraza cheie a eseului lui Iacob Florea este scrisă şi pe copertă: „Oblomovismul meu înseamnă capacitatea omului de a întoarce spatele lumii şi de a se salva ca om”; 4. „Oblomov este un precursor emblematic al „lumii noi”; 5. „Un personaj la fel de important ca Oblomov însuţi şi pe care îl regăsim în titlul eseului este halatul lui Oblomov. Halatul oriental, vast, uzat este simbolul oblomovismului”.

ROMANUL COMPOZIT:  Reprezintă o nouă tipologie de roman,  una foarte recentă, propusă de Adrian Lesenciuc încă din 2019.  Ideea i-a fost pusă în faţă/propusă  lui Nicolae Manolescu pentru a o lua în considerare în completarea tipologiei romaneşti. Explică Adrian Lesenciuc în „România literară” nr. 30 din 2021: „…romanul compozit pleacă de la numele ordinului omonim al arhitecturii clasice. Este tipul de roman actual în care volutele ionicului sunt combinate cu referinţele livreşti, exotismul şi ironia romanului corintic. Ultimii ani au oferit exemplele potrivite pentru umplerea cu conţinut semnificat a alveolei conceptului de „roman compozit”. Pentru înţelegere, Adrian Lesenciuc ne recomandă romanul Mariei Stepanova, „În amintirea memoriei”. 

GRANDFATHER PARADOX:  În traducere înseamnă „paradoxul bunicului”. L-am întâlnit explicat de Constantina Raveca Buleu în eseul „Călătoria în trecut”, publicat în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 8 din 2021. Explică autoarea: „Potrivit acestuia, un călător în trecut care îşi „ucide” bunicul biologic înainte de conceperea unuia dintre părinţii săi face imposibilă propria sa existenţă”. 

HIPERNOMADISMUL:   Concept introdus de Jacques Attali în cartea sa „Scurtă istorie a viitorului”. El defineşte astfel noul tip de migrare pe care Adrian Majuru, în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 8 din 2021, îl explică astfel: „Dezvoltarea socială va avea ca impact sfârşitul geografiei ca delimitări obiective şi de aici nomadismul istoric va prelua caracteristica fluidă a noului continent unde va migra”. Adrian Majuru extrage următoarele caracteristici ale hipernomadismului: 1. „virtual mai degrabă decât clasic, va avea un caracter de ubicuitate”; 2. „calităţile de călător vor fi un atuu la angajare, iar noile meserii care vor apărea vor fi reglementate de noul nomadism”; 3. „competiţia va fi tot mai severă”; 4. ” cunoştinţele vor deveni un factor major de remodelare profesională”; 5. „perfecţionarea continuă va determina logistica performanţei”; 6. „timpul va deveni cea mai preţioasă marfă”; 7. „turismul va însemna căutarea liniştii şi a singurătăţii”; 8. „lipsa de timp va fi singura criză reală”; 9. „pentru generaţiile viitoare vor rămâne aceleaşi numai timpul pentru a dormi şi timpul pentru a iubi”; 10. „tehnologiile vor duce durata medie a vieţii la 120 de ani, iar săptămâna de lucru va avea 25 de ore”.