Eveniment
MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (38)
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
„România literară” nr. 17 din 2022. Gellu Dorian publică un articol necrolog intitulat „La despărţirea de Emanoil Marcu”: „A plecat dintre noi, în zi de Paşti, Emanoil Marcu. Într-o săptămână luminată, când primăvara se lăsa greu în acest colţ de ţară, în care a ales să trăiască indiscreţia care l-a caracterizat pe parcursul celor aproape şaptezeci şi patru de ani cât a trăit. European, nu numai în sensul geografic, ci în cel comportamental, cu o relaţie specială cu francezii, care l-au onorat cu distincţii rareori acordate, Emanoil Marcu a rezistat într-o provincie în care recunoaşterea unor merite autentice în domeniul culturii este greu de înţeles pentru cei aflaţi vremelnic la conducerea oraşului şi judeţului. Traducător de elită, aşa cum l-a categorisit Gabriel Liiceanu, cel care i-a acordat un loc important printre colaboratorii permanenţi ai Editurii Humanitas, Emanoil Marcu a tradus integral pentru această editură opera lui Emil Cioran, personalitate a exilului românesc, pe care a avut prilejul să-l viziteze înainte de 1989 în garsoniera lui pariziană, primind omagiile acestuia ca pe nişte daruri de nepreţuit. Emanoil Marcu l-a tradus în franceză pe Eminescu. De asemenea, francezii iubitori de poezie au putut citi din poeziile lui Bacovia, Blaga, Vasile Igna, Mihai Ursachi, Nichita Danilov, dar şi din alţi poeţi români în antologii din poezia românească din zilele noastre, care au apărut în Franţa. Traducerile lui, fie retroversiuni, fie directe, erau impecabile, acribia lui fiind una care nu lăsa loc inexactităţilor de limbă. S-a apropiat de literatură încă din timpul studenţiei, când a scris poezie, cu care a cochetat până târziu. A fost colaborator permanent al revistei „Hyperion”, u o participare directă de fiecare dată la viaţa culturală a oraşului, în special la întâlnirile cu scriitorii, fiind de multe ori premiat de instituţii naţionale, cumar fi Uniunea Scriitorilor din România. Era greu de schimbat din convingerile sale, considera că demnitatea şi onoarea sun cele mai mari şi sigure calităţi ale unui om. Ca om de lume, de societate, avea un umor sănătos, fără a se sfii să pună în urechea celui care îl asculta tot felul de întîâmplări din acelea ce fac parte din naturalia non sunt turpia, râdea sănătos la umorul de calitate, nu i-a suportat niciodată pe comunişti, nici pe criptocomunişti, pe pesedişti, acuzându-i de tot ceea ce au stricat în existenţa lumii româneşti. Numele lui va sta alături de marile nume ale literaturii române şi franceze din care a tradus, pe care le-a făcut astfel cunoscute în cele două ţări, adăugând de fiecare dată plus de valoare pe care ştia să-l amplifice acolo unde găsea loc de aşezat, fără să se simtă intervenţia, artificialitatea, făcând ca totul să fie natural, original. Grea pierdere pentru literatura română autentică, dar şi câştig prin ceea ce a lăsat în urmă prin activitatea sa creativă de reală valoare.”
„Luceafărul de dimineaţă” nr. 4 din 2022. La rubrica sa, Alex Ştefănescu, un mare iubitor de Eminescu, publică un articol gen confesiune şi intitulat „Cine sunt eu?”. Prima confesiune se referă la poetul naţional: „Timp de aproape 10 ani am citit şi comentat poezii de Eminescu. A fost frumos, foarte frumos. Am trăit parcă într-un alt spaţiu, nepământesc, dar la sfârşit m-am întors în lumea mea. Mă bucur că am reuşit să închei ambele volume de analize (cel despre antume, apărut în 2017, şi cel despre postume, în 2019) pe care visam de multă vreme să le scriu. (Titlul lor – „Eminescu, poem cu poem”). În timp ce lucram – de obicei noaptea, pentru că ziua aveam de îndeplinit alte obligaţii -, mă obseda gândul că mi se va întâmpla ceva care mă va împiedica să le termin. Angajat în această aventură, m-a surprins, încă o dată, frumuseţea fără seamăn a poeziei lui Eminescu. Ştiam de multă vreme ce putere de seducţie are această operă, dar admiraţia mea îmi rămăsese în minte ca o idee pasivă. Recitind-o cuvânt cu cuvânt, vers cu vers şi poem cu poem, mă întrebam cu oarecare îngrijorare: o să mai simt ceea ce am simţit pe vremuri, când am descoperit-o? („Mai suna-vei dulce corn pentru mine vreodată?”). A fost mai mult decât mă aşteptam. De-a lungul lecturii, m-am simţit nu numai entuziasmat, ci şi intimidat de ceea ce a putut să facă un tânăr din secolul nouăsprezece din cuvintele limbii române. Le-a combinat cu o artă care seamănă cu magia. Tocmai de aceea stângăciile din unele texte ale sale (în special din cele scrise în anii adolescenţei) au făcut emoţia mea şi mai vie, dovedind că autorul a fost un om, nu un supraom. Spun şi eu (parafrazându-l prin inversare pe Marin Sorescu): Eminescu a existat! Uimitor! Chiar a existat, nu este un personaj de legendă! Un om real a creat o operă de o valoare neverosimilă. Şi a avut ca mijloc de exprimare o limbă pe care noi, azi, o vorbim atât de prost!”
Din acelaşi articol merită reţinute alte două aspecte: 1. un punct de vedere despre George Călinescu: „O impresie de lectură din studenţie, pe care am păstrat-o secretă până acum: G. Călinescu priveşte literatura română a fiecărei epoci din avion, dar când ajunge la epoca lui devine un pieton pierdut într-o mulţime de autori. În mod evident, se simte prins într-o plasă de obligaţii sociale şi, uneori, nu are pur şi simplu curaj să spună ce crede despre un autor cu care s-ar putea întâlni a doua zi faţă în faţă.”; 2. despre conceptul de plăcere: a) „Plăcerea reprezintă – s-a mai spus – ecoul pe care îl are în fiinţa noastră satisfacerea unei necesităţi. Cu cât se amână mai mult (din cauza unor împrejurări nefavorabile sau în mod deliberat, dintr-o raţiune perversă) satisfacerea necesităţii, cu cât frustrarea devine mai dramatică şi mai de nesuportat, cu atât plăcerea generată de îndeplinirea dorinţei este mai mare”; b) „citesc orice carte de două ori: o dată din plăcere şi a doua oară ca un funcţionar al literaturii, cu creionul în mână”; c) „plăceri pe care eu le practic (sau le-am practicat, când eram mai tânăr), pe care însă lumea de azi le-a uitat. Plăcerea de a te uita la cerul înstelat. Plăcerea de a citi în singurătate poezie. Plăcerea de a atinge cu genele tale genele iubitei. Plăcerea de a-ţi străbate ţara şi a încerca să o cuprinzi în mintea ta. Plăcerea de a râşni cafea la o râşniţă manuală, de alamă. Plăcerea de a face un foc în aer liber şi de a-l privi. Plăcerea de a bea apă dintr-o găleată de lemn, abia scoasă din adâncul unei fântâni cu cumpănă. Plăcerea de a auzi în liniştea nopţii fornăitul calului în grajd. Plăcerea de a nu te uita la televizor. Plăcerea de a merge desculţ prin iarbă”; d) „nu mai există nimic care să facă dificilă accesarea plăcerii. Drept urmare, abuzăm de plăceri în mod iresponsabil şi trebuie să vină medicul ca să ne avertizeze că ne distrugem. Aceasta este ecuaţia vieţii noastre psihice de azi. Nu ne mai interesează nuanţele, nu mai avem răbdare să practicăm un ritual al plăcerii. Vrem ca totul să fie dat la maxim, ca muzica dintr-o discotecă”.
Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News
Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 17 noiembrie 2024, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.
Numerele extrase, 17 noiembrie 2024:
Loto 6/49: 40, 15, 37, 22, 16, 7
Loto 5/40: 23, 15, 18, 4, 17, 31
Joker: 1, 38, 24, 15, 42 + 10
Noroc: 1 9 1 7 6 0 9
Noroc Plus: 4 6 7 0 1 9
Super Noroc: 1 5 5 3 4 7
Eveniment
Șapte deținuți din Penitenciarul Botoșani au sărbătorit Ziua Mondială a Bunătății între persoanele cu dizabilități de la Leorda
Șapte deținuți din Penitenciarul Botoșani au sărbătorit la finele săptămânii ziua de 13 noiembrie, Ziua mondială a Bunătății, alături de rezidenții de la Centrul de îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi „Sf. Daniel” de la Leorda.
După cum au explicat reprezentanții Penitenciarului Botoșani, pentru câteva ore, deținuții au uitat de zidurile unității și au semănat bunătate în inima celor care au mare nevoie de o mângâiere.
Aici au fost întâmpinați cu multă căldură indiferent de statutul lor, iar atmosfera nu i-a lăsat indiferenți.
Împreună au exersat compasiunea, altruismul și s-au pus în serviciul celor din centru, fără un câștig personal, dorind a dărui și a face bine dincolo de propria persoană. Au dat o mână de ajutor în gospodăria instituției și au socializat cu beneficiarii.
Interacțiunea i-a determinat să reconsidere greutatea pe care considerau că o resimt datorită încarcerării.
„Ne plângem noi câțiva ani, dar aici au un contract pe viață”, a declarat unul dintre participanți, impresionat de particularitățile celor aflați în grija centrului.
“Experiența trăită a avut un dublu rol, acela de a depune un efort conștient pentru a răspunde cu blândețe celor aflați în nevoie, dar mai ales de autoreflecție și conștientizare a propriilor priorități și valori.
Contrar stereotipurilor și cei din penitenciare au capacitatea de a fi buni, natura umană nelimitându-se doar la greșelile pe care le-au comis. Manifestarea empatie și a compasiunii pot fi acțiuni transformatoare, putând duce chiar la o schimbare profundă a perspectivei asupra vieții. Bunătatea nu costă nimic, dar înseamnă totul”, a transmis Penitenciarul Botoșani pe pagina de socializare.
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024. Reţin din articolele publicate: Horia Gârbea – „Dacă bătrâneţea este o „obligaţie” a fiecăruia, măcar să ne păstrăm tinereţea de gândire şi să îmbătrânim frumos”; Maria Grădinaru – „Privesc peste acoperişurile ude înspre copilăria mea”; Adrian Alui Gheorghe – „Când vor să afle ceva / rostogolesc un măr, / care putrezeşte / până la adevăr”; Adrian Alui Gheorghe – „Timpul lasă dâre / ca balele de melc / pe frunze de mentă”; Adrian Alui Gheorghe – „Istoria putrezeşte în burta timpului / ca viermele în guşa păsării”; Adrian Alui Gheorghe – „Ascult glasul unei lumânări”; Mihaela Stanciu – „În preajma copiilor, frumosul nu trebuie căutat cu lupa pentru că puii de om sau puii de pisică şi peşte au aceeaşi candoare, chiar şi atunci când se lasă conduşi de idei năstruşnice”; Nicoleta Milea – „Poezia e ceva inefabil, grav şi tulburător”; Iulian Bitoleanu – „o specie extravagantă, rondelul”; Ella Leynard – „Cei veniţi fără smerenie / după un timp pleacă singuri”; Goethe – „Tot omul are, oricum ar fi / Un ultim noroc şi o ultimă zi”;
„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024. O definiţie a timpului dată de poeta Anisia-Maria Pirontea: „E-atât de rege şi de prinţ, / E-atât de vrăjitor,/ E-atât de foc pâlpâitor, / Când suflu-n el şi clipe mor”;
„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024. Nicoleta Milea, într-o cronică, reia un punct de vedere al lui Constantin Noica despre poet şi poezie: „Poate fi tânărul de la sine poet? Este poezia o simplă îndeletnicire? Sau undeva ea este şi explozia unei acumulări care e fie a anilor, fie, mai ales, a culturii? La aceste întrebări, cine se dedică scrisului este dator să răspundă făptuind, asumându-şi cu un plus de luciditate şi sporită dăruire actul creaţiei şi al devenirii întru fiinţă”;
„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024. Compozitoarea Carmen Maria Cârneci, fiică a poetului Radu Cârneci şi sora poetei Magda Cârneci, acordă un amplu interviu (pp. 12-13) lui Ion Bogdan Ştefănescu. Fiind întrebată ce reprezintă Enescu pentru ea, răspunde: „Enescu este compozitorul matcă; expresia-unicat al filonului autohton; modelul de esenţializare – stilizare – recompunere în spiritul folclorului românesc în bună înţelegere cu toate curentele europene; genial generator de timbralitate elevată, de melodie mereu încărcată de expresie, de orchestraţie complexă, densă, în acelaşi timp rafinată. Un maestru absolut”; Rugată să enunţe câte un vers din opera tatălui şi a surorii sale, Carmen Maria Cârneci răspunde: al tatălui – „Iubirea-i axul cerurilor toate”, al surorii – „O mână imensă mă poartă în palmă”;
„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024. Savu Popa publică poemul de întindere „Bunica şi gerul”. Merită să reţinem: „… cu paşi de mâţ negricios, sfrijit, / Gerul urca tiptil scările, ajungea în dreptul ei, / I se gudura la picioarele-i învelite-n ciorapii de lână călduţi, / Apoi, ea îi căuta privirea, îşi vorbeau astfel, / De la ochi la ochi, / Ochii de prescură ai bunicii şi ochii de funingine ai gerului / Contopiţi într-o îmbrăţişare albastră, / Apoi, ea răsufla uşurată, înfiorând cerul, iar luna prindea a se roti rar, / Precum roata cea mică de la fântâna bătrână, patriarha satului…”;
„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024. Horia Gârbea, umblând „Cu mască, fără mască, prin literatura română”, ne înştiinţează că Stan V. Cristea a scos volumul „Eminescu. Reflectări în lumina actualităţii” (Editura „Aius”, 2024). Reţin: „Astfel, Stan V. Cristea realizează o incursiune în exegeza eminesciană prin lucrări semnate de Constantin Cubleşan (patru volume publicate de-a lungul a opt ani), Lucian Boia, Nicolae Georgescu, Ana Dobre, Cassian Maria Spiridon, Iulian Bitoleanu, Zenovie Cârlugea, Tudor Nedelcea, Theodor Codreanu. Istoricul oferă astfel publicului fişe de lectură amănunţite ale acestor eminescologi ocazionali sau de cursă lungă. Chiar dacă se referă la lucrări de importanţă diferită, Stan V. Cristea păstrează acelaşi ton, descriptiv şi obiectiv, de cronicar adecvat subiectului, nu polemizează cu autorii, ci expune calm şi temeinic conţinutul fiecărei încercări, indiferent că e vorba de un dicţionar al „oamenilor din viaţa lui Eminescu” (Z. Cârlugea) sau de „hermeneutica exegezei” la Eminescu (Constantin Cubleşan) şi aşa mai departe. Rezultă o sinteză utilă la care poate apele oricine doreşte să afle cam ce s-a scris despre poet în contemporaneitatea imediată”;
„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024. Ella Leynard despre tăcere în poemul „Biblioteca tăcerii”: „Toate sensurile importante ale tuturor cuvintelor / s-au refugiat, repudiate de multe ori, în tăcerea / pe care dacă am şti să o citim, / am descoperi biblioteca nescrisă a umanităţii / de la începuturi până astăzi”;
„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024. La rubrica intitulată „Cărţi”, revista acordă patru rânduri şi volumului botoşăneanului Mihai Babei, „Vreau să fiu vreau să nu uit” (Editura „Detectiv literar”): „Un volum de versuri generos recomandat de Marius Chelaru prin prefaţă şi Cassian Maria Spiridon pe ultima copertă. Deşi e în pragul vârstei de 75 de ani, Mihai Babei este un debutant recent (2020, adică la 70). Acest aspect insolit e chiar mai interesant decât textele lirice propriu-zise în care „bălteşte neliniştea”;
Eveniment
Șofer din Hilișeu Horia dus la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge după ce a fost prins beat la volan
Polițiștii din cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 6 au oprit pentru control, pe drumul comunal din comuna Hilișeu Horia, un autoturism condus de un bărbat de 56 de ani, din aceeași localitate.
Având în vedere că emana halenă alcoolică, acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul indicând o alcoolemie de 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, bărbatul a fost transportat la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei exacte.
“Cercetările continuă sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere sub influența alcoolului”, a transmis purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Botoşani, Delia Nenişcu.
Rezultatele tragerilor la LOTO de duminică, 17 noiembrie 2024
Șapte deținuți din Penitenciarul Botoșani au sărbătorit Ziua Mondială a Bunătății între persoanele cu dizabilități de la Leorda
MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (300)
Șofer din Hilișeu Horia dus la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge după ce a fost prins beat la volan
VIDEO. Valeriu Iftime: Cum putem noi să vorbim de un loc pe lista județelor dezvoltate, când ne ia 2 ani să facem o toaletă? (P)
Dorohoian cu alcoolemie de 0,93 mg/l alcool pur în aerul expirat scos din trafic de polițiști
Dat jos de la volan și internat direct la PSIHIATRIE. Un botoșănean conducea deși era declarat inapt cu acte în regula
“Confluența interculturală de la Hlipiceni”. Cerc Pedagogic cu profesorii de științe socio-umane de la nivel gimnazial de Ziua Mondială pentru Toleranță
Doina Federovici: Autostrada Moldovei e cu 30 de km mai aproape de judetul Botoșani. Aceasta e soluția PSD pentru dezvoltarea Moldovei și pentru ca tinerii noștri să nu mai plece la muncă în străinătate!
Netflix, tarife mai MARI la pentru clienții din România. Noile prețuri
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Marius Budăi, candidat PSD la Camera Deputaților
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Cătălin Silegeanu, candidat A.U.R. la Senatul României (P)
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Mircea Magdalena, candidat PSD Botoșani la Camera Deputaților
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Eduard Mititelu, candidat PNL la Camera Deputaților din Parlamentul României
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Verginel Gireadă, vicepreședintele PSD Botoșani (P)
„Invitatul Zilei” la Botoșani24.ro: Doina Federovici, candidat PSD la Senatul României (P)
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Ovidiu Jitaru, candidat PNL la Senatul României (P)
-
Economie2 ani agoManagerul celei mai puternice companii de la Botoșani s-a sinucis
-
Eveniment2 ani agoCe se poate construi fără autorizație. Noi reguli pentru avizarea documentelor
-
Eveniment1 an agoFOTO: Biserica Ortodoxă este în DOLIU. Un preot îndrăgit, profesor universitar, și-a pierdut viața într-un accident cumplit
-
Eveniment2 ani agoFOTO: „Doamne, îndură-te de bătrâni, de tineri, de pruncii de la sân!”. Sute de oameni s-au rugat în genunchi la Buzeni
-
Actualitate1 an agoDe la 1 august sau 1 septembrie 2023 salariul minim ar putea crește din nou
-
Actualitate1 an agoFiica unor profesori de excepție din Botoșani a luat 10 la TITULARIZARE, una dintre cele șase note maxime la nivel național
-
Eveniment2 ani agoPlânge dealul, plânge valea: „Mor animalele de sete”. Aproape un sfert din judeţul Botoşani în pragul disperării din cauza apei
-
Eveniment1 an agoFOTO: Un autobuz cu pasageri a luat foc în mers
