Connect with us

Eveniment

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (38)

Publicat

acum 3 ani

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

„România literară” nr. 17 din 2022.  Gellu Dorian publică un articol necrolog intitulat „La despărţirea de Emanoil Marcu”: „A plecat dintre noi, în zi de Paşti, Emanoil Marcu.  Într-o săptămână luminată, când primăvara se lăsa greu în acest colţ de ţară, în care a ales să trăiască indiscreţia care l-a caracterizat pe parcursul celor aproape şaptezeci şi patru de ani cât a trăit. European, nu numai în sensul geografic, ci în cel comportamental, cu o relaţie specială cu francezii, care l-au onorat cu distincţii rareori acordate, Emanoil Marcu a rezistat într-o provincie în care recunoaşterea unor merite autentice în domeniul culturii este greu de înţeles pentru cei aflaţi vremelnic la conducerea oraşului şi judeţului. Traducător de elită, aşa cum l-a categorisit Gabriel Liiceanu, cel care i-a acordat un loc important printre colaboratorii permanenţi ai Editurii Humanitas, Emanoil Marcu a tradus integral pentru această editură opera lui Emil Cioran, personalitate a exilului românesc, pe care a avut prilejul să-l viziteze înainte de 1989 în garsoniera lui pariziană, primind omagiile acestuia ca pe nişte daruri de nepreţuit. Emanoil Marcu l-a tradus în franceză pe Eminescu. De asemenea, francezii iubitori de poezie au putut citi din poeziile lui Bacovia, Blaga, Vasile Igna, Mihai Ursachi, Nichita Danilov, dar şi din alţi poeţi români în antologii din poezia românească din zilele noastre, care au apărut în Franţa. Traducerile lui, fie retroversiuni, fie directe, erau impecabile, acribia lui fiind una care nu lăsa loc inexactităţilor de limbă. S-a apropiat de literatură încă din timpul studenţiei, când a scris poezie, cu care a cochetat până târziu. A fost colaborator permanent al revistei „Hyperion”, u o participare directă de fiecare dată la viaţa culturală a oraşului, în special la întâlnirile cu scriitorii, fiind de multe ori premiat de instituţii naţionale, cumar fi Uniunea Scriitorilor din România. Era greu de schimbat din convingerile sale, considera că demnitatea şi onoarea sun cele mai mari şi sigure calităţi ale unui om.  Ca om de lume, de societate, avea un umor sănătos, fără a se sfii să pună în urechea celui care îl asculta tot felul de întîâmplări din acelea ce fac parte din  naturalia non sunt turpia, râdea sănătos la umorul de calitate, nu i-a suportat niciodată pe comunişti, nici pe criptocomunişti, pe pesedişti, acuzându-i de tot ceea ce au stricat în existenţa lumii româneşti.  Numele lui va sta alături de marile nume ale literaturii române şi franceze din care a tradus, pe care le-a făcut astfel cunoscute în cele două ţări, adăugând de fiecare dată plus de valoare pe care ştia să-l amplifice acolo unde găsea loc de aşezat, fără să se simtă intervenţia, artificialitatea, făcând ca totul să fie natural, original.  Grea pierdere pentru literatura română autentică, dar şi câştig prin ceea ce a lăsat în urmă prin activitatea sa creativă de reală valoare.”

 

„Luceafărul de dimineaţă” nr. 4 din 2022.  La rubrica sa, Alex Ştefănescu, un mare iubitor de Eminescu, publică un articol gen confesiune şi intitulat „Cine sunt eu?”.  Prima confesiune se referă la poetul naţional: „Timp de aproape 10 ani am citit şi comentat poezii de Eminescu. A fost frumos, foarte frumos. Am trăit parcă într-un alt spaţiu, nepământesc, dar la sfârşit m-am întors în lumea mea.  Mă bucur că am reuşit să închei ambele volume de analize (cel despre antume, apărut în 2017, şi cel despre postume, în 2019) pe care visam de multă vreme să le scriu. (Titlul lor – „Eminescu, poem cu poem”). În timp ce lucram – de obicei noaptea, pentru că ziua aveam de îndeplinit alte obligaţii -, mă obseda gândul că mi se va întâmpla ceva care mă va împiedica să le termin. Angajat în această aventură, m-a surprins, încă o dată, frumuseţea fără seamăn a poeziei lui Eminescu. Ştiam de multă vreme ce putere de seducţie are această operă, dar admiraţia mea îmi rămăsese în minte ca o idee pasivă. Recitind-o cuvânt cu cuvânt, vers cu vers şi poem cu poem, mă întrebam cu oarecare îngrijorare: o să mai simt ceea ce am simţit pe vremuri, când am descoperit-o? („Mai suna-vei dulce corn pentru mine vreodată?”). A fost mai mult decât mă aşteptam. De-a lungul lecturii, m-am simţit nu numai entuziasmat, ci şi intimidat de ceea ce a putut să facă un tânăr din secolul nouăsprezece din cuvintele limbii române.  Le-a combinat cu o artă care seamănă cu magia.  Tocmai de aceea stângăciile din unele texte ale sale (în special din cele scrise în anii adolescenţei) au făcut emoţia mea şi mai vie, dovedind că autorul a fost un om, nu un supraom.  Spun şi eu (parafrazându-l prin inversare pe Marin Sorescu): Eminescu a existat! Uimitor! Chiar a existat, nu este un personaj de legendă! Un om real a creat o operă de o valoare neverosimilă. Şi a avut ca mijloc de exprimare o limbă pe care noi, azi, o vorbim atât de prost!”

Din acelaşi articol merită reţinute alte două aspecte: 1. un punct de vedere despre George Călinescu: „O impresie de lectură din studenţie, pe care am păstrat-o secretă până acum: G. Călinescu priveşte literatura română a fiecărei epoci din avion, dar când ajunge la epoca lui devine un pieton pierdut într-o mulţime de autori. În mod evident, se simte prins într-o plasă de obligaţii sociale şi, uneori, nu are pur şi simplu curaj să spună ce crede despre un autor cu care s-ar putea întâlni a doua zi faţă în faţă.”; 2. despre conceptul de plăcere: a) „Plăcerea reprezintă – s-a mai spus – ecoul pe care îl are în fiinţa noastră satisfacerea unei necesităţi.  Cu cât se amână mai mult (din cauza unor împrejurări nefavorabile sau în mod deliberat, dintr-o raţiune perversă) satisfacerea necesităţii, cu cât frustrarea devine mai dramatică şi mai de nesuportat, cu atât plăcerea generată de îndeplinirea dorinţei este mai mare”; b) „citesc orice carte de două ori: o dată din plăcere şi a doua oară ca un funcţionar al literaturii, cu creionul în mână”; c) „plăceri pe care eu le practic (sau le-am practicat, când eram mai tânăr), pe care însă lumea de azi le-a uitat. Plăcerea de a te uita la cerul înstelat. Plăcerea de a citi în singurătate poezie. Plăcerea de a atinge cu genele tale genele iubitei. Plăcerea de a-ţi străbate ţara şi a încerca să o cuprinzi în mintea ta. Plăcerea de a râşni cafea la o râşniţă manuală, de alamă. Plăcerea de a face un foc în aer liber şi de a-l privi. Plăcerea de a bea apă dintr-o găleată de lemn, abia scoasă din adâncul unei fântâni cu cumpănă. Plăcerea de a auzi în liniştea nopţii fornăitul calului în grajd. Plăcerea de a nu te uita la televizor. Plăcerea de a merge desculţ prin iarbă”; d) „nu mai există nimic care să facă dificilă accesarea plăcerii. Drept urmare, abuzăm de plăceri în mod iresponsabil şi trebuie să vină medicul ca să ne avertizeze că ne distrugem. Aceasta este ecuaţia vieţii noastre psihice de azi. Nu ne mai interesează nuanţele, nu mai avem răbdare să practicăm un ritual al plăcerii. Vrem ca totul să fie dat la maxim, ca muzica dintr-o discotecă”.

Publicitate

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de duminică, 9 februarie 2025

Publicat

acum 11 ore

duminică, 09.02.2025

de

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 9 februarie 2025, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 9 februarie 2025:

Loto 6/49: 44, 48, 22, 12, 30, 6

Loto 5/40: 27, 8, 6, 28, 22, 19

Joker: 36, 10, 4, 30, 9 + 10

Noroc: 6 1 7 9 0 7 2

Publicitate

Noroc Plus: 9 5 5 6 1 4

Super Noroc: 1 4 4 3 1 3

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (324)

Publicat

acum 12 ore

duminică, 09.02.2025

de

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Augustin Păunoiu, în „Ziarul Lumina” din 26 martie 2019, despre Eminescu: „În opera lui Mihai Eminescu „Sărmanul Dionis”, personajul principal doreşte cunoaşterea absolută a lucrurilor şi, în definitiv, să dobândească nemurirea. Pentru aceasta sufletului lui călătoreşte departe de pământ în spaţii greu accesibile, unde timpul se dilată, iar universul întreg capătă proporţii necunoscute muritorilor. Destinul de veşnic şi sărman căutător al lui Dionis se schimbă doar atunci când el găseşte împlinirea în iubire, în iubirea pentru o fată.  Genul literar în care se încadrează opera eminesciană evocată este nuvela fantastică”; 

Un fragment din poezia „Periscop” de Vasile Igna (vezi „Luceafărul de dimineaţă” nr. 3 din 2019):  „Casa-i mai scundă ca gardul Grădinii / gardul mai jos decât zborul albinii / capre cu clopoţei de lut / şi motani la capăt de rut / invadează pajiştea şi livada / şi ascund în iarbă dovada. / Ziua se agaţă de orizont / cu un cârlig bont / şi ademeneşte după ea lumina / cu promisiuni şi şoapte / până când se crapă de noapte / şi încep să mijească obraze de iele / sulemenite ca de sărbătoare cu stele / pitice şi miroazne de spumă lactee / ca sânul de fecioară a Maicii lui Isus”;

Alex Ştefănescu, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 3 din 2019,  în eseul „Satul românesc în rama poeziei”, scrie şi despre „Sara pe deal” de Mihai Eminescu. Reţinem: „Reprezentarea satului are, ca să ne exprimăm astfel,  şi imagine şi sonor. Fiecare element din enumerare este bine ales şi expresiv. Norii străpunşi de ultimele raze de soare, streşinile care, proiectate pe cer, se învecinează cu luna, cumpăna de la fântână, mişcată greoi de vânt, negura lăsată peste sat, zvonul ultimelor pregătiri pentru noapte de la stână, sunetul clopotului de la biserică propagându-se în întreg spaţiul – din toate acestea se înfiinţează în mintea noastră satul. Cu instinctul său artistic sigur, Eminescu adaugă, dar şi opune, ansamblului prezenţa incandescentă a celui care iubeşte:

„Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,

Publicitate

Streşine vechi casele-n lună ridică,

Scârţie-n vânt cumpăna de la fântână,

Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.

 

Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare

Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,

Clopotul vechi umple cu glasul lui sara,

Sufletul meu arde-n iubire ca para”;

 

Ioana Pârvulescu, în „România literară” nr. 12 din 2005,  descrie „muşcătura lebedei”, după vizita sa în Schwitzera: „Pentru cine nu ştie, precizez că muşcătura lor seamănă cu a unui copil căruia nu i-a dat încă dinţii, doar că e rece ca apa locului în care locuiesc”;

Am citit, am reţinut: Umberto Eco: „Limba Europei este traducerea”; Alexandru Dragomir: „Înainte eram mărginaşii Europei, acum suntem mahalagiii ei”; Alex Ştefănescu: „Unii oameni nu înţeleg literatura pentru că o citesc greşit. Aşteaptă de la ea altceva decât ar trebui să aştepte. Şi, citind-o, se simt dezamăgiţi. Chiar şi whisky-ul cel mai bun din lume ţi se pare oribil dacă duci paharul la gură crezând că ai în el ceai”; 

Maria Iordănescu, în „Dilema veche” nr. 799 din 2019, despre învăţatul pe de rost a versurilor în liceu: „Aşa, luată repede la întrebări, n-aş şti să spun la ce ne-a folosit: cu o singură excepţie notabilă, nici unul dintre liceenii de atunci n-am făcut carieră în lumea literară. Suntem, acum, la treizeci de ani distanţă, învăţători, profesori, psihologi, ingineri, judecători, jurnalişti. Fie mai puţin decât ne doream, fie mai mult decât speram. Dar din biografiile noastre, din amintirile noastre private fac parte Blaga, Arghezi, Eminescu, Ion Barbu, Bacovia. Ceea ce nu e, cred, puţin lucru. Recomand colegial asemenea „însoţiri” şi generaţiilor de după noi…”, 

Zenobia Niculiţă, în „Dilema veche” nr. 799 din 2019, scrie despre un concept mai puţin abordat: onestitatea emoţională. Reţin:

– „e vorba despre o modalitate conştientă şi asumată de a vorbi nu despre ceea ce s-a întâmplat, ci despre ceea ce am simţit cu privire la ceea ce s-a întâmplat, despre resorturile afective care ne-au împins spre o reacţie sau alta”;

– „onestitatea emoţională aruncă lumină asupra a ceea ce ne-am dorit, ce am avut nevoie şi ne-a fost greu să recunoaştem, chiar şi faţă de noi înşine”;

– „lipsa de onestitate emoţională ne costă mai mult decât conştientizăm sau suntem dispuşi să recunoaştem: alienarea de cei dragi, epuizarea de a menţine aparenţa de nepăsare stoică,eforturile disperate de a remedia efectele unor jocuri sociale în care nu există câştigători etc.”;

– „alte costuri ale lipsei de onestitate emoţională sunt ca dobânzile ascunse ale unor credite bancare inteligente. Nici nu le conştientizăm când ne golesc portofelele sufleteşti”;

– „a fi onest emoţional este un exerciţiu de echilibru între două extreme: manipulările şi proiecţiile noastre de toate zilele”;

– „într-o lume care se laudă cu cele mai contorsionate raţionamente şi raţionalizări, onestitatea emoţională poate avea aparenţe de naivitate”;

– „onestitatea e o atitudine de deschidere în care ne situăm pe poziţia de a spune lucruri aşa cum le înţelegem şi le simţim în momentul prezent,  conştienţi fiind că ele rezonează cu trecutul nostru”;

– „onestitatea înseamnă să laşi liber traseul dintre gândurile tale, convingerile şi amintirile care se activează şi partenerul de conversaţie, fără să încerci să prelucrezi mesajul ca să te justifici”;

– „lipsa de onestitate emoţională are capitole vechi de confruntare cu ruşinea, vinovăţia, critica şi acuzele”;

– „onestitatea e, de altfel, un element cheie în relaţiile în care există intimitate, în relaţiile apropiate şi semnificative pentru noi, în care feedback-ul celuilalt ne clădeşte sau ne dărâmă”; 

Alex Ştefănescu, în „Luceafărul de dimineaţă”, nr. 1 din 2019,  despre lectură: „Lectura reprezintă tocmai o plăcere ritualizată, din categoria celor evitate în vremea noastră. Ca să citeşti o carte trebuie să cunoşti două sute de mii de cuvinte (nu doar o mie, câte sunt folosite în mod curent, în conversaţii). Să dai, meticulos, pagină după pagină, să urmăreşti cu privirea rând după rând şi să-ţi reprezinţi în minte situaţiile descrise cu ajutorul cuvintelor. Un asemenea efort de reprezentare nu faci când urmăreşti, pasiv, imaginile care se perindă pe ecranul televizorului”; 

Iulian Boldea, în „Apostrof” nr. 5 din 2019, despre ultimul roman scris de Dan Lungu: „Pâlpâiri” (Editura „Polirom”, 2018) e un roman cu tematică rurală, cu accente SF, despre un personaj insolit (reflector, sau alter-ego al naratorului) ce ajunge într-un sat românesc, dar e şi o satiră la adresa realităţilor postcomuniste, reprezentate prin grila grotescului şi a umorului nelipsit de accente parodice, precum în episodul calculatorului primit ca donaţie de la un american pensionar. Tuşele realiste şi irizările fantasticului se întretaie, pentru că una dintre intenţiile, mărturisite de scriitor într-un interviu, este relativizarea, redefinirea sau „destabilizarea” realităţii”; (…) „Roman al vieţii la ţară, cu ţărani, dar şi cu un personaj bizar, cu alură savantă, „Pâlpâiri” are nu puţine pasaje în care convenţia mimesisului se confruntă cu o poetică metanarativă, ce revelează disponibilitatea prozatorului la multiplele paliere ale prozei postmoderne, în care conceptul, detaliul realist, metamorfozele limbajului sunt codificate în grilă epică şi sociologică”;

Citeste mai mult

Eveniment

Să aprindem bucuria în inimile bătrânilor „uitați” în grija statului. Apelul făcut de Parohia Pacea din municipiul Botoșani

Publicat

acum 16 ore

duminică, 09.02.2025

de

Publicitate
  • Parohia Pacea din municipiul Botoșani a făcut, ieri, o invitație la empatie și grijă duhovnicească față de bătrânii din azile și bolnavii din centrele sociale. Acești oameni care s-au resemnat, după ce au fost obligați să abandoneze universul lor pentru a avea o strachină cu mâncare și un pat călduț întru-un centru specializat, au nevoie de ajutorul semenilor.
Au două trei rânduri de haine, pulovere ponosite, treninguri din care se scurg ațele de atâta spălat la „măgăoaiele” industriale. Târâie în picioare niște târlici, unul de o culoare și celalălalt pe alta, luați peste ciorapii groși, dar cu multiple „aerisiri”. Oare câtă bucurie le-ar produce un pachet cu haine pe care mulți dintre noi le-am aruncat într-o cămară, pentru că nu mai sunt în ton cu moda? Sau cât de mult ar lăcrima o bunică care ar primi în dar un batic înflorat , cu franjuri, în locul celui pe care îl poartă de amar de ani, înnodat sub barbă împreună cu mii de lacrimi? Sau poate niște șoșoni în carouri, cu blană și fermoar, despre care nici măcar nu știu că există, în schimbul gumarilor care s-au săturat de cât au fost călcați pe ștaif.

Acum este momentul să facem un bine acestor bunici, care au de mâncare și au căldură, dar au sufletul pustiit și secat de atâtea lacrimi de dor, care se rostogolesc pe pernele aspre în liniștea nopților prea lungi.

În schimbul  milosteniei, cei care donează vor avea privilegiul să vadă cum înflorește bucuria pe chipurile lor. Să vadă cum strălucesc ochii unor bunici autentici, rămași singuri pe lume sau părăsiți în centre de specialitate. Darurile noastre le pot face inimile să vibreze și ochii să se umezească, chiar dacă, poate, unii dintre ei sunt țintuiți la pat de boli grele, pentru care zilele se succed la fel.

În textul de mai jos, preluat d epe pagina preotesei Ana Maria Macuc, oamenii de bine pot găsit o listă cu cele care pot fi dăruite.

„Până DUMINICA VIITOARE (16 februarie), la Casa „Sf. Irina” , colectăm HAINE LEJERE și ÎNCĂLȚĂMINTE SPORT pentru botoșănenii din CENTRELE SOCIALE și din AZILELE DE BĂTRÂNI.
Mă gândesc adesea cât de multe lucruri avem în casele noastre și cât de puțin are un om dintr-un centru social sau dintr-un azil de bătrâni.
Majoritatea dintre noi avem o mulțime de lucruri (prin dulapuri, prin vitrine, peste tot în casă) pentru care muncim zilnic: să le îngrijim, să le aranjăm, însă acești oameni au DOAR UN PAT, 2-3 RÂNDURI DE HAINE pe care le poarta zi de zi și O SINGURĂ PERECHE DE PAPUCI de gumă (de cele mai multe ori). Atât, nimic mai mult!
Nu au alte lucruri sau amintiri personale, chiar dacă unii dintre cei aflați in azilele de bătrâni, au avut cândva familii, prieteni, case mari și funcții importante.
De ani și ani de zile, sunt nevoiți să trăiască atât de simplu!
Cei mai mulți dintre ei, mai ales cei cu dizabilități, sunt abandonați de mici în centrele sociale.
Nu au familii care să-i viziteze sau dacă au, îi vizitează foarte rar. De exemplu, într-un centru social cu 50 de beneficiari, mi-au spus că în patru ani de zile doar 5 aparținători i-au vizitat, o singura dată.
Nu au rude alături de care să se bucure de sărbători sau de zilele de naștere…
Personalul și colegii de salon/de centru au devenit marea lor familie.
Chiar dacă Statul încearcă să le ofere cele necesare, ei duc lipsa familiei, a prietenilor, a vizitatorilor, a ieșirilor din centru și din păcate, unii duc și lipsa acelor puține haine de care au nevoie și de încălțăminte.
Chiar dacă primesc haine, acestea sunt insuficiente, întrucât unii dintre ei , din cauza bolilor de care suferă, distrug repede îmbrăcămintea și încălțămintea.
Mergând prin zeci de centre sociale, vizitând aproape toate centrele sociale și medicale, respectiv azilele de bătrâni, din județul Botoșani, am întâlnit angajați cu inima mare, care mi-au povestit cum aduc și ei de acasă, de la rude, de la vecini, haine pentru beneficiari, pentru că-i văd că au nevoie.
Așadar, haideți să ne gândim puțin la acești oameni (sunt sute) și să facem ordine prin casele noastre pentru a le dărui din ceea ce avem în plus și se află într-o stare bună: haine lejere, treninguri, pijamale, încălțăminte lejeră (șlapi, adidași) și inclusiv geci ușoare – pentru cei care pot ieși în curte.
De asemenea, sunt centre unde au nevoie de saltele antiescare ( împotriva rănilor), de SCUTECE ADULȚI și de TRAVERSE.
Până DUMINICA VIITOARE le vom colecta la Biserica Pacea, dupa care le vom distribui acolo unde este nevoie.
Program Casa „Sf. Irina” ( Biserica din cimitirul Pacea): Marți-Vineri 9:00-16:30, Sâmbăta-Duminica 13:30-16:30, Luni închis . Telefon voluntar: +40722179366
Vă rugăm insistent ca toate hainele donate să fie curate, împăturite, întoarse pe față, preferabil să fie puse în saci transparenți și să scrieți pe pachete: „AZIL , F (femei)/B ( barbati) și mărimea (de ex. nr. 40-42 sau M-L)” pentru a le distribui mult mai ușor.
Ne rezervăm dreptul de a nu primi hainele care nu sunt curate.
Vă rugăm ca până pe 16 FEBRUARIE să aduceți doar haine pentru azil și pentru cazurile punctuale, pentru care vom avea nevoie.
De mult timp m-am tot gândit la acești oameni, uitați de mulți dintre noi, doar că din lipsa de spațiu, n-am reușit să-i ajutam…
Spațiul pe care-l avem la casa ” Sf. Irina” și pe care-l folosim la maxim s-a dovedit a fi insuficient pentru a putea ajuta, în mod bine organizat și-n același timp, categorii sociale diferite din județul Botoșani: copii salvați de la avort, copii orfani, mame singure cu copii, bătrâni singuri, familii defavorizate, oameni bolnavi de cancer și alte boli grave sau imobilizați la pat, copiii defavorizați cărora le organizăm lunar ziua de naștere, miri cu posibilități financiare reduse, copiii și adulții din centrele sociale și din azilele de bătrâni…
Din fericire, de puțin timp, mai avem niște spații mici, dar care ne sunt de foarte mare ajutor, unde putem depozita donațiile primite, iar în această săptămână, voluntarii, vor munci pentru a selecta și organiza ceea ce avem deja, pentru a le putea dona apoi, într-un mod bine organizat.
ÎMPREUNĂ putem fi alături de sutele de botoșăneni care au mult mai puțin decât noi!
ÎMPREUNĂ putem face o lume mai frumoasă și mai bună!”, a scris Ana MAria MAcuc.

Citeste mai mult

Eveniment

Nu mai sunt iernile de altădată dar va fi rece la Botoșani: Temperaturi scăzute și dimineți geroase în următoarea săptămână

Publicat

acum 18 ore

duminică, 09.02.2025

de

Publicitate

Botoșănenii trebuie să se pregătească pentru o săptămână cu vreme rece, mai ales dimineața și seara, când temperaturile vor coborî chiar și până la -8°C. Nu mai sunt iernile de altădată, dar este rece, arată Administrația Națională de Meteorologie.  

Pe timpul zilei, maximele vor fi cuprinse între 0 și 6°C, dar senzația de frig va fi amplificată de vântul slab până la moderat.

Potrivit prognozei meteo, cerul va fi variabil, cu perioade de însorit alternate cu înnorări, dar fără ninsori semnificative. Pe alocuri, în special în zonele joase, ar putea apărea ceață asociată cu depuneri de chiciură, ceea ce ar putea afecta traficul rutier.

Până la mijlocul lunii februarie, vremea se va menține rece, dar meteorologii estimează o încălzire treptată spre finalul intervalului.

Botoșănenii sunt sfătuiți să se îmbrace adecvat pentru a face față dimineților geroase și să fie atenți la condițiile de drum, mai ales în zonele unde se poate forma polei.

Publicitate
Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending