O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
TERMENI, CONCEPTE, SINTAGME…
INNAMORAMENTO-UL: Concept pe care l-am întâlnit explicat dintr-o perspectivă atmosferico-afectivă de Aurel Maria Baros în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 7 din 2020. El constituie subiectul unui studiu cu privire la volumul lui Costache Olăreanu „Ficţiune şi infanterie” (Editura „Cartea Românească”, Bucureşti, 1980). Explică Aurel Maria Baros: „Toposul „innamoramento”-ului traduce întâlnirea dintre un erou şi o eroină care trăiesc experienţa iubirii la prima vedere. Această secvenţă înscrisă în arsenalul amoros tradiţional comportă trei etape canonice: apariţia obiectului dorinţei, schimbul vizual şi schimbul verbal. Cine spune inamorare se gândeşte instantaneu şi la retorica tradiţională: iubirea fulgerătoare, ca explozie afectivă, este ilustrată, metaforic vorbind, de o furtună care antrenează diferite descărcări electrice”.
ÎNTREBAREA NORA IUGA: Am întâlnit-o în „România literară” nr. 5 din 2012, în eseul „Perla din scoică: Florin Hălălău”: „Care actor e mai actor, cel care rămâne acelaşi în toate rolurile sau cel care se ascunde până la neidentificare în spatele personajului?” Continuă Nora Iuga: „În faţa poetului dilema mea nu este mai mică. Există cei care rămân ei în acelaşi costum o viaţă întreagă – un Bacovia, un Mircea Ivănescu (exceptându-l pe „Mopete”) – şi alţii care schimbă registrele cum îşi schimbă şosetele: Octavian Soviany, Constantin Abăluţă. Personal mă simt mai atrasă de cea de-a doua categorie, fiindcă altfel de ce ar fi apărut noţiuni ca PLURIVALENT, HAETERONIM, POLISEMANTISM. Pessoa de ce a simţit nevoia mai multor identităţi şi vioara lu Paganini cum de şi-a descoperit mai multe sunete?”
MEMORICID: Termen introdus adesea în discursurile lor de Ana Blandiana şi Romulus Rusan cu intenţia de a semnaliza existenţa unui pericol, acela al tinerilor de a uita şi a nu fi interesaţi de memoria comunismului. Spun cei doi: „A apărut memoricidul. Tinerii nu mai ştiu nimic despre comunism. La Sighet nu se pot face decât întâlniri cu foştii deţinuţi politici şi Şcoala de vară. Iar Statului român nu-i dă prin cap să înfiinţeze un Muzeu al Comunismului şi nici un memorial al poeţilor necunoscuţi din închisori.” (vezi „Observator cultural” nr. 453 din februarie 2014).
TEAMA DE SUCCES: Cătălin Turliuc, în „Cronica” nr. 12 din 2011, prezintă cinci motive pentru care ne e teamă de succes: 1. TEAMA DE SCHIMBARE (succesul ne scoate din zona de confort şi ne aruncă în incertitudine şi necunoscut); 2. TEAMA DE ÎNĂLŢIME (cu cât urci mai sus în ierarhie cu atât pericolul de a cădea de mai sus creşte); TEAMA DE A FI DIFERIT (a ieşi din norma anonimatului de masă e un motiv de a fi respins de cei frustraţi); TEAMA DE REACŢIILE CELORLALŢI (izbânda stârneşte invidia şi implicit represaliile); TEAMA DE PROPRIILE REACŢII (când ţi se urcă succesul la cap degradarea personalităţii e evidentă, mai ales în universul oamenilor de cultură).
REGISTRE ALE IMAGINARULUI LINGVISTIC VIOLENT: Au fost inventariate de Ruxandra Cesereanu în cartea sa „Imaginarul violent al românilor” („Humanitas”, 2003). Cele nouă registre pe care Ruxandra Cesereanu le consideră simptomatice pentru mentalul românesc sunt:
- subuman
- igienizant
- infracţional
- de tip bestiariu
- religios (cu subdiviziunile sale punitiv, desacralizant şi satanizator)
- putridului şi al excrementalului
- sexual şi libidinos
- funebru
- xenofob şi rasist
METAFORA VÂNĂTORII DE FLUTURI: Am întâlnit-o în eseul „Despre prostie” a lui Robert Musil şi se referă la situaţia în care cineva asaltat de o multitudine de idei nu reuşeşte să se oprească la / fixeze pe o idee: „Încerci să nu scapi din vedere ceea ce crezi că ai reuşit să fixezi cu privirea, dar, pentru că alţi fluturi identici apar în continuare, din toate direcţiile, zburând în zigzag, nu mai ştii dacă pe acela care îl priveşti mai este unul şi acelaşi cu cel pe care îl priveai înainte”.
URŞII GRIZZLY ŞI „PILDA” LUI BLAGA: Am întâlnit-o în „Ramuri” nr. 12 din 2020 expusă de Daniel Cristea-Enache într-un interviu pe care i-l acordă Simonei Preda: „Voi încheia repovestind o „pildă” dată de Blaga contrat dur de Beniuc, istorisită de I. D. Sârbu, fostul discipol al lui Blaga. Fiindcă Beniuc era mic de statură, „pilda” lui Blaga arată cum tranşează urşii grizzly disputa pentru întâietate. Nu, nu se bat între ei, cum am fi tentaţi să credem. Rivalii se duc spre un copac înalt, se întind şi zgârie cu ghearele scoarţa copacului. Ursul care zgârie copacul mai sus decât celălalt câştigă competiţia, iar învinsul se retrage, înţelegând…ce? Înţelegându-şi limitele.”
DROMOCRAŢIA: Termen (concept) introdus de arhitectul Paul Virilio care vine de la grecescul dromos = viteză. L-am întâlnit explicat în volumul „Întrebări pentru sfârşit de mileniu” (convobiri cu „Le Monde”, „Humanitas”, Bucureşti, 1992) de către traducătoarea textului, Gina Vieru: „Paul Virilio îşi pune problema vitezei şi spaţiului plecând de la experienţa războaielor. Pentru el puterea înseamnă stăpânirea timpului. Cu o erudiţie uimitoare care amestecă DISTANŢELE – SPAŢII şi DISTANŢELE – TIMPURI, acest cercetător deschide un CÂMP LARG DE ÎNTREBĂRI FILOZOFICE pe care îl numeşte DROMOCRAŢIE. Urmărind apariţia noilor tehnici, ca şi a logisticilor militare, el reperează clase de viteză pe care le consideră vectori de putere.”
„PISA MI-SI”: Reprezintă înjurătura iubitei lui Emil Cioran, Simone Boue. Am aflat-o dintr-o povestire a Eleonorei Cioran, cumnata lui Emil Cioran, reluată în „Jurnalul naţional” din 16 februarie 2012: „Simone era gospodină, schimba faţa de masă de fiecare dată. Însă, la un moment dat, , a adus o tartă din care a curs siropul pe masă, ceea ce a făcut-o să exclame: „PISA MI-SI!”. Era tot ce învăţase din limba română”.
ELECTROLIZA SENTIMENTELOR: Sintagmă introdusă de Sorin Lavric cu scopul de a putea explica cât mai intuitiv posibil dialogul dintre Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu, dialog ce constituie conţinutul volumului „Despre destin” („Humanitas”, 2020). Am întâlnit-o explicată în eseul „Litigiu prietenesc” din „România literară” nr. 1 din 2021: „La cât de mare le e diferenţa dintre viziuni, te-ai fi aşteptat ca despărţirea să le fi fost înscrisă în fire, şi totuşi ELECTROLIZA SENTIMENTELOR le-a conferit rolul ANODULUI privind cu speranţe spre cer (e cazul lui Andrei Pleşu în virtutea umorii de sarcină pozitivă ce-i animă concepţia despre om) şi al CATODULUI colţos (cazul lui Gabriel Liiceanu, a cărui umoare negativă în judecarea omului îi împrumută un aer dezamăgit, de intelectual dezbărat de iluzii). Că între ANODUL evlaviei înfiorate şi CATODUL lucidităţii dizolvante s-a putut isca un dialog, rămâne un mister descins din afinităţi neştiute. Probabil că, dincolo de contrastul vehement dintre ideile pe care le proferează, o simbioză atavică i-a ţinut pe cei doi laolaltă.”
PRAGURI ALE APROPIERII DE POEZIE PENTRU UN ACTOR: Le-am întâlnit enumerate de actorul Ion Caramitru în „România literară nr. 2 din 2021”, într-un interviu acordat lui Cristian Pătrăşconiu: „UNUL e când răsfoieşti cartea şi citeşti poezia. Apoi, ai o senzaţie despre ea, o emoţie, un interes. MAI APOI, şi ca să verifici dacă ea corespunde pretenţiilor tale de frumuseţe sonoră. Ţi-o citeşti ţie cu voce tare. Dacă e pentru tine, îţi vei spune: da, e o poezie pe care va trebui să o învăţ şi SĂ O PUN ÎN „RAFTURILE” MELE INTIME. O citeşti cu voce tare, ca să o înveţi, ca să adaugi acestei alchimii şi sonorităţi, în aşa fel încât memoria mea să fie pregătită să o accepte. Şi ultimul prag: când O SCOŢI ÎN LUME, când o spui publicului; o ştii, o ai în posesie şi o transmiţi mai departe, o transferi publicului. Poeezia e a ta de cele mai multe ori, eu nici nu mai spun autorii poeziilor, când sunt pe scenă-şi pentru că lumea ghiceşte imediat ale cui sunt, dar şi pentru că acele versuri sunt, în acest chip subtil, făcute să fie cumva ale mele.”
Google News
Economie2 ani ago
Eveniment2 ani ago
Eveniment2 ani ago
Eveniment3 ani ago
Actualitate2 ani ago
Actualitate2 ani ago
Eveniment3 ani ago
Eveniment2 ani ago
