O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

Anul acesta se împlinesc 175 de ani de la naşterea lui Eminescu, „omul deplin al culturii române” (Constantin Noica), „poetul național” (George Călinescu), „expresia integrală a sufletului românesc” (Nicolae Iorga), „o instituţie a sufletului nostru naţional” (Octavian Goga), „sfântul preacurat al ghiersului” (Tudor Arghezi), „cel ce exprimă poetic întreg universul românesc” (George Uscătescu), „participant la algoritmurile geniilor universale” (Zoe Dumitrescu – Buşulenga), „sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană” (I. L. Caragiale), „veşnic stăpânit de gândul unităţii naţionale” (Ioan Slavici) sau „Luceafărul poeziei româneşti” (Constantin B. Stamatin). Citiţi  patru poeme dedicate lui Eminescu şi  scrise de trei membri ai Cercului Literar „Luceafărul” din Hăneşti

SĂ  MORI  CÂND  S-A  NASCUT  LUCEAFĂRUL

Lacrimile îngheţate ale cerului

Curg pentru a se topi

În sufletul nostru fierbinte

De atâta Eminescu.

Vijeliile lumii coboară

Peste munţii mei

Pentru a-şi  găsi neliniştile

Într-un vers de  Grigore Vieru

Oceane de ninsori

Acoperă casele Ipoteştiului,

Printre troiene , la Pererâta

Trec poeţii încălzindu-ne sufletul.

(BETINA BĂDILIŢĂ)

LECŢIA EMINESCU

Luna, mândră şi voioasă,

Dă lecţii stelelor;

Le aminteşte cum ea

A luat lecţii

De la un mare poet

Cu numele de Eminescu.

Un tremurat cuprinse stelele

De parcă întrebau:

„Noi ce să facem?”

Daţi lumii căldura razelor,

Linişte şi armonie,

Făceţi-i să plutească

La umbra dorului

Şi-a doinei…

Şi mai vedeţi cum vă comportaţi

Pe fundul unui lac de la Ipoteşti…

Acolo unde este lac, pădure,

Eu, Luna, şi voi, stelele

Este şi iubire.

(IASMINA ZAHARIUC)

POEŢII  VIN  ŞI  PLEACĂ

ÎNTR-UN IANUARIE  DE  GHEAŢĂ

Precum un tren   înzăpezit

doarme pădurea în depărtare,

merg animalele

din vagon în vagon,

nu e nimeni să le spună

când vine primăvara.

Şarpe zdrobit de o roată grăbită

pe asfaltul albit de praf,

doarme râul în vale.

Peşti cu un ochi

privesc cerul prin sticla de gheaţă

aşteptând un semn dinspre

primăvara ce nu mai vine.

Între pădurea, ca un tren

Înzăpezit, a Ipoteştiului

şi şarpele de gheaţă al râului Prut,

satul de gheaţă

şi eu, omul de gheaţă,

care scrie acest poem de gheaţă

pentru poeţii veniţi şi plecaţi

într-un ianuarie de gheaţă.

(BETINA BĂDILIŢĂ)

EMINESCU

De mult, tu ai plecat din lume

Dar ai rămas mereu aici,

Plânge codrul după-al tău nume

Foşnind din frunze pe poteci.

Mireasma teilor, iarba cu rouă

Şi lacul tău cel mult iubit,

Pe toate-n dar ni le-ai dat nouă

Ca să-ţi dormi somnul liniştit.

Poetu-I cel ce-a iubit neamul,

Luceafărul ce-a strălucit,

A apărat râul şi ramul

Şi pe poporul său iubit.

(KARINA LERCĂ)