Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (316)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

TERMENI, CONCEPTE, SINTAGME… 

LEGEA LUI MOORE.  Aparţine lui Gordon Moore, cofondator al Intel, şi am întâlnit-o în „Dilema veche” nr. 649 din 2016, într-un articol semnat de Iulian Comănescu. Legea a fost enunţată în 1965  şi are următorul conţinut: „puterea de calcul se dublează la fiecare doi ani şi ar putea deveni inoperantă prin 2021”.  La început, Gordon Moore a spus că,  începând cu 1965, „ numărul de componente din circuitele integrate – tranzistori şi alte componente pe o singură plăcuţă – se va dubla la fiecare an”. Iulian Comănescu adaugă că „ulterior şi-a revizuit predicţia referindu-se la intervale de doi ani, iar de atunci lucrurile au funcţionat cam în ritmul dictat de Moore”; 

ELIMINAREA  TEMPORALITĂŢII. Fenomen sesizat de antropologul Francois Laplantine pe care l-am întâlnit descris de Daniela Micu în revista „Ramuri” nr. 7 din 2016, în eseul „Fotografia ca instrument de creare a unui sistem propriu de traducere a realităţii” : „Percepţia etnografică nu ţine, aşadar, de a vedea, ci de a privi, ceea ce implică viziune şi cunoaştere. Iar această capacitate poate fi mediatizată, diferenţiată, reevaluată sau instrumentată cu ajutorul aparatului foto, de exemplu, sau / şi transpusă în scris. În acest moment, antropologul nu are rolul de a  descrie ceea ce vede în faţa ochilor, asta o poate face orice receptor, ci să privească dincolo de imagine. În momentul în care acesta găseşte o semnificaţie dincolo de imagine, se percepe fenomenul pe care  Laplantine îl numeşte de „eliminare a temporalităţii”. Să vezi dincolo de ceva atât de concret, cum este imortalizarea unei imagini în fotografie, ceea ce implică şi îngheţarea unui anumit moment din timp, implică a avea dezvoltată o calitate tot mai apreciată, dar şi dezbătută, în antropologia actuală – sensibilitatea simţurilor, în cazul nostru, o sensibilitate a vederii”. 

GRUPUL  ARTISTIC  „PROLOG”. Grup constituit în anul 1985 de pictorul Paul Gherasim. În „Dilema veche” nr. 651 din 2016, un membru al grupului, Constantin Flondor, scrie în articolul „Domnul Paul”: „Episodul „Prolog” a depăşit numărul de treizeci de ani. În mai 1985, Paul vine cu gândul de a aduna un grup de pictori în livada înflorită de meri de la Conacul Enescu de la Tescani: „Am zis – mergem într-o livadă, primăvara, să vedem cum înfloresc merii. Şi ne-am trezit în livadă dimineaţa. Ne-am trezit cu albinele. Era prima  grădină, ca la facerea lumii. Mărul e simbol al Raiului. Am fost martori la ce vedem, fără a şti ce va ieşi din asta.” Cum de a fost posibilă longevitatea unei asemenea grupări? Înţelepciunea lui Paul a fost determinantă. Blândeţe şi intransigenţă, suflu mereu viu, prevedere. „Prologul” nu avea şi nu are program.

În acelaşi număr al revistei „Dilema veche”, Petre Guran, în eseul „Pelerini la poarta raiului: regina Ana şi Paul Gherasim”, spune despre grupul „Prolog” şi mentorul lui: „Strategia pe care a ales-o pentru a-şi îndeplini misiunea oarecum secretă a produs cea mai interesantă şi profundă mişcare artistică din a doua jumătate a secolului XX, grupul artistic „Prolog”, pornit în căutarea, întâi la nivelul picturii de şevalet, apoi şi prin alte tehnici, a acelei expresii estetice care să exprime, cu instrumentele conceptuale ale modernismului, universul intelectual al civilizaţiei tradiţionale româneşti”. 

Publicitate

PROIECTUL DONQUIJOTESC  ALEXANDRU ODOBESCU. L-am întâlnit enunţat de Liviu Papadima în articolul „Un decalog sau mai multe?” din „Dilema veche” nr. 640 din 2016: „Alexandru  Odobescu, unul dintre intelectualii de marcă din perioada de care mă ocup prioritar ca profesor universitar, a lansat încă din tinereţe, în articolul „Viitorul artelor în România”, un proiect donquijotesc. El era convins că cea mai bună soluţie de a da consistenţă creaţiei culturale autohtone, abia intrată în arena modernităţii, ar fi fost racordarea acesteia la valorile culturii  antice. Îndemnul odobescian a rămas, practic, fără ecou. Lumea românească era mult prea grăbită să se descotorosească de handicapurile tardivităţii, pentru a ţine seama de asemenea „fantezii”. 

COMPLEXUL  CHIŢCANULUIL-am întâlnit descris în eseul „Stefan Augustin Doinaş la Editura Academiei”, scris de Maria-Ana Tupan şi publicat în „Contemporanul – ideea europeană”  nr. 12 (777) din 2016: „ Povestea unor şoareci chiţcani din savana africană, nu văzută, ci auzită, deoarece nu am tăria de tristă reputaţie de a urmări Animal Planet, îmi pare vrednică de o grăitoare parabolă a stării de lucruri din istoria recentă a României. Aceste mărunte creaturi îşi creează un spaţiu menit supravieţuirii, cu pârtii croite prin iarbă, al cărui desen e un labirint doar de el ştiut. Îndeajuns de extins pentru a-şi găsi hrana, acesta e şi suficient de încurcat pentru a deruta prădătorii. Până într-o zi când ierburile au fost cuprinse de flăcările unui incendiu spontan. Capcani în labirint, chiţcanii se învârteau la nesfârşit în el, înăbuşiţi de fum şi carbonizaţi, dar nu înainte de a vedea arcuindu-se deasupra lor trupurile mlădioase ale zebrelor, antilopelor, gazelelor şi altor vietăţi ale savanei care au reuşit să fugă de dezastru alegându-şi liber calea.

            O scrisoare a unui scriitor reîntors în România după mulţi ani petrecuţi în străinătate, în care se plânge de faptul că e marginalizat de grupul din jurul revistei locale, îmi demonstrează că în viaţa noastră literară încă mai există  complexul chiţcanului  din vremea labirintului comunist. Puterea îşi asigura atunci controlul asupra tuturor cărărilor vieţii publice: dacă porneai pe traseul plan editorial, la capăt ameninţa cu sabia lui Damocles epurarea de la Ministerul Culturii. Dacă ajungeai în bun de tipar, şi acesta era avizat de oamenii Ministrului Dulea. Dacă totuşi reuşeai, deşi neagreat de putere, să publici cartea, existau două posibilităţi: să fie topită sau să fie interzis autorul. Persoana dispărea din punct de vedere civil, iar numele său era şters din cartea vieţii publice. Stăpână peste labirint, puterea s-a văzut confruntată într-o zi cu un incendiu: nu, nu a fost vorba de o revoluţie politică în deplinătatea cuvântului, ci de globalizare. Micul labirint controlat a devenit parte a unor structuri politico-administrative transfrontaliere a căror lege are prioritate, ca şi a lumii academice internaţionale şi a sferei discursului concentrică planetei. Ce importanţă mai are o politică locală de tabuuri mafiote când un autor poate publica pe câteva continente într-un singur an? El rămâne însă fără îndoială cu gustul amar al circumstanţei de a fi salvat de străini sau, precum confratele meu într-ale scrisului, de a se regăsi printre străini când credea că s-a întors acasă” 

POST – ADEVĂRUL.   Teodor Tiţă, în eseul „Surf prin post-adevăr” ( vezi „Dilema veche” nr. 671 din decembrie2016), explică acest concept: „Post-adevărul e victoria emoţiei asupra faptelor. E triumful ostentativ al eului subiectiv asupra obiectivităţii. E lene intelectuală, e nerăbdare, intoleranţă, oboseală ontologică şi dorinţă de răzbunare. E simptomul universal al inabilităţii de a atribui tehnologiei conştiinţă sau de a recunoaşte că aşa ceva nu este posibil. Pentru că post-adevărul, în sensul care i-a fost descoperit şi atribuit în 2016, nu este posibil fără tehnologie. (…) În post-adevăr, oricine îşi poate crea o realitate suportabilă. Reţeta are termen de garanţie şi, ca orice produs bine gândit, o să ai nevoie de o altă reţetă pentru o altă realitate peste câteva zile sau luni”;

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Părintele Mihai Urieșu, preotul care a zidit cu credință Biserica „Duminica Tuturor Sfinților” din Gulioaia a fost hirotesit iconom stavrofor de ÎPS Teofan

Publicat

Publicitate

„Această casă Tatăl a zidit-o; această casă Fiul a întărit-o; această casă Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o și a sfințit sufletele noastre.” Cuvintele cântării bisericești s-au împlinit în chip văzut duminică, la Gulioaia, acolo unde ÎPS a târnosit bisericuța cochetă ridicată din dragoste de Dumnezeu.

În mijlocul micii comunități din comuna Dângeni, Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a sfințit Biserica cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi și de sute de credincioși veniți din satele învecinate și din municipiul Botoșani.

Un preot cu inimă mare pentru o comunitate mică

Ctitorul și sufletul acestui lăcaș este părintele Mihai Urieșu, parohul din Gulioaia, un slujitor devotat, care a reușit, în doar un an, să ridice o biserică mică, dar plină de frumusețe și lumină. Prin râvna și jertfa sa, locul unde altădată era liniște și dor, a devenit acum un centru de viață duhovnicească, un spațiu al rugăciunii și al comuniunii.

Pentru dragostea și efortul depus în zidirea Casei Domnului, Înaltpreasfințitul Teofan l-a hirotesit iconom stavrofor, o recunoaștere a slujirii sale pline de credință și demnitate.

O zi de sărbătoare, o lucrare a harului

Publicitate

Sărbătoarea sfințirii a fost una plină de emoție. Clopotele au vestit din zori începutul slujbei, iar biserica s-a umplut de flori și lumină. Sofia și Teodora, fiicele părintelui Mihai, l-au întâmpinat pe ierarh cu flori și un colac frumos rumenit, semn al curăției și al hărniciei creștinilor din sat.

Chiar dacă vremea de afară a fost potrivnică, cu vânt rece și ploaie măruntă, căldura din inimile oamenilor a fost covârșitoare. Bucuria de a vedea sfințită o biserică născută din credință a biruit frigul și oboseala.

Noua biserică Tuturor Sfinților din Gulioaia este o adevărată bijuterie arhitecturală, zidită cu gust și cu grijă pentru fiecare detaliu. Deși nu mare ca dimensiune,  poartă în sine măreția credinței unei comunități care a vrut să lase moștenire copiilor un loc de rugăciune și pace.

După sfințirea lăcașului, credincioșii au avut bucuria de a intra și de a se închina în Sfântul Altar, așa cum rânduiește tradiția doar în ziua târnosirii. Lacrimile din ochii oamenilor și liniștea care a urmat au spus mai mult decât orice cuvânt: Dumnezeu și-a făcut casă în Gulioaia.

Credința care aduce lumină

Localitatea Gulioaia și cătunul învecinat „Șapte Hoți” alcătuiesc o comunitate mică, dar cu inimă mare. Aici, oamenii trăiesc cu frică de Dumnezeu, cu credință și nădejde. Poate rugăciunile lor tăcute au făcut ca Domnul să rânduiască un preot ca părintele Mihai Urieșu, om al faptelor, al rugăciunii și al jertfei.

Prin truda și dragostea sa, dangătul clopotului răsună din nou peste sat, chemându-i pe oameni la rugăciune..

Biserica Tuturor Sfinților din Gulioaia rămâne astfel nu doar o zidire din piatră, ci și o mărturie vie a credinței și a dragostei unui preot pentru comunitatea sa. Acolo unde părintele Mihai Urieșu a pus temelie, Dumnezeu a așezat binecuvântare. De altfel, părintele a evidențiat în cuvântul său contribuția oamenilor trimiși de Dumnezeu să ajute la ctitorirea lăcașului de cult. Mulți au primit diplome și icoane, dar cei care au dăruit „bănuțul văduvei” sunt nenumărați și știuți doar de Dumnezeu.

Citeste mai mult

Eveniment

FOTO&VIDEO: Un îndrăgit profesor de religie din Botoșani a fost hirotonit diacon, pe seama Parohiei Talpa, de ÎPS Teofan

Publicat

Publicitate

Duminică, satul Gulioaia din comuna Dângeni a trăit un moment de mare bucurie duhovnicească. Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, s-a aflat în mijlocul micii, dar credincioasei comunități, pentru a sfinți Biserica cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților” un eveniment mult așteptat de localnici. În fruntea unui sobor impresionant de preoți și diaconi, ierarhul a oficiat slujba de târnosire. 

La sărbătoare au participat sute de credincioși, veniți nu doar din Gulioaia, ci și din satele învecinate și din municipiul Botoșani. Pentru toți, a fost o zi a recunoștinței și a emoției curate, o clipă de comuniune în jurul lui Hristos, care unește prin credință și rugăciune.

Un dascăl iubit, chemat la slujire

În cadrul Sfintei Liturghii, un moment de o frumusețe aparte a fost hirotonirea întru diacon a profesorului de religie Daniel Anechitei, din Botoșani, pe seama Parohiei Talpa. Pentru cei care îl cunosc, părintele Daniel este un om al rugăciunii și al faptelor bune, un dascăl blând și devotat, mereu aproape de elevii și credincioșii săi.

Până acum a slujit cu dragoste la biserica din Copălău, fiind apreciat pentru implicarea sa și pentru felul în care reușea să transmită copiilor nu doar cunoștințe, ci și dragostea de Dumnezeu. Este căsătorit cu Gabriela Andreea, alături de care are cinci copii: Matei, Iustina, Filip, Timotei și Casiana, toți crescuți în spiritul credinței și al cumințeniei.

Rădăcini adânci în credință

Publicitate

Primii pași pe drumul credinței i-a făcut încă din copilărie, purtat de mână la biserică de mama sa, femeie evlavioasă și blândă, care i-a dăruit nu doar credința, ci și o învățătură simplă, dar esențială: „Să fii cuminte, oriunde te-ai afla”.
Acest îndemn i-a rămas în inimă și i-a călăuzit pașii întreaga viață. De la mama sa și de la părintele Gheorghe Andrișescu, duhovnicul care i-a fost sprijin și îndrumător de la Parohia Pacea, a învățat ce înseamnă smerenia, ascultarea și dragostea față de aproapele.

La îndemnul părintelui său duhovnic, a urmat cursurile Seminarului Teologic din Botoșani, apoi Facultatea de Teologie din București, formându-se în lumina credinței și a slujirii.

O chemare împlinită

După anii de studiu părintele Daniel s-a întors acasă, pe meleagurile botoșănene, ca dascăl și cântăreț la strană, dar Dumnezeu i-a rânduit o misiune mai înaltă. Duminică, în biserica proaspăt sfințită din Gulioaia, a fost chemat la o nouă treaptă a slujirii, primind harul diaconiei.

În emoțiile copleșitoare ale părinților și ale familiei, el a primit hirotonirea cu sufletul plin de recunoștință. Cu tinerețea, credința și blândețea sa, noul diacon este chemat să devină un sprijin și un povățuitor pentru credincioșii din Parohia Talpa, un om al lui Dumnezeu care va ști să aducă lumina credinței acolo unde este nevoie.

 

Citeste mai mult

Eveniment

Incendiu puternic la un uscător de cereale din Botoșani. Misiune dificilă pentru pompieri

Publicat

Publicitate

Un incendiu a izbucnit, duminică, la un uscător de cereale din municipiul Botoșani, provocând o intervenție complexă pentru echipajele Inspectoratului pentru Situații de Urgență.

În cel mai scurt timp, la fața locului au ajuns pompierii Detașamentului Botoșani, care au acționat cu două autospeciale de stingere, autospeciala de salvare și lucru la înălțime, autospeciala de hidroperforare, precum și o ambulanță SMURD.

Flăcările se manifestau în interiorul unei hale de uscare a cerealelor, o construcție metalică de aproximativ 20 de metri înălțime, de unde se ridicau degajări puternice de fum. Din cauza structurii halei și a faptului că focarul era situat la înălțime, intervenția s-a dovedit extrem de dificilă.

Pompierii au acționat simultan din interiorul și exteriorul clădirii, utilizând scara de incendiu și autospeciala de lucru la înălțime. Pentru a pătrunde prin pereții metalici și a ajunge la zona afectată, s-a folosit sistemul de lance cu hidroperforare – o tehnologie specială care permite perforarea tablei și injectarea apei direct în focar.

Operațiunea de lichidare a incendiului a durat aproape două ore, fiind îngreunată de condițiile de lucru și de accesul dificil către zona de ardere.

În urma incendiului, au fost distruse aproximativ cinci tone de semințe de floarea-soarelui, instalația electrică și două ventilatoare de aer cald. Datorită intervenției rapide, pompierii au reușit să salveze în jur de 45 de tone de cereale.

Publicitate

Cercetările preliminare indică drept cauză probabilă a incendiului un scurtcircuit electric.

Citeste mai mult

Eveniment

VIDEO Biserica cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților” din Gulioaia, sfințită de ÎPS Teofan: O nouă lumină pe harta credinței botoșănene

Publicat

Publicitate

„Această casă Tatăl a zidit-o; această casă Fiul a întărit-o; această casă Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o și a sfințit sufletele noastre.” Cuvintele cântării bisericești ne amintesc că sfințirea unui lăcaș nu este doar un moment de binecuvântare pentru zidurile ridicate de mâna omului, ci și o lucrare tainică asupra sufletelor celor prezenți. În ziua târnosirii, biserica de piatră se unește cu Biserica vie, alcătuită din preoți și credincioși, iar legătura dintre cer și pământ se face simțită în chip văzut și nevăzut.

Duminică, Înalt Preasfințitul Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, s-a aflat în mijlocul micuței comunități din Gulioaia, comuna Dângeni. Ierarhul a sfințit Biserica cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”, un eveniment mult așteptat de credincioșii locului, în fruntea unui sobor impresionant de preoți și diaconi. La evenimentul special au participat sute de credincioși, biserica cea vie, din satele limitrofe, dar și din municipiul Botoșani.

Sfinţirea bisericii nu a fost doar evenimentul preoţilor, ci şi al lor, al tuturor celor ce iubesc frumuseţea Casei lui Dumnezeu. Flori, multe flori, aşezate cu dragoste, sporeau atmosfera de sărbătoare. În jurul orei opt, a sosit ierarhul. ÎPS Teofan a fost întâmpinat de soborul de preoţi şi diaconi, dar şi de Sofia și Teodora, fiicele părintelui Mihai Urieșu, purtând flori și un colac frumos rumenit, închipuind curăţia sufletelor şi hărnicia celor ce au trudit pentru frumoasa biserică: cler şi popor.

Printre credincioși s-au aflat și oficilități: senatorul Doina Federovici, prefectul de Botoșani, Raluca Curelariu, primarul de Dângeni, Claudiu Ilaș.

Chiar dacă la exterior vremea a fost extrem de potrivnică, un vânt rece de te lua pe sus punând în dificultate organizarea, la interior, în inimi, căldura era dogoritoare. Dorul de Dumnezeu și bucuria de a vedea sfințită o biserică ridicată într-un an de zile, deosebit de frumoasă, au fost mai puternice decât frigul pătrunzător. Pentru realizarea sa, părintele paroh Mihai Urieșu a fost hirotesit iconom stavrofor.

În cadrul Sfintei Liturghii, îndrăgitul profesor de religie, Daniel Anechitei, a fost hirotonit diacon pe seama parohiei Talpa, Botoșani. Părintele Daniel a fost până azi și dascăl la biserica din Copălău. Este căsătorit cu Gabriela Andreea și au împreună cinci copiii frumoși, cuminți și talentați: Matei, Iustina, Filip, Timotei și Casiana.

Publicitate

Noua biserică, ridicată de părintele Mihai Urieșu, ridicată cu trudă și speranță, frumoasă, cochetă, deși micuță, devine acum un loc de rugăciune, lumină și comuniune pentru toți cei care i-au fost aproape. După slujba de sfințire, potrivit tradiției, credincioșii au putut intra și închina în Sfântul Altar, un gest cu semnificație aparte, rezervat doar zilelor de târnosire.

Localitatea Gulioaia și cătunul „Șapte hoți”, cu care se învecinează, reprezintă o parte componentă a comunei Dângeni. Cu toate că în actele primăriei nu se regăsește, aici trăiesc oameni cu frica lui Dumnezeu, care și-au construit familii trainice și au pus credința de căpătâi. Poate gândul lor smerit și rugăciunea au făcut ca Dumnezeu să se îndure și în mijlocul micuței comunități să se audă dangăt de clopot și sunet de toacă.

 

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending