Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (316)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

TERMENI, CONCEPTE, SINTAGME… 

LEGEA LUI MOORE.  Aparţine lui Gordon Moore, cofondator al Intel, şi am întâlnit-o în „Dilema veche” nr. 649 din 2016, într-un articol semnat de Iulian Comănescu. Legea a fost enunţată în 1965  şi are următorul conţinut: „puterea de calcul se dublează la fiecare doi ani şi ar putea deveni inoperantă prin 2021”.  La început, Gordon Moore a spus că,  începând cu 1965, „ numărul de componente din circuitele integrate – tranzistori şi alte componente pe o singură plăcuţă – se va dubla la fiecare an”. Iulian Comănescu adaugă că „ulterior şi-a revizuit predicţia referindu-se la intervale de doi ani, iar de atunci lucrurile au funcţionat cam în ritmul dictat de Moore”; 

ELIMINAREA  TEMPORALITĂŢII. Fenomen sesizat de antropologul Francois Laplantine pe care l-am întâlnit descris de Daniela Micu în revista „Ramuri” nr. 7 din 2016, în eseul „Fotografia ca instrument de creare a unui sistem propriu de traducere a realităţii” : „Percepţia etnografică nu ţine, aşadar, de a vedea, ci de a privi, ceea ce implică viziune şi cunoaştere. Iar această capacitate poate fi mediatizată, diferenţiată, reevaluată sau instrumentată cu ajutorul aparatului foto, de exemplu, sau / şi transpusă în scris. În acest moment, antropologul nu are rolul de a  descrie ceea ce vede în faţa ochilor, asta o poate face orice receptor, ci să privească dincolo de imagine. În momentul în care acesta găseşte o semnificaţie dincolo de imagine, se percepe fenomenul pe care  Laplantine îl numeşte de „eliminare a temporalităţii”. Să vezi dincolo de ceva atât de concret, cum este imortalizarea unei imagini în fotografie, ceea ce implică şi îngheţarea unui anumit moment din timp, implică a avea dezvoltată o calitate tot mai apreciată, dar şi dezbătută, în antropologia actuală – sensibilitatea simţurilor, în cazul nostru, o sensibilitate a vederii”. 

GRUPUL  ARTISTIC  „PROLOG”. Grup constituit în anul 1985 de pictorul Paul Gherasim. În „Dilema veche” nr. 651 din 2016, un membru al grupului, Constantin Flondor, scrie în articolul „Domnul Paul”: „Episodul „Prolog” a depăşit numărul de treizeci de ani. În mai 1985, Paul vine cu gândul de a aduna un grup de pictori în livada înflorită de meri de la Conacul Enescu de la Tescani: „Am zis – mergem într-o livadă, primăvara, să vedem cum înfloresc merii. Şi ne-am trezit în livadă dimineaţa. Ne-am trezit cu albinele. Era prima  grădină, ca la facerea lumii. Mărul e simbol al Raiului. Am fost martori la ce vedem, fără a şti ce va ieşi din asta.” Cum de a fost posibilă longevitatea unei asemenea grupări? Înţelepciunea lui Paul a fost determinantă. Blândeţe şi intransigenţă, suflu mereu viu, prevedere. „Prologul” nu avea şi nu are program.

În acelaşi număr al revistei „Dilema veche”, Petre Guran, în eseul „Pelerini la poarta raiului: regina Ana şi Paul Gherasim”, spune despre grupul „Prolog” şi mentorul lui: „Strategia pe care a ales-o pentru a-şi îndeplini misiunea oarecum secretă a produs cea mai interesantă şi profundă mişcare artistică din a doua jumătate a secolului XX, grupul artistic „Prolog”, pornit în căutarea, întâi la nivelul picturii de şevalet, apoi şi prin alte tehnici, a acelei expresii estetice care să exprime, cu instrumentele conceptuale ale modernismului, universul intelectual al civilizaţiei tradiţionale româneşti”. 

Publicitate

PROIECTUL DONQUIJOTESC  ALEXANDRU ODOBESCU. L-am întâlnit enunţat de Liviu Papadima în articolul „Un decalog sau mai multe?” din „Dilema veche” nr. 640 din 2016: „Alexandru  Odobescu, unul dintre intelectualii de marcă din perioada de care mă ocup prioritar ca profesor universitar, a lansat încă din tinereţe, în articolul „Viitorul artelor în România”, un proiect donquijotesc. El era convins că cea mai bună soluţie de a da consistenţă creaţiei culturale autohtone, abia intrată în arena modernităţii, ar fi fost racordarea acesteia la valorile culturii  antice. Îndemnul odobescian a rămas, practic, fără ecou. Lumea românească era mult prea grăbită să se descotorosească de handicapurile tardivităţii, pentru a ţine seama de asemenea „fantezii”. 

COMPLEXUL  CHIŢCANULUIL-am întâlnit descris în eseul „Stefan Augustin Doinaş la Editura Academiei”, scris de Maria-Ana Tupan şi publicat în „Contemporanul – ideea europeană”  nr. 12 (777) din 2016: „ Povestea unor şoareci chiţcani din savana africană, nu văzută, ci auzită, deoarece nu am tăria de tristă reputaţie de a urmări Animal Planet, îmi pare vrednică de o grăitoare parabolă a stării de lucruri din istoria recentă a României. Aceste mărunte creaturi îşi creează un spaţiu menit supravieţuirii, cu pârtii croite prin iarbă, al cărui desen e un labirint doar de el ştiut. Îndeajuns de extins pentru a-şi găsi hrana, acesta e şi suficient de încurcat pentru a deruta prădătorii. Până într-o zi când ierburile au fost cuprinse de flăcările unui incendiu spontan. Capcani în labirint, chiţcanii se învârteau la nesfârşit în el, înăbuşiţi de fum şi carbonizaţi, dar nu înainte de a vedea arcuindu-se deasupra lor trupurile mlădioase ale zebrelor, antilopelor, gazelelor şi altor vietăţi ale savanei care au reuşit să fugă de dezastru alegându-şi liber calea.

            O scrisoare a unui scriitor reîntors în România după mulţi ani petrecuţi în străinătate, în care se plânge de faptul că e marginalizat de grupul din jurul revistei locale, îmi demonstrează că în viaţa noastră literară încă mai există  complexul chiţcanului  din vremea labirintului comunist. Puterea îşi asigura atunci controlul asupra tuturor cărărilor vieţii publice: dacă porneai pe traseul plan editorial, la capăt ameninţa cu sabia lui Damocles epurarea de la Ministerul Culturii. Dacă ajungeai în bun de tipar, şi acesta era avizat de oamenii Ministrului Dulea. Dacă totuşi reuşeai, deşi neagreat de putere, să publici cartea, existau două posibilităţi: să fie topită sau să fie interzis autorul. Persoana dispărea din punct de vedere civil, iar numele său era şters din cartea vieţii publice. Stăpână peste labirint, puterea s-a văzut confruntată într-o zi cu un incendiu: nu, nu a fost vorba de o revoluţie politică în deplinătatea cuvântului, ci de globalizare. Micul labirint controlat a devenit parte a unor structuri politico-administrative transfrontaliere a căror lege are prioritate, ca şi a lumii academice internaţionale şi a sferei discursului concentrică planetei. Ce importanţă mai are o politică locală de tabuuri mafiote când un autor poate publica pe câteva continente într-un singur an? El rămâne însă fără îndoială cu gustul amar al circumstanţei de a fi salvat de străini sau, precum confratele meu într-ale scrisului, de a se regăsi printre străini când credea că s-a întors acasă” 

POST – ADEVĂRUL.   Teodor Tiţă, în eseul „Surf prin post-adevăr” ( vezi „Dilema veche” nr. 671 din decembrie2016), explică acest concept: „Post-adevărul e victoria emoţiei asupra faptelor. E triumful ostentativ al eului subiectiv asupra obiectivităţii. E lene intelectuală, e nerăbdare, intoleranţă, oboseală ontologică şi dorinţă de răzbunare. E simptomul universal al inabilităţii de a atribui tehnologiei conştiinţă sau de a recunoaşte că aşa ceva nu este posibil. Pentru că post-adevărul, în sensul care i-a fost descoperit şi atribuit în 2016, nu este posibil fără tehnologie. (…) În post-adevăr, oricine îşi poate crea o realitate suportabilă. Reţeta are termen de garanţie şi, ca orice produs bine gândit, o să ai nevoie de o altă reţetă pentru o altă realitate peste câteva zile sau luni”;

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

VIDEO: Sărbătoarea Botezului Domnului, cinstită cu evlavie de sute de credincioși la Biserica „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” din Cătămărăști Deal

Publicat

Publicitate

Românii creștin-ortodocși prăznuiesc în fiecare an, la 6 ianuarie, Botezul Domnului sau Boboteaza, sărbătoare care amintește de botezul Mântuitorului Iisus Hristos în apele Iordanului, săvârșit de Sfântul Ioan Botezătorul. Cu acest prilej, în ziua praznicului, în toate bisericile ortodoxe are loc sfințirea apelor.

La Biserica „Sfântul Ștefan cel Mare” din Cătămărăști Deal, Botoșani, sute de credincioși au participat la slujbele dedicate Bobotezei. Sfânta Liturghie a fost urmată de Slujba Sfințirii Mari a Apei, cunoscută de credincioși drept Aghiasma Mare. În predica sa, părintele paroh Emanoil-Vasile Crețu a vorbit despre momentul în care Hristos S-a arătat lumii, subliniind semnificația profundă a acestei sărbători pentru viața creștină.

Aghiasma Mare este considerată deosebită prin puterea ei de binecuvântare, lucru arătat chiar în rugăciunile rostite la sfințire, care vorbesc despre curățirea sufletului și a trupului, despre vindecare, ocrotire și sfințirea caselor. Tradiția Bisericii arată că agheasma mare se consumă dimineața, pe nemâncate, înainte de anafură, timp de opt zile, începând cu Boboteaza și până pe 14 ianuarie. După această perioadă, apa sfințită se poate lua doar cu binecuvântarea preotului duhovnic.

Biserica și curtea lăcașului de cult au fost neîncăpătoare. Credincioșii s-au rugat pentru sănătate și protecție divină, iar momentul sfințirii apei a fost unul deosebit de emoționant. Din biserică, preotul și credincioșii au ieșit în curte, unde fusese pregătită o cruce de gheață, decorată cu tricolorul. Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul bisericii, contribuind la atmosfera de solemnitate.

În timpul slujbei, momentul evocării Botezului Domnului când, potrivit Scripturii, cerurile s-au deschis și Duhul Sfânt S-a coborât în chip de porumbel, a fost marcat simbolic prin eliberarea mai multor porumbei albi, spre emoția celor prezenți, care au rostit din inimă „Chiraleisa”.

După sfințirea apei, a avut loc o procesiune în jurul bisericii, timp în care a fost cântat troparul sărbătorii. La final, părintele Vasile Crețu a oferit credincioșilor îndrumări legate de folosirea cu respectul cuvenit a Aghiasmei Mari. Oamenii au așteptat în ordine pentru a lua apa sfințită și a o duce la casele lor.

Publicitate

Boboteaza, numită în greacă Teofanie sau Epifanie, înseamnă „Arătarea Domnului” și este sărbătorită la 6 ianuarie atât de Biserica Ortodoxă, cât și de Biserica Catolică. Sărbătoarea încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă, care încep în Ajunul Crăciunului.

 

 

Citeste mai mult

Eveniment

Sărbătoarea Botezului Domnului, trăită cu evlavie în Parohia „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” Bașeu-Hudești

Publicat

Publicitate

În zilele premergătoare marelui praznic al Botezului Domnului, comunitatea Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” din Bașeu-Hudești a fost implicată într-o serie de activități religioase, marcate de participarea activă a credincioșilor și de respectarea tradițiilor bisericești.

Potrivit părintelui paroh  Ioan Pușcașu, enoriașii au primit cu deschidere vizita pastorală pentru sfințirea caselor și a gospodăriilor cu Agheasma Mare, obicei păstrat cu rigoare în viața comunității. Totodată, credincioșii au participat la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, precum și la Slujba Aghesmei Mari, momente  prin care au fost chemați să se împărtășească de semnificația duhovnicească a Botezului Mântuitorului în apele Iordanului.

Un moment aparte al manifestărilor l-a constituit ridicarea Crucii de gheață, tăiată din apele râului Bașeu, conform tradiției locale. Gestul simbolic reprezintă o mărturie a continuității credinței creștine și un semn al binecuvântării divine, fiind păstrat din generație în generație în această zonă.

„În zilele premergătoare marelui praznic al Botezului Domnului, viața duhovnicească a parohiei noastre s-a arătat bogată și binecuvântată. Credincioșii au primit cu dragoste și cu frică de Dumnezeu pe părintele paroh, pentru a sfinți casele și gospodăriile cu Agheasma Mare. De asemenea, cu multă râvnă au luat parte la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, precum și la Slujba Aghesmei Mari, împărtășindu-se de harul arătat la Iordan.
Cu acest prilej, potrivit tradiției strămoșești, a fost ridicată și o Cruce de gheață, tăiată din apele Bașeului, ca semn văzut al binecuvântării Dumnezeiești și al statorniciei credinței bimilenare”, a declarat părintele Ioan Pușcașu.

Publicitate
Citeste mai mult

Cultura

„Tipografic Majuscul”, premieră la Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani: Un spectacol-document despre curajul de a spune adevărul

Publicat

Publicitate

Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani invită publicul, în acest sfârșit de săptămână, la premiera spectacolului „Tipografic Majuscul”, o producție de teatru documentar cu o puternică încărcătură emoțională și civică. Premiera are loc sâmbătă, 10 ianuarie, și duminică, 11 ianuarie, de la ora 18:00.

Spectacolul, realizat de Teatrul Mihai Eminescu, este o adaptare după un text semnat de Gianina Cărbunariu, cu regia și scenografia semnate de Ella Nistor. Videografia este realizată de Ionuț Crețu, iar coregrafia de Victoria Bucun.

Distribuția îi reunește pe actorii Ionuț Crețu, Lidia Uja, Sorin Ciofu, Silvia Răileanu, Cezar Amitroaei, Răzvan Amitroaei, Ioan Crețescu și Alexandra Acalfoae.

„Tipografic Majuscul” este primul spectacol de teatru documentar propus de Teatrul „Mihai Eminescu” și are ca punct de plecare un material cutremurător: Dosarul nr. 738 al Securității, cunoscut sub numele de cod „Elevul”, care îl vizează pe Mugur Călinescu, un adolescent de doar 16 ani.

Dosarul, alcătuit din aproape 200 de pagini, conține documente oficiale ale aparatului represiv comunist – note informative, rapoarte și declarații – care dezvăluie mecanismele fricii, presiunii și manipulării. În contrapunct, spectacolul aduce în prim-plan vocea unui adolescent care refuză să tacă și să se supună.

Mesajele scrise cu cretă pe zidurile din Botoșani devin, în acest context, acte de curaj și asumare, simboluri ale gândirii libere într-o epocă în care conformismul era o formă de supraviețuire. Spectacolul vorbește despre libertate, responsabilitate și puterea gesturilor aparent mărunte de a produce schimbare.

Publicitate

Cu o durată de o oră și 30 de minute, „Tipografic Majuscul” se adresează în special publicului tânăr, deschizând o dezbatere necesară despre modele autentice, curaj civic și importanța gândirii critice într-o societate democratică.

Biletele pentru premieră pot fi achiziționate de la Agenția teatrală a Teatrului „Mihai Eminescu”, intrarea din strada Cuza Vodă, la prețul de 60 de lei, sau online.

Citeste mai mult

Eveniment

Lângă noi: Mașină răsturnată în albia râului Bistrița, la Suceava. Șase persoane, între care patru copii, duse la spital

Publicat

Publicitate

Un accident rutier grav s-a produs marți, 6 ianuarie 2026, în prima zi de Bobodează, în municipiul Vatra Dornei, unde un autoturism a ieșit în afara părții carosabile și s-a răsturnat în albia râului Bistrița. În mașină se aflau șase persoane – doi adulți și patru copii.

Potrivit informațiilor transmise de purtătorul de cuvânt al Inspectoratul pentru Situații de Urgență Suceava, locotenent-colonel Alin Găleată, la fața locului au intervenit de urgență două autospeciale de pompieri dotate cu accesorii pentru descarcerare, precum și un echipaj al Serviciul de Ambulanță Județean.

Având în vedere numărul mare de persoane implicate, resursele medicale au fost suplimentate cu alte cinci echipaje SMURD și SAJ. În sprijinul pompierilor au intervenit și două echipaje de jandarmi, cu autospeciale.

Pompierii militari, sprijiniți de jandarmi, au reușit să evacueze în siguranță toate persoanele din autoturism. Toate victimele erau conștiente și cooperante în momentul preluării, însă au fost transportate la spital pentru investigații suplimentare și îngrijiri medicale.

Accidentul s-a produs în condiții dificile de trafic, pe fondul vremii nefavorabile, în contextul ninsorilor anunțate în zonă de Administrația Națională de Meteorologie. Polițiștii au deschis o anchetă pentru a stabili cauza exactă și circumstanțele producerii evenimentului rutier.

Publicitate
Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending