Connect with us

Actualitate

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (314)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Cristian Pătrăşconiu, în „România literară” nr. 12 din 2019, publică un interviu cu scriitoarea  Clara Uson, autoarea romanului „Fiica Estului”. Reţinem: 1. „În ce mă priveşte, nu cred că am dat vreodată textul perfect; prin urmare, cu fiecare text nou, cu fiecare carte nouă încerc să scriu şi mai bine”; 2. „…am intenţionat să fiu mai mult decât epică în ceea ce am scris. Ştiu că o asemenea ţintă este foarte ambiţioasă. Dar am considerat că trebuie să încerc să fac ceva mai mult decât să povestesc; 3. „Un scriitor poate să pună, într-un discurs coerent, suficient de multe detalii despre contradicţiile naturii umane”; 4. „Scriitorii nu scriu despre ceva totalmente rău sau totalmente bun. Scriitorii nu sunt sau nu trebuie să fie în primul rând profesori de etică. Alb şi negru. Nu”; 5. „A fi scriitor este despre ceea ce e la mijloc, despre spaţiile acestea intermediare dintre alb şi negru, atât de generoase. Viaţa e gri şi despre această viaţă, despre acest gri scriu astăzi scriitorii”; 6. „Cehov, un scriitor de care mă simt, şi afectiv, foarte apropiată, a fost acuzat de către unii dintre contemporanii săi că textele sale „nu au morală”, că nu sunt morale. Cred că nici nu e nevoie. Nu trebuie să judeci, să dai sentinţe; trebuie doar să spui, să povesteşti”; 7. „O lecţie importantă pe care o învăţăm din istorie este aceea că nu învăţăm mai nimic din istorie”; 8. „Istoria poate fi manipulată pentru a inocula ură şi teamă”; 9. „Scriitorii, poeţi sau prozatori, pot face oamenii să înţeleagă mai bine ceea ce trăiesc şi îi pot apropia unii de alţii”;

Adrian Mureşan, în „Dilema veche” nr. 783 din 2019,  reia un sfat al lui Nicolae Steinhardt către ucenicul său Radu Săplăcan: „Fiţi deci tare pe avantajoasa poziţie adoptată. Nu vă lăsaţi amăgit şi tulburat de enunţări tăioase. Obrăznicia nu-i recomandabilă în viaţa de toate zilele.  Acolo-s bune respectul, cuviinţa, amabilitatea. În domeniul ideilor nu-i aşa: aici rostirile şi sloganele găunoase va să fie – cu hotărâre şi necruţare – înfruntate, ba, de este trebuinţă, demascate, despicate, spintecate, ca balaurii; pulverizate…” ( vezi Nicolae Steinhardt, „Escale în timp şi spaţiu, Polirom, 2010); 

Ca un mare consumator de lactate, dar şi fiindcă ne aflăm în anul omagierii satului românesc, nu puteam să nu apreciez articolul lui Lorin Niculae, intitulat „Vacile”. Scris în urma unei discuţii cu Jozsef Banyasz, ţăran cu studii superioare de teologie din Suseni şi hotărât să crească vaci, merită să reţinem: 1. „Ţăranul avea satisfacţia recoltei doar după ce muncise din greu pentru ea. În ceea ce mă priveşte, eu sunt un ţăran leneş, care foloseşte tot felul de scurtături: am aspirator ca să urc fânul, am termometre,  malaxoare electrice, calorifere şi Internet. Cu toate acestea, să creşti vaci nu este foarte uşor: trebuie să te scoli din pat în fiecare dimineaţă la 5, să le duci apă, indiferent dacă este vacanţă sau duminică, trebuie să te trezeşti noaptea, dacă latră câinele, să nu vină lupul sau ursul, trebuie să aduni bălegarul, ca să le asiguri un mediu curat…”; 2. „Sunt foarte inteligente vacile, dar încă nu le-am putut învăţa la litieră…Iarba pe care o mănâncă trebuie să fie bună, pentru a fi fericite…”; 3. „O vacă dintr-o fermă îşi merită furajarea continuă pentru că dă suficient lapte, la fel ca omul care, muncind eficient, îşi merită salariul. Însă a da lapte într-o fermă de ciment, fără a simţi iarba sau soarele, comunicând doar cu o mulgătoare electrică, este ca şi când ai lucra nemişcat într-un birou, ai interacţiona doar cu un ecran…”; 4. „La vacă şi la om, deopotrivă, calitatea vieţii înseamnă să trăieşti în armonie cu natura, controlând-o fără a o înjosi, înseamnă să te poţi baza pe cei din jurul tău, să ai prieteni, afecţiune, să iubeşti şi să fii iubit, să fii apreciat şi să ai stimă de sine”; 

„Contemporanul – ideea europeană” nr. 2 din 2019 şi-a pus toate paginile la dispoziţia unei idei: omagierea directorului său, Nicolae Breban, la împlinirea vârstei de 85 de ani.  Reţinem din interviul pe care îl acordă Mihaelei Helmis: 1. „Toată tinereţea mea împreună cu prietenul meu cel mai apropiat, singurul meu egal în literatura română de astăzi, Nichita Stănescu, noi doi ne-am petrecut serile şi nopţile nu numai în discuţii, ci şi în lupte ca să convingem”; 2. „Eu sunt un constructor, romanul e o construcţie, una din cele mai teribile în afară de sistemele filosofice, o construcţie în care literatura română e foarte, foarte slabă”; 3. „După părerea mea Balzac a propus o lume, iar Stendhal a fost primul mare psiholog al romanului mondial”; 4. „…mi-am găsit propriile mele teme. De fapt, era o singură temă, pe care eu o numesc temă obsesivă, pentru care am fost şi atacat sub comunism enorm, tema relaţia între stăpân şi sclav, între stăpân şi serv. După 20 de ani am descoperit această temă în „Fenomenologia spiritului” de Hegel. Apoi am descoperit-o la Dostoievski şi la câţiva, foarte puţini. În câteva piese de Shakespeare, de pildă. Deci, asta a fost tema mea ax, cum îi zic eu, axul întregii mele opere până astăzi”; 5. „Am încercat să înţeleg cel mai mare fenomen cultural al Europei, Renaşterea, pe care, din păcate, cultura română şi românii n-au trăit-o; cultura română nu-i îmbibată, nu-i fundată de Renaştere, de aceea unii vorbesc de lipsa de organicitate a culturii noastre şi de tentaţia spre imitaţie”

Publicitate

Tudor Nedelcea, în „Lumina literară şi artistică” nr. 5(26) din 2016, despre Marin Sorescu: „…a fost directorul Editurii „Scrisul Românesc” (1990-1996), eu fiindu-i subaltern. Avea, într-adevăr, geniu. Era introvertit, timid. Sub modestia sa de origine ţărănească, era un OM, drept, cu drag de Dumnezeu (a reparat, cu ajutorul lui IPS Nestor, biserica din satul său natal, Bulzeşti), om ce-şi iubea sincer confratele, chiar şi pe cei care i-au făcut mult rău (şi nu sunt puţini), trei scriitori reclamându-l Academiei Suedeze spre a-l deposeda de Premiul Nobel, pe care-l merita pe deplin. A fost poet, prozator, dramaturg, eseist, critic şi istoric literar, traducător, pictor. Îşi iubea cu sinceritate ţara, valorile cultural naţionale, pe creatorii acestora. Ca ministru al culturii, auzind că la Târgu Jiu vântul şi viscolul au doborât un copac pe un scaun din Ansamblul „Brâncuşi”, a plecat imediat în Gorj, pe o vreme total nefavorabilă, spre a lua măsurile de rigoare. Avea mult umor, preţuia ţăranul, de la care a cules atâtea întâmplări pentru ciclul „La Lilieci”. Merita mai multă consideraţie din partea confraţilor (a fost nevoit să-şi dea demisia din Uniunea Scriitorilor);

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Un bărbat de de 88 ani, din Corni, este de negăsit. Dacă aveți informații, sunați la 112

Publicat

Publicitate

Marți, 25 noiembrie 2025, in jurul orei 01:00,polițiștii au fost sesizați cu privire la faptul că FEDIUC COSTANTIN, de 88 ani, din satul și comuna Corni, județul Botoșani, care locuiește singur, a plecat din data de 24 noiembrie 2025, orele 15.30 de la domiciliu, fără a reveni până în prezent.

Articole vestimentare:
– palton lung de culoare gri;
– căciulă de culoare neagră;
– cizme de culoare verzi
– la data și ora plecării mai avea asupra sa un băț folosit drept sprijin.

Acesta are următoarele semnalmente :
– 1.70cm înălțime;
– 85kg
– consituție ușor robustă
– păr scurt de culoare alb
– fară barbă.

Rugăm cetățenii care dețin informații cu privire la această persoană, să apeleze 112 sau să se adreseze celei mai apropiate unități de poliție!

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfânta Mare Muceniță Ecaterina

Publicat

Publicitate

Sfânta Ecaterina, fiica principelui Consta, a trăit în timpul împăratului Maximian, la începutul secolului al IV-lea. Cunoștea foarte bine limba greacă și limba latină și avea cunoștințe temeinice de astronomie și de oratorie. Sfânta muceniță Ecaterina are doua viziuni: în prima o vede pe Maica Domnului cu Pruncul în brațe.

Din cauza faptului că nu era creștină, nu reușește să vadă fața Mântuitorului. Acest lucru îi descoperă deșertăciunea cunoștințelor ei și alege să primească Sfântul Botez. În a doua vedenie i se descoperă Hristos, care îi dăruiește un inel de logodnă, spunându-i: „Iată, astăzi te primesc pe tine mireasa Mie nestricată și veșnică, deci să păzești tocmeala aceasta cu dinadinsul și să nu mai primești nicidecum alt mire pământesc”. În următoarea zi, Ecaterina rămâne uimită când vede inelul de logodnă pe degetul său.

Este momentul în care viața sa se schimbă radical. De acum înainte începe să condamne cultul și miturile păgâne, înfruntă în discuții publice pe înțelepții vremii și chiar reușește să-i aducă la adevărata credință. Este silită de Maximian să se înfrunte cu o adunare de filosofi păgâni. Datorita iubirii sale față de Hristos și a înțelepciunii cu care a fost împodobită, Sfânta muceniță a făcut ca toți filosofii prezenți să creadă în Hristos și să-L mărturisească ca fiind Dumnezeu adevărat. Pentru acest lucru, toți acei înțelepți au fost arși în foc.

Pentru lupta sa împotriva cinstirii zeilor, Sfintei Ecaterina i s-a tăiat capul. Potrivit Sfintei Tradiții, la tăierea capului său nu a curs sânge, ci lapte, iar îngerii au dus trupul Sfintei Ecaterina în Muntele Sinai, în locul în care Moise văzuse Rugul Aprins. Aici s-a ridicat o mănăstire cu numele Sfintei mucenițe, Mănăstirea Sfânta Ecaterina. Sfânta Ecaterina este și ocrotitoarea studenților teologi din București. Paraclisul din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxa „Patriarhul Iustinian” din București poartă hramul „Sfânta muceniță Ecaterina”.

O părticică din Moaștele Sfintei Ecaterina se află la Biserica Colțea din București.

 

Publicitate

Mănăstirea Sfânta Ecaterina (Sinai, Egipt)

Situată în peninsula Sinai, la picioarele Munţilor Moise (Mount el-Deir) şi Sinai din Egipt, mănăstirea a fost construită pe locul unde Moise a văzut Rugul Aprins, care este şi acum viu. Cu toate că este cunoscută sub numele de Sfânta Ecaterina, numele său real este Mănăstirea Schimbării la Faţă sau Mănăstirea Rugului Aprins. Este una din cele mai vechi mănăstiri creştine din lume. Înfiinţată  de Împăratul Iustinian cel Mare în anul 527, mănăstirea a trecut prin numeroasele schimbări din istoria regiunii, inclusiv invazia islamului. În secolul al IX-lea, locul a fost asociat cu Sfânta Ecaterina din Alexandria (ale cărei moaşte au fost transportate aici în chip minunat) şi a devenit unul din loc de pelerinaj foarte cunoscut.

În bibliotecă au fost păstrate numeroase manuscrise antice, această bibliotecă fiind a doua în lume după cea a Vaticanului ca număr de manuscrise. Colecţia constă din 3500 de volume în greacă, coptă, arabă, armeană, ebraică, siriană, georgiană şi alte limbi. De asemeni, aici sunt păstrate un mare număr de icoane vechi, inclusiv faimoasa icoană a Pantocratorului din Sinai (din secolul al VII-lea), dispusă în stânga, şi Scara dumnezeiescului urcuş (din secolul al XII-lea), o reprezentare iconică a cărţii cu acelaşi nume a Sfântului Ioan Scărarul. Biserica monahală datează din vremea domniei Sfântului Împărat Iustinian. Arhitectul acesteia, Ştefan de Aila, a construit o bazilică din bazalt cu trei aripi separate de coloane masive şi cu acoperişul din lemn. Capitelurile coloanelor navei sunt  sculptate în stil corintic.

Bazilica are cinci capele laterale, iar capătul vestic este flancat de turnuri. Rugul sfânt continuă să crească în spaţiul de dincolo de capătul estic al clădirii. Biserica mănăstirii a suferit puţine schimbări de pe vremea fondatorului ei. Marele său portal de la vest este încă închis cu uşa din lemn de cedru, veche de 1400 de ani care funcţionează perfect, stând în cuiele şi balamalele ei iniţiale. Acoperişul de lemn al navei, de asemenea din secolul al VI-lea, stă sprijinit pe grinzi care poartă inscripţii în onoarea împăratului Iustinian şi a soţiei sale Teodora. Teodora a murit în 548 iar Iustinian în 565, biserica fiind finalizată între aceşti ani.

Astăzi, mănăstirea  Sf. Ecaterina,  mănăstirea  Rait  şi  câteva  dependinţe  formează Biserica  Sinaiului.  Mulţi  pelerini  de  pretutindeni   ajung   să  se  închine la moaştele Sfintei muceniţe Ecaterina.

Citeste mai mult

Eveniment

FC Botoșani – Dinamo București 1-1: Egal spectaculos pe Municipal, după un meci intens și plin de ratări

Publicat

Publicitate

FC Botoșani a remizat cu Dinamo București, scor 1-1, în ultimul meci al etapei a 17-a din Superliga. Partida de pe Stadionul Municipal a avut ritm, emoții și momente spectaculoase, dar și ratări uriașe de ambele părți.

Botoșaniul scapă victoria printre degete în fața dinamoviștilor

Moldovenii au condus până în minutul 77, însă au fost egalați în urma unei faze confuze, în care o centrare deviată s-a transformat într-un gol neașteptat pentru oaspeți.

Pentru formația lui Leo Grozavu, miza era uriașă: o victorie îi readucea pe primul loc în clasament, egalând Rapid la puncte, dar depășind-o la golaveraj. În schimb, Dinamo putea urca pe poziția secundă dacă pleca cu toate punctele de la Botoșani. Ambele echipe au început ofensiv, iar primele ocazii importante au venit din tabăra „câinilor”.

Mailat deschide scorul cu un voleu superb

Gazdele au avut nevoie de aproape o repriză pentru a se dezmorți, dar au lovit la prima oportunitate majoră. În minutul 44, Mailat a înscris un gol spectaculos: voleu din prima, de la 15 metri, direct sub transversală, lăsându-l fără reacție pe Epassy. Municipalul a erupt, iar FC Botoșani a intrat cu avantaj la pauză.

Repriza secundă a debutat cu Dinamo în ofensivă totală. Armstrong, Karamoko și apoi Ikoko au avut ocazii uriașe de a egala, însă Anestis a fost providențial, scoțând în mod repetat mingi care păreau goluri sigure. De două ori, portarul grec a intervenit fabulos la șuturile lui Armstrong, inclusiv o minge trimisă la vinclu din 10 metri.

Dinamoviștii egalează cu noroc, Botoșani ratează victoria

În minutul 76, Botoșaniul a avut șansa decisivă de 2-0. Bordeianu a scăpat singur cu portarul, dar a șutat slab, ratând incredibil. La faza imediat următoare, tabela s-a schimbat. Opruț, găsit la marginea careului mare, a trimis o centrare deviată sau un șut ratat – mingea a prins o traiectorie ciudată și s-a strecurat în poartă printre Anestis și bară. Dinamo egala la 1-1 și readucea tensiunea pe finalul meciului.

Publicitate

Până la final, cele două echipe au mai avut câteva zvâcniri, dar lipsa de luciditate în fața porții a menținut scorul neschimbat. Ambele tabere au părăsit terenul cu sentimentul că puteau obține mai mult: Botoșani pentru că a avut victoria în mână, Dinamo pentru numărul uriaș de ocazii create.

Absențe importante și presiunea clasamentului

Pentru Dinamo, absența lui Alberto Soro – răcit – a cântărit în construcția jocului ofensiv. În schimb, în lot s-a regăsit Adrian Mazilu, aflat aproape de finalul recuperării. De partea cealaltă, FC Botoșani venea după o serie mai slabă: un singur punct în două meciuri (0-0 cu Petrolul, 0-2 cu Farul), ambele disputate în deplasare.

Egalul menține Botoșaniul în lupta pentru prima poziție, însă îi obligă pe elevii lui Grozavu să recupereze puncte în etapele următoare. Dinamo, în schimb, pleacă din Moldova cu un punct care o păstrează în zona fruntașă și îi oferă motive de optimism după un joc consistent.

Duelul a fost condus de Sebastian Colțescu, într-o atmosferă bună și cu un ritm excelent pentru finalul etapei.

Citeste mai mult

Cultura

Memorialul Ipotești: „Eminescu – postbiografii”, ediția a IV-a

Publicat

Publicitate

Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” a inițiat în acest an un proiect de discuții pe marginea biografiilor romanțate ale lui Mihai Eminescu. Prima dezbatere, organizată în parteneriat cu Colegiul Tehnic „Regele Ferdinand I” Rădăuți și Cercul Profesorilor de Limba și literatura română-zona Rădăuți, a avut loc în data de 4 aprilie 2025.

La această primă ediție, moderată de Mircea A. Diaconu, s-a discutat pe marginea romanelor „Mite” (1934) și „Bălăuca” (1935), autor Eugen Lovinescu, care îl au ca personaje centrale pe Eminecu, Veronica Micle și Mite Kremnitz.

Pe 23 mai, la a doua ediție, în cadrul Seminarului Eminescu, Daniela Petroșel a moderat discuția cu autorul cărții „Solomonarul. Romanul unei revoluții fără început și sfârșit” (Nemira, 2022), Florin Chirculescu.

La a treia ediție, pe 28 iunie, la a III-a ediție, organizată în cadrul Școlii doctorale de vară, a avut loc un dialog cu scriitoarea Florina Ilis, pornind de la volumul „Viețile paralele” (Editura Polirom, 2012), moderat de Lucia Țurcanu și Ala Sainenco.

A IV-a ediție a proiectului, organizată în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Botoșani, va avea loc pe 28 noiembrie, începând cu ora 11:00, și își propune ca temă „Romanul lui Eminescu” de Cezar Petrescu, în moderarea lui Mircea A. Diaconu.

Discuțiile vor avea loc la sediul Inspectoratului Școlar Județean Botoșani.

Publicitate

Invităm profesorii de limba și literatura română, dar și pe toți cei interesați de subiect, să ni se alăture.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending