Actualitate
MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (302)
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
UN EMIL BRUMARU MAI ERMETIC
De câte ori îl citesc pe Gabriel Alexe şi fac trimitere la meseria sa, cea de matematician, n-am cum să nu mă duc cu gândul la Dan Barbilian / Ion Barbu şi la o frază lămuritoare a acestuia: “Personal mă consider un reprezentant al Programului de la Erlangen, al acelei mişcări de idei care, în ceea ce priveşte întinderea consencinţelor şi răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuită Discursului Metodei sau Reformei înseşi.” Bogdan Suceavă într-un volum publicat în 2022 la Polirom (“Adâncul acestei calme creste. Pogramul de la Erlengen şi poetica “jocului secund”) explică legătura dintre poetica barbiană şi viziunea pe care şi-a luat-o din fundamentele geometriei cu privire la unificarea celor trei geometrii (una euclidiană şi două neeuclidiene, luându-se în calcul invarianta comună: spaţiul.
Gabriel Alexe armonizează tot trei elemente: spiritul de fineţe al limbii române (prin poezie) cu spiritul de rigoare al matemticii (prin puterea ei de esenţializare), luând ca invariantă ideea de femeie. Triada aceasta exprimă momentul de geniu al autorului de a fi pusă sub semnul conceptului de feldeinţă, ca operaţie logică de a aşeza femeia în cofrajul unei metafore ingenioase, cea de „esenţă a maşinii”. Poezia care deschide volumul este cea care dă şi titlul cărţii („Esenţa maşinii”, Editura „Pim”, Iaşi, 2023), constituindu-se într-un poem algoritm (1. „acum fac prima mişcare”; 2. „acum fac a doua mişcare”; 3. „acum fac diagrama mişcării”). Instrumentul de lucru al poetului este gândirea în volute, folosită ca posibilitate de pătrundere „adâncă” pentru a trece de formele exterioare ale lucrurilor pentru a ajunge la esenţă ca ceva ascuns, asigurând şi un ermetism asumat. Femeia, ca orice maşină, are o natură internă (o ardere internă) care trebuie descoperită. Poemele acestui volum sunt o continuare a vorbelor eminesciene din „Sărmanul Dionis”: “Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii. Şi, dac-ai mări acea picătură, să te poţi uita în adâncul ei, ai revedea toate miile de stele ale cerului, fiecare — o lume, fiecare cu ţări şi popoare, fiecare cu istoria evilor ei scrisă pe ea — un univers într-o picătură trecătoare.”
Gabriel Alexe ia ca studiu de caz un nume arhicunoscut, unul care face legătura între maşina Mercedess şi Mercedess, această „Marie a favorurilor”, fiica producătorului de automobile: „Noaptea vibrează în plexul solar / de la ombilic mai jos / tot mai jos. // întinsă pe sofa îmi şopteşte: nu sunt pregătită. / laaaas` că te pregătesc eu! / talazul nopţii izbea puntea lunii şi tu vălureai. / Mercedessa / printre palmele tale un şoricel alb de frică nimereşte năuc în / tufănică. / rostul lui e să te-ntinzi şi să aplauzi finalul / când pieptul tău toarce ca o pisică. // mai vreau un bis Mercedessa(!!!).(din poemul „Mercedessa”). Intenţionat am subliniat cuvântul „tufănică” , având rolul transmis de Emil Brumaru prin „crin regesc”, „auroră-n spume”, „văile adânce” etc. Orice manevră mecanică la care este supusă o maşină devine o aluzie sexuală şi nu aş putea spune că Gabriel Alexe nu este un freudian de bun gust, un fel de Emil Brumaru: „Îmi aranjez stânjenit gulerul la cămaşă: / astăzi vorbesc despre şurub! / (cum ar zice un optzecist lipsit de inspiraţie) /un tractor bătând câmpii a pierdut şurubul / din puntea faţă / radiatorul a crăpat la vibraţii şi aburul a ţâşnit / el însuşi plin de stupefacţie! / (auzi Mă? /Nu!). // un şurub bine strâns ar fi fost un bun prilej de meditaţie / asupra rezistenţei în timp a clasei muncitoare beatnice. // îmi aranjez stânjenit gulerul la cămaşă: / mâine vorbesc neîntrerupt despre şurubul numi holşurub! / (cum ar zice un optzecist lipsit de inspiraţie) / spre optzecista ta stupefacţie el este ultimul dinte din faţă / cu care încă mai mushty. / (auzi Mă? / Aud!). („Şurubul”).
Dar nu numai acest aspect vine dinspre Emil Brumaru, ci şi arhitectura volumului propus de Gabriel Alexe. Dacă în „Submarinul erotic” („Polirom, 2009), Emil Brumaru pune totul între doi piloni (două scrisori: „Prima scrisoare a marchizului către contesă” şi „A doua scrisoare către scumpa mea contesă”), în volumul său, „Esenţa maşinii”, preia arhitectura însoţită de un feed-back (două scrisori: „Scrisoare către Anna-Bella” şi „Scrisoarea Anna-Bellei către autor”). Astfel că, folosind cuvintele autorului, „trag oblonul sticla de vodkă” (nu şi-o pipă) zicând: Gabriel Alexe este un Emil Brumaru mai ermetic.
▼ Trimite știrea și prietenilor ▼
Urmăriți Botosani24.ro și pe 
Google News
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Doi motocicliști, unul în vârstă de 25 de ani, iar celălalt de 29 de ani, au fost fost răniți, duminică seară, după un accident rutier produs pe raza orașului Salcea, a anunțat purtătorul de cuvânt al Serviciului de Ambulanță Județean (SJA) Suceava, Dan Teodorovici.
Potrivit oficialului SJA, cei doi motocicliști au fost răniți după ce motocicletele acestora au părăsit partea carosabilă.
Pentru intervenție au fost trimise trei echipaje de ambulanță.
'La fața locului au găsit două victime de sex masculin de 29 și 25 de ani, poli-traumatizate, în comă, cu traumatism cranio-cerebral grav, traumatism toraco- abdominal', a afirmat Dan Teodorovici.
După stabilizarea de la fața locului, victimele au fost transportate la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Suceava. AGERPRES
▼ Trimite știrea și prietenilor ▼
Cultura
VIDEO Părintele Ioan Cozma, instalat în Parohia Vorona Mare. „Să fim firești și să vedem cum am putea să ne mântuim”
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Vorona Mare a fost plină de credincioși la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în sobor de preoți, la finalul căreia a avut loc instalarea noului paroh, părintele Ioan Cozma. Au fost alături de sfinția sa preoți din Vorona, Tudora și din parohiile învecinate, reprezentanți ai vieții monahale și numeroși credincioși veniți să participe la slujbă și să-l primească pe cel care va sluji, de acum înainte, la altarul Bisericii „Adormirea Maicii DOmnului” din Vorona Mare.
Instalarea a avut loc cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Părintele Ioan Cozma este cunoscut drept un preot blând, smerit și jertfitor, cu experiență pastorală și cu dorința de a se implica în viața parohiei.
La eveniment au participat numeroși preoți, între care părintele protopop Petru Fercal, părintele Vasile Cocoreanu, șef de cerc pentru parohiile din Tudora și pentru o parte dintre parohiile din Vorona, părintele Andrei Anușca, paroh la Centrul de comună și responsabil pe probleme de tineret, precum și preoții din Tudora, părintele Cristian Dumitraș de la Jodești, părintele Dumitru Anușca de la Parohia Icușeni-Vale și părintele Relu Simion Enache de la Parohia Pancu. Au fost, de asemenea, prezenți stareți și monahi din zona Bucovinei și a Voronei, și amintim pe maica stareță Magdalena și un monah de la Schitul „Sfântul Nectarie” din Bârnărel, Vatra Dornei.
În cuvântul său, părintele protopop Petru Fercal a vorbit despre responsabilitatea pe care o primește noul paroh și despre ceea ce înseamnă preoția într-o comunitate.
„Trăim un moment de bucurie pentru că, prin binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit, noul paroh care va păstori această parohie, părintele Ioan Cozma, vă va fi și îndrumător, și păstor, și cel sfătuitor pe această cale pământească, dar și cerească, pentru că preoția le împletește pe amândouă în chip armonic”, a spus părintele Petru Fercal, arătând că slujirea nu se rezumă la săvârșirea Sfintelor Taine, ci presupune apropierea oamenilor de Dumnezeu și sprijinirea lor în viața de zi cu zi.
Părintele protopop i-a îndemnat pe credincioși să fie mai aproape de biserică, să se spovedească și să se împărtășească, amintind cuvintele Mântuitorului despre importanța postului și a rugăciunii.
„Postul și rugăciunea sunt cele două arme care înspăimântă pe demoni și îi izgonesc din mijlocul oamenilor”, a spus acesta.
Totodată, părintele Petru Fercal le-a vorbit oamenilor despre Sfânta Împărtășanie și despre apropierea de Sfântul Potir, îndemnându-i să nu se îndepărteze de viața Bisericii.
„Să ne apropiem de Sfântul Potir cu încredere, cu nădejde, că nimeni nu-i vrednic de Hristos Domnul. Mila cea de sus a Domnului ne cheamă și ne primește cu dragoste, ca pe niște copii”, a transmis părintele protopop.
Părintele Ioan Cozma: „Să fim firești”
În fața celor veniți la biserică, noul paroh a vorbit despre felul în care își dorește să-și înceapă slujirea la Vorona Mare. A ales să pornească de la un sfat primit de la părintele său duhovnic: să fie firesc.
„Multe de spus, dar numai atât trebuie să luăm în seamă, cum mă îndruma și părintele duhovnic și îmi spunea să fim firești. De aceea vă rog din tot sufletul, în toată lucrarea care, din binecuvântarea lui Dumnezeu, s-a întâmplat astăzi, să fim firești, să privim Evanghelia, să privim cum am putea să ne mântuim”, a spus părintele Ioan Cozma.
Noul paroh a vorbit despre necesitatea unei cercetări permanente a propriei vieți și a conștiinței, amintindu-l pe părintele Dumitru Stăniloae. „Omul este dator să-și facă o diagnoză, să-și verifice viața, conștiința și să vadă de câte ori s-a întâlnit cu Dumnezeu”, a spus acesta. Pentru părintele Ioan, aceste întâlniri nu sunt simple momente de emoție religioasă, ci se leagă de participarea la Tainele Bisericii. „Îmi doresc ca aceste întâlniri să fie pentru noi toți și, bineînțeles, întâlnirea desăvârșită este în Sfânta Liturghie. (...) Să ne apropiem de Trupul și Sângele Domnului, că aceasta va fi încununarea după ce vom parcurge aceste Taine”, a spus noul paroh.
El le-a mulțumit celor care s-au îngrijit de biserică și de lucrările făcute în ultimii ani, dar a subliniat că, dincolo de zidurile lăcașului de cult, trebuie să existe și preocuparea pentru ceea ce numește „biserica cea duhovnicească”.
„Datori suntem să fim cu luare aminte la biserica cea duhovnicească, că aceasta este până la urmă viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul și adevăratul Dumnezeu, pe Iisus Hristos, Domnul”, a spus părintele Ioan Cozma.
Șase luni de slujire la Vorona Mare
La eveniment a vorbit și părintele Gheorghe Grigorași, cel care a suplinit Parohia Vorona Mare timp de aproximativ șase luni. Părintele a povestit în stilul său caracteristic că inițial credea că va veni doar pentru una sau două slujbe. A primit telefonul la sfârșitul lunii ianuarie, când era nevoie de un preot care să slujească la Vorona Mare. „Era 29 ianuarie. Mă trezesc seara cu un telefon că n-are cine sluji la dumneavoastră la biserică și era sărbătoare mare, Sfinții Ierarhi. Și am venit să suplinesc. Mă gândeam pentru o slujbă, două, dar iată că a trecut jumătate de an, șase luni de când sunt aici în mijlocul dumneavoastră”, a spus părintele Grigorași.
Preotul a mărturisit că s-a simțit bine în mijlocul oamenilor și că prezența credincioșilor la slujbe este importantă pentru orice preot. „Un preot are râvnă mai multă când are cui să slujească și pe cine să învețe. La biserica goală nu prea îți vine a face, doar să te gândești la sufletul tău”, a spus acesta. Părintele Grigorași a remarcat faptul că, duminică de duminică, la Vorona Mare vin mulți oameni la biserică, inclusiv bărbați, lucru pe care l-a apreciat în mod deosebit. În același timp, a făcut un apel ca oamenii să fie prezenți și la sărbătorile din timpul săptămânii. A dat exemplul praznicului Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, când la biserică au fost doar câteva persoane, și le-a atras atenția credincioșilor că sărbătorile religioase nu ar trebui trecute cu vederea doar pentru că sunt în timpul săptămânii.
Îndemnul arhimandritului Ghedeon: „Să strângeți rândurile”
Un cuvânt de încurajare pentru noul paroh și pentru credincioși l-a avut și arhimandritul Ghedeon Huțanașu, starețul Mănăstirii „Sihăstria Voronei”.
Acesta a vorbit despre legătura dintre Vorona Mare și tradiția monahală a zonei și a amintit moaștele Sfântului Cuvios Onufrie, aflate în apropiere, la Mănăstirea „Sihăstria Voronei”. Sfântul Cuvios Onufrie a fost unul dintre marii pustnici ai acestor locuri și ucenic al Sfântului Paisie Velicicovschi de la Neamț. Arhimandritul Ghedeon le-a cerut credincioșilor să-l sprijine pe noul paroh și să nu-l lase singur în momentele dificile.
„Vă rugăm să fiți aproape de părintele, să-l sprijiniți, să-l încurajați atunci când este trist sau abătut sau atunci când se vor abate ispite sau necazuri sau suferințe asupra parohiei dumneavoastră. Atunci să strângeți rândurile și să fiți împreună, nu să vă risipiți”, a spus starețul.
El a vorbit și despre lucrurile care rămân cu omul după această viață. „Nici hainele nu vor merge cu noi, nici mașinile, nici casele, nici tehnica de care dispunem astăzi, ci vom merge cu aceste fapte pe care le facem în viața aceasta”, a spus arhimandritul Ghedeon. Bunătatea, blândețea, dragostea, smerenia și ascultarea sunt, în viziunea sa, cele care dau adevărata valoare vieții omului.
După 22 de ani, o nouă etapă pentru Parohia Vorona Mare
Instalarea părintelui Ioan Cozma vine după o perioadă de 22 de ani în care Parohia Vorona Mare a fost păstorită de preotul Olivian Sandu. În cuvântul său, fostul paroh a vorbit despre anii petrecuți alături de oamenii din sat, despre lucrurile construite împreună și despre legătura care s-a format între preot și credincioși. A fost un discurs în care s-au simțit emoția despărțirii, recunoștința și, mai ales, respectul pentru oamenii pe care i-a avut în grijă timp de mai bine de două decenii.
Părintele Olivian Sandu și-a amintit de începuturile sale la Vorona Mare, când a ajuns într-un sat cu oameni obișnuiți cu o anumită rânduială și cu un stil de viață așezat. „Am venit aici eu cu gânduri, cu idealuri, cu nebunii, așa, cu stilul meu, lumea știe. Și am avut priză la copii, nu la ei. Ei au zis: «Ce-i cu ăsta? Ferească!» Dar copiii, în schimb, au palpitat și am avut cu copiii, la început, lucruri extraordinare. Și, prin copii, ușor-ușor, a venit și restul și s-a creat, în 22 de ani, nu o parohie, ci o familie frumoasă”, a povestit părintele.
O biserică ridicată în urmă cu mai bine de două secole
Instalarea noului paroh are loc într-un lăcaș de cult cu o istorie de peste 230 de ani. Biserica din Vorona Mare, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost sfințită la 4 iunie 1794, în vremea mitropolitului Iacob Stamati. Ctitorii au fost marele spătar Vasile Krupenski și soția sa, Maria, născută Vârnav. După cutremurul din 1801, biserica a fost refăcută în anul 1836, prin grija spătăresei Maria Krupenski și cu cheltuiala nepotului său, vornicul Iancu Cantacuzino. În 1875 au fost făcute noi lucrări de reparație, cu sprijinul proprietarului moșiei Tudora-Vorona, Lascăr Pașcanu, și al soției sale, Lucia. La începutul secolului al XX-lea, lăcașul ajunsese într-o stare gravă. În 1903, din cauza crăpăturilor din ziduri și a problemelor existente la bolta de sub clopotniță, biserica a fost închisă din ordinul Mitropoliei Moldovei și Sucevei. În toamna anului 1904 a început o reparație capitală, prin stăruința parohului Dimitrie Ștefănescu și cu sprijinul mai multor membri ai familiei Cantacuzino-Pașcanu. Lucrările au fost finalizate, iar biserica a fost sfințită la 12 iunie 1905 de Mitropolitul Partenie Clinceni. În 1993, biserica a fost împodobită cu pictură interioară prin strădania preotului Emilian Hrubaru. O amplă restaurare a avut loc între anii 2010 și 2013, în timpul păstoririi preotului Olivian Sandu. Cu sprijinul lui Nicolae și al Aurorăi Catană, considerați ctitorii principali, dar și al altor binefăcători și fii ai satului, biserica a fost consolidată și restaurată. S-au realizat lucrări de consolidare cu fier beton și grinzi transversale, a fost montat un acoperiș nou, au fost refăcute tencuielile, s-a realizat pictura în frescă și au fost montate o nouă catapeteasmă și străni din stejar. Biserica a fost placată cu marmură și mozaic și a fost dotată cu încălzire centrală. Astăzi, lăcașul își continuă rolul pentru care a fost ridicat în urmă cu mai bine de două secole: acela de loc de rugăciune și de întâlnire a oamenilor cu Dumnezeu.
La Vorona Mare începe, astfel, o nouă perioadă pastorală. Părintele Ioan Cozma își asumă slujirea într-o parohie cu o istorie îndelungată și cu o biserică în jurul căreia s-au adunat, generație după generație, oameni care au păstrat credința locului.
Părintele Ioan Cozma vine din Parohia Bârnărel (Vatra Dornei) și a fost preotul paroh al acestei comunități. Parohia are ca punct de referință Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Sub coordonarea sa, comunitatea a derulat mai multe activități de întreținere a lăcașului de cult și acțiuni filantropice discrete pentru sprijinirea familiilor nevoiașe din parohie. A făcut parte din clerul din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și este recunoscut în comunitatea dornenilor ca un preot cu un puternic tact pastoral, implicat activ în viața socială a orașului.
Primul său cuvânt către credincioși a fost unul simplu: „Să fim firești”. Iar mai departe, noul paroh le-a cerut oamenilor să privească spre Evanghelie, să fie atenți la propria viață și să nu uite că apropierea de Dumnezeu se construiește prin rugăciune, prin participarea la Sfânta Liturghie și prin împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos. „Să continuăm această lucrare sfântă”, a spus părintele Ioan Cozma. De aici începe slujirea sa la Vorona Mare.
▼ Trimite știrea și prietenilor ▼
Eveniment
Au aprins lumânări la mormânt și au fost la un pas să dea foc la cimitir. Două incendii la Dângeni și Albești
Pompierii au intervenit, în această după-amiază, pentru stingerea a două incendii produse în cimitirele din localitățile Strahotin, comuna Dângeni, și Coștiugeni, comuna Albești.
La Strahotin, incendiul s-a manifestat în interiorul cimitirului, după ce o lumânare aprinsă, lăsată nesupravegheată lângă materiale combustibile, a provocat aprinderea acestora. Flăcările au fost stinse de membrii Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență Dângeni.
La Coștiugeni, incendiul a avut ca punct de plecare cimitirul și s-a propagat la vegetația uscată din vecinătate, afectând aproximativ 1.000 de metri pătrați de teren. Pompierii militari din cadrul Gărzii de Intervenție Trușești au lichidat incendiul înainte ca acesta să se extindă și să pună în pericol alte suprafețe. Cauza probabilă a producerii evenimentului a fost utilizarea focului deschis în spații deschise.
Pentru evitarea unor situații similare, pompierii recomandă cetățenilor să utilizeze cu atenție lumânările aprinse, să le așeze numai în suporturi stabile, departe de materiale combustibile, și să le stingă înainte de a părăsi locul în care au fost aprinse sau înainte de a le muta.
Totodată, reamintim că incendierea vegetației uscate este interzisă prin lege și poate avea consecințe grave asupra oamenilor, bunurilor și mediului.
Până la 15 octombrie 2026, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, în parteneriat cu Phoenix Media, desfășoară campania națională „NU APRINDE PERICOLUL! Arderea vegetației uscate este interzisă!”, prin care sunt promovate măsuri de prevenire a incendiilor de vegetație și adoptarea unui comportament responsabil. În cazul izbucnirii unui incendiu, apelați de urgență numărul unic 112.
Printre acestea amintim:
▪️nu incendiați vegetația uscată, miriștile sau resturile vegetale;
▪️nu aruncați la întâmplare țigări, chibrituri ori alte obiecte aprinse;
▪️supravegheați permanent orice sursă de foc și stingeți-o complet înainte de a părăsi zona.
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI
În „Lumina” din 24 ianuarie 2014, pr. dr. Bogdan Racu ne reaminteşte spusele mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei: „Să lăsăm dar, iubiţilor, toată vrajba şi prigonirea în zilele acestea crisime (de criză), când este nevoie a fi uniţi şi a socoti pentru binele de obşte a Patriei noastre, şi să îmbrăţoşăm dragostea cea nefăţarnică şi fără vicleşug, să lăsăm interesul cel din parte care urmează din vătămarea cea de obşte şi să îmbrăţoşăm toţi pre cel de obşte, că atunci şi cel particularnic să împlineşte, căci într-alt chip cu neputinţă este a să face ceva bun. Temistoclis era vrăjmaş de moarte lui Aristid, dar când s-au rânduit ei să meargă deputaţi pentru Patrie, la un loc depărtat, ajungând la hotarul Patriei lor, au zis Aristid: „ Temistocli, ia să lăsăm vrajba ce avem între noi pre piatra aceasta, căci călătorim pentru folosul maicei noastre a Patriei, şi întorcându-ne iar pe aicea, vrând o vom lua atunci”.
Să lăsăm dar şi noi în ceasul acesta, orice avem unul asupra altuia, să ne îmbrăţoşăm ca nişte fii a unei maice, căci trebuie a ne sfătui pentru folosul Patriei noastre, ca să vorbim fără sfială, neavând între noi pre vânzătoriul şi ceale de aicea vorovite, nu vor fi pe uliţă auzite”. Vorbe care sunt valabile şi azi!
Printre blasfemiile ce se spun despre Eminescu este şi aceea prin care se încearcă încetăţenirea ideii că poetul nostru naţional n-ar fi fost un bun creştin. În „Luceafărul” (Botoşani) am publicat eseul „Eminescu şi credinţa în viziunea lui Răzvan Codrescu”, pe care l-am vrut un răspuns la cartea lui R.C., „Eminescu şi credinţa” (Ed. „Lumea credinţei”, Bucureşti, 2013) şi unde, printre altele, scriam: „Până aici toate bune şi frumoase, dar când trece de la ipoteze la demonstraţii, începem să ne despărţim de Răzvan Codrescu. Spune, printre altele, autorul: 1. „nu foloseşte la nimic să faci din Eminescu un model creştin (şi cu atât mai puţin ortodox); 2. „Eminescu n-a fost un credincios creştin”; 3. „eu am spus că Eminescu n-a fost un model de creştin, că n-a avut un creştinism ortodox consecvent şi asumat, că viaţa , gândirea şi creaţia lui, deşi în multe privinţe exemplare, nu se definesc în primul rând prin creştinism, nici prin rigoare ortodoxă”(p. 79); 4. „ne place sau nu, Eminescu n-a fost un credincios creştin (deşi va fi avut în comun cu creştinismul – în resorturile intime ale personalităţii sale – acuitatea metafizică, intuiţia organicului, reverenţa faţă de tradiţie sau vocaţia mărturisitoare” (p. 80). etc.”
Demonstraţia cu două sau trei poezii nu are consistenţa necesară, aşa cum suspectă este omiterea acelor poezii care ar demonstra contrariul. Nici insistenţa pe alter-egoul Ieronim din „Cezara” nu este suficientă în economia demonstraţiei, aşa cum nici trimiterile la George Călinescu sau Nichifor Crainic nu pot fi luate în calcul, mai ales că aceştia au făcut simple afirmaţii ce se rezumă la o frază şi nu la studii aprofundate. Se trece uşor peste momentul 1870, când Eminescu e sufletul adunării de la Putna, aşa cum nici dorinţa mărturisită de poet în 1866, când grav bolnav fiind, vrea să se călugărească,tratându-se chiar la bolniţa de la Mănăstirea Neamţ. Cercetătorii spun că pe un Ceaslov al mănăstirii stă scris că pe 8 noiembrie 1866 Eminescu s-a spovedit şi s-a împărtăşit.”
În acest context, salut preocuparea Bisericii Ortodoxe Române de a insista pe ideea, reală în fapt, de a demonstra că Eminescu şi-a iubit deopotrivă ţara şi credinţa strămoşească. Astfel că, am citit cu atenţie cuvântul rostit sub cupola Academiei Române de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Reţinem din cuvântul Preafericitului: 1. „Născut şi crescut în spiritul creştin ortodox al unei familii evlavioase, care avea legături strânse cu Biserica şi monahismul românesc, Mihai Eminescu a rămas, pentru toată viaţa, profund pătruns şi inspirat de universul spiritual al locurilor natale botoşănene, presărate cu dealuri domoale şi mult cer, cu mănăstiri şi schituri de viaţă sfântă şi cu tradiţii populare de o mare frumuseţe artistică”; 2. „ Ataşamentul, respectul şi admiraţia lui Eminescu pentru Biserica neamului, pe care a văzut-o mereu prezentă în dezvoltarea culturii şi identităţii naţionale a poporului român, le-a dobândit din familia sa, de la surorile mamei sale, care erau călugăriţe, una dintre ele chiar stareţă la Schitu Agafton, unde copilul, apoi tânărul Mihai Eminescu mergea adesea. Aşa s-a familiarizat el de foarte timpuriu cu slujbele şi cântările bisericeşti, reflectându-le mai târziu în unele din creaţiile sale, în care foloseşte metafore inspirate din universul liturgic ortodox, ca de pildă în poezia „Rugăciune”; 3. „Iubit şi preţuit de oamenii Bisericii de la vârsta fragedă a copilăriei şi până la sfârşitul vieţii, Eminescu a fost la rândul său un iubitor şi apărător al Biseericii. Astfel, el a numit Biserica Ortodoxă „maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului”(în „Timpul” din 14 august 1882); „păstrătoarea elementului latin (…) care a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise” (în „Timpul” din 2 februarie 1879) etc.
„Eminescu a aşezat creştinismul pe prima treaptă în istoria evenimentelor care au schimbat lumea. În comparaţie cu celelalte învăţături religioase apărute, mai apropiate sau mai depărtate de venirea lui Hristos, credinţa creştină propune iubirea drept cea mai înaltă formă a existenţei umane. Mihai Eminescu spunea: Sunt aproape 2000 de ani de când Evanghelia a ridicat popoare din întuneric şi le-a constituit pe principiul iubirii aproapelui. Sunt două milenii de când biografia Fiului lui Dumnezeu este cartea după care se creşte omenirea. Măreţia Persoanei lui Hristos nu constă doar în sublimul învăţăturii predicate de El celorlalţi, ci în împlinirea cuvintelor rostite de Iisus în propria Sa viaţă”(Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Bucureşti, 15 ianuarie 2014, la mormântul poetului Mihai Eminescu de la Cimitirul „Şerban Vodă” (Bellu).
În „România literară” nr. 5 din 2014, Nicolae Manolescu îşi aminteşte că Nicolae Breban a împlinit, pe 1 februarie, 80 de ani. Evenimentul a fost o bună ocazie de a se ocupa, în editorialul său, de romancier. Scris pe principiul ariciului jumătate bărbierit, jumătate nebărbierit, reţinem: 1. „e romancierul prin excelenţă”; 2. „…un polemist redutabil, chiar dacă adesea nedrept”; 3. „în polemică, Breban dă liber curs personalităţii omului, înzestrat cu un spirit intempestiv, prompt plătitor de poliţe şi chiar revanşard”; 4. „e un copil mare în vanitate ca şi în modestie”; 5. „proza lui răsuflă greoi”; 6. „e o proză fără măsură, în toate sensurile expresiei, trăind din exces şi dintr-o originalitate barocă”; 7. „…în cel mai original roman, „ Bunavestire”, neînsemnatul agent de vânzări Grobei (ce nume extraordinar!) se brebanizează”; 8. „Breban e un romancier pe dos” etc.
Părându-i-se că l-ar fi aşezat, totuşi, prea mult pe partea bărbierită, în finalul editorialului său, Nicolae Manolescu îl ridică pe romancier ca apoi să-i dea drumul de sus pe partea nebărbierită: „Dacă ar fi avut un mai bun self control şi cu mai mult discernământ, Breban ar fi putut fi considerat de majoritatea criticilor un mare romancier”.
În acelaşi număr al „României literare”, Radu Cernătescu publică eseul „Eminescu şi avatarurile unui motiv”, cu referire la „Scrisoare III”. Merită reţinute rândurile care explică motivele ce l-au determinat pe poetul naţional să scrie această poem: „Eminescu a început să-şi scrie „Scrisoare III” în cursul anului 1878, în vara în care poetul s-a aflat la Floreşti, la conacul familiei Mândrea-Bălceşti. Preocupările lui pentru „Cronicile noastre vechi” (este titlul unui articol al său din septembrie, acelaşi an) a avut ca resort tocmai perioada aceasta de lecturi istorice, care s-au subsumat şi corelat traducerii pe care Eminescu a făcut-o la Floreşti la primul volum din „Fragmente zur Geschichte der Rumanen”, lucrare neterminată a lui Eudoxiu Hurmuzaki pe care i-o încredinţase Academia spre traducere. În timpul cât a efectuat traducerea (volumul I apare în ianuarie 1879), Eminescu s-a documentat la Floreşti asupra istoriei Imperiului Otoman, citind în special „Geschichte des osmanischen Reiches” (1827-1834), monumentala lucrare în 10 volume a orientalistului austriac Joseph von Hammer. Lectura „Istoriei Imperiului Otoman” a lăsat urme nebănuite în textul „Scrisorii III”, putându-se chiar afirma că aceasta este cartea care a declanşat viziunea poetică din versurile liminare ale poemei”.
Un interviu cu mult laureatul (şi prea mult discutatul) poet Ion Mureşan (Muri), publică Gellu Dorian în „România literară” nr. 6 din 2014, cu menţiunea că jumătatea a doua a acestui interviu o citisem deja în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 1 din 2014. Ia să vedem ce mai zice poetul: 1. „Marii prozatori mint convingător. Au însă avantajul că minciunile lor devin imediat realitate”; 2. „De cine să-l ocroteşti pe tânărul poet? Poate de el însuşi”; 3. „A avea încredere într-un poet tânăr este într-un fel echivalent cu a-l asmuţi. Şi nu atât împotriva altora, ci împotriva lui însuşi”; 4. „ Un poet adevărat nu are dreptul să plece din lumea asta cu „jetoanele” în buzunar, decât atunci când şi-a pierdut cu totul încrederea în Poezie. Atunci se sinucide. Sau se urăşte pe sine atât de mult încât se apucă de negoţul cu sclavi”; 5. „Fiecare poem e, pentru mine, o experienţă nouă. Trăirea nouă nu intră în om metodic. Intră pe căi mereu noi. Şi în maniere imprevizibile”; 6. „Omul care scrie în public e puţin exhibiţionist”; 7. „Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” nu este, propriu-zis, un premiu. Premiile USR sunt premii profesionale. Premiul Naţional e mai degrabă o „Legitimaţie de Club”; 8. „Eu nu scriu cărţi de poezie, eu scriu poezii”; 9. „Eu cred că poezia e la fel de preţioasă pentru om ca respiraţia”; 10. „O fi natura democratică, vorba lui Mircea Dinescu, dar literatura nu e, har Domnului”; 11. „Fiecare poet e o ţară necesară; unele ţări sunt mai mari, mai întinse, altele mai mici, unele sunt muntoase, altele au câmpii veşnic verzi, altele au păduri, altele pustiuri argintii de nisip, altele mlăştinoase etc.”; 12. „ După ce mor oamenii, Dumnezeu le depozitează sufletele în poezii”; 13. „Cred că dacă în urma unui poet rămân 20 de poezii memorabile, viaţa lui e justificată cu asupra de măsură”; 14. „O carte de poezie nu e gata niciodată. Când le publicăm nu facem decât „să întrerupem lucrările zeilor / noi fiinţe ale clipei grăbite şi fără experienţă” – cum zicea Kavafis”.
Ce se mai poate reţine din „Dilema veche” nr. 521 din 2014 : 1. „…în România, unde nu există educaţia pentru argument, ci doar cea pentru sânge” (Şerban Georgescu); 2. „Noi chiar avem nevoie să facem glume cu miros de mici tot timpul” (Mircea Vasilescu); 3. „Din mine însumi eu nu pot ieşi” (Camil Petrescu); 4. „Bunicul meu avea o vorbă: „Chiar dacă trăim în acelaşi sat nu înseamnă că avem aceeaşi minte!” (Dorel Dumitru Chiriţescu); 5. „Maimuţele ţin degeaba un telefon mobil în mână, iar românul mediu ţipă în el de-i plesnesc plămânii, în ideea că va scurta puţin distanţa până la interlocutor” (Dorel Dumitru Chiriţescu); 6. „Ne-am obişnuit să ridicăm din umeri şi să spunem: „Sistemul e de vină!” (Matei Martin); 7. „O greşită organizare a culturii unui popor ar putea avea efecte mai rele decât lipsa oricărei organizări” (Dimitrie Gusti).
▼ Trimite știrea și prietenilor ▼
Lângă noi: Doi motocicliști în stare gravă după un accident rutier produs la Suceava
VIDEO Părintele Ioan Cozma, instalat în Parohia Vorona Mare. „Să fim firești și să vedem cum am putea să ne mântuim”
Au aprins lumânări la mormânt și au fost la un pas să dea foc la cimitir. Două incendii la Dângeni și Albești
MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (466)
Pozele și filmările făcute cu Inteligența Artificială trebuie marcate. Reguli noi, de astăzi, în România
Trei incendii de vegetație uscată în județul Botoșani. Pompierii au salvat o locuință și mai multe culturi agricole
CALENDAR ORTODOX 2026: Binecredinciosul Împărat Iustinian cel Mare
România, în topul țărilor europene unde vârsta de pensionare va crește cel mai mult
Cinci vieți salvate, la Iași: Familia unui pacient aflat în moarte cerebrală a acceptat donarea organelor
Botoșăneanca Simona Radiș și Adriana Adam, campioane europene la Varese! Aur pentru România la Europenele de canotaj
Video. Polițiștii din Botoșani, antrenați pentru intervenții de zi și de noapte: Ședințe de tragere organizate lunar sau bilunar
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Bogdan Suruciuc, Inspector general I.S.J. Botoșani
Un șarpe în bucătărie, altul în beci: Alertă în Călărași și Bucecea. Două apeluri la 112 într-o zi, iar jandarmii au intervenit
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Lucian Trufin, directorul ADI ITI „Țara de Sus”
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Florin Bulgaru, primarul comunei Răchiți
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Cantautorul Robert Condraschi, membru al formației Robert & The Rock Street
Viperă găsită într-o anexă a unei case din Frumușica. Jandarmii au intervenit după un apel la 112
- Derby de coșmar pentru CFR Cluj în SuperLiga. Rapid s-a impus cu 3-1 după o primă repriză devastatoare pentru ardeleni
- FOTO: Șahistul albaiulian Mihnea Costachi, printre câștigătorii Grand Prix Romania, etapa de șah rapid de la Alba Iulia
- VIDEO: Spectacol de jonglerii cu foc la Alba Iulia, în ultima seară la Zilelele Medievale ale Bălgradului 2026
- Lângă noi: Doi motocicliști în stare gravă după un accident rutier produs la Suceava
-
Economie2 zile în urmăBraconaj piscicol, în vizorul autorităților la granița cu Republica Moldova: Amenzi de peste 21.000 de lei și două dosare penale
-
Eveniment3 zile în urmăVitezomanii, în vizorul polițiștilor: Permise suspendate după o razie la Botoșani. Un șofer a fost prins cu 126 km/h în Copălău
-
Cultura3 zile în urmăFOTO&VIDEO „Pe urmele sfinților nemțeni”: Zeci de pelerini din Botoșani au pornit într-un drum al credinței de opt zile
-
Economie3 zile în urmăDe la 1 august, Bulgaria scumpește vinieta cu 30%. Cât vor plăti românii care merg în Grecia, Turcia sau pe litoralul bulgăresc
