O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI
Citesc jurnalul Cameliei Răileanu, „Întoarcerea din Iad” (ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Florentina Toniţă, Editura „Eikon”, Bucureşti, 2018). Reţin de la pagina 32:„Astăzi citesc în pagina culturală a ziarului local despre o altă carte a lui Cristi B. Lucrarea lui de doctorat la Sorbona: „Călugărul şi moartea”. El e un viitor Eliade, se spune. Prin iarnă am aflat că el şi Smaranda sunt studenţi la indianistică, doctoranzi la Sorbona. Pe Cristi l-am cunoscut în adolescenţă. Era brunet, demonic, trăznea a ţigări proaste şi făcea pe haimanaua. Părea trist şi sensibil. Şi negrul îl prindea bine. Deşi singuratic, era curtat de toate fetele şi-l priveam ca, mai târziu, pe Andru. Învăţa franceza purtând în buzunar un mic dicţionar din care rupea câte o foaie când considera că terminase de memorat tot. Scria poezii, iar în lucrarea de olimpiadă îmi spunea că a făcut numai nişte „speculaţii”. Într-o noapte de întorceam de la Operă toţi „olimpicii” şi profesorul nostru s-a oprit ca străluminat în mijlocul străzii, să exclame: „Ce frumos scrii tu, Carmen!” Entuziasm de poet în miez de noapte. Un sâmbure de lumină în miezul adolescenţei mele. O adolescenţă marcată de spaimă şi de violenţă. Eu n-am fost un „copil teribil”, cum a fost Cristi, dar am avut părinţi teribili şi, ca-n piesa omonimă a lui Cocteau, îmi numeam adesea casa: harabaua blestemată. Viitorul Eliade avea un scris infect: mărunt, de tipar, îngrămădit. Mi-a scris o poezie pe o banchetă, în tren, când ne întorceam de la „naţionala” de română. Am şi acum peticul acela de hârtie. Versurile sunau ciudat de delicat pentru un „dur” ca el: „Când macii înfloresc / prin păr şi prin buzunare / Îmi cer smerit semenilor şi Timpului / iertare”;
Adrian Romilă, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 1 din 2006, despre „cititorul profesionist”: 1. „are mereu timp pentru lectură”; 2. „când nu are timp şi-l procură sacrificând somnul de noapte, întâlniri cu prietenii, privitul la televizor”; 3. „posedă acel organ special capabil să reacţioneze puternic la claritatea de cristal a unei formulări, la atingerea catifelată a unei metafore, la intensitatea culorilor dintr-o imagine sau la eşafodajul complicat al ideilor”; 4. „lumea e multidimensională, cu deschideri şi treceri, labirintică încrucişare de staţii şi parcursuri”; 5. „EU-l său are conturul în mişcare, trece prin alţii pentru a ajunge la sine mai bogat, încărcat de experienţa oglindirii prin sinele tuturor celor pe care i-a cunoscut şi i-a asimilat printr-un fascinant act de iubire: lectura”;
Psihologul Ana Muntean consideră că atunci când se naşte un copil, acesta se naşte de două ori: 1. „în primul rând BIOLOGIC (aducând pe lume încă o fiinţă); 2. În al doilea rând PSIHOLOGIC (aducând pe lume încă un om a cărui caracteristică dominantă este aceea de a fi fiinţă socială);
D. Zeletin, în „Ateneu” nr. 1 din 2006, face o paralelă între Sadoveanu şi Vasile Voiculescu. Reţinem: 1. SADOVEANU: „preocupat de epic şi de ideea istoriei ca sumă de eroi şi de viteji” – VOICULESCU: „consumă din plin experienţa medicului dăruit”; 2. SADOVEANU: „are plăcerea naturii” – VOICULESCU: „are plăcerea naturalului”; 3. SADOVEANU: „a început prin naturalism” – VOICULESCU: „a sfârşit prin naturalism”; 4. SADOVEANU: „are înclinaţia de a contempla natura” – VOICULESCU: „are înclinaţia de a experimenta natura”; 5. SADOVEANU: „păstrează distanţa faţă de mister” – VOICULESCU: „”percută misterul lumii”; 6. SADOVEANU: „e detaşat” –VOICULESCU: „e implicat”; 6. SADOVEANU: „se opreşte la om” – VOICULESCU: „trece dincolo de om”; 7. SADOVEANU: „izvorăşte din semnul exclamării” – VOICULESCU: „izvorăşte din semnul întrebării”; 8. SADOVEANU: „încifrează iniţierea până la semn”- VOICULESCU: „divulgă iniţierea până la destrămare”; 9. SADOVEANU: „e resemnat în faţa inaccesibilului”- VOICULESCU: „se lasă provocat de inaccesibil până la obsesiv”; 10. SADOVEANU: „ipostaza de MAG” – VOICULESCU: „ipostaza de APOSTOL”;
Andrei Pleşu, în „Dilema veche” nr. 780 din 2019, despre vanitate:„Nu scapă nimeni. Sau aproape nimeni. Loveşte în proşti (care devin fuduli) ca şi în deştepţi (care devin proşti). Sminteşte, în egală măsură, pe urâţi şi pe frumoşi, pe talentaţi şi pe netalentaţi, pe credincioşi şi pe atei, pe politicieni şi pe „simplii cetăţeni”, pe laici ca şi pe aparţinătorii clerului. Reuşeşte să transforme complexele de inferioritate în complexe de superioritate, încurajează impostura, amputează simţul ridicolului, inhibă orice urmă de umor, de decenţă, de generozitate. Eul propriu pârjoleşte totul în jur: realitatea devine materie primă a unor ambiţii private, ceilalţi devin adversari sau unelte, viaţa nu mai e trăită decât ca o mare ocazie pentru un cult egolatru. Cazurile de vindecare sunt rare.”;
Publicitate
Continui să citesc jurnalul Cameliei Răileanu, „Întoarcerea din Iad” (ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Florentina Toniţă, Editura „Eikon”, Bucureşti, 2018). Reţin de la pagina 52 despre Nichita Stănescu (decedat în ziua de 13 decembrie 1983):„Nichita Stănescu a intrat în poezia românească ca un Făt – Frumos în basm. Înalt, zvelt… Aşa scria Paul Georgescu. Nichita Stănescu a ieşit din viaţă ca din basm, spun eu acum cu gândul la gerurile din acea zi de 13. Despre moartea poetului n-am aflat de la şcoală, nici de la Radio sau TV, ci de la vânzătorul de ziare din centru, vânzător pe lângă care treceam zilnic, fără să-i dau importanţă. Pe atunci vânzătorii nu aveau ştiri senzaţionale cu care să-şi vândă ziarele. Ce ştiri să fi avut? Că-n judeţul Dolj s-au recoltat atâtea şi atâtea tone de grâu la hectar? Dar „Scânteia” din acea zi avea, în pagina de mică publicitate, la capitolul decese, un anunţ pe care vânzătorul l-a făcut public, strigând: Luaţi „Scânteia”! A murit Nichita Stănescu! A murit poetul! Şi arătând tuturor anunţul pe pagină. Tinerii liceeni, ieşind de la şcoală, se îmbulzeau ca atunci când se primea revista „Flacăra” a lui Adrian Păunescu. Tinerii se îmbulzeau şi repetau: A murit poetul! Poetul Stănescu! I s-a făcut o troiţă de lemn. Au plâns câţiva adolescenţi bucureşteni. A plâns şi Gheorghe Tomozei, care a scos imediat un album memorial. N-am avut bani să-l cumpăr. Eram o adolescentă fără bani, doar cu lacrimi. Păream patetică şi singulară”;
D. Zeletin, în „Ateneu” nr. 1 din 2006, face o paralelă între Sadoveanu şi Vasile Voiculescu. Continuăm să reţinem:11. SADOVEANU: „suferinţa e problema celorlalţi” – VOICULESCU: „suferinţa e problemă personală”; 12. SADOVEANU: „măreţia sa e o indiferenţă ataractică şi cu nimb în faţa misterului lumii” – VOICULESCU: „rămâne veşnic ispitit să intre în jertfelnicul galeriilor unei lumi care nu se dezvăluie perfect ori se arată numai prin semne, spaţiu strâmt, neprielnic desfacerii aripilor, impropriu măreţiei”; 13. SADOVEANU: „lasă misterul acolo unde se află şi-l cântă într-o continuă stare de graţie” – VOICULESCU: „forţează misterul şi îl iscodeşte ritualic”; 14. SADOVEANU: aşterne ireal peste real, de unde impresia de levitaţie” – VOICULESCU: „scotoceşte realul din imaginar, de unde impresia de arheolog în căutarea arhetipurilor”; 15. SADOVEANU: „zări exterioare” – VOICULESCU: „zări lăuntrice”;
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Comuna Hănești încheie anul 2025 cu proiecte importante duse la capăt și cu altele aflate foarte aproape de finalizare. Primarul Costel Matei spune că a fost „un an bun” pentru administrația locală, chiar dacă nu toate investițiile propuse au reușit să treacă linia de finish. Totuși, lucrările care au prins contur schimbă deja fața comunității.
Una dintre realizările majore ale acestui an este investiția în infrastructura rutieră, derulată prin programul „Anghel Saligny”. La Hănești, lucrările se apropie de recepția finală, iar proiectul – în valoare de 4,9 milioane de lei – promite drumuri moderne și sigure pentru localnici. „Suntem în pragul recepției și ne bucurăm că am reușit să ducem acest proiect la capăt”, spune edilul, care subliniază că modernizarea drumurilor era o nevoie esențială pentru comunitate.
Veștile bune vin și din satele Sărata, Basarab și Borolea, unde alimentarea cu apă a ajuns în proporție de 98% la stadiul de execuție. Lucrările sunt aproape gata, iar oamenii vor beneficia în sfârșit de o resursă vitală, accesibilă direct la robinet. Primarul afirmă că „acesta este unul dintre proiectele care vor schimba pe termen lung calitatea vieții în comună”.
Pe lângă marile investiții, administrația locală a reușit să finalizeze și proiecte mai mici, care însă contează pentru viața de zi cu zi a locuitorilor. În același timp, nu toate planurile au mers însă înainte. Primarul Matei vorbește deschis despre dezamăgirile aduse de blocajele apărute în unele investiții finanțate prin PNRR. Un exemplu este platforma pentru compostarea gunoiului de grajd, proiect în care se ajunsese deja la etapa achiziției utilajelor, dar finanțarea a fost sistată. „A fost o reală nemulțumire pentru noi”, spune edilul, care a primit ulterior o informare că proiectul ar urma să fie preluat de Administrația Fondului pentru Mediu.
Cu toate acestea, comuna nu rămâne pe loc. Primăria lucrează deja la un alt proiect destinat comunității: un spațiu modern pentru petrecerea timpului liber, amenajat lângă terenul de sport din Hănești. Acolo va prinde contur o zonă pentru fitness și activități în aer liber, menită să ofere tinerilor și familiilor un loc plăcut pentru mișcare și socializare.
Publicitate
„Ne dorim ca oamenii din Hănești să simtă că lucrurile se schimbă în bine”, spune primarul Costel Matei, convins că anul viitor va aduce noi motive de optimism. Indiferent de provocări, administrația locală rămâne cu ochii pe proiecte, cu gândul la confortul și siguranța fiecărui locuitor, a mai adăugat Costel Matei.
Credincioșii din Botoșani au cinstit-o pe Sfânta Ecaterina la biserica din cartierul ANL. Sfânta Liturghie impresionantă oficiată de părintele protopop Petru Fercal
Biserica „Sfânta Ecaterina” din cartierul ANL Bucovina, Botoșani, s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru mulțimea de credincioși veniți din toate colțurile municipiului pentru a se închina la icoana marii mucenițe, exemplu de curaj, înțelepciune și credință neclintită. Atmosfera de sărbătoare s-a simțit încă de luni seară, iar fiorul duhovnicesc a însoțit fiecare moment.
Vecernia, început sub semnul binecuvântării
Sărbătoarea parohiei a debutat cu slujba Vecerniei, oficiată de un impresionant sobor de preoți. În frunte s-au aflat părintele protopop misionar Daniel Țăranu și părintele profesor Daniel Dascălu, directorul Seminarului Teologic din Botoșani, cel care a rostit și cuvântul de învățătură.
Răspunsurile la strană au fost oferite de psalți veniți din mai multe zone ale orașului. Vocile lor s-au împletit cu rugăciunile celor prezenți, ridicând în biserică o atmosferă de Rai, cum rar se poate simți într-o lume grăbită.
În cadrul slujbei a fost săvârșită Litia. Cele cinci pâini au fost binecuvântate printr-o rugăciune specială rostită de părintele profesor Daniel Dascălu, amintind de minunea înmulțirii celor cinci pâini în pustie, cu care Mântuitorul a hrănit mulțimea de cinci mii. La final, pâinea a fost împărțită credincioșilor, semn al dărniciei lui Dumnezeu și al legăturii frățești dintre membrii comunității.
Predica părintelui profesor Daniel Dascălu a captivat atenția tuturor prin tactul său pedagogic și prin profunzimea temei abordate. Pornind de la viața Sfintei Mucenițe Ecaterina, părintele a zugrăvit contextul istoric, jertfa ei, dragostea ei pentru Hristos și puterea credinței care poate transforma și cele mai împietrite inimi.
Publicitate
La final, credincioșii au primit un îndemn cald, menit să aducă în suflete curaj, lumină și un strop de liniște într-o lume tot mai tulburată.
Continuarea sărbătorii – Utrenia și Dumnezeiasca Liturghie
Marți dimineață, hramul a continuat cu slujba Utreniei și apoi cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, oficiată de părintele protopop Petru Fercal, alături de un sobor de preoți deosebit. Din nou, lăcașul s-a dovedit neîncăpător, nu aveai unde să arunci un ac, credincioșii venind în număr mare și din alte parohii ale orașului. De la an la an, evlavia botoșănenilor la Sfânta Ecaterina a crescut exponențial și această realitate se desprinde clar din mulțimea de preoți și credincioși care participă la hramul bisericii din cartierul ANL.
Sfânta Liturghie este este în esență pătrunzător de spirituală și înălțătoare. Marți, credincioșii prezenți au avut parte de emoții duhovnicești de neuitat. Liantul între Sfântul Altar și credincioși a fost realizat și prin cântările deosebite ale membrilor corului Seminarului Teologic, coordonat de profesorul Cezar Grădinaru.
Cei care au primit binecuvântare de la duhovnic au primit Trupul și Sângele Domnului, un moment care rămâne Taina fiecăruia dintre cei care s-au învrednicit.
La final, părintele protopop Petru Fercal a rostit un cuvânt de încurajare, întărind credința și chemând la statornicie în fapta bună, dar mai ales îndemnând credincioșii să aibă curajul Sfintei Ecaterina.
Părintele paroh Liviu Ilie Florariu a mulțumit credincioșilor pentru evlavia și dragostea arătată Sfintei Ecaterina prin prezența numeroasă la hram, făcând din această sărbătoare un nou prilej de unitate și mărturisire a credinței.
Scurt istoric al parohiei „Sfânta Ecaterina”
Parohia a fost înființată în anul 2006, având astăzi peste o mie de familii.
În 2008 au început demersurile pentru ridicarea noii biserici.
2009 – turnarea temeliei
2011 – ridicarea zidurilor
27 mai 2012 – sfințirea temeliei de către ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
30 octombrie 2018 – prima slujbă oficiată în biserica actuală
Viața Sfintei Mucenițe Ecaterina – model de înțelepciune și curaj
Sfânta Muceniță Ecaterina s-a născut în Alexandria Egiptului, în prima jumătate a secolului al IV-lea, în familia guvernatorului cetății. Înzestrată cu o inteligență rară, a studiat literatura, filosofia, retorica și științele vremii, devenind una dintre cele mai cultivate tinere ale epocii.
Dorind însă o viață mai înaltă decât cea pe care i-o rezervau ambițiile lumii, Ecaterina L-a întâlnit pe Hristos, singurul Mire care le întrece pe toate făpturile în noblețe, frumusețe și înțelepciune. Două viziuni minunate au condus-o la botez, iar Mântuitorul însuși i-a dăruit un inel ca semn al logodnei duhovnicești.
Credința ei puternică a făcut-o să înfrunte public cultul zeilor, iar împăratul Maximian a trimis cincizeci de înțelepți să o contrazică. Însă toți au fost înfrânți de puterea cuvântului ei și, mișcați, s-au convertit, primind martiriul.
După chinuri cumplite, inclusiv sfărâmarea roții cu ascuțișuri, Sfânta Ecaterina a primit moarte martirică, iar din trupul ei a curs lapte în loc de sânge. După tradiție, îngerii i-au dus moaștele pe Muntele Sinai, unde se află și astăzi, la Mănăstirea „Sfânta Ecaterina”, una dintre cele mai vechi mănăstiri ortodoxe din lume.
Prăznuită la 25 noiembrie, Sfânta Ecaterina este considerată ocrotitoarea tinerilor, a elevilor și a studenților, dar și un izvor de înțelepciune pentru toți cei care caută adevărul cu inimă curată.
Vorona arată încă o dată că, atunci când fondurile europene sunt folosite cu cap, rezultatele chiar se văd. Liceul Tehnologic „Ștefan cel Mare și Sfânt” a ridicat ștacheta învățământului de specialitate după ce a finalizat proiectul „Dotări moderne pentru învățământul profesional și tehnic”, finanțat prin PNRR, în valoare de 1.085.182,20 lei – bani investiți în spații care, până nu demult, abia făceau față nevoilor elevilor.
Prin această investiție, trei dintre atelierele esențiale pentru pregătirea profesională au fost complet transformate: laboratorul de informatică, atelierul pentru specializarea Turism și alimentație și atelierul de Horticultură. Fiecare spațiu a fost dotat cu echipamente IT performante, mobilier modern și materiale de specialitate, aducând școala într-o zonă în care practica nu mai înseamnă improvizație, ci profesionalism.
Elevii găsesc acum în ateliere un mediu actual, apropiat de standardele din companii, ceea ce îi ajută nu doar să înțeleagă meseria, ci și să se pregătească pentru piața muncii, care cere competențe digitale, adaptare și practică reală. Profesorii vorbesc despre un plus evident în dinamica orelor, iar atmosfera din laboratoare a devenit una în care elevii vin cu plăcere, nu din obligație.
Modernizarea a schimbat și percepția asupra liceului: de la o instituție rurală cu resurse limitate, la un spațiu educațional modern, unde tehnologia și practica merg mână în mână. Este un exemplu despre cum pot fi folosiți banii europeni pentru a rezolva probleme concrete și pentru a ridica standardele de pregătire profesională.
Atelierele sunt acum pregătite să primească elevii de la Turism și alimentație și Horticultură în cele mai bune condiții, cu echipamente care permit o învățare reală, aplicată. Pentru comunitatea din Vorona, proiectul reprezintă una dintre cele mai vizibile transformări din ultimii ani și un semn că investițiile europene, gestionate corect, pot schimba cu adevărat fața educației.
Micuții botoșăneni pot viziona la Teatrul pentru Copii şi Tineret „Vasilache” spectacolul „Pinocchio”, Carlo Collodi în această săptămână, în zilele de joi, 27 noiembrie 2025, de la ora 18:00 şi duminică, 30 noiembrie 2025, de la orele 11:00 şi 12:30 . Adaptarea, dramatizarea şi regia artistică Valentin Dobrescu, scenografia îi aparţine lui Mihai Pastramagiu, iar muzica este compusă de Alin Macovei Moraru.
Din distribuție fac parte îndrăgiții actori: Adelina Cojocariu, Pavel Petrași, Cosmin Tanasă, Renata Voloșcu, Andrei Bordianu, Anamaria Chelaru și Andrei Iurescu
«Povestea lui Pinocchio, atât de cunoscută celor mari si celor mici, vă invit să o priviți așa cum am văzut-o eu, care am trecut deja prin vârstele voastre. Și veți vedea că toate peripețiile, întâmplările, încercările, mai mult sau mai puțin amuzante, de care va avea parte păpușa de lemn, pot să ni se întâmple și nouă tuturor în drumul spre a deveni ,,OAMENI”» Valentin Dobrescu, regizor artistic.