O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
STEJARII LUI ION ISTRATE
Publicistul, poetul şi editorul Ion Istrate, directorul executiv al Editurii „Agata” din Botoşani şi al revistei „Luceafărul”, îmi trimite recenta sa carte, „Ovidiu Chelaru vivantul senior” (antologie publicistică, Editura „Agata”, Botoşani, 2024). Volumul apare sub auspiciile colecţiei „Marcăm stejarii”, fiind al treilea. Primul se intitulează „Gheorghe Burac – 80, seva din rădăcinile gliei strămoşeşti”, iar al doilea „Ilie Pascal – 94, un simbol, un # (diez) al valorilor tradiţionale”. Reţinem din „Succintele consideraţii despre Ovidiu Chelaru”, rânduri cu care se deschide volumul: 1. „La o vârstă nu departe de 94 de ani (născut pe 10 februarie 1931), Ovidiu Chelaru prin vivacitatea Domniei sale, mă bucură de fiecare dată când ne întâlnim pentru a depăna amintiri şi a ne bate prin opinii”; 2. „Profunzimea şi sensibilitatea dialogurilor noastre nu se destramă în timp, se coagulează şi ating trăiri şi atitudini care aduc la viaţă amintiri şi sentimente uitate”; 3. „Trăind şi muncind într-o perioadă când încă se mai apreciau valorile noastre tradiţionale, specifice românului, când în relaţiile interpersonale şi cele sociale (familie, sat), ce se LĂSA CU LIMBĂ DE MOARTE era cel mai puternic testament, este mereu revoltat că lumea este afectată de progresul tehnic, de fenomenul globalizării”; 4. „Domnia sa gândeşte, creează, munceşte şi trăieşte pentru a scrie despre tot ce-l înconjoară: natură, bogăţiile naturale, hărnicia omului de a valorifica darul divin, familie şi prieteni, oameni bogaţi şi oameni săraci, oameni de diferite categorii sociale, precum şi politicieni”; 5. „Aşa a reuşit să fie conectat la adânci meditaţii filozofice prin expresii poetice cu o melodicitate aparte, specifică eleganţei, insistând astfel, pentru un adecvat stil, o ARS POETICA DE TIP CHELARUIANĂ, surprinzătoare multor adepţi ai versului alb”. După o biografie şi o nominalizare a operei lui Ovidiu Chelaru, având ca sursă principală celebrul „Dicţionar…” al Silviei Lazarovici, Ion Istrate găseşte de cuviinţă să prezinte imaginile volumelor publicate de cel căruia i se dedică această carte. Între paginile 24 şi 56 cititorul găseşte majoritatea punctelor de vedere exprimate de Ion Istrate cu privire la opera lui Ovidiu Chelaru: veritabile lecţii de latină, peripluri prin cenuşa vremii, respectul pentru colegii săi, balans între pesimismul activ şi apolinica socială, despre lirica vivantă a acestui autor, prezenţa unei poetici a senectuţii etc., toate conducând la meritatul apelativ de „vivantul senior”. Din multitudinea punctelor de vedere (cronici, recenzii etc.) ce au vizat opera lui Ovidiu Chelaru, Ion Istrate a ales trei: două scrise de Gheorghe Median şi una scrisă de mine. Oprindu-ne la Gheorghe Median, reţinem: 1. Despre cartea „Nemuritorii –scriitori de seamă botoşăneni” – „Prin conţinutul şi modul în care a fost concepută, cartea de faţă constituie o realizare scriitoricească demnă de admiraţie, autorul ei Ovidiu Chelaru confirmând că puterea de creaţie nu are legătură cu vârsta”; 2. Despre „Himere şi speranţe”, acelaşi Gheorghe Median spune – „Rezolvând problema propriului destin, Ovidiu Chelaru reintră între zidurile cetăţii, abordând ca în multe din volumele anterioare, teme diverse: natura, dragostea, bucuria sufletească prilejuită de sărbătorile creştine, glosează pe tema realităţilor politice, sociale şi economice de azi, elogii unor confraţi din lumea literară”. Ion Istrate a preluat şi o cronică a mea la volumul „Privighetori literare moldave” pe care o puteţi găsi, pentru o citire integrală, şi la rubrica „Momentul de cultură 50”. Reţin: 1. „Pentru antologatorul acestui volum, poeţii care respectă rima, acest instrument de aur al strofei clasice, nu pot fi decât nişte aristocraţi ai literaturii. Poezia lor, crede Ovidiu Chelaru, izvorăşte dintr-o nobleţe de sorginte divină. Din această perspectivă, Ovidiu Chelaru pune la un loc 19 energii creatoare care fac parte din Societatea Scriitorilor Botoşăneni „Mihai Eminescu”. Poemele sunt o revărsare de reflexe pământene şi nepământene, autorii fiind personaje ale propriilor versuri care iradiază o autentică viaţă sufletească, remarcându-se metaforele singurătăţii”; 2. „Percep volumul acesta ca pe un lumânărar în care poeţii chemaţi de Ovidiu Chelaru au aprins câte o lumânare-poem. Toţi poeţii cuprinşi în acest volum, veţi observa, sunt dominaţi de conştiinţa tragicului şi a singurătăţii. Aşa s-o fi întâmplat, sau poate aşa a ales antologatorul, cert este că un sentiment al neliniştii circulă de la prima pagină la ultima. E antologia unor neliniştiţi”. Colecţia pe care a impus-o Ion Istrate şi care are un titlu dat de o metaforă tare, este binevenită, mai ales că reprezintă un gest de altruism marcant.