Peste 8.000 de buletine de vot vor fi tipărite pentru alegerile locale parțiale pentru funcția de primar al comunei Mihai Eminescu din județul Botoșani, care vor fi organizate duminică.

Potrivit datelor furnizate de Biroul Electoral de Circumscripție Comunală Mihai Eminescu, numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul Electoral pentru circumscripția Mihai Eminescu este 7.384.

Pentru alegerile locale parțiale de duminică au fost constituite șapte secții de votare, respectiv câte una în localitățile Ipotești, Stîncești, Cervicești, Cervicești și Cătămărăști Vale și două în localitatea Cătămărăști Deal.

Pentru funcția de primar al comunei Mihai Eminescu s-au înscris șapte candidați, dintre care șase vor reprezenta partide politice, iar unul va candida independent.

Cei șapte candidați sunt Andreea-Cristina Alecu-Gireadă (Partidul Social Democrat), Ionuț Cristian Sigartău (Partidul Național Liberal), Florin-Daniel Buhă (Alianța pentru Unirea Românilor), Vasile Onofrei (Partidul S.O.S. România), Vasile Zmău (Partidul Oamenilor Tineri), Iulian Toșcuță (Uniunea Salvați România) și Ioan Purice (candidat independent).

Unul dintre candidați, respectiv Iulian Toșcuță (Uniunea Salvați România) a depus o declarație de renunțare la candidatură, însă aceasta a fost respinsă ca urmare a faptului că documentul a fost depus ulterior datei limită la care au rămas definitive candidaturile.

Alegerile pentru funcția de primar al comunei Mihai Eminescu sunt organizate ca urmare a demisiei fostului primar, Verginel Gireadă, care a fost trimis în judecată de procurorii anticorupție pentru luare de mită. AGERPRES

Când expiră plafonarea prețurilor la gaze și cu cât ar putea crește facturile: Prețurile la gaze naturale urmează să fie liberalizate din 1 aprilie 2026, după ce acestea au fost plafonate pe fondul crizei energiei, transmite Mediafax.

Schema de plafonare și compensare a prețurilor la gaze naturale este în vigoare până la 31 martie 2026.

Astfel creșterea în factura finală a consumatorului (care plătește, pe lângă prețul efectiv al gazelor, și tarife de transport, distribuție, TVA și alte taxe) va fi de cel puțin 5%, estimează furnizorii.

Creșterea ar putea fi de câteva zeci de lei pentru un apartament mediu cu centrală pe gaze.

„Într-o lună de iarnă, de exemplu, un apartament care are centrală, factura ar fi undeva la 400 lei, deci cu o creștere de 5%, aceasta ar ajunge cam la 420 de lei”, a exemplificat Laurențiu Urluescu, la solicitarea jurnaliștilor.

Datoriile statului către furnizori

Sumele pe care le datorează statul furnizorilor de energie și gaze naturale se ridică la aproximativ 7 miliarde de lei, a declarat Laurențiu Urluescu.

Este vorba de ceea ce statul și-a asumat, prin schemele de ajutor destinate consumatorilor, respectiv să suporte diferența dintre prețurile plafonate, care se regăseau în factură, și cele reale, din contractul propriu zis.

Aceste costuri sunt suportate în prima fază de furnizori, apoi sunt verificate și validate de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, după care sunt transmise celor două entități care fac plățile, în baza unor bugete alocate. Instituția responsabilă pentru decontarea sumelor aferente consumatorilor casnici este Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, iar pentru cei non-casnici, Ministerul Energiei.

Din informațiile obținute de Mediafax, sumele decontate de stat, valabile la data de 8 septembrie, erau de peste 27,5 miliarde de lei pentru decontarea diferențelor de preț din schemele de plafonare reglementate încă din 2021.

AFEER, înfiinţată în anul 2006, are 45 de membri, furnizori şi traderi licenţiaţi şi activi pe piaţa de energie electrică și 18 membrii de pe piața gazelor naturale, care asigură furnizarea energiei atât către consumatori persoane fizice, cât şi către IMM-uri şi consumatori din toate categoriile de agenţi economici care activează în România, cu o cotă de piaţă de circa 85% din consumul final de electricitate respectiv de gaze naturale.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Sorin Lavric, în „România literară” nr. 26 din 2020, publică o cronică la cartea lui Mihai Neagu Basarab, „Ultima boemă bucureşteană (1964-1978)”. Autorul cronicii sistematizează: a) trei ritualuri caracterizează adevărata boemă: 1. şueta cu ştaif intelectual (conversaţia cu farafastâc cultural); 2. asmuţirea spiritului de frondă (împotrivirea mai mult sau mai puţin sfidătoare faţă de regim); 3. crasa inadecvare la contextul istoric (neputinţa de a se acomoda în matca unei cariere reuşite); b) există opt însuşiri ale fiinţei înrăite în boemă; 1. o inadaptare socială cronică; 2. o înclinaţie marcată spre inactivitate; 3. o lipsă uimitoare a grijii pentru ziua de mâine; 4. o inteligenţă adesea peste medie; 5. o mare indiferenţă faţă de mizerie; 6. un optimism perpetuum; 7. o atracţie vie faţă de arte; 8. o uşurinţă morbidă în a face datorii;

Citesc suplimentul „Dilemei vechi” nr. 847 din 2020, care are ca temă întrebarea „Cum ne amintim ce-am trăit?” Dana Bunescu publică o serie de amintiri sub titlul „Ce-am lăsat în urmă”. La un moment dat îşi aminteşte cum se pregăteau pentru primirea lui Ceauşescu („un spectacol pe care îl repetam într-o intimitate de câteva mii de juni olteni vreo trei săptămâni, pe stadion, vară, soare, căldură, eu fiind petală de floare”). Îmi amintesc şi eu cinci astfel de situaţii, pentru că în atâtea am fost implicat: 1. S-a întâmplat în satul meu natal Popeşti (Vrancea), undeva pe E85. Eram elev de gimnaziu. Urma să vină Ceauşescu. Un grup de elevi trebuia să lege cravate roşii la gâtul conducătorilor iubiţi, eu urmând să-i pun o cravată lui Ilie Verdeţ. „Şi cum îl cunosc?”, îl tot necăjeam pe diriginte. Nici azi nu sunt sigur că a mea cravată a ajuns la cel pomenit, dar a ieşit bine; 2. A doua situaţia s-a întâmplat câţiva ani mai târziu. Eram la Panciu într-un cantonament sportiv. Am defilat în Focşani în cinstea lui 23 August ducând, împreună cu alţi trei, o placă mare pe care erau înscrise rezultatele sportive ale Vrancei; 3. Eram student la Suceava. Venea Ceauşescu şi ne-a scos pe toţi studenţii să întărim marginea. Eu am picat pe undeva prin Burdujeni. Cum stăteam de vorbă, numai ce aflu că a trecut. N-am apucat să-l văd; 4. După facultate am făcut armata la Bacău. August 23 m-a prins şi aici. Repetiţii interminabile pe platoul unităţii şi prin centrul Bacăului, eu ocupând un loc în coada lui R din componenţa PCR; 5. Profesor în Botoşani. L-am aşteptat şi aici pe Ceauşescu întărind o margine pe undeva prin Zona Industrială. De data aceasta l-am zărit fluturând alene (a lene?) o mână.

Marius-Cristian Ene, în „Ramuri” nr. 7 din 2020, prezintă câteva calambururi specifice celor de la revista „Unu”, preluate dintr-o carte semnată de Vladimir Pană: 1. „Unu şi cu unu fac unu”; 2. „Nihil sine Unu”; 3. „Citiţi Unu, unu câte unu”; 4. „Dumnezeu e Unu şi Unu îl scriem noi”;

Simona-Grazia Dima, în „România literară” nr. 32-33 din 2020, publică poemul săptămânii intitulat „Făt-Frumos”: „De veacuri, Făt-Frumos / ucide zmei şi nu mai isprăveşte, / poate aşa e-un pic mai limpede / această lume de care-aproape a uitat, / iar fata împăratului, demult eliberată / din copac, s-a dus, lăsându-şi diadema / în poiană. Bătrân acum, viteazul / se apleacă şi vede cum înfloreşte / roua pe rubine şi diamante, / fără ştire, fără caznă, singurul martor / al avuţiei mereu în creştere e greierul, / marea lucrare se va împlini în somn.”;

 Constantin Cubleşan ne îndeamnă să „vedem”: 1. „picanterie pipărată” la Arghezi; 2. „exotism de sorginte balcanică” la Ion Barbu; 3. „portretizări şi peisagistică absurdă” la Urmuz;

Leonid Dimov despre poetul oniric: „…nu descrie visul, el nu se lasă stăpânit de halucinaţii, ci, folosind legile visului, creează o operă de artă lucidă, cu atât mai lucidă şi mai desăvârşită cu cât se apropie mai mult de vis.”;

Dumitru Ţepeneag despre onirism: „În opoziţie cu suprarealismul, onirismul refuză dicteul automat, sclavia inconştientului şi a incoerenţei, cultivând totuşi ambiguitatea, dar lucid şi riguros calculat.”;

Sintagme, termeni, concepte…: George Călinescu:”fantasticul lucrurilor umile”; Carl Sagan: „miez de stele stinse; Ioan Bogdan Lefter: „turbion imagistic”; William Blake: „fete de argint suav şi aur vehement”; Florin Hălălău: „tăcere a rostirii”;

În revista „Cultura” nr. 4 din 2012, Ioan Bogdan Ştefănescu publică un interviu cu dirijorul Ludovic Bacs. Fiind întrebat cât de dificilă este muzica lui Enescu pentru un dirijor, acesta răspunde: „Foarte dificilă. Enescu nu e de nasul oricui. Este un elitist. Cu toate că a trăit în plină vâltoare componistică, cu schimbări radicale de curente şi opţiuni estetice, în care compozitorii se ghidau după anumite metode, el a rămas credincios principiilor sale estetice, nu a avut ambiţia să fie în pas cu noile tendinţe muzicale. Cred că scria greu, foarte laborios: fiecare nuanţă, agogica sunt minuţios notate. Cvartetele, simfoniile sunt capodopere. Nu mă dumiresc de ce muzica lui Enescu nu este şlagăr în România, aşa cum muzica lui Bartok este în Ungaria. Simfoniile lui ar trebui să fie în repertoriul oricărei orchestre româneşti şi, în fapt, se cântă atât de rar.”;

Ana Blandiana, în “Tribuna” nr. 429 din 2020, despre scriitorul Hans Bergel: “Am scris cândva că Hans Bergel este cel mai important scriitor al specificului transilvan, al Transilvaniei ca pământ al mai multor etnii, culturi şi tradiţii, privite dintr-o perspectivă comună, profund umană şi integratoare. Iar, în acest context, personajul aproape mitologic al ciobanului dansând cu lanţuri la picioare şi mâini este nu numai cea mai puternică imagine artistică a împotrivirii la communism, ci şi un tulburător omagiu adus poporului roman.”;

Citind “Luceafărul de dimineaţă” nr. 8 din 2020 am reţinut: Alex Ştefănescu: “Laurenţiu Ulici îi considera pe români o combinaţie nefericită de Mitică şi Hyperion. Petre Ţuţea era o combinaţie de Mitică şi Hyperion fericită”; Ion Barbu într-o discuţie cu Felix Aderca: „Linia liricii mele o faci să treacă prin provincial Expresionism. Nu vrei să vezi mai degrabă în această a treia fază o incursiune în sfânta rază a Alexandriei?”; Iosif Kişinenevski cerîndu-i actorului Ion Iancovescu să definească şampania: “Şampania este băutura pe care poporul o consumă prin reprezentanţii săi aleşi în mod democratic”; Andrei Şerban: “Din păcate, teatrul nu mai stârneşte aceleaşi pasiuni azi. Este inferior celui care se făcea înainte. Nu mai contează atât de mult. Actorii vin la teatru ca la serviciu şi abia aşteaptă să fugă la o telenovelă. Publicul, la Bucureşti, se scoală-n picioare şi aplaudă orice tâmpenie”; Câteva versuri de Lucian Gruia: „Din cei trei muncitori care locuiesc pe scara blocului meu, / unul a devenit şomer şi după o vreme s-a aruncat de la / etajul patru. / El nu a murit atunci, ci mult mai devreme, / când şi-a pierdut locul de muncă. // Din cei trei ţărani bătrâni, vecinii soacrei mele din satul Buştenari, / niciunul nu poate să-şi mai lucreze pământul, / unul a plecat în pădure şi s-a aruncat în puţul unei / sonde vechi, / el nu a murit atunci, / ci mult mai devreme, / când nu-i ajungea pensia să plătească aratul şi / insecticidele.”; Horia Gârbea definind eruditul: „Un erudit este un ins cu mintea şi simţirea polisate; tot ce e rudimentar a fost erodat; asprimile bolovănoase s-au netezit”;

În „Apostrof” nr. 8 din 2020, citesc un interviu al Eugeniei Sarvari cu actriţa Miriam Cuibus. Ajungându-se la problematica confruntării dintre civilizaţia Gutenberg (homo cogitans) şi civilizaţia imaginii (homo videns), actriţa Miriam Cuibus comentează: „În aceste circumstanţe, spaima că poţi deveni o imagine înregistrată, că fiinţa ta se reduce doar la atât, este justificată. Am acceptat şi ne-am obişnuit cu intruziunea ochiului unei camere de captat imagini în vieţile noastre. Pe de altă parte, trăim într-o eră când comunicarea este la „un clic distanţă” şi totuşi, în mod paradoxal, comunicarea autentică este departe de a se realiza. Problema este cum folosim produsele progresului, ele sunt ca acele substanţe farmaceutice ambigue şi cu dublă folosinţă, care, în funcţie de gramaj, pot deveni leac sau otravă. Aşadar, să ne străduim să le folosim ca instrumente şi să încercăm să nu devenim sclavii noilor media, să ne ferim, pe cât putem, de a fi manipulaţi de ele.”;

În „Apostrof” nr. 8 din 2020, Iulian Boldea reia reperele şi ideile de forţă ale echinoxismului (revista „Echinox” şi „Cenaclul de Luni”) în prezentarea făcută de Ion Pop în volumul său „Cărţi la alegere” (Editura „Tracus Arte, 2020): 1. „unitate în diferenţă”; 2. „dialog intercultural”; 3. „comunicare devenită comuniune”; 4. „curiozitate intelectuală”; 5. „deschidere spre universalitate”; 6. „febrilitate a informaţiei culturale, istorice şi filosofice”; 7. „atenţie la noutate şi renovare metodologică”; 8. „promovarea unei pedagogii a libertăţii de spirit individuale reale”;

Andrei Pleşu, în „Formula AS” nr. 596 din 2003, despre îngeri: 1. „îngerul este o instanţă care îţi e vecină, dar care într-un fel e mai misterioasă decât instanţa supremă, care are, ca să spun aşa, o suveranitate aproape autosuficientă”; 2. „în mod paradoxal, e mai uşor să vorbeşti despre Dumnezeu decât despre îngeri. Dumnezeu e un summum, e un absolut, şi gândul absolutului e oarecum mai uşor de substanţiat, de argumentat, de reprezentat”; 3. „îngerii, fiinţele acestea intermediare, care nu sunt nici la polul suprem, nici printre noi, ci sunt în spaţiul de mijloc, sunt mai greu de aproximat, deşi ne sunt mai aproape”;

În perioada 24–28 noiembrie, un reprezentant al Școlii Gimnaziale „Dan Iordăchescu” Hlipiceni, profesor Adrian Tomniuc, a participat la o mobilitate de tip job shadowing în Polonia, organizată în cadrul proiectului Erasmus+ „Construind Comunitatea Verde: incluziune, motivație și sustenabilitate în educație” (cod 2023-1-RO01-KA121-SCH-000146241).

Stagiul s-a desfășurat la Școala Publică „H. Sienkiewicz” din Mysliszewice, unde profesorul român a fost primit cu deschidere și profesionalism, având ocazia să observe direct modul de lucru al cadrelor didactice poloneze și să cunoască îndeaproape practicile educaționale din această instituție.

Pe durata mobilității, au fost observate cursuri dintr-o varietate de discipline, precum limba engleză, limba germană, limba polonă, biologie, genetică, educație civică și activități remediale, oferind astfel o imagine amplă asupra practicilor didactice utilizate în școala gazdă. Unul dintre cele mai surprinzătoare și memorabile momente a fost participarea la o lecție trilingvă (polonă–germană–engleză), în cadrul căreia cele trei limbi au fost integrate cu naturalețe, demonstrând un nivel remarcabil de competență lingvistică și o abordare pedagogică modernă și flexibilă.

Pe lângă metodele de predare, profesorul român a observat și atmosfera colaborativă din școală: pauze organizate eficient, relații profesionale relaxate și deschise între cadrele didactice și un ritm de lucru care pune accent pe echilibru și bunăstare. Aceste aspecte contribuie la un climat educațional sănătos, centrat pe cooperare și sprijin reciproc.

Un element central al vizitei l-a reprezentat educația pentru mediu, în deplină concordanță cu tema proiectului Erasmus+. Școala gazdă dispune de un sistem exemplar de colectare selectivă, cu prese manuale pentru doze și PET-uri amplasate pe holuri, pubele colorate pentru sortare și containere mari amplasate strategic în curte. Implicarea elevilor în procesul de reciclare, precum și eficiența întregului sistem, a constituit o sursă de inspirație pentru implementarea unui model similar în școala de proveniență.

Mobilitatea a cuprins și o sesiune de co-planificare alături de profesorii polonezi, prilej pentru un schimb aprofundat de idei și perspective pedagogice. Discuțiile s-au concentrat pe dezvoltarea unor activități interactive și inclusive, capabile să răspundă nevoilor diverse ale elevilor, precum și pe modalități de integrare interdisciplinară a sustenabilității, prin proiecte tematice, activități ecologice și colaborări între mai multe arii curriculare. Un alt punct important l-a reprezentat analiza tehnicilor eficiente de gestionare a claselor eterogene, profesorii gazdă împărtășind strategii prin care sprijină participarea activă și progresul fiecărui elev.

În cadrul sesiunii au fost prezentate și resurse digitale, platforme educaționale și instrumente didactice utilizate în România, completând astfel schimbul de bune practici. Dialogul rezultat a fost deschis, profesionist și constructiv, oferind tuturor participanților oportunitatea de a reflecta asupra propriilor metode și de a identifica direcții noi de dezvoltare. Această colaborare a demonstrat încă o dată valoarea reală a mobilităților Erasmus+ în consolidarea legăturilor între școli și în stimularea inovației în practica educațională.

În ultima zi a mobilității, a fost prezentată o sinteză a întregii experiențe, însoțită de feedback și de evidențierea aspectelor considerate relevante pentru a fi aplicate în școala de origine. Au fost conturate direcții clare de acțiune, precum introducerea unor activități interactive inspirate din modelul polonez, integrarea sustenabilității în demersul didactic și implementarea unui sistem eficient de colectare selectivă în cadrul Școlii Gimnaziale „Dan Iordăchescu” Hlipiceni.

Întreaga activitate derulată în cadrul mobilității a fost documentată zilnic pe blogul proiectului, unde au fost publicate impresii, reflecții, fotografii și exemple de bune practici observate în școala gazdă. Cei interesați pot urmări parcursul complet al experienței accesând platforma online: https://odiseea-educatiei-nonformale.blogspot.com/. Blogul rămâne o resursă valoroasă pentru diseminare, pentru inspirație profesională și pentru toți cei care doresc să descopere cum poate fi integrată învățarea europeană în practica educațională din România.

Iată și câteva imagini surprinse cu această ocazie: