Connect with us

Actualitate

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (266)

Publicat

acum 10 luni

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Prin intermediul scriitorului Al. D. Funduianu citesc lunar revista “Cafeneaua literară”, aflată sub directoratul lui Virgil Diaconu. În aceste zile toride mi-am propus să citesc şi cartea aceluiaşi Virgil Diaconu, “Destinul poeziei moderne” (Editura “Brumar”, Timişoara, 2008).

(urmare din “Momentul de cultură” nr. 264, 265)

Negându-se tradiţia şi gesturile publicului larg, modernismul impune alte principii  de creaţie. Accentul se pune pe funcţia simbolică a limbajului, pe cultivarea principiului disonanţei sau pe promovarea fragmentarismului. Lor li se adaugă depersonalizarea, dezumanizarea sau metamorfoza. Fiind preocupat de  destinul  poeziei moderne, Virgil Diaconu identifică doi factori care determină valorizarea acestei creaţii: 1. conjunctura politică, economică şi culturală; 2. calitatea lectorului şi a operei.  În ceea ce priveşte lectorul, autorul identifică două tipologii: 1. competent (sensibil, cultivat); 2. necompetent (necultivat, insensibil, profan). Adaugă Virgil Diaconu: „Dacă în timpul vieţii poetul şi generaţia pot să manipuleze destinul operei, de la un moment dat, nici poetul, nici generaţia nu mai au nici o putere asupra operei: ei i se croieşte un destin sau altul de către ceilalţi, de către posteritate”. Din această perspectivă, autorul consideră că există un destin antum al operei şi unul postum. Mai mult,  destinul poate fi fluctuant, în funcţie de epoca în care se face şi generaţia literară la putere, concluzia lui Virgil Diaconu fiind că : „Destinul, ca şi poezia, nu este o fiinţă fixă, ci una în prefacere”.

În ceea ce priveşte generaţia  literară aflată la putere, este  amintit faptul că la început s-a impus termenul de curent literar („cuprinde produsele culturale şi atitudinea comună a spiritelor mai multor naţii şi care dă o direcţie estetică”) şi apoi cel de generaţie.  La noi găsim generaţia interbelică,  proletcultismul, generaţiile  `60, `70, `80, `90 etc. şi care, prin denumirile lor, nu comunică nimic de ordin estetic.  Reţinem una dintre exemplificările făcute de Virgil Diaconu cu privire la generaţia `80, una mult mai scoasă în faţă decât celelalte: „În anii debutului, generaţia `80 nu şi-a conturat nici ea un program literar. Deşi recunoaşte, după 21 de ani, prin Liviu Ioan Stoiciu,  că a intrat în literatură „cu viaţa concretă, de pe stradă, nefardată, plină de „şopârle”, că „a pus în versuri banalul cotidian, realitatea aşa cum e”, generaţia nu şi-a făcut public dintru început un program al ei, ca grupare unitară, şi a rămas nebotezată artistic: termenul „generaţia `80”, care a fost mediatizată intens, este unul biografic – istoric, iar nu estetic, este unul care, prin denumirea sa, nu spune nimic în ordinea literaturii. Ceea ce nu înseamnă, desigur, că ea nu are valori”.

Virgil Diaconu  consideră că rolul în viaţa literară a timpului este dat de generaţia literară aflată la putere. Cum procedează o astfel de generaţie: 1. „îşi consolidează propria poziţie”; 2. „neagă sau ignoră ceea ce nu-i netezeşte drumul”; 3. „îşi exaltă până peste poate valorile, fie şi le  fabrică atunci când ele lipsesc”; 4. „luptă pentru puterea literară, astfel că fiecare nou canon creşte pe compromiterea canoanelor învecinate”; 5. „aşa se face că în patul lui Procust al canonului optzecist, de pildă, Eminescu începe să-şi piardă calitatea de poet – vezi revista „Dilema” din 27 februarie 1998 -, ajungând în final să fie socotit „idiotul naţional” (Călin Vlasie, unul din liderii optzecişti). Cât despre poezia altor generaţii şi îndeosebi generaţia `60, aceasta se găseşte cu picioarele tăiate în patul optzecist, doar pentru că au cutezat să stea sub umbrela propriilor canoane”; 6. „nu poate să-şi ofere un destin favorabil pe termen lung şi nu poate controla nici total nici la nesfârşit mersul şi evoluţia literaturii în geografia locului”.

Publicitate

Astfel că, spune Virgil Diaconu, modernitatea, care ocupă timpul  de la simbolism încoace, generează două tipuri de poetică:  1. poetica generaţionist – canonică (aceea care dă poezia şirului de canoane diferite, inegale valoric şi contradictorii); 2. poetica conceptuală (care produce poezia unui înţeles mai larg şi mai adânc). Pornind de la această clasificare, autorul explică de ce dadaismul, absurdul, futurismul,  proletcultismul sau suprarealismul sunt doar atitudini canonice şi nu artistice, deoarece “din ele istoria literaturii n-a reţinut decât spectacolul incendiar sau carnavalesc”. Pornind de aici, reţinem două concluzii ale  lui Virgil Diaconu:        1. “… nu pot să confirm valoarea unei opera judecând-o în limita canonului, a generaţiei sau curentului literar, ci judecând opera în spiritual unei experienţe poetice mai largi şi oarecum stabile, aşadar, în spiritual conceptului modern de poezie”; 2. “… entităţile care ar trebui să intre în dialogul poetic şi care se cer discutate nu sunt conceptul şi canonul, ci conceptul şi opera unui poet sau altul”.  Ceea ce înseamnă că poetul n-ar trebui să se raporteze la canon ci la poezia modernă, la spiritual ei.

Primul capitol continuă cu problematica “celui mai mare poet în viaţă”,   care îl obligă pe Virgil Diaconu să treacă la  prezenţa unor accente polemice pornind de la cine pe cine propune, dar mai ales cine se autopropune, cum ar fi Mircea Cărtărescu făcând o istorică declaraţie despre o carte a sa: “Levantul a pus  o lespede de neridicat asupra perimatei şi obositei poezii româneşti”. În ceea ce priveşte critica literară, în această zonă Virgil Diaconă constată o “orbecăială” constantă, astfel  că aproape fiecare critic are o nominalizare la statutul de “cel mai mare poet”. Există, din perspectiva lui Virgil Diaconu, trei tipuri de critică:  1. critica autentică (“tratează poezia conform propriilor merite”); 2. critica autistă (“aceea care, lipsită de papile poetice, ignoră sau minimalizează valorile”); 3. critica holografică ( “supradimensionează valoarea poetică, acordă valoare poeţilor modeşti, o valoare pe care opera lor nu o confirmă”).  Virgil Diaconu  dă exemple concrete, Mircea Cărtărescu ocupând un loc important  în vizorul celui de-al treilea tip de critică. Pentru a-l  ridica pe Cărtărescu, spune Virgil Diaconu,  a trebuit să se treacă la “lichidarea lui Eminescu”.

În finalul primului capitol („Orizontul poeziei”), Virgil Diaconu pune problema necesităţii existenţei unor şcoli de poezie în genul  „Şcolii de Literatură şi Critică Literară „Mihai Eminescu”, din comunism, şi a celei de la Mănăstirea Râşca, din postdecembrism. Virgil Diaconu acceptă, dar să fie o şcoală fără ziduri, adică chiar poezia modernă. Şcoala fără ziduri  îşi propune nu să facă poeţi, şi aceasta pentru că „a fi poet înseamnă a fi creator, iar creator nu poţi fi decât „de la natură”. (VA URMA)

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Eveniment

Spectacolul „Frumoasa şi Bestia, la Teatrul „Vasilache” Botoșani

Publicat

acum 10 ore

miercuri, 07.05.2025

de

Publicitate

În această săptămână în zilele de joi, 8 mai 2025, de la ora 18:00 şi duminică, 11 mai 2025, de la orele 11:00 și 12:30, micuții sunt așteptați să vizioneze spectacolul  „Frumoasa şi Bestia”.

„Frumoasa şi Bestia“ este un spectacol de Valentin Dobrescu,  după o poveste engleză. Regia artistică este semnată de Valentin Dobrescu, scenografia îi aparţine lui Mihai Pastramagiu, iar muzica este compusă de  Alin Macovei-Moraru.

Din distribuţia spectacolului fac parte actorii: Adelina Cojocariu, Andrei Iurescu, Marius Rusu, Ioana Buta, Anamaria Chelaru, Alin Gheorghiu şi Ana Apetrei

 

„V-aţi întrebat, ce e povestea ? Nu e uşor s-o defineşti.

Pot să vă spun că o poveste este doar ceea ce-ţi doreşti.

Publicitate

E ce visezi cu ochii minţii, e gândul tău neîmplinit,

E-o lume-n care-ai vrea să fii, şi-n care-acuma te-ai trezit.

Vreţi o poveste ? Da ? Prea bine. Ştiu una care v-ar plăcea,

Şi-n care veţi vedea cu toţii ce poate face dragostea.” (Valentin Dobrescu)

 

Spectacolul este recomandat copiilor peste 3 ani.

 

Prețul biletului este de 20 lei.

 

Biletele pentru spectacolele Teatrului „Vasilache” se pot achiziţiona on line https://www.entertix.ro/g/334/teatrul-pentru-copii-si-tineret-vasilache.html sau accesând www.teatrulvasilache.ro secțiunea Cumpără Bilet, ori de la sediul instituţiei, de marţi şi până vineri, între orele 10:30 şi 12:30, dar şi înainte de începerea fiecărui spectacol, în limita locurilor disponibile.

Accesul în sala de spectacole se face cu o jumătate de oră înainte de începerea spectacolului.

Citeste mai mult

Eveniment

Izvor de credință, cuvânt și jertfă: Revista religioasă săptămânală „Izvorul Tămăduirii”, la numărul 2000. Primul mesaj al părintelui Ioan Alupoaiei, în urmă cu 22 de ani

Publicat

acum 11 ore

miercuri, 07.05.2025

de

Publicitate

Într-un colț al Botoșaniului, unde odinioară doar liniștea unui parc acompania pașii celor grăbiți, s-a născut, din jertfă și rugăciune, o biserică. Nu doar din piatră și cupru, ci și din cuvânt. De 22 de ani, Parohia „Izvorul Tămăduirii și Sfântul Haralambie” scrie, cu suflet și condei, o pagină vie a credinței: „Foaia religioasă săptămânală Izvorul Tămăduirii”.

Această publicație nu este doar o simplă revistă parohială. Este un glas al Bisericii care, număr după număr, cheamă la lumină, la comuniune și la trăirea tainelor dumnezeiești. Încă din 15 februarie 2004, când a apărut primul număr – mai degrabă un program liturgic decât un material editorial – s-a simțit nevoia unui dialog profund cu sufletul credinciosului. De atunci și până astăzi, cu peste 2000 de apariții, foaia religioasă a devenit o cronică a trăirii, o punte între altar și inimile celor care caută mântuirea.

Inițiativa a fost semnul unei viziuni profunde, născute în inima preotului Ioan Alupoaiei, cel care a zidit nu doar pereți sfințiți, ci și o comunitate. În anii când Parohia „Izvorul Tămăduirii” își făcea pașii timizi în viața liturgică, totul părea fragil. Într-un tramvai dezafectat, devenit loc de rugăciune, s-a rostit pentru prima dată numele lui Dumnezeu într-un lăcaș improvizat, dar plin de Duh. Era 13 martie 2003. Și până la 25 noiembrie același an, „biserica din tramvai” a fost loc de închinare, de început și de nădejde.

Încercările nu au lipsit. Două incendii – unul la capelă, altul la acoperiș – au pus la încercare rezistența credinței. Dar focul jertfei nu s-a stins. Astăzi, în locul tramvaiului, se înalță o biserică de zid, cu turlă spre cer și catapeteasmă din stejar, cu icoane care privesc din veșnicie. Sfântul Altar este pictat, iar sufletele celor ce pășesc în acest spațiu se simt mai aproape de Împărăție.

Dar dincolo de ziduri, rămâne cuvântul. Foaia religioasă săptămânală a devenit altarul scris al parohiei. A transmis, cu răbdare și inspirație, chemarea lui Hristos: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați…” A vorbit despre evenimentele bisericii, despre sărbători, despre viețile sfinților, dar mai ales despre viața trăită în comuniune. A devenit un glas pentru cei ce nu puteau rosti și o lumină pentru cei ce căutau sens.

Această publicație este, fără îndoială, dovada că Biserica nu este o clădire. Este o familie. Este o respirație comună. Este iubirea care lucrează, în fiecare duminică, o nouă înviere în suflete. Nu este egocentrică, ci misionară. Nu este rece, ci lucrătoare, în duh și adevăr.

Publicitate

După 22 de ani, „Foaia religioasă Izvorul Tămăduirii” nu este doar o arhivă. Este un document viu, care pulsează cu fiecare rugăciune rostită în taină, cu fiecare lacrimă ștersă în tăcere și cu fiecare bucurie împărtășită în credință. Este un dar. Un izvor.

La ceas aniversar, să le spunem celor ce au scris, editat, tipărit și răspândit această lucrare: La mulți ani binecuvântați! Și la cât mai multe suflete atinse de cuvânt!

La mulţi ani şi la cât mai mulţi cititori!

Citeste mai mult

Eveniment

COD RUTIER 2025: Șoferii își pot recupera mai rapid permisul! Află noua condiție

Publicat

acum 12 ore

miercuri, 07.05.2025

de

Publicitate

Parlamentul a aprobat o modificare a Codului Rutier 2025, care le oferă șoferilor posibilitatea de a reduce perioada de suspendare a permisului auto dacă achită amenda contravențională.

Parlamentul a adoptat marți proiectul legislativ care introduce o condiție suplimentară pentru șoferii care doresc să își reducă perioada de suspendare a permisului de conducere, respectiv plata amenzii contravenționale.

Modificare Cod Rutier 2025. Noua condiție pentru reducerea suspendării permisului

Conform noii legislații, pentru a beneficia de reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce, șoferii trebuie să îndeplinească trei condiții:

  • admiterea la testul de verificare a cunoștințelor rutiere
  • deținerea permisului auto de cel puțin un an
  • dovada achitării amenzii contravenționale ce a dus la suspendarea dreptului de a conduce.

Proiectul a fost inițiat de USR. Inițiatorii susțin că măsura va contribui la reducerea numărului de accidente rutiere și la îmbunătățirea sistemului de colectare a amenzilor, potrivit Mediafax.

Citeste mai mult

Eveniment

„Părintele Cleopa, mare mărturisitor și duhovnic”. Întâlnirea Cercului Pastoral Misionar „Sfântul Spiridon” Botoșani

Publicat

acum 12 ore

miercuri, 07.05.2025

de

Publicitate

Biserica Militară Botoșani va găzdui în data de 8 mai 2025, începând cu ora 17:00, întâlnirea Cercului Pastoral Misionar „Sfântul Spiridon”.

Din acest cerc fac parte parohiile din partea de sud-est a municipiului Botoșani și prin rotație, la fiecare Biserică parohială se oficiază în sobor câte o slujbă și se prezintă o temă misionară.

În cadrul întâlnirii de joi, se va oficia Taina Sfântului Maslu și va fi susținută conferința cu tema „Părintele Cleopa, mare mărturisitor și duhovnic”, de către Preot Teodor Cenușă, slujitor la Biserica Militară Botoșani.

Dumnezeu, în marea Sa iubire de oameni, binecuvântează lumea, din vreme în vreme, cu genii ale sfinţeniei destinate a arăta pământenilor calea către o vieţuire adevărată întru dobândirea Împărăţiei Cerurilor. Părintele Cleopa, adică Sfântul Cuvios Cleopa de Sihăstria, a fost un astfel de om. Dumnezeu l-a rânduit să vieţuiască în vremuri grele pentru a fi călăuză celor ce caută calea spre Împărăţia Cerurilor.

CERCUL PASTORAL MISIONAR „SF. SPIRIDON”

Parohii, lăcașuri de cult și slujitori:

Publicitate

 

  1. Biserica „Sfântul Ilie”, Preot Lucian Leonte, paroh, Pr. Constantin Leonte, co-slujitor;
  2. Biserica „Duminica Mare”, Preot Florin Marcu, paroh;
  3. Biserica „Înălțarea Domnului”, Preot Thoader Pețenchea, paroh;
  4. Biserica „Izvorul Tămăduirii”, Preot Daniel Țăranu, paroh;
  5. Biserica „Sfântul Pantelimon”, Preot Constantin Iordache, paroh;
  6. Biserica Militară „Sfântul Voievod Ștefan”, Preot Teodor Cenușă, slujitor;
  7. Spitalul de Recuperare „Sfântul Gheorghe”, Preot Ionuț Moise, misionar de caritate;
  8. Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” II, Preot Mihail Ulman, paroh.

 

 

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending