Connect with us
Publicitate

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (210)

Publicat

acum 10 luni

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

 Virgil Diaconu, directorul revistei „Cafeneaua literară”, are în lucru un volum intitulat „Arta poetică a lui Mihai Eminescu”. Un fragment din acest volum este publicat în revista „Tribuna” nr. 511 din 16 – 31 decembrie 2023 cu titlul „Eminescizarea şi dezeminescizarea poeziei şi a criticii literare române”. Continuăm să prezentăm referirile lui Virgil Diaconu  la  articolul lui Garabet Ibrăileanu, „Curentul eminescian”, care este inclus în volumul „Scriitori şi curente” (ediţia a II-a, 1930, Iaşi): „Ce este, pentru Garabet Ibrăileanu, curentul eminescian, despre care, în anul 1892, conferenţia Alexandru Vlahuţă, iar în anii 1887 şi 1896 vorbea C. Dobrogeanu-Gherea? „Curentul eminescian” se constituie deopotrivă din „eminescianii cu simţire poetică şi cei fără simţire”, afirmă Ibrăileanu, prezentând totodată că „poezia este mai ales simţire, şi simţirea (…) e lucrul cel mai individual, cel mai cu neputinţă  de împrumutat” de către poeţii mimetici de la modelele lor… Dar dacă „simţirea (…) e lucrul cel mai individual, cel mai cu neputinţă de împrumutat” de către poetul mimetic  de la modelul său poetic, deci de la Eminescu,  atunci cum mai poate poetul mimetic să fie numit poet eminescian?  În temeiul a ce anume este el eminescian? Iată însă ce răspuns găseşte Ibrăileanu: „Fireşte că, cu cât un poet din generaţia nouă are mai puţin talent şi mai puţină sensibilitate, cu atât e mai servil eminescian. Dar între cei cu talent, aceia vor vi mai servili eminesciani care vor avea o simţire mai înrudită cu a lui Eminescu, aşa încât eminescianismul servil se poate împăca şi cu lipsa totală de simţire şi cu o mare putere de simţire”. Mai simplu spus, Eminescu este imitat sau pastişat atât de poeţii talentaţi, cât şi de către  cei netalentaţi: cu toţii compun „eminescianismul servil”.

Publicitate

Virgil Diaconu preia şi un exemplu   de pastişor talentat: poetul Popovici – Bănăţeanu. Mai mult, Ibrăileanu crede că „dintre toţi poeţii tineri  nu cred să existe vreunul care să se apropie de Popovici – Bănăţeanu în pastişarea lui Eminescu”.

Garabet Ibrăileanu, urmărind să justifice valoarea pe care i-o acordă pastişorului Popovici – Bănăţeanu, o face şi în articolul „O prelucrare a lui Eminescu” (vezi volumul „Scriitori şi curente”). Virgil Diaconu crede că Ibrăileanu a dorit să consolideze poziţia în literatura română a „pastişorilor talentaţi”, de aceea consideră: „Dar pe Ibrăileanu ar trebui să îl intereseze legitimitatea literară, estetică a pastişorilor: este, aşadar, legitim din punct de vedere literar-estetic să îţi concepi poezia prin pastişarea poeziei lui Eminescu şi, în general, a poeziei oricărui poet? Fireşte că DA, răspunde   Ibrăileanu şi, drept dovadă, îl susţine pe Popovici – Bănăţeanu, ca pe cel mai talentat pastişor al epocii sale.”

Acelaşi punct de vedere l-a avut şi Titu Maiorescu, el punându-l pe Popovici – Bănăţeanu al doilea după Eminescu în „cântarea dragostei”. Până la urmă, spune Virgil Diaconu, Popovici – Bănăţeanu „este absolut uitat de poezia română, de toţi criticii şi de toate dicţionarele literare”. În dezacord cu teoria lui Ibrăileanu, concluzionează Virgil Diaconu: „A fi mare poet exclude posibilitatea de a fi eminescian. Şi tot aşa exclude posibilitatea de a fi arghezian, bacovian, blagian, traklian, baudelairean, esenian etc.  A fi mare poet şi a fi în acelaşi timp eminescian, arghezian, bacovian etc. este o contradicţie în termeni.  Arta poetică a influenţelor literare, a imitaţiilor şi a pastişelor, este inacceptabilă!”

Publicitate

Virgil Diaconu este de acord cu Perpessicius care consideră că imitarea lui Eminescu, deci eminescianismul, nu este eficient estetic: „eminescianismul sau curentul eminescian a însemnat, în literatura noastră de la sfârşitul veacului trecut, nu drumul bătut pe care să fi mers în pas de defilare herezii (moştenitorii) poeziei sau atitudinilor naţionaliste ale lui Eminescu, ci iazul cu apă vrăjită în care s-au înecat atâţi înotători inexperţi să lupte cu sirenele eminesciene”.

Finalul articolului se materializează cu o concluzie  a  autorului, din care reţinem: 1. „fidelitatea oarbă faţă de poezia lui Eminescu, deci imitarea / pastişarea poeziei sale, nu înseamnă nicidecum producerea unei poezii de valoare şi nu înseamnă evoluţie poetică”; 2. „poetul imitativ aproape că se exclude  pe sine din propria creaţie, pentru a pune în evidenţă modelul, sursa, deci poezia pe care el o imită, a lui Eminescu sau a altui poet”.

 

Publicitate

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Eveniment

Șapte deținuți din Penitenciarul Botoșani au sărbătorit Ziua Mondială a Bunătății între persoanele cu dizabilități de la Leorda

Publicat

acum 38 de minute

duminică, 17.11.2024

de

Publicitate

Șapte deținuți din Penitenciarul Botoșani au sărbătorit la finele săptămânii ziua de 13 noiembrie, Ziua mondială a Bunătății, alături de rezidenții de la Centrul de îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi „Sf. Daniel” de la Leorda.

După cum au explicat reprezentanții Penitenciarului Botoșani, pentru câteva ore, deținuții au uitat de zidurile unității și au semănat bunătate în inima celor care au mare nevoie de o mângâiere.

Aici au fost întâmpinați cu multă căldură indiferent de statutul lor, iar atmosfera nu i-a lăsat indiferenți.

Publicitate

Împreună au exersat compasiunea, altruismul și s-au pus în serviciul celor din centru, fără un câștig personal, dorind a dărui și a face bine dincolo de propria persoană. Au dat o mână de ajutor în gospodăria instituției și au socializat cu beneficiarii.

Interacțiunea i-a determinat să reconsidere greutatea pe care considerau că o resimt datorită încarcerării.

„Ne plângem noi câțiva ani, dar aici au un contract pe viață”, a declarat unul dintre participanți, impresionat de particularitățile celor aflați în grija centrului.

Publicitate

“Experiența trăită a avut un dublu rol, acela de a depune un efort conștient pentru a răspunde cu blândețe celor aflați în nevoie, dar mai ales de autoreflecție și conștientizare a propriilor priorități și valori.

Contrar stereotipurilor și cei din penitenciare au capacitatea de a fi buni, natura umană nelimitându-se doar la greșelile pe care le-au comis. Manifestarea empatie și a compasiunii pot fi acțiuni transformatoare, putând duce chiar la o schimbare profundă a perspectivei asupra vieții. Bunătatea nu costă nimic, dar înseamnă totul”, a transmis Penitenciarul Botoșani pe pagina de socializare.

Publicitate

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (300)

Publicat

acum o oră

duminică, 17.11.2024

de

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024. Reţin din articolele publicate: Horia Gârbea – „Dacă bătrâneţea este o „obligaţie” a fiecăruia, măcar să ne păstrăm tinereţea de gândire şi să îmbătrânim frumos”; Maria Grădinaru – „Privesc peste acoperişurile ude înspre copilăria mea”; Adrian Alui Gheorghe – „Când vor să afle ceva / rostogolesc un măr, / care putrezeşte / până la adevăr”; Adrian Alui Gheorghe – „Timpul lasă dâre / ca balele de melc / pe frunze de mentă”; Adrian Alui Gheorghe – „Istoria putrezeşte în burta timpului / ca viermele în guşa păsării”; Adrian Alui Gheorghe – „Ascult glasul unei lumânări”; Mihaela Stanciu – „În preajma copiilor, frumosul nu trebuie căutat cu lupa pentru că puii de om sau puii de pisică şi peşte au aceeaşi candoare, chiar şi atunci când se lasă conduşi de idei năstruşnice”; Nicoleta Milea – „Poezia e ceva inefabil, grav şi tulburător”; Iulian Bitoleanu – „o specie extravagantă, rondelul”; Ella Leynard – „Cei veniţi fără smerenie / după un timp pleacă singuri”; Goethe – „Tot omul are, oricum ar fi / Un ultim noroc şi o ultimă zi”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.  O definiţie  a timpului dată de poeta  Anisia-Maria Pirontea: „E-atât de rege şi de prinţ, / E-atât de vrăjitor,/ E-atât de foc pâlpâitor, / Când suflu-n el şi clipe mor”;

Publicitate

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.  Nicoleta Milea, într-o cronică, reia un punct de vedere al lui Constantin Noica despre poet şi poezie: „Poate fi tânărul de la sine poet? Este poezia o simplă îndeletnicire? Sau undeva ea este şi explozia unei acumulări care e fie a anilor, fie, mai ales, a culturii? La aceste întrebări, cine se dedică scrisului este dator să răspundă făptuind, asumându-şi cu un plus de luciditate şi sporită dăruire actul creaţiei şi al devenirii întru fiinţă”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   Compozitoarea Carmen Maria Cârneci, fiică a poetului Radu Cârneci şi sora poetei Magda Cârneci, acordă un amplu interviu (pp. 12-13) lui Ion Bogdan Ştefănescu. Fiind întrebată ce reprezintă Enescu pentru ea, răspunde: „Enescu este compozitorul matcă; expresia-unicat al filonului autohton; modelul de esenţializare – stilizare – recompunere în spiritul folclorului românesc în bună înţelegere cu toate curentele europene; genial generator de timbralitate elevată, de melodie mereu încărcată de expresie, de orchestraţie complexă, densă, în acelaşi timp rafinată. Un maestru absolut”;  Rugată să enunţe câte un vers  din opera tatălui şi a surorii sale, Carmen Maria Cârneci  răspunde: al tatălui – „Iubirea-i axul cerurilor toate”, al surorii – „O mână imensă mă poartă în palmă”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.    Savu Popa publică poemul de întindere „Bunica şi gerul”. Merită  să reţinem: „… cu paşi de mâţ negricios, sfrijit, / Gerul urca tiptil scările, ajungea în dreptul ei, / I se gudura la picioarele-i învelite-n ciorapii de lână călduţi, / Apoi, ea îi căuta privirea, îşi vorbeau astfel, / De la ochi la ochi, / Ochii de prescură ai bunicii şi ochii de funingine ai gerului / Contopiţi într-o îmbrăţişare albastră, / Apoi, ea răsufla uşurată, înfiorând cerul, iar luna prindea a se roti rar, / Precum roata cea mică de la fântâna bătrână, patriarha satului…”;

Publicitate

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   Horia Gârbea, umblând „Cu mască, fără mască, prin literatura română”,  ne  înştiinţează că Stan V. Cristea a scos volumul „Eminescu. Reflectări în lumina actualităţii” (Editura „Aius”, 2024). Reţin: „Astfel, Stan V. Cristea realizează o incursiune în exegeza eminesciană prin lucrări semnate de Constantin Cubleşan (patru volume publicate de-a lungul a opt ani), Lucian Boia, Nicolae Georgescu, Ana Dobre, Cassian Maria Spiridon, Iulian Bitoleanu, Zenovie Cârlugea, Tudor Nedelcea, Theodor Codreanu. Istoricul oferă astfel publicului fişe de lectură amănunţite ale acestor eminescologi ocazionali sau de cursă lungă. Chiar dacă se referă la lucrări de importanţă diferită, Stan V. Cristea păstrează acelaşi ton, descriptiv şi obiectiv, de cronicar adecvat subiectului, nu polemizează cu autorii, ci expune calm şi temeinic conţinutul fiecărei încercări, indiferent că e vorba de un dicţionar al „oamenilor din viaţa lui Eminescu” (Z. Cârlugea) sau de „hermeneutica exegezei” la Eminescu (Constantin Cubleşan) şi aşa mai departe. Rezultă o sinteză utilă la care poate apele oricine doreşte să afle cam ce s-a scris despre poet în contemporaneitatea imediată”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   Ella Leynard despre tăcere în poemul „Biblioteca tăcerii”: „Toate sensurile importante ale tuturor cuvintelor / s-au refugiat, repudiate de multe ori, în tăcerea / pe care dacă am şti să o citim, / am descoperi biblioteca nescrisă a umanităţii / de la începuturi până astăzi”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   La rubrica intitulată „Cărţi”, revista acordă patru rânduri şi volumului botoşăneanului Mihai Babei, „Vreau să fiu vreau să nu uit” (Editura „Detectiv literar”): „Un volum de versuri generos recomandat de Marius Chelaru prin prefaţă şi Cassian Maria Spiridon pe ultima copertă. Deşi e în pragul vârstei de 75 de ani, Mihai Babei este un debutant recent (2020, adică la 70). Acest aspect insolit e chiar mai interesant decât textele lirice propriu-zise în care „bălteşte neliniştea”;

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

Șofer din Hilișeu Horia dus la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge după ce a fost prins beat la volan

Publicat

acum 7 ore

duminică, 17.11.2024

de

Publicitate

Polițiștii din cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 6 au oprit pentru control, pe drumul comunal din comuna Hilișeu Horia, un autoturism condus de un bărbat de 56 de ani, din aceeași localitate.

Având în vedere că emana halenă alcoolică, acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul indicând o alcoolemie de 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior, bărbatul a fost transportat la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei exacte.

Publicitate

“Cercetările continuă sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere sub influența alcoolului”, a transmis purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Botoşani, Delia Nenişcu.

Citeste mai mult

Eveniment

VIDEO. Valeriu Iftime: Cum putem noi să vorbim de un loc pe lista județelor dezvoltate, când ne ia 2 ani să facem o toaletă? (P)

Publicat

acum 7 ore

duminică, 17.11.2024

de

Publicitate

Să fii președinte al Consiliului Județean doar ca să primești osanale, să auzi cât ești de grozav când stai la birou sau tai trei panglici înseamnă că habar nu ai ce înseamnă acest rol.

Alții se lăudau că semnau stive de hârtii, când de fapt îi uita Dumnezeu lipiți de scaun. Eu nu am de gând să mă lipesc de scaun și să îmi fac apariția doar pe câte o scenă sau când trebuie să tai panglica la un podeț. EU VOI FI PE TEREN! Acolo vezi și înțelegi problemele și știi ce ai de făcut când te întorci la birou.

Sunt primul președinte de Consiliu Județean din Botoșani care citește ce scrieți, oameni buni. Analizez unde sunt probleme și vin la fața locului să le văd și să verific. Așa mi se pare normal.

Publicitate

Așa s-a întâmplat și cu această școală. Mi-a scris o doamnă despre cum fetița dânsei nu vrea să mai vină la școală, acum, pe frig, când știe ce e la toaletă…

Oameni buni, oare cei care au administrat până acum județul au fost vreodată să vadă și zona asta neagră a județului? Oare parlamentarii care stăteau bine mersi la București știau cum merg copiii la toaletă în Botoșani?

Sunt extrem de revoltat de tot ceea ce înseamnă incompetență. Chiar am ajuns să râdă toată România de noi? În așa hal a ajuns județul nostru?! Cum putem noi să vorbim de un loc pe lista județelor dezvoltate, când ne ia 2 ani să facem o toaletă?

Publicitate

Oameni buni, ipocrizia unora nu are limite!

Această toaletă se va face URGENT! Voi urmări această situație îndeaproape. Gata cu lucrările de mântuială, pentru că președintele stătea la birou și habar nu avea ce se întâmplă în județ!

Voi fi cel mai bun prieten al celor care fac TOTUL pentru comunitate și cel mai mare dușman al celor care își bat joc de ea.

Publicitate

#continuamschimbarea #ValeriuIftime

CMF 11240002

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending